Slobonda Narodna Misija

Isukrst juče je i danas onaj isti i u vijek.

Jezik

Edenul lui Satana / William Branham




(Satan’s Eden)

29. 08. 1965, Jeffersonville, Indiana - SUA

Să ne aplecăm capetele! 

Scumpe Dumnezeu, noi Îţi suntem aşa de mulţumitori în seara aceasta pentru ocazia deosebită, de a ne aduna din nou în Numele Domnului Isus, pentru a-l înfrunta pe duşmanul nostru — pe duşmanul Tău, cu Cuvântul, pe câmpul de luptă şi să-l alungăm din mijlocul poporului Tău, Doamne, ca ei să vadă în seara aceasta lumina Evangheliei. Eu mă rog: unge ochii noştri cu alifie pentru ochi, ca să fie deschişi pentru adevăr. Apoi, când vom merge de aici, să putem spune: „Nu ardeau inimile noastre, când El a vorbit cu noi pe drum?“ Vindecă bolnavii şi pe cei suferinzi. Îmbărbătează-i pe cei fără curaj. Ridică mâinile care atârnă în jos. Fie ca noi să aşteptăm venirea Domnului Isus, care credem că este aproape. Noi ne rugăm în Numele lui Isus. Amin. Vă puteţi aşeza.

Voi încerca să fiu scurt în seara aceasta, căci ştiu că au venit mulţi din regiuni diferite ale ţării la acest serviciu divin — unii dintre voi aţi rămas aici, şi voi poate aveţi un drum lung până veţi ajunge acasă. Vă mulţumesc. În dimineaţa aceasta am vrut să-l ascult pe fratele Neville. Eu l-am auzit de multe ori, şi nici o dată nu a fost ceva care nu am preţuit, dar în dimineaţa aceasta ştiu că a fost voia Domnului să ascult acest mesaj actual. Acesta a fost foarte bun. Eu înţeleg de ce voi veniţi cu plăcere să îl ascultaţi. Eu sunt sigur că vă va fi de folos de fiecare dată dacă îl auziţi.

În dimineaţa şi după masa aceasta am încercat să fac faţă convorbirilor. Dar totuşi au mai rămas foarte multe.

Eu cred că a fost Ietro, cel care a spus odată către Moise: „Este pur şi simplu prea mult pentru tine.“ Noi avem mulţi fraţi aici care se pot ocupa de problemele voastre. Fiecare din ei este îndreptăţit şi în stare să rezolve aceste lucruri care trebuie clarificate. Eu îl propun pe pastorul nostru sau fratele Mann, puteţi merge şi la alţi predicatori care cred acelaşi lucru ca şi noi. Copiii unora s-au căsătorit cu credincioşi de altă credinţă sau au făcut lucruri care sunt greşite. Aceşti bărbaţi vă pot ajuta, căci ei sunt slujitorii lui Dumnezeu. Mergeţi la ei. Eu sunt sigur că vă vor da ajutorul de care aveţi nevoie. Eu nu pot rezolva totul. Peste tot sunt atât de mulţi; indiferent unde merg. Vedeţi, se adună tot mai mulţi şi vrem să vorbim cu fiecare, dar nu este posibil. Dar eu îl rog pe Dumnezeu permanent, ca El să lase să vă slujească spre binele vostru.

În seara aceasta vrem să ne dedicăm Sfintei Scripturi şi să citim o parte din Genesa 3. Noi ne referim la unele lucruri despre care am vorbit deja în trecut. Noi vrem să vedem dacă Domnul Isus nu ne va da un pic mai mult decât ştiam la început. Eu mă rog ca El să o facă.

“Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ,Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?‘ Femeia a răspuns şarpelui: ,Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.‘ Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ,Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.‘ Atunci şarpele a zis femeii: ,Hotărât că nu veţi muri: dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.‘ Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.”

Fie ca Domnul să ne binecuvânteze la citirea Cuvântului Său.

Din aceasta vreau să aleg în seara aceasta tema: Edenul lui Satana. Este un lucru tare, dacă se spune: „Un Eden al lui Satana.“ Se potriveşte cu duminică seara, când am vorbit despre Filtrul unui om gânditor şi gustul unui om sfinţit. Astfel de expresii puternice ne pun câteodată pe gânduri ca să ne adâncim şi să cercetăm Cuvântul. Eu vreau ca toată adunarea mea să facă aceasta. „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.“ Citiţi deci Cuvântul şi adânciţi-vă în el. Cercetaţi cu ochii lui Dumnezeu, ca să înţelegeţi cum trebuie să trăim în timpul prezent.

Eu aş fi putut să vin în seara aceasta aici şi să spun: „Eu aş putea să fac asta şi cealaltă“. Aş vorbi cu voi toţi cu plăcere şi aş veni cu plăcere în seara aceasta la fiecare din voi acasă. Dumnezeu ştie că este adevărul. Eu aş merge cu fiecare din voi acasă, aş lua micul dejun şi după masă m-aş duce la vânătoare împreună cu voi. Eu doresc această cu plăcere; dar eu nu pot. Eu doresc să merg cu voi acasă, să mă aşez şi să discut cu voi; după serviciul divin să şedem pe terasă şi să vorbim despre sănătate şi Dumnezeu. Asta mi-ar plăcea. Voi bărbaţi şi femei, care sunteţi aici, Dumnezeu ştie că eu aş face asta cu plăcere. Dar eu nu pot. Sunt tot felul de sarcini. Noi trăim într-un timp nervos şi eu sunt un om nervos.

Astăzi mă hotărăsc pentru ceva şi sunt de părere că trebuie să o fac; mâine problema aceea este la o distanţă de un milion de mile. A intervenit ceva care a influenţat asta sau cealaltă. Sunt timpuri în care încerc să am o minte clară. Totuşi sarcina mea principală în timpul în care sunt aici, timpul care îmi mai rămâne pe pământ, este să predic Bisericii Evanghelia şi să fac tot ce pot pentru ca Isus Hristos să primească slava.

Eu vin şi încerc să vă spun ceva care vă ajută. Este ceva în care m-am adâncit după ce am venit azi dimineaţă acasă: „Ce pot să le spun oamenilor în seara aceasta ca să le ajute, Doamne?“ Azi dimineaţă am auzit mesajul puternic pe care ni l-a adus fratele Neville. Eu mă gândeam: „A fost aşa de minunat, când a spus că un medic poate stabili diagnosticul, dar altcineva trebuie să vină cu o tavă plină de ace şi să facă injecţia.“ El a prezentat aceasta foarte frumos. Eu m-am gândit asupra serului care este folosit după ce este stabilit diagnosticul. Acesta este un lucru foarte bun.

 Eu am vrut să vă vorbesc şi să vă transmit ceva care vă va lumina făgăduinţa lui Dumnezeu pentru epoca aceasta. N-am vrut să fie ceva care a fost spus de cineva dintr-o altă epocă. Aceste lucruri sunt bune şi le amintim des. Dar eu m-am gândit să încerc să vă spun ceva cu textele biblice pe care mi le-am notat aici, cu care El să vă lumineze. Prin aceasta voi să deveniţi soldaţi mai buni pe câmp unde vă luptaţi acum, şi să învăţaţi tacticile duşmanului, ca să vă puteţi împotrivi înainte de a ajunge la voi. Lucrul principal este: învăţaţi cum să rămâneţi departe de lovituri.

Noi vrem să observăm câteva minute acest timp puternic, păcătos în care trăim acum. Eu nu cred că a fost vreodată un astfel de timp despre care să fi citit în istorie. Au fost şi zile mai rele de persecuţie, în care copiii lui Dumnezeu erau ucişi peste tot. Dar noi nu am avut niciodată un timp în care înşelăciunea duşmanului să fie aşa de clară ca acesta în care trăim noi acum. Aceasta este cea mai înşelătoare şi ispititoare zi. Când văd aceasta, atunci îmi spune că un creştin trebuie să fie mai atent decât în oricare altă epocă.

În zilele când Roma a prigonit Biserica, un creştin care făcea o greşeală era aruncat în arena cu lei, sau ceva asemănător; dacă cineva era recunoscut ca creştin pe baza mărturiei lui. Dar sufletul lui era salvat pentru că era curat şi nepătat, credea în Dumnezeu şi pecetluia mărturia lui cu bucurie, cu sângele lui care curgea din venele sau din rănile trupului său. Sângele curgea şi el striga cu o credinţă adevărată: „Primeşte duhul meu, Doamne Isuse!“

Dar acum viclenia lui Satana este în stare să-i facă pe oameni să creadă că sunt creştini, deşi ei nu sunt. Asta este! Este un timp mult mai viclean decât atunci când puteai să-ţi pecetluieşti mărturia cu viaţa. Satana a pus capcanele cele mai viclene, căci el este un înşelător.

Isus ne-a spus în Mat. 24, cum va fi ziua în care trăim acum. Este cea mai înşelătoare zi care a existat vreodată. Falsul este aşa de asemănător cu adevărul, astfel încât chiar şi aleşii lui Dumnezeu ar fi înşelaţi, dacă ar fi cu putinţă.

Să comparăm unele texte biblice sau proorocii din Biblie care se referă la ziua de astăzi, cu ziua în care trăim. În 2. Tim. 3 aflăm ce a proorocit proorocul pentru timpul acesta: că oamenii vor fi lăudăroşi şi trufaşi, şi că vor fi iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.

Faceţi pentru un moment comparaţia. Noi vom atinge numai aceasta, pentru că nu avem mult timp să vorbim aşa cum ar trebui de fapt. Noi vom atinge numai vârfurile, pentru ca voi să înţelegeţi şi să vă adânciţi în aceasta când veţi ajunge acasă. Ei sunt lăudăroşi, trufaşi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; hulitori, nemulţumitori, neiubitori de bine. Dar Duhul spune lămurit că în ultimele zile vor fi aceste lucruri (1. Tim. 4). Aceste zile sunt cele la care se referă proorocia.

Şi în Apoc. 3, 14, unde este descrisă Biserica Laodicea, citim cum va fi Biserica din ultimele zile. Se spune că ea va zice ca văduvă: „Nu duc lipsă de nimic.“ Ea s-a îmbogăţit, dar nu ştie că este ticăloasă, nenorocită şi goală.

Gândiţi-vă, El îi spune Bisericii din epoca aceasta, că este ticăloasă, oarbă şi goală — şi nu ştie. Ultima parte din frază, ultimele cuvinte sunt bătătoare la ochi. Ei zic că sunt plini de Duh şi pregătiţi. Epoca Bisericii Laodicea este epoca penticostală, căci este ultima epocă.

Luther a avut mesajul lui; Wesley a avut mesajul lui, şi penticostalii au avut mesajul lor. Acolo mai este scris: „Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot“ — emoţii exterioare, înţelegerea Evangheliei cu mintea — „am să te vărs din gura Mea.“ Cu alte cuvinte: Lui i-a fost greaţă să vadă Biserica în starea aceasta. Gândiţi-vă, ei L-au vărsat din gura lor şi El se afla în afara Bisericii şi încerca să intre din nou în îngrozitoarea epocă a Bisericii Laodicea.

Dumnezeul acestei lumi — persoana care este slăvită astăzi, este Satana. Şi oamenii nu înţeleg că se închină Satanei. Este Satana personal, care se dă drept Biserică. Vedeţi: ca Biserică! Ei se închină lui Satana şi cred că se închină lui Dumnezeu prin biserică — comunitatea lui Dumnezeu. Asta a determinat Satana.

Oh! Voi spuneţi: „Aşteaptă un moment! Noi predicăm Cuvântul.“ Citiţi încă o dată textul meu pentru seara aceasta. Satana a fost cel care a predicat prima dată Evei Cuvântul. „Dumnezeu a spus …“ Vedeţi, este tălmăcirea falsă a Scripturii destinată pentru timpul acela. El vă va spune că tot ce a făcut Isus era desăvârşit şi bine. El vă va spune că tot ce a făcut Moise, a fost corect. Dar când trebuie să acceptaţi făgăduinţele pentru zilele acestea, atunci se spune că sunt valabile pentru o altă epocă! El nu trebuie să facă altceva decât să-i aducă pe oameni să creadă astfel. Asta ajunge. Voi nu aveţi voie nici să scoateţi şi nici să adăugaţi vreun cuvânt. Dar exact aceasta face el.

Oamenii nu ştiu că i se închină lui Satana. Ei cred că se închină lui Dumnezeu. Prin proorocia din 2. Tes. suntem avertizaţi. Să citim 2. Tes. 2. Eu vreau să citesc. Eu cred ceea ce este scris în 2. Tes. Aici este textul:

„Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor …“

Vedeţi, aici este vorba despre venirea Domnului şi unirea cu El. Dumnezeu va uni poporul Său cu Sine în ultimele zile — aceasta este unirea poporului cu Domnul. Nu cu o biserică — ci cu Domnul. Noi vom fi cu El uniţi.

„… să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (omul fărădelegii — fiţi atenţi ce este el), fiul pierzării (asta a fost şi Iuda), protivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte ,Dumnezeu‘, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.“

Înşelăciunea în biserica de astăzi! Priviţi spre fiul pierzării — Satana. Fiul pierzării — Satana. În timpul acesta oamenii se închină Satanei, dar cred că se închină lui Dumnezeu. I se închină prin credinţe diferite, în denominaţiuni făcute de oameni şi prin dogme. Prin aceasta oamenii au căzut în cea mai mare înşelăciune pe care a avut-o lumea vreodată. Indiferent de ceea ce a făgăduit Cuvântul lui Dumnezeu pentru lumea aceasta, cât de mult a fost predicat şi confirmat — totuşi ei nu au crezut. Ei pur şi simplu nu cred.

De ce nu? Asta ne întrebăm. De ce nu cred ei? Dacă Dumnezeu a prezis ceva anume şi El o îndeplineşte, ei totuşi Îi întorc spatele şi se leapădă de el. Este acelaşi lucru ca la Eva care ştia ce a spus Dumnezeu, care totuşi s-a îndepărtat pentru a auzi ce are de spus Satana. Amintiţi-vă: în celelalte epoci a fost tot acelaşi lucru. În fiecare epocă Satana a încercat să sucească Cuvântul, simulând o altă epocă.

Vedeţi, când a venit Isus, Satana era în grupul învăţătorilor iudei, rabini şi preoţi, şi le spunea că trebuie să ţină legea lui Moise, deşi Cuvântul spunea că în zilele acelea se va descoperi Fiul omului — că El se va descoperi. Dar ei au încercat să ţină legea lui Moise şi era de ajuns pentru ei că erau religioşi. Vedeţi voi ce a făcut el? El a încercat să le spună: „Această parte din Cuvânt este adevărată, dar nu este acest bărbat.“ Înţelegeţi voi cât este de viclean? Aceasta este într-adevăr ziua înşelăciunii.

Aşa a fost atunci şi acum Satana îşi zideşte împărăţia pe pământ. El o face pentru că vrea să-şi zidească o împărăţie ca om de afaceri; nu ca şi creştin. El va face tot ce poate ca să vă facă să vedeţi ceva pe dos. Dacă are vreo intenţie şi un folos personal din aceasta, ca voi să vedeţi aceasta astfel, atunci el vă arată tot posibilul ca să vă oprească să recunoaşteţi adevărul despre aceasta. Pentru că el se gândeşte numai la sine personal. Lui îi este indiferent cât minte şi înşeală — dacă are un folos personal din aceasta! De aceea a făcut-o Satana. El a lucrat prin slujbă, pentru a realiza ceea ce a spus Dumnezeu despre el.

El a început cu o înşelăciune religioasă în Eden şi de atunci a continuat. Nu se întâmplă când el adună un grup de comunişti — comuniştii nu au nimic de-a face cu aceasta. La biserică trebuie să fiţi atenţi! Nu sunt comuniştii cei care îi vor înşela pe cei aleşi. Biserica este cea care îi va înşela, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Nu sunt comuniştii! Noi ştim că ei Îl tăgăduiesc pe Dumnezeu, că sunt anticreştini. Desigur, ei sunt anticreştini — dar ei nu sunt Anticristul! Anticristul este religios, foarte religios, ştie să citeze Scriptura şi să o prezinte atât de clar, aşa cum a făcut-o Satana la început. El a citat totul corect până la „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?“ Ea a răspuns: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ,Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.‘“

El a răspuns: „Hotărât, că nu veţi muri: dar eu vreau să vă spun de ce a zis Dumnezeu aceasta.“ Vedeţi, la început a citat totul corect. El a spus mai departe: „… vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul. Dacă sunteţi în stare de aceasta, atunci veţi fi ca Dumnezeu.“ Aşa vrea el să realizeze, şi exact aceasta încearcă el şi astăzi. Este o înşelăciune religioasă de la început în grădina Eden şi de atunci a fost întotdeauna.

În timpul lui Adam a fost înşelăciune. În timpul lui Noe a fost înşelăciune. În timpul lui Isus a fost la fel! Este acelaşi lucru — o înşelăciune religioasă.

Noi vom observa acum cum a fost pământul când Dumnezeu l-a avut sub controlul Său şi cum Satana l-a preluat respingând Cuvântul lui Dumnezeu. Mai întâi Dumnezeu a avut pământul sub controlul Său. EL l-a pus pe drumul cel bun. EL l-a pus în mişcare. EL avea totul sub stăpânirea Sa. Acum vom compara cum a fost atunci, după ce Satana l-a luat sub controlul lui.

Dumnezeu a avut nevoie de şase mii de ani. EL nu ar fi avut nevoie de atâta timp, dar El a făcut-o în timp de şase mii de ani, căci noi am învăţat că o zi în cer este ca o mie de ani pe pământ. Au fost deci şase mii de ani sau şase zile, în care Dumnezeu a creat pământul.

A durat 6000 de ani până când Dumnezeu l-a înzestrat cu tot, până când a fost semănat cu sămânţă bună, până când totul a dat rod după felul lui. Totul trebuie să rodească după felul lui. Fiecare sămânţă a fost bună, de aceea trebuiau să rodească după soiul lor. Dumnezeu a făcut aceasta în şase mii de ani.

Când a avut totul gata, şi-a ridicat cartierul Lui principal pe pământ într-un loc minunat în estul Edenului, care se numea „grădina Eden“. Dumnezeu a ridicat cartierul principal al lumii în grădina Eden; în estul Edenului este aşezată grădina — cartierul principal. Peste toate El l-a aşezat pe fiul Lui şi nevasta fiului Său. Aşa este. Asta a făcut Dumnezeu.

EL le-a încredinţat deplina stăpânire. Ei puteau să-i poruncească vântului şi el înceta să bată. Ei îi vorbeau unui pom şi el se transplanta de aici acolo. Leul şi lupul păşteau împreună, şi mielul era în apropiere. Nu exista nimic rău. Domnea o pace deplină, o armonie deplină — totul era desăvârşit atâta timp cât a fost sub domnia lui Dumnezeu. EL avea lumea Lui şi totul funcţiona. Totul mergea bine. Toţi se hrăneau cu plante. Nimic nu trebuia să moară, nimic nu era distrus, nimic nimicit. Totul era desăvârşit şi peste toate erau copiii Lui iubiţi — fiul Lui şi fiica Lui, un bărbat şi o femeie, pentru a stăpâni.

Dumnezeu a fost mulţumit aşa şi s-a odihnit în ziua a şaptea de lucrările Sale. EL a sfinţit ziua a şaptea de lucrările Sale. EL a sfinţit ziua a şaptea ca sabat pentru Sine. Dumnezeu a privit tot după ce a format şi a pregătit totul în şase mii de ani. EL a creat totul; a format munţii şi vulcanii. Munţii s-au format, au avut loc erupţii. EL a lăsat totul să se usuce şi a făcut un loc frumos, aşa cum a vrut-o. Nu există nimic asemănător.

În paradisul minunat al lui Dumnezeu se plimbau dinozauri şi multe alte animale. Niciunul din animale nu făcea vreo stricăciune. Ei erau aşa de blânzi ca o pisicuţă mică. Ei nu aveau nimic unii împotriva altora. Nu exista boală, suferinţă, nici un germene patogen pe pământ. O, ce loc! Păsările cele mari se balansau dintr-un om în altul, Adam le cunoştea numele, ele zburau pe umerii lui şi gângureau. O, ce loc minunat avea Dumnezeu!

EL a făcut unul din atributele Sale conform trupului Său. Dumnezeu are însuşiri în Sine. Voi sunteţi de exemplu exprimarea însuşirilor tatălui vostru. Voi înţelegeţi că aţi fost în bunicul bunicului bunicului vostru. Noi vrem să vorbim acum despre voi şi tatăl vostru.

Voi nu aţi ştiut nimic pe când mai eraţi în tatăl vostru. Germenele vine de la bărbat. Bărbatul poartă celula germinativă, iar femeia ovulul. În germene de află viaţa. Pe când mai eraţi în tatăl vostru, n-aţi ştiut nimic, dar ştiinţa şi Cuvântul lui Dumnezeu dovedesc că voi aţi fost în tatăl vostru. Dar voi nu aţi ştiut nimic.

Apoi tatăl vostru a vrut să vă aibe. Prin unirea cu mama voastră aţi venit la existenţă şi astfel aţi devenit cunoscut tatălui vostru. Voi sunteţi un atribut din el şi aveţi părţi ale corpului care sunt asemănătoare tatălui vostru. Aşa a fost la început în Dumnezeu. Voi nu vă puteţi aminti, dar voi aţi fost acolo. EL ştia aceasta şi vroia ca voi să veniţi la existenţă pentru ca să aibe legătură cu voi, să vorbească cu voi, să vă iubească şi să vă poată da mâna.

Nu este la fel cu propriul vostru fiu? Nu este o zi minunată când vine fiul vostru acasă cu cicatrici de pe câmpul de luptă şi se aşează la masă? O, ce masă veţi pregăti voi! Voi aţi tăia viţelul cel mai gras şi l-aţi pregăti pentru el. Este carnea şi sângele vostru propriu şi a fost în voi. Atunci nu l-aţi cunoscut încă, dar aţi ştiut că este acolo.

Dumnezeu a ştiut că noi vom fi aici. Atunci El ne-a dat un trup, astfel încât noi putem avea legătură cu El. Pentru a lua legătura cu noi, El a devenit asemănător nouă, devenind El însuşi Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu — plinătatea descoperirii lui Dumnezeu.

Dumnezeu a vrut ca atributele Sale, însuşirile Sale să fie descoperite pentru scopul de a avea legătură. Atâta timp cât eu am fost în tatăl, n-am ştiut nimic. Dar când am fost născut prin el şi am devenit fiul lui, am fost un atribut, o parte din tatăl meu. Voi sunteţi o parte din tatăl vostru. Ca şi copii ai lui Dumnezeu, noi suntem o parte din atributele lui Dumnezeu care au fost în El şi au devenit trup, aşa cum el a devenit trup. De aceea noi putem să avem legături ca familie a lui Dumnezeu pe pământ. Aceasta a fost intenţia la început. Desigur! Asta a vrut Dumnezeu la început. EL avea stăpânirea peste tot şi l-a aşezat pe om în grădina Eden peste toate pe baza libertăţii voinţei, spunând: „Fiule, îţi aparţine ţie.“ Ce loc minunat!

Dumnezeu a fost mulţumit aşa, astfel încât s-a retras să se odihnească de lucrul lui. Niciun pom nu avea spini sau scaieţi. Nu exista niciun mărăcine care avea fructe în formă de boabe. Totul a fost desăvârşit. Fiecare sămânţă a fost desăvârşită. Totul a fost într-o stare desăvârşită.

Pe când el se odihnea puţin, duşmanul s-a furişat cu viclenie şi a preluat totul, tălmăcind greşit copiilor Săi programul Său. EL avea încredere în copilul Său, aşa cum voi aveţi încredere în fiica voastră când merge seara la plimbare cu un bărbat, sau în fiul vostru care este însoţit de un băiat care bea sau fumează. EL avea încredere în fiul Său că nu face nimic greşit şi fiecare cuvânt care l-a spus El îl va respecta. Dar duşmanul s-a furişat ca un flăcău şmecher care conduce fiica voastră la plimbare şi apoi nu se comportă cuviincios, sau o femeie care merge cu fiul vostru şi face acelaşi lucru. El s-a furişat. Duşmanul lui Dumnezeu s-a furişat şi i-a tălmăcit greşit Cuvântul lui Eva.

Prin căderea în păcat, el a preluat stăpânirea asupra grădinii Eden. El a preluat-o. El a avut stăpânirea înşelătoare aproape şase mii de ani, înşelându-i pe oameni, pe copiii lui Dumnezeu, cum a făcut-o atunci. Pe baza voinţei libere, ei puteau să procedeze cum vroiau. Dumnezeu a avut încredere în ei că vor proceda corect. Dar totuşi ei au procedat greşit şi şi-au vândut dreptul de întâi născut pentru lume ca Esau. Satana a luat-o pentru sine. Aşa cum Dumnezeu a adus la sfârşit în 6000 de ani Edenul Său, Satana a avut 6000 de ani pentru a-şi făuri Edenul lui. Prin înşelăciune — înşelându-i pe oameni cu Cuvântul — astfel şi-a zidit el Edenul păcătos pe acest pământ.

Edenul lui Dumnezeu era bazat pe neprihănire. Edenul lui Satana este bazat pe păcat, căci Satana este păcat. Dumnezeu este neprihănire. Împărăţia lui Dumnezeu era din neprihănire, pace şi viaţă; cea a lui Satana este zidită din păcat — păcat religios.

Observaţi, el a sedus-o prin viclenia lui, aşa cum avea intenţia. El a spus-o dinainte. A ştiut cineva aceasta? Să deschidem la Isaia. Ar trebui să amintesc mai multe texte biblice. Deschidem la Isaia 14 şi vrem să vedem ce spune Satana aici. Noi citim în Isaia 14. Fiţi atenţi ce a făcut flăcăul acesta. Isaia 14, vers. 12: 

„Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ,Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.‘“

Comparaţi aceasta cu alte texte biblice, mai ales cu cel din 2. Tes., din care am citi mai înainte, unde se spune despre el că s-a aşezat în templul lui Dumnezeu, s-a înălţat mai pe sus de tot ce se numeşte ,Dumnezeu‘ şi de ce este vrednic de închinare. El se dă drept Dumnezeu şi se lasă slăvit ca Dumnezeu

Acesta este dumnezeul acestui pământ despre care am predicat în ultima duminică. El este aici şi înşeală. O, ceasul acesta amăgitor! Noi trăim într-o epocă neobişnuită. Este cea mai glorioasă din toate epocile, căci ne apropiem de minunata împărăţie de o mie de ani! Noi ne apropiem din nou de Eden. Dar chiar în epoca aceasta, el şi-a adunat toată îndemânarea şi tacticile cu care a fost în stare să înşele, şi şi-a întărit poziţia. El s-a prezentat ca Dumnezeu şi s-a aşezat în locul lui Dumnezeu; religios, poate să citeze bine Scriptura — exact aşa cum a făcut-o Satana în grădina Eden cu Eva. El nu trebuie să facă altceva decât să scoată un text pentru a căpăta o deschizătură prin care poate pătrunde învăţătura otrăvită a lui Satana. Noi am observat aceasta într-o seară, când am vorbit despre Filtrul unui om care cugetă.

El a spus că vrea să se ridice deasupra Celui Prea Înalt. El a vrut deasupra norilor, deasupra stelelor, să troneze acolo ca Dumnezeu şi astfel deasupra Celui Prea Înalt. El a reuşit să împlinească ameninţarea lui. El a avut un succes de necrezut la împlinirea ameninţării lui, pentru că oamenii au admis explicaţiile lui în fiecare epocă despre valoarea Cuvântului lui Dumnezeu făgăduit. Exact aşa a reuşit! În fiecare epocă el l-a declarat fără valoare.

În zilele lui Noe el a explicat că este imposibil să cadă ploaie din cer, pentru că acolo sus nu este ploaie. El a predicat în grădina Eden o Evanghelie puternică, ştiinţifică. El a putut să trimită aparate pe lună şi să dovedească, că acolo nu există umiditate. Dumnezeu a spus că va ploua, dar Satana a reuşit să otrăvească mintea oamenilor prin cercetări ştiinţifice care spuneau că nu se poate întâmpla. Dar totuşi s-a întâmplat! Dumnezeu a spus şi s-a împlinit! EL a făcut-o.

În zilele lui Isus, el a făcut acelaşi lucru. El iarăşi le-a otrăvit mintea prin înşelăciune, tălmăcind fals Cuvântul. „Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, atunci lasă-mă să văd ce poţi să faci.“ Isus nu s-a lăsat batjocorit de el. EL nu a făcut aceasta niciodată. Dumnezeu nu este un clovn! EL nu trebuie să-i răspundă deloc lui Satana. Isus a spus: „Este scris: Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu.“ EL nu trebuie să arate ce poate să facă. EL nu trebuia să facă din pietre pâine. EL ar fi putut s-o facă, dar atunci ar fi ascultat de Satana, şi El nu are nevoie de aceasta. Acum este păcat religios ca la început. Este aşa de înşelător. Fiţi acum atenţi. Nu este păcatul vechi, zilnic ca: adulter, a bea, a fuma sau a blestema. Nu, asta nu este!

Vă amintiţi de predica „Dezamăgirea la judecată“, pe care am ţinut-o cu mulţi ani în urmă? Prostituata nu va fi dezamăgită. Ea ştie doar unde va merge. Beţivul nu va fi dezamăgit. Nici şarlatanul, jucătorul de noroc, mincinosul şi hoţul nu vor fi dezamăgiţi. Dezamăgirea va fi pentru omul care crede că este pe drumul cel bun. Acesta este cel care va veni şi va spune: „Doamne, nu am predicat eu Evanghelia? Nu am scos eu draci în Numele Tău?“ etc. Isus va răspunde: „Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care aţi lucrat fărădelegea. Nu v-am cunoscut niciodată.“

Vedeţi, această înşelăciune duce la dezamăgire! Aici sunt tot timpul înţeles greşit. Eu nu vreau să fiu altfel. Dar eu trebuie să fiu sincer. Eu am un mesaj. El trebuie să ajungă la popor. Prin aceasta este înţeles greşit de oameni. Ei cred că eu sunt împotriva fiecărui om. Dacă ei ar recunoaşte că eu sunt pentru toţi! Eu încerc cât pot de bine să le aduc adevărul aşa cum mi-a fost pus mie pe inimă şi cum este scris în Biblie. Dumnezeu dovedeşte că este adevărul; mai mult nu este nevoie. Ei ori recunosc sau nu recunosc.

Ei nu vor să vadă, pentru că s-au vândut deja. Ei şi-au vândut dreptul de întâi născut unei organizaţii, sunt legaţi de o denominaţiune pentru a ajunge în cer pe baza unei religii organizate a cărei căpetenie este Satana.

Dumnezeu nu a avut niciodată o religie organizată! Niciodată! Dar ei s-au predat unei grupe de oameni care tălmăcesc Cuvântul. Ei spun: „Aceasta înseamnă asta şi cealaltă.“ Dumnezeu nu are nevoie de tălmaci, El se interpretează singur. El nu are nevoie de nimeni care să-I spună cum să o facă. EL este suveran. EL a spus cum se va întâmpla, şi El trebuie să se ţină de Cuvântul Său. Dacă El a spus: „Aceste semne vor urma celor ce cred“, atunci exact aceasta a vrut să exprime.

Tot ce a prezis El pentru zilele din urmă, toate lucrurile anumite pe care a vrut să le facă, le-a făcut. EL nu trebuie să întrebe pe nimeni dacă a sosit timpul sau nu. EL cunoaşte timpul şi planul. Despre această rătăcire prin Satana, acest înşelător, este scris în Mat. 24, 24.

Noi constatăm că el i-a vrăjit cu programul-Evangheliei pe oamenii care au vrut să-i slujească lui Dumnezeu — şcolarizare bună, etică înaltă, civilizaţie, etc. — astfel încât ei au dat crezare minciunilor lui. Eva nu a vrut s-o facă, dar el i-a arătat ei că acolo ar fi mai multă înţelepciune.

Ea nu a ştiut; ea a vrut să ştie. Ea nu a înţeles, dar a vrut să înţeleagă. Dumnezeu i-a spus ei nici să nu încerce să înţeleagă. Cum aş putea să înţeleg eu unul din aceste lucruri? Eu nu le pot înţelege; eu le cred. Eu nu am nevoie să le înţeleg. Trebuie să crezi în Dumnezeu, nu să înţelegi. Noi credem pur şi simplu ce a spus El.

Comparaţi acum, după 6000 de ani, în care Satana a sucit interpretarea adevărată a Cuvântului făgăduit pentru timpul acela, Edenul lui Dumnezeu cu Edenul lui Satana. Noi vrem să le comparăm acum şi să vedem până unde s-a ajuns. În timpul lui Isus Hristos, el a făcut cu Biserica la fel: el a încercat să-i oprească pe fiii credincioşi ai lui Dumnezeu să recunoască adevărul. Dar Dumnezeu i-a restabilit pe fiii Săi, atributele Sale, pentru ca prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu să aibe legătură cu El.

Ce ar fi dacă tatăl vostru v-ar spune: „Fiule, nu merge la apele acelea la înot pentru că sunt crocodili acolo.“ — şi voi sunteţi un fiu bun, dar apoi ar veni un flăcău oarecare şi ar spune: „Acestea sunt ape minunate, acolo nu sunt crocodili!“?

De cine aţi asculta acum? Dacă sunteţi un fiu adevărat, ascultaţi de tatăl vostru. Exact aşa pune un fiu adevărat şi o fiică adevărată a lui Dumnezeu Cuvântul pe primul loc. Indiferent de ceea ce spune altcineva — ei pun Cuvântul lui Dumnezeu pe primul loc. Dacă se spune că în pahar este otravă, atunci ei cred. Credinţa seminţei Sale pentru întregul Cuvânt a scos în evidenţă un Eden plin de sfinţenie, dragoste şi viaţă veşnică.

Aceasta este caracteristic pentru Edenul lui Dumnezeu: sfinţire. S-a creat un Eden plin de sfinţenie, dragoste, înţelegere, desăvârşire şi viaţă veşnică. Asta a plănuit Dumnezeu: la sfârşit Biserica Lui va fi sămânţa Lui — Cuvântul Lui. Va fi acelaşi.

Observaţi aici un gând. Nu uitaţi. Eu mă voi întoarce încă o dată înapoi într-un alt mesaj, dar voi ştiţi că Dumnezeu a spus: „Fiecare sămânţă aduce roade după felul ei.“ Aşa este porunca lui Dumnezeu? La ce foloseşte atunci când un predicator sau altcineva încearcă să interpreteze Cuvântul lui Dumnezeu altfel? Fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este o sămânţă! Aşa a spus Isus. Este o sămânţă pe care o seamănă un semănător. Deci dacă Marcu 16 este Cuvântul lui Dumnezeu, atunci va rodi după felul lui. Dacă Maleahi 3, partea a doua, este un Cuvânt al lui Dumnezeu, atunci va rodi după felul lui. Fiecare altă făgăduinţă trebuie să rodească după felul ei.

Vedeţi voi cum se preface Satana? El vrea să zică: „Nu este aşa.“ Înţelegeţi voi? Satana spune: „O, asta nu este pentru ziua aceasta; a fost pentru un alt timp. Nu înseamnă aceasta!“ Fiecare sămânţă rodeşte după felul ei. „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.“ Satana ia altceva. Dar Dumnezeu a spus: „Fiecare sămânţă rodeşte după felul ei.“ Făgăduinţa este: „Semnele acestea vor urma celor ce cred.“ Dar biserica spune: „Aderă la biserică. Spune crezul. Învaţă catehismul.“ Astfel de lucruri nu există în toată Biblia. Isus a spus: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.“ Cine vrea să dezmintă aceasta?

Fiecare sămânţă rodeşte după felul ei. Dacă voi sunteţi o sămânţă a lui Dumnezeu, un atribut — un fiu al lui Dumnezeu, atunci Cuvântul lui Dumnezeu a fost aşezat în voi. Când veţi auzi Cuvântul lui Dumnezeu — „Oile Mele ascultă glasul Meu, ele nu vor urma un străin.“ Înţelegeţi voi aceasta? —, sămânţa rodeşte după felul ei.

Noi observăm deci, că fiecare sămânţă rodeşte după felul ei. În Eden nu a existat moarte şi nici în Edenul nou nu va exista moarte. Acolo a fost numai sfinţenie, puritate şi viaţă veşnică.

Prin necredinţă în întregul Cuvânt al lui Dumnezeu, a intrat sămânţa răului în Edenul Satanei. Noi vrem să ne ocupăm acum, unde va trona Satana într-un Eden pe acest pământ ca Antihrist — un Eden al păcatului, al religiei sucite. El nu a început spunând: „Eu sunt Satana. Eu sunt îngerul cel mare.“ Nu, nu aşa, ci sucind Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa a introdus el împărăţia lui în fiecare epocă. Acum el este pregătit în această epocă neobişnuită, înşelătoare, să preia tronul lui prin oamenii lui. El şi-a format un Eden intelectual, şcolit, ştiinţific. Aşa este. Predicatorii, biserica, teologia — toate acestea sunt pe punctul ştiinţific actual. Totul este bazat pe cunoştinţă. Toată biserica este bazată pe cunoştinţă. Nu este bazată pe credinţă.

Odată am avut o adunare în biserica unui bărbat. A fost un auditoriu mare în vest. El era un bărbat cumsecade — dar el a refuzat aceste lucruri despre care vorbim noi. Dar totuşi îl simpatizam. El era un bărbat în vârstă cumsecade. Sala avea cam şase mii de locuri. Când a început o adunare după masă, erau cam 1500 de oameni. Au fost toţi intelectuali bine îmbrăcaţi. Eu m-am aşezat acolo şi îi priveam. Bărbatul în vârstă a ţinut o predică bună. Apoi el a întrebat dacă vrea cineva să Îl primească pe Hristos. Aceia trebuiau să ridice mâna. Nimeni nu a ridicat mâna, până când în sfârşit o femeie a ridicat mâna.

El a spus: „În ordine, acum eşti un creştin“ şi i-a oferit botezul. Apoi el a binecuvântat un copil: el l-a sărutat, s-a rugat pentru el şi ascultătorii au plecat.

Când a ieşit adunarea lui — toţi cei fini, oameni învăţaţi — m-am pus pe margine pentru a-i da mâna bărbatului şi să-i doresc „Binecuvântarea lui Dumnezeu“ la ieşire. Când am făcut asta, au intrat oamenii pentru adunarea mea. Ei n-au avut voie să intre, atâta timp cât erau cei din adunarea cealaltă înăuntru. Aici venea adunarea mea — în scaune rulante, pe tărgi, în cămăşi de forţă, bolnavi mintali şi alţii. Vedeţi voi deosebirea? Asta este. Asta este despre ce vorbesc eu. Este altceva.

Prin cunoştinţă ştiinţifică puteţi face o Evanghelie explicabilă: „Cine crede în Isus, nu va fi blestemat“ — dar: „Aceste semne vor urma celor ce cred“, asta nu a spus-o. Cine crede în Isus Hristos este mântuit, dacă aceste semne îl urmează pe credincios! „Cine aude Cuvântul Meu“, nu numai cu urechile, ci acela care înţelege! Fiecare poate auzi.

Prostituata poate auzi şi să rămână aşa. Un beţiv poate auzi. Un mincinos poate auzi şi totuşi să rămână un mincinos. Totuşi: „Cine va înţelege Cuvântul Meu şi va crede pe Cel ce M-a trimis, are viaţă veşnică.“ Asta este! Nimeni nu poate aceasta, numai dacă este ales dinainte.

Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl; şi toţi cei pe care Mi i-a dat Tatăl vor veni la Mine.“ Amin. Totul este în suveranitate şi în ştiinţa dinainte a lui Dumnezeu. EL trăieşte prin Sine însuşi şi nimeni nu Îi poate spune ce trebuie să facă.

Necredinţa — neacceptând întregul Cuvânt al lui Dumnezeu — a dat naştere la o sămânţă a necredinţei, a nedreptăţii, a păcatului, a urii şi a morţii veşnice în această epocă păcătoasă, intelectuală. Înţelegeţi voi acum? În acest timp toată lumea este religioasă. Aţi ştiut asta? Toată lumea este religioasă. În această epocă religioasă vedem bisericile mari la fiecare colţ. Toate acestea conduc spre o închinare la Satana. Este scris aici în Biblie. Aşa este.

Aceste seminare teologice intelectuale au dat naştere la intelectuali care au fost învăţaţi cum să vorbească, cum să se prezinte, cum trebuie descrise simţurile, şi toate celelalte despre psihologie. Durează trei, patru ani până când ei ştiu cum trebuie să se adreseze raţiunii oamenilor. Dar Duhul lui Dumnezeu nu este ceva care poate fi învăţat! Este ceva care este aşezat în voi prin mâna Atotputernicului Dumnezeu pe baza alegerii dinainte. Trăirile voastre nu le-aţi primit prin studiu şi învăţătură. Ele se întâmplă în voi prin mâna lui Dumnezeu pe baza alegerii dinainte a lui Dumnezeu. Aşa este.

Satana a format acest Eden mare, un Eden al bisericilor mondiale în care trăiţi voi acum. Ei toţi se unesc acum în conciliul ecumenic şi vor forma biserica mondială — subordonându-se sub o căpetenie, unde va trona Satana.

Ultima chemare răsună pentru Mireasă, pentru nu a ajunge acolo înăuntru. Cine este odată înăuntru, a primit semnul fiarei şi este blestemat. El nu va mai ieşi niciodată de acolo. Din această cauză eu spun: „Ieşiţi afară poporul Meu, înainte de a fi totul subordonat lui. Ieşiţi din mijlocul ei şi despărţiţi-vă de ei.“

Ură, moarte şi despărţire veşnică de Dumnezeu sunt în Edenul acesta al plăcerilor, necurăţiei şi sucirii. Cum s-a ajuns la aceasta? Semănându-se sămânţa falsă.

Asta îmi aminteşte de viziunea pe care am avut-o înainte de a mă întâlni cu penticostalii, în care am văzut un bărbat în alb care mergea deasupra pământului. Voi m-aţi auzit deseori povestind despre aceasta. După el a venit unul care a semănat sămânţa discordiei. El a reuşit la Eva, în grădina Eden, prin dorinţa Evei pentru păcat.

Dorinţa Evei după cunoştinţă a fost păcat. Dacă avem dorinţa cunoştinţei, a distincţiilor teologice, la fel este păcat. Aceasta este o expresie aspră, dar este adevărul. Indiferent cât este de aspru, este totuşi adevărul. Dorinţa după cunoştinţă şi ştiinţă! Problema de astăzi este, că nu se face încercarea să se zidească Cuvântul lui Dumnezeu în inimile oamenilor, ci fiecare vrea să se impună. Fiecare spune: „Eu am făcut asta; eu am fost acela; denominaţiunea mea; eu am făcut asta.“ — ei vor să se impună. Ce predicăm noi? Pe noi înşine sau împărăţia lui Dumnezeu? Ridicaţi Cuvântul lui Dumnezeu. Luaţi necredinţa din inimile oamenilor şi zidiţi Cuvântul lui Dumnezeu în ele. Împărăţia lui Dumnezeu nu poate fi zidită în inima unui om, dacă Dumnezeu nu l-a ales pentru aceasta. Altfel nu este posibil şi gândiţi-vă: lucrul înşelător în aceasta este că oamenii totuşi mai cred că se află pe calea cea bună. „Multe căi i se par bune omului …“ Fiecare om intelectual se crede în drept.

Eu v-am povestit într-o duminică, că Satana a venit lângă mine când eram lângă copilul meu pe moarte, şi a spus: „Nu demult a murit tatăl tău în braţele tale. Soţia ta este în capela mortuară; aici este copilul tău pe moarte şi tu Îl rogi pe El să-ţi răspundă!? Dar El te-a părăsit. Dar El este un Dumnezeu bun! Tu ai spus că El este un vindecător! Tu ai susţinut ce ai crezut că este corect, dar te-ai înşelat!“

O, fiecare om înţelept cu o minte sănătoasă ar fi trebuit să spună că are dreptate. El şi avea dreptate.

El avea dreptate când i-a spus Evei: „Vouă vi se vor deschide ochii; voi veţi deosebi binele de rău. Atunci veţi fi ca Dumnezeu.“, pentru că ei pot deosebi binele de rău. Dumnezeu nu i-a lăsat să recunoască faptul că erau goi. Ei ştiau că apoi vor recunoaşte binele de rău. El a avut dreptate cu aceasta, dar vedeţi: era în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Aşa este cu predicatorii care învaţă o teologie făcută de oameni. Poate că arată corect, poate că mijloceşte o înţelegere mai bună, dar totuşi este greşit. Noi nu trebuie s-o înţelegem. Noi credem pentru că aşa a zis Dumnezeu. Cu aceasta este totul încheiat. Aşa credem noi. O, cum şi-a dorit Eva o distincţie, cum şi-a dorit ea să fie mai înţeleaptă decât era.

Observaţi, cât de asemănător s-a întâmplat cu bărbatul şi nevasta lui. Amândoi, bărbatul şi femeia erau goi în grădina Eden, în Edenul lui Dumnezeu. Eu mă apropii acum de încheiere, căci eu am promis că voi vorbi numai câteva minute. Fiţi acum atenţi în timp ce ne apropiem de încheiere. Faceţi comparaţia. Bărbatul şi soţia lui, amândoi au fost goi în Edenul lui Dumnezeu. Ei nu aveau nimic pe ei şi nu ştiau. De ce nu au ştiut? Pentru că simţurile lor care le-ar fi făcut de cunoscut goliciunea lor, erau acoperite cu învelitoarea sfântă a Duhului Sfânt. Ei se puteau privi unul pe altul şi nu au recunoscut că erau goi. Ei au fost înveliţi de sfinţenia Duhului Sfânt. Ei au fost înveliţi.

Cine este învelit de Dumnezeu, poate să privească fără să dorească — şi astăzi. Ei îşi întorc capul. Este o măhramă sfântă — o măhramă sfântă! Dumnezeu a ţinut ochii lor închişi. Acolo era un bărbat şi o femeie, dar ei nu ştiau că sunt goi, pentru că sfinţenia lui Dumnezeu a acoperit ochii lor. Observaţi, Dumnezeu a ascuns conştiinţa lor faţă de păcat cu măhrama sfântă. Eu mi-aş dori să avem mai mult timp, ca să ne ocupăm câteva minute de aceasta.

Vedeţi: „Căci el, închinătorul, care a fost sfinţit o dată pentru totdeauna …“ Aceasta stă scris în Evrei. Închinătorul care a fost sfinţit o dată pentru totdeauna, nu mai are conştiinţa încărcată.

Fratele Neville mi-a spus azi dimineaţă, că cineva l-a întrebat de ce eu nu predic niciodată despre Duhul Sfânt. De ce nu am făcut-o? Acesta este răspunsul. Duhul Sfânt este efectul în voi. Este viaţă; nu o mişcare a simţurilor, nu o dovadă firească. Este o persoană: Isus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu care a fost aşezat în inima voastră, pentru a face viu fiecare Cuvânt pentru această epocă. Observaţi Duhul Sfânt în lucrare; nu ceea ce se spune, ci efectul: ceea ce face El conform Cuvântului lui Dumnezeu.

Observaţi acum, Duhul Sfânt şi Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu au cauzat ca un bărbat şi soţia lui care erau goi, să nu o ştie. Ce minunată este viaţa Cuvântului, sămânţa, Cuvântul! Dumnezeu a spus: „În mijlocul grădinii este un pom, femeia!“ Acest pom era în mijlocul grădinii. „Tu nu ai voie nici măcar să-l atingi, căci în ziua când vei mânca din el, trebuie să mori.“ Ei au fost învăluiţi în slavă, nu au ştiut nimic, nu au îndrăznit să-l atingă.

Ei au fost înveliţi în slavă. Ei erau siguri în acest „pavilion“ al lui Dumnezeu. Ei erau vii; nu exista moartea în apropierea lor. Aleluiah! Ei aveau dragoste desăvârşită unul pentru altul, viaţă veşnică desăvârşită. Ei aveau o dragoste desăvârşită şi un sentiment desăvârşit pentru dragostea lui Dumnezeu. Ei aveau Cuvântul lui Dumnezeu şi îl respectau. Ei aveau viaţă şi erau siguri în Edenul lui Dumnezeu, şi nu exista moarte.

Dar apoi Satana a reuşit ca Eva să asculte evanghelia lui teologică — evanghelia cunoştinţei, a culturii mai bune, etică mai înaltă, o civilizaţie mai bună, şcoală înaltă, etc. El a reuşit ca ea să se oprească şi să asculte un pic argumentele sale. Nouă ne este poruncit să nu acceptăm aceasta. El a reuşit ca ea să-l asculte: „Uite aici. Biserica este asta şi cealaltă. Ea este deja demult. Noi suntem una din bisericile cele mai vechi din ţară. Primarul oraşului vine la noi.“ Pe mine nu mă interesează ce este, dacă este în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu, atunci fiţi împotriva lor. Acesta este duşmanul vostru. Tot ce este împotriva Cuvântului, este duşmanul vostru. Oricine este pentru Cuvânt, acela este fratele vostru. El are parte cu voi.

Observaţi, ea a luat măhrama slavei pentru a vedea ce este sexul într-adevăr, ce va produce dorinţa trupească. A dat la o parte măhrama de pe ochii ei, slava care a pus-o Dumnezeu peste ochii lor, căci ea a vrut cunoştinţă, pentru a şti ce se va întâmpla. Astfel ea a dat măhrama la o parte pentru a vedea ce este într-adevăr. Ea a ascultat de Satana. Observaţi în ce situaţie a fost adusă.

În fiecare epocă, care a urmat, ei au făcut acelaşi lucru, alegând întotdeauna partea intelectuală. Satana şi-a zidit o împărăţie a cunoştinţei — aceasta a fost sămânţa lui pe care a semănat-o —, a preluat lumea şi din aceasta a devenit un Eden al morţii.

Fiţi atenţi. Priviţi ce este scris în Apoc. 3 despre biserica Laodicea. Gândiţi-vă asupra acestui lucru. Fiţi acum atenţi. Ea, Eva, este împărăteasa Satanei. Satana, şarpele, a venit la Eva înainte de a veni Adam. Aşa este. Astfel Satana a ispitit-o. Aşa a devenit şarpele bărbatul Evei înainte de a o cunoaşte Adam. El a ispitit-o pe ea. Biblia spune că el a făcut-o. Apoi ea a recunoscut că era goală.

Observaţi acum biserica din Laodicea. Ea este ca Eva, împărăteasa Satanei. Ea este bogată de comori lumeşti, dar ea este oarbă şi goală şi nu ştie — exact aşa cum a fost în Edenul lui Dumnezeu. Dar acum nu este o măhramă sfinţită peste faţa ei, ci măhrama poftelor. Ea a îndepărtat măhrama sfântă a lui Dumnezeu şi a tras peste ea măhrama cunoştinţei. Acum este măhrama poftelor peste ea şi o face oarbă, astfel încât ea nu recunoaşte că este păcat. Ea este goală pe stradă şi nu ştie. Ea este o femeie de stradă. Femei care poartă pantaloni scurţi, sunt în ochii lui Dumnezeu o urâciune şi nu ştiu.

Observaţi femeile noastre. Dacă vreţi să ştiţi în ce stare este biserica, atunci observaţi cum se comportă femeile. Ele reprezintă întotdeauna biserica. Edenul lui Satana, plin de păcat şi necredinţă, este o sucire religioasă, o împărăţie depravată. În loc să accepte Cuvântul lui Dumnezeu, au primit învăţătura intelectuală a oamenilor. Ei s-au decis pentru organizaţie în loc de adunare, şi vor ajunge până la o căpetenie mare.

Observaţi, nevinovăţia s-a pierdut. Nu pierdeţi aceasta acum. Biserica şi-a pus această măhramă a poftelor peste ea. Vedeţi ce s-a întâmplat cu ea prin aceasta. Nevinovăţia ei a fost sucită spre cunoştinţă. Cu măhrama sfinţită ea era nevinovată; cu măhrama dorinţelor ea are cunoştinţă. Ea ştie ce efect are. Este un fruct; un pom care este de dorit şi prin care se devine înţelept. Ea a trecut din starea nevinovată în starea de cunoştinţă, de la sfinţire la murdărie şi dorinţe, de la viaţă la moarte.

Această împărăţie trebuie să fie distrusă. Această împărăţie va trece. Dumnezeul cerului o va desfiinţa de pe faţa pământului.

Observaţi, în această perversitate bărbatul a devenit femeie şi femeia a devenit bărbat, şi ei nu ştiu. Dacă îi privim pe oamenii noştri moderni pe stradă, se vede că ei sunt un produs foarte bun din Edenul lui Satana.

Vedeţi, Eva a fost cea care a fost folosită de Satana pentru a-l amăgi pe Adam prin puterea ei, la dorinţa pentru păcat. Astăzi este exact aşa. Ele au părul scurt, feţe fardate, sunt îmbrăcate sexi. Ele o fac şi nu ştiu că fiecare din aceste lucruri, este în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă ea îşi taie părul, atunci devine o femeie dezonorabilă, o prostituată. Dacă ea poartă pantaloni scurţi, aduce ruşine peste ea. Dacă se îmbracă sexi, atunci se pune pe aceeaşi treaptă cu o prostituată şi nici nu o ştie măcar. Ea nu o face pe baza sfinţeniei lui Dumnezeu, ci din cauza desfrânării Satanei.

Ea îl face pe Adam să o dorească. Îmbrăcămintea cu care a îmbrăcat-o Dumnezeu în Eden pentru călătoria prin acest pustiu, a refuzat-o. Ea şi-a dezbrăcat pieile în care a învelit-o Dumnezeu. De fiecare dată şi-a pus un pic la o parte. Astăzi ea este iarăşi ca la început. Acum l-a adus pe Adam până acolo, să poarte lenjeria ei de corp.

Eu cred că un bărbat care se îmbracă cu aceşti pantoloni scurţi strâmţi şi merge în public, nu a mai rămas mult dintr-un bărbat. El este cel mai mare laş pe care îl cunosc. Ea l-a adus pe Adamul ei sucit până acolo, încât el procedează ca şi ea. El poartă lenjeria ei de corp. Ea a văzut ce poate realiza dacă se dezbracă de tot. Pantalonii scurţi fac parte din lenjeria de corp a femeii.

Acum o poartă Adamul ei. Conform Cuvântului original al lui Dumnezeu este o urâciune pentru o femeie să poarte haine bărbăteşti, şi pentru bărbat să poarte haine femeieşti. Acesta este Cuvântul original (Deut. 22, 5). Gândiţi-vă asupra acestui lucru.

Acum el poartă coafura poni ca şi ea. El îşi piaptănă părul în faţă şi îl buclează pe un bigudiu. Unul din cele mai urâcioase privelişti pe care le-am văzut vreodată în viaţă, sunt aceşti tineri de astăzi cu frizurile-poni şi cu părul colorat, în care şi-au pus bigudiuri şi şi-au făcut un poni. Voi laşilor! Este îngrozitor să spun aşa ceva de pe podium, dar judecata începe în casa lui Dumnezeu. Nu se mai ştie dacă este un bărbat sau o femeie. După câte am auzit, armata Statelor Unite va introduce pantaloni scurţi. Aşa este! Vedeţi voi în ce constă depravarea? Purtând haine femeieşti şi un poni.

Acum câteva zile am luat masa în restaurantul „Howard Johnson“. Nu a fost în cel de aici, ci în cel de pe strada de la marginea oraşului. Nu am crezut ochilor când am văzut un tânăr intrând înăuntru şi vorbind despre Cuvântul cel mare. El avea un păr închis la culoare şi coafat; era ondulat şi deasupra ochilor era cârlionţat, astfel încât trebuia să privească printre acestea. Dacă am văzut vreodată ceva sucit, atunci acela era unul!

El nu ar accepta. Poate ar fi putut demonstra că era de sex masculin, dar în duhul lui era feminin. El nu ştie de care parte aparţine. Aşa este! Ce sucit! Asta o face Satana. El strică naţiunile; el strică biserica; el strică oamenii. El este un înşelător — unul care suceşte Cuvântul original. Dumnezeu l-a făcut pe bărbat un bărbat; El a făcut-o pe femeie o femeie şi i-a îmbrăcat diferit. EL a vrut ca ei să rămână aşa şi să se comporte corespunzător. Unul este bărbatul, cealaltă este femeia. EL a luat-o pe Eva din Adam în grădina Eden.

Acum el poartă bigudiurile ei. Ea îşi taie părul ca el şi el încearcă să poarte părul ca ea. Ea poartă îmbrăcămintea lui şi el poartă lenjeria ei. Asta sună cam frivol, dar eu nu vreau aceasta. Este adevărul absolut al Evangheliei. Dacă voi nu recunoaşteţi aceasta, atunci ceva nu este în ordine cu voi, atunci voi sunteţi orbi sau nu aţi fost niciodată pe stradă. El şi ea cred că este în ordine. Ei se înţeleg oarecum.

Femeile spun: „Ah, este aşa de cald.“ Indienii apaşi bătrâni v-ar aduce într-o situaţie penibilă. Cu cât era mai cald, cu atâtea haine se îmbrăcau mai mult pentru a opri soarele. Ei transpirau când se mişcau şi prin aceasta aveau aer condiţionat. Ei puteau sta în soarele cel mai fierbinte. Voi nu aţi putea rezista; voi aţi avea arsuri şi beşici. Dar voi vedeţi, aceasta este aşa-zisa „cultură înaltă“! Dezvoltarea a realizat aceasta.

O, în epoca Laodicea ea este goală şi nu ştie. În Eden la fel a fost goală. Vedeţi voi în ce se aseamănă cele două împărăţii? Una constă din păcat şi moarte; cealaltă din neprihănire şi viaţă. Acolo au fost înveliţi cu o măhramă sfinţită. Amândoi au fost goi, dar n-au ştiut. Ei nu au ştiut nimic, pentru că erau înveliţi cu Duhul lui Dumnezeu.

Dar aici sunt înveliţi cu dorinţe şi se uită aşa unii la alţii. Adam o putea privi pe Eva şi nu ştia că era goală. Dar acum, cu măhrama dorinţelor, ea nu recunoaşte că este goală. Dar sub măhrama aceasta a dorinţelor îl face pe bărbat să se uite la ea. Aceasta este singura ei ţintă. Voi nu credeţi aceasta; dar totuşi voi o faceţi. Şi bărbatul se uită, căci el a văzut ce putere de atracţie aveţi — până când a ajuns să se îmbrace cu o parte din îmbrăcămintea voastră.

O, ce pervers este aceasta! Ce epocă! Ce timp! Ce înşelătoare este ea! O, toate aceste lucruri! Şi ei nu recunosc. În bărbat este un duh pervers. El este învelit de plăcerile Satanei. Cu femeia este tot aşa. Este duhul satanic al unei societăţi mari.

Ei nu ştiu. Dar ei formează o organizaţie. Femeile care poartă pantaloni scurţi aparţin de o organizaţie. Bărbaţii care se îmbracă astfel, la fel aparţin de o organizaţie. Eu vă voi spune prescurtarea pentru aceasta: B.S.S. — Big Sisters Society (Marea societate a surorilor). De aici fac parte. Este o societate mare, laşă, în care se poartă acest fel de pantaloni, aceste lucruri urâcioase, necuviincioase.

Bărbaţi, poate nu sunteţi de acord cu mine, dar acesta este adevărul. Voi aţi fost suciţi şi nu ştiţi. Voi nu vă mai comportaţi ca bărbaţii. Dacă bărbaţii şi femeile vor continua să devină molâi, atunci curând nu se vor mai interesa unii pentru alţii. Ei formează societatea; ei sunt o organizaţie. Se spune: „John care locuieşte în apropiere, poartă pantaloni scurţi. De ce nu pot şi eu? Luella vrea să-i port, pentru că John din vecini îi poartă.“ şi „Dacă îi poate purta Susie Jane, atunci poate şi Marta Jane sau Susie Lou.“ Vedeţi, este o societate. Este o organizaţie. Spiritual văzut, voi aparţineţi de ei şi nu ştiţi.

Dacă este aşa — şi noi recunoaştem că este aşa! —, atunci voi sunteţi orbiţi. Voi sunteţi orbiţi de aceste denominaţiuni în care v-a ademenit Satana. Este o falsificare a Cuvântului original al lui Dumnezeu, a împărăţiei şi planului Său pentru copiii Lui. Satana a ademenit bărbaţi şi femei în aceste lucruri şi ei nu ştiu. Ei sunt suciţi. Ei nu mai sunt fiii lui Dumnezeu. Cineva care are franjuri atârnând pe faţă şi merge pe stradă îmbrăcat cu pantaloni scurţi, acesta să fie un fiu al lui Dumnezeu? Dacă este diacon într-o comunitate sau pastor pe podium? Nu, el nu este un fiu al lui Dumnezeu!

El nu a trecut niciodată prin filtrul lui Dumnezeu, altfel nu ar purta îmbrăcăminte femeiască. Desigur că nu! Tot atât de puţin ar purta ea îmbrăcăminte bărbătească. El nu este un fiu al lui Dumnezeu, ci un fiu al lui Satana, şi ea este o fiică a lui Satana. Este aspru ceea ce zic, dar Satana a reuşit să preia această lume şi a zidit împărăţia lui, sucindu-i pe ei. Omului i-a fost dată voinţa liberă pentru a-şi alege felul de viaţă pe care îl vrea. Prin aceasta se vede ce este în inima voastră.

Ştiţi ce? Faptele voastre vorbesc atât de tare, încât acoperă glasul vostru. Ce ar fi cu un bărbat care ar spune: „O, noi suntem toţi creştini, noi facem parte din adunare“, şi biroul acestuia ar fi plin cu fotografii porno? El mi-ar putea spune ce ar vrea — eu aş fi lămurit, şi voi la fel.

Ce este cu o femeie care are părul scurt şi spune că este creştină, dar care se fardează şi poartă pantaloni scurţi? Şi totuşi vrea să fie o creştină? Voi aţi şti mai bine. Cuvântul lui Dumnezeu vă învaţă altceva. Cuvântul lui Dumnezeu spune că ea nu poate să facă acestea şi să fie în acelaşi timp creştină. Ea este atunci necinstită. Va lua atunci Dumnezeu ceva necinstit în împărăţia Lui? Nu, niciodată. Prin aceasta arată ce dorinţă are.

Voi nu puteţi obliga un porumbel să mănânce împreună cu un uliu. Un porumbel nu are fiere. El nu poate mânca nimic putred. Numai o bucăţică mică l-ar ucide. El ştie asta. Un uliu poate mânca ce vrea. El are multă fiere. Voi observaţi că lumea este exact aşa. Este acelaşi lucru. Ei sunt goi şi orbi şi nu o ştiu. Satana a reuşit aceasta prin dorinţa femeii după cunoştinţă, sex, pe care l-a ales prin voinţa ei proprie.

Observaţi: Eva a fost aceea care l-a condus pe Adam spre fals, şi femeia a fost aceea care s-a dezbrăcat înainte de a se dezbrăca Adam. Întotdeauna este o femeie. Aşa a fost întotdeauna şi mai este şi acum.

Este biserica — comunitatea, care îi conduce pe oameni în rătăcire. Biserica — comunitatea îl conduce pe omul care vrea să fie un fiu al lui Dumnezeu. Este o femeie — biserica — comunitatea; nu Biblia sau Dumnezeu! Biblia îl prezintă pe om; desigur, deoarece Cuvântul a devenit trup şi El a fost un bărbat. Biblia îl prezintă pe bărbat; biserica pe femeie. Nu Biblia îl conduce pe om în rătăcire. Este biserica cea care îl conduce în rătăcire. Biserica este cea care l-a dezgolit pe el; nu Biblia. Nu, desigur că nu. Biblia îi spune că el este gol.

Observaţi, cum ea a avut dorinţa după sex, după cunoştinţă. Ea a vrut să ştie ce va rezulta şi dacă fructul acesta este bun sau nu. Şi ea a făcut-o.

Dar într-o zi Dumnezeu va restitui totul printr-un bărbat. Trădarea a fost împlinită de o femeie, salvarea printr-un bărbat. Bărbatul a fost Isus Hristos, care este Cuvântul. Ce este deci? Fiţi atenţi, în timp ce ne apropiem de încheiere. Nu demult am spus ceva aici. Eu mai am circa patru sau cinci foi pline cu texte biblice şi lucruri la care am vrut să mă refer. Ascultaţi. Cu aceasta vrem să încheiem.

Voi vă amintiţi că nu demult am vorbit despre cele şapte trâmbiţe sau sărbătoarea trâmbiţelor. Eu am spus: „În ziua a opta va avea loc o sărbătoare.“ Ziua a şaptea este de fapt ultima: aceasta va fi împărăţia de o mie de ani. Dar în ziua a opta a avut loc sărbătoarea. Dacă este să fie ziua a opta, deşi sunt numai şapte zile, atunci a opta zi ar trebui să fie iarăşi prima. Noi ajungem deci iarăşi la prima zi. Când va fi încheiată împărăţia de o mie de ani, atunci va fi ridicat iarăşi un Eden. Marea împărăţie a lui Dumnezeu va fi readusă, pentru că Isus s-a luptat cu Satana în grădina Gheţimani şi a cucerit înapoi Edenul. EL s-a dus pentru a pregăti cerul şi va veni din nou.

Când El era aici pe pământ şi vorbea despre cer, a spus: „Inima voastră să nu se teamă.“ EL a vrut să spună: „Voi iudeilor, voi credeţi în Dumnezeu. EU ştiu că am un renume rău. Se spune una şi alta şi tot felul de lucruri posibile despre Mine. Dar voi credeţi în Dumnezeu, şi aşa cum credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine.“

EL a fost Dumnezeul descoperit. Credeţi şi în Mine. „În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe, palate frumoase … EU mă duc să vă pregătesc un loc.“ Vedeţi ce mare este locul: 2200 km2 (Apoc. 21, 16). Voi întrebaţi: „Unde este aceasta?“ EL s-a dus acolo să o pregătească. EL este Creator. El creează tot aurul acesta. Străzile sunt transparente. EL este Creatorul şi pregăteşte un loc.

În Apoc. 21 este scris: „Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu …“ „… pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.“

Ce a fost primul cer? A fost împărăţia de o mie de ani. Ce a fost pământul dintâi? Acesta. El va fi renovat. În timpul când a predicat Noe, pământul a fost botezat. Când Hristos a vărsat sângele Lui, a fost sfinţit prin El. La sfârşit va fi renovat printr-un botez de foc care va distruge fiecare germene, fiecare boală, fiecare suferinţă şi fiecare murdărie de pe pământ. „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu cetatea sfântă, noul Ierusalim.“

Acolo Dumnezeu va veni cu urmaşii Lui adevăraţi, fiii şi fiicele Lui şi va avea legătură cu ei în sfinţenie, pentru că ochii lor vor fi orbi pentru fiecare păcat. Atunci nu va mai exista păcat. Lăsaţi-ne să ne luptăm pentru aceasta. Nu vă lăsaţi înşelaţi în timpul acesta, ci luptaţi-vă să treceţi prin aceste porţi. „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!“ „Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.“ Afară sunt femeile şi bărbaţii răi. Numai cei salvaţi care sunt scrişi în cartea vieţii Mielului, vor intra prin porţi. Luptaţi-vă pentru aceasta, prieteni. Nu vă lăsaţi înşelaţi în acest timp din urmă.

Acesta este un timp puternic. Fiecare are bani. Fiecare poate să facă una şi alta. Peste tot curg banii, toţi au maşini scumpe, etc. Dar în fiecare oraş nu vor mai fi — nici maşini, nici avioane. Nu, va fi o altă civilizaţie. Va fi iarăşi o civilizaţie nevinovată şi a credinţei în Dumnezeul cel viu; nu o civilizaţie a cunoştinţei şi a ştiinţei.

Să ne luptăm ca să intrăm acolo. Singurul meu ţel este să intru într-o zi în acest oraş. Eu aş vrea să mă uit împrejur şi să vă văd pe fiecare dintre voi, când vom fi acolo şi vom cânta: „Da, sfinţii intră acolo.“ „O, şi eu aş vrea să fiu acolo, când vor intra sfinţii acolo.“ Să ne rugăm.

Scumpe Tată ceresc, noi vedem că zilele se apropie de sfârşit şi făgăduinţa se apropie. De aceea noi ne rugăm, scumpe Dumnezeule, ca Tu să aşezi aceasta pe inima noastră şi să nu facem greşeli.

Scumpe Dumnezeule, menţine conştiinţa noastră curată; acoperă inima noastră, Doamne, ochii noştri faţă de lucrurile din lume, de lucrurile nimicitoare al acestei lumi, de onoarea trecătoare de a fi ceva mare. Indiferent cât de puternici sunt împăraţii, monarhii, stăpânitorii şi toate celelalte trebuie să treacă. Ei nu vor avea parte de prima înviere. Este scris: „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere.“ O, Dumnezeule, peste ei nu are nici o putere a doua moarte, căci ei sunt salvaţi.

O, Dumnezeule, dacă ne gândim că în ceasul acesta cineva merge în vizită la altcineva şi este răpit! „Doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.“

O, Dumnezeule, ajută-ne să fim curaţi în ochii Tăi, Doamne; indiferent de ceea ce gândesc oamenii despre noi, ce spun alţii despre noi, Doamne, discuţiile noastre să fie sfinte. Lasă-le să fie condimentate cu Cuvântul lui Dumnezeu. Lasă-le să fie aşa de condimentate, încât să nu fie nimic fals în ele. În toate greşelile noastre solicităm sângele lui Isus Hristos, care stă între noi şi Dumnezeu, pentru ca El să ne privească prin sângele lui Isus Hristos. Nu dreptul nostru propriu sau ceea ce suntem noi sau ce am realizat, ci ceea ce a făcut El pentru noi. O, Dumnezeule, admite aceasta.

Fie ca niciunul care a şezut în seara aceasta aici şi care a auzit mesajul, de la cel mai tânăr până la cel mai bătrân, să nu piară. Dorinţa lor să fie numai după Dumnezeu şi Cuvântul Lui. Noi nu ştim în care ceas va apare El, sau când vom fi traşi la răspundere la judecată. Noi nu cunoaştem ceasul. Noi vrem, cum se spune, „să obţinem biletul de călătorie şi să spunem: ,Mergem acasă. Noi trebuie să mergem.‘“ Dumnezeu să ne ajute ca să rămânem curaţi. Admite, Doamne.

Lasă-ne să trăim până la venirea Domnului, dacă este posibil. Să facem totul în dragoste, căci noi am recunoscut că Dumnezeu caută astăzi oile pierdute, pentru a le găsi pe fiecare. Lasă-ne să le vorbim cu sarea dragostei şi cu Cuvântul lui Dumnezeu, rugându-ne, pentru a-i găsi şi pe ultimii, astfel încât să putem merge acasă. Noi vrem să plecăm din Edenul vechi al Satanei, Doamne, în care totul este zidit pe pofte şi unde se caută femeile frumoase prin reclame — ceea ce numeşte lumea „frumos“: „Noi căutăm bărbaţi tineri fără experienţă şi fete frumoase în pantaloni scurţi.“

Prin radiourile noastre şi prin televizor este adus fiecare fel de murdărie. Vine din Hollywood; şi tot felul de sex, haine de femei necuviincioase şi vulgare. Bărbaţii sunt aşa de perverşi, poartă haine femeieşti. Ei îşi coafează părul ca femeile, şi femeile ca bărbaţii.

O, Dumnezeule, în ce ceas îngrozitor trăim noi! O, vino, Doamne Isuse, vino. Vino Doamne, şi curăţă-ne cu sângele Tău. Ia toată murdăria şi tot falsul de la noi. Doamne, lasă-ne să trăim. Lasă-ne să trăim pentru totdeauna sub sângele Tău. Aceasta este dorinţa inimii şi rugăciunea noastră sinceră.

Dumnezeule scump, în seara aceasta pe acest podium de pe care se vesteşte Evanghelia, sunt batiste, o, Doamne, şi pachete mici care vor fi duse bolnavilor şi suferinzilor. Fie ca rugăciunea credinţei din inimile noastre, o, Doamne, să străpungă până la Tine. Doamne, dacă mai este ceva necurat în noi, ia-ne acum la judecată, şi noi ne rugăm pentru milă.

Descoperă unde facem greşeli, Doamne, pentru ca să Te putem ruga să ne curăţeşti cu sângele. Vindecă bolnavii şi fă-i sănătoşi, Tată. Indiferent unde se află sau unde sunt aduse aceste batiste, lasă să se împlinească, Tată.

Dăruieşte-ne decizia să-Ţi slujim Ţie, şi numai Ţie singur. Admite, Doamne. Dă-le acestor oameni scumpi ocrotire pe drumul înspre casă. Mulţumire Ţie pentru că i-ai vindecat pe oameni: sora noastră Sheperd şi fiul fratelui Sheperd, care s-a rănit cu bicicleta. Eu mă rog să nu li se întâmple nimic. Eu mă rog pentru băiatul cu bicicleta, să fie totul bine. Noi Îţi mulţumim deja şi pentru ceilalţi pentru care ne-am rugat, că i-ai vindecat. Noi ştim că am primit pentru ceea ce ne-am rugat, dăruieşte-ne harul Tău, o, Doamne, şi iartă-ne greşelile noastre. Noi ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

ÎL iubiţi? ÎL credeţi? Sunteţi dezgustaţi de împărăţia lui Satana? Credeţi voi că va veni împărăţia Lui de o mie de ani — Edenul Său? Credeţi voi că este pregătit acum? Vedeţi, totul este bazat pe înţelepciune. Totul trebuie dovedit ştiinţific, înainte de a crede. Dar pe Dumnezeu ei nu Îl pot dovedi ştiinţific. Trebuie să-L accepte prin credinţă, „căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.“

O, Dumnezeule, eu nu mai vreau să ştiu despre nimic altceva decât de sângele lui Isus Hristos care mă curăţă de păcate. Eu nu cunosc nimic altceva decât pe Isus Hristos. Aşa cum a zis Pavel atunci, aşa spun şi eu în seara aceasta: „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.“

Tot ce vă pot spune eu, este că eu cred din toată inima această Biblie — aşa cum îmi cunosc eu inima —, este Cuvântul lui Dumnezeu desăvârşit, neamestecat. Din aceasta trăiesc eu. De aceasta mă ţin. Chiar dacă aş avea zece mii de vieţi, aş vrea să slujesc acestui Cuvânt în fiecare viaţă, căci este Cuvântul lui Isus Hristos. Eu nu dau nimic pe cât de mult încearcă ei să contrazică, cât de mult încearcă ştiinţa să susţină că nu este de crezut. Pentru mine acest Cuvânt este singurul în care mă încred. EL este al meu; eu Îl iubesc. Şi voi?

Dacă este vreun păcat în inima voastră, dacă este vreo vină în inima voastră, dacă aveţi ceva, atunci rugaţi-vă acum lui Dumnezeu pentru iertare. Voi rugaţi-vă pentru mine şi eu mă rog pentru voi. Dumnezeu să vă binecuvânteze este rugăciunea mea.

La revedere, la revedere

Dumnezeu cu voi până ne vom revedea.

Vă iubiţi unii pe alţii? Ioan a spus: „Copilaşilor, iubiţi-vă unii pe alţii.“ Iubiţi-vă unii pe alţii, căci dragostea acoperă păcatele. Noi vrem să ne dăm mâinile acum.

La revedere, la revedere

aici pe pământ sau acolo în lumină.

Iubiţi-L! Aceasta este rugăciunea mea. Rugaţi-vă pentru mine; eu mă voi ruga pentru voi. Eu trebuie să mă întorc acum la Tucson. Eu mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. De acolo voi merge în Canada, după aceea în Colorado, şi tot aşa mai departe. Fratele Tony a fost peste ocean şi ceva mare s-a întâmplat: chiar în faţa Vaticanului în Roma au dat de cunoscut adunările de trezire. Ei vor să vin la Roma şi să avem adunări de trezire. El s-a întors mai înainte. Oamenii s-au unit. Ei au o arenă mare cu mii de locuri. Ei doresc să vin la o trezire. Ei doresc să vadă slava Domnului prin slujbă. Eu nu ştiu. Eu mă voi ruga şi voi vedea ce îmi spune Domnul. Gândiţi-vă la aceasta şi rugaţi-vă. Noi vrem să ne rugăm împreună.

(Fratele Branham cântă.)

Mesajul se va întoarce spre vest şi în zilele acestea va merge din nou înapoi. Gândiţi-vă. Sigur va fi aşa. Aşa este.

O ce dulce sună Numele lui Isus …

Noi vrem să cântăm al doilea verset cu inimile plecate: 

„Lăsaţi-ne să mergem în Numele lui Isus, El este o armură bună. În El vom birui armata duşmanilor noştri“ — lucrurile împărăţiei lui Satana. După aceea vom pleca. Aşa merge. Eu ştiu. Credeţi simplu, căci are efect. Numiţi Numele Lui sfânt în rugăciune.

(Fratele Branham cântă.)

Să ne aplecăm acum capetele! Eu îl rog pe fratele Beeler să vină acum pe platformă.

(Fratele Branham cântă.)

Noi ne aplecăm capetele şi inimile noastre. Fratele Beeler este unul din lucrătorii noştri de aici; un frate bun, un bărbat credincios. Eu îl rog să încheie adunarea din seara aceasta cu o rugăciune. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Beeler!