Cuvânt înainte

Pe baza schimbărilor din Europa şi a constelaţiei politice împletite cu cea religioasă de importanţă mondială, mă simt din nou forţat să scriu. Eu sînt convins că această tematică prelucrată de mine este foarte actuală. Ceva mai contemporan nici nu poate fi transmis astăzi oamenilor. Pentru a urmări lucrurile în fondul lor, trebuie prelucrate unele teme critice, iar alte fapte istorice trebuie descoperite şi scoase la lumină: trebuie luminată odată dezvoltarea creştinismului de la început încoace. Acum văd momentul potrivit pentru a păşi cu adevărul în public. Eu m-am străduit să scriu într-un mod simplu, accesibil pentru toţi şi intenţionat nu am folosit un vocabular din domeniul teologic sau filosofic.

Pentru că această carte va fi publicată în diferite limbi şi ţări, vreau să notez următoarele: respectul meu este valabil pentru toate religiile şi ideologiile despre lume şi viaţă, chiar dacă eu sînt de o altă convingere. Eu am dovedit-o întotdeauna în călătoriile mele misionare, care m-au dus în peste 100 de ţări. Este un lucru de înţeles că noi îi respectăm pe toţi oamenii conform demnităţii lor, chiar şi atunci cînd credinţa şi modul lor de a lucra ni se par străine sau chiar ciudate. Dacă pentru peste 800 de milioane de hinduşi vaca este sfîntă, atunci aceasta trebuie acceptată. Dacă bărbaţi religioşi hinduşi îşi ung fruntea cu cenuşă din balegă de vacă, nimeni nu-i poate opri de la aceasta. Dacă religia sikh cere ca fiecare să-şi scoată încălţămintea şi să-şi spele picioarele înainte de a păşi în templul de aur din Amritsar, atunci fiecare trebuie s-o facă, dacă doreşte să viziteze clădirea. Eu am respectat obiceiurile din locurile sfinte ale musulmanilor la fel ca în templele altor religii.

Astfel am găsit uşi deschise aproape întotdeauna în cercuri creştine, am ţinut referate la conferinţe interconfesionale în toată lumea în diferite biserici şi comunităţi - ca oaspete vorbitor. Chiar şi în biserica romano-catolică din Africa de Sud, în care am predicat, m-am conformat ceremonialului. Eu respect în fond fiecare concepţie despre lume şi viaţă şi acord fiecăruia dreptul de a decide personal în legătură cu ceea ce vrea să creadă şi să facă

Am văzut de cîteva ori la catedrala Sf. Petru din Roma cum oamenii din multe ţări ale lumii sărutau în zadar picioarele statuii lui Petru. Eu am văzut acolo şi în alte locuri încă multe alte lucruri. Deseori m-a cuprins o durere adîncă la privirea acestora, pentru că eu simt pentru oameni. În această carte, ceea ce este corect s-a prelucrat de pe o poziţie biblică şi s-a confruntat cu falsul. Cititorului major îi este lăsată alegerea de a-şi forma o părere proprie asupra lor.

Constrîns de împrejurări a trebuit în primul rînd să aduc lumină asupra „ instituţiei mondiale” romano-catolice pe baza Cuvîntului lui Dumnezeu, pornind de la Sfînta Scriptură şi s-o confrunt cu aceasta, pentru că numai în lumina descoperirii putem să vedem adevărul şi să dobîndim astfel posibilitatea de a recunoaşte falsificarea şi rătăcirea.

Pretenţia bisericii romane că este unica instituţie mîntuitoare a fost preluată, mai mult sau mai puţin, mai tare sau mai încet, de toate celelalte confesiuni creştine. Toate vor să mîntuiască în felul lor, însă chiar acest lucru nu este posibil. Dealtfel o biserică despre care se ştie că se referă la Hristos, la Petru şi la apostoli, trebuie să se lase verificată pe baza acestor pretenţii.

Tuturor cititorilor le doresc binecuvîntarea Dumnezeului Atotputernic.