Free People's mission

Jesus Christ is the same yesterday, today and forever. Heb.13.8

Language:

Ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos? / William Branham

Language: romanian

Other languages




(Was soll ich mit Jesus tun, den man Christus nennt?)

24. 11. 1963, Jeffersonville, Indiana - SUA

Dumnezeu să te binecuvînteze, frate Vayle! Bună dimineaţa, prieteni! Eu vin întotdeauna tîrziu. Billy mi-a spus că aproape treizeci de persoane au aşteptat pentru o convorbire, şi eu cred că am avut pînă acum două sau trei. Eu nu pot să le rezolv pe toate. Voi ştiţi, oamenii aşteaptă, şi sînt deja de luni de zile pe listă. Dar Domnul a făcut unele lucruri mari. O, El este Dumnezeul nostru, nu-i aşa?

Eu sînt sigur, că noi toţi ne dăm seama de tragedia care a lovit ţara noastră prin pierderea preşedintelui nostru, domnul Kennedy. Deşi nu am fost de acord cu politica şi religia lui, el totuşi nu a meritat să moară astfel. Nu! Copiii lui rămîn fără tată. Şi dacă eu nu sînt de acord cu lucrurile pe care le face doamna Kennedy — dar gîndiţi-vă, ea este mamă. Ea a pierdut un copil şi acum pe soţul ei. El a căzut direct în braţele ei şi sîngele soţului a curs în poala ei. Asta este îngrozitor.

Cîteodată se pare ca ea ar fi determinantă în materie de modă în această naţiune. V-aţi gîndit vreodată asupra acestor lucruri? Asta este poate adevărat, dar ştiţi voi, doamna Kennedy nu a auzit niciodată unul din aceste mesaje în care vorbesc despre aceste lucruri. Dacă ar fi auzit unul din aceste mesaje, atunci poate ar proceda altfel. Unele din surorile noastre care le aud, totuşi nu vor să le urmeze. Ea a fost educată în catolicism şi nu ştie altceva. Acesta este un sistem. Eu nu am nimic împotriva oamenilor catolici; acesta este sistemul catolic, exact aşa cum au sistemul lor presbiterienii, metodiştii, penticostalii şi alţii. Sistemul este, nu oamenii.

Eu cred că domnul Kennedy a făcut o treabă bună ca preşedinte. În inima mea eu simt împreună cu soţia lui. Este într-adevăr trist că în naţiunea noastră există criminali care fac aşa ceva.

Dacă nu eşti de acord cu o persoană care îşi prezintă propria părere, atunci acesta nu este un motiv pentru uciderea unui om. Unul din copiii lui a spus: „Acum nu mai am pe nimeni care să se joace cu mine. Tatăl meu nu mai este aici.“ Eu m-am tot gîndit că într-o zi aceasta va fi şi soarta mea. De multe ori, după cum ştiţi, era să se întîmple. În alte ţări trebuiau să se pună în faţa mea ca să mă protejeze pentru a nu fi împuşcat de la o anumită distanţă.

Dacă moare deci un bărbat astfel, atunci acesta este preţul care se plăteşte pentru renume în diferite domenii. Eu cred că în medie, fiecare al patrulea preşedinte a fost ucis. Eu mă simt foarte rău la acest gînd. Este o ruşine că avem o astfel de persoană aici în America, care face aşa ceva.

După cum am spus deja, eu nu am fost de acord cu politica lui. Eu nu am fost de acord cu ceea ce a încercat el să facă, dar vedeţi, el este un alt om decît mine. Eu nu am fost de acord cu sistemul religiei lui, sigur că nu. Dar aşa a fost el educat. De aceea el a fost aşa. După cum am spus deja, el nu ar fi fost poate aşa dacă ar fi auzit şi altceva.

Noi avem aici obiceiul să ne gîndim la cei rămaşi în urmă, dacă fac parte dintr-ai noştri sau nu. Aşa gîndim noi ca biserică americană, ca americani. Poporul american l-a ales pe domnul Kennedy ca preşedinte, şi noi avem o democraţie. Eu nu am votat pentru domnul Kennedy. Eu am votat pentru domnul Nixon, pentru că îl cunosc personal. Eu l-am vrut pe el şi l-am ales, pentru că îl simpatizam. Dar oamenii acestei ţări, cetăţenii acestei naţiuni, l-au ales pe domnul Kennedy. Aşa cum au făcut-o, rămîne între ei şi Dumnezeu. Asta să ne fie de ajuns.

Dar eu cred că din pricina mamei, care este o fiinţă omenească, care este o mamă la copii — doamna Kennedy, vrem să ne rugăm pentru ea. Să ne ridicăm.

Doamne Isuse, noi oamenii simţim unii pentru alţii. Ne pare foarte rău, Doamne, că preşedintele nostru a fost împuşcat în felul acesta. A fost o crimă făcută cu sînge rece. Ne pare foarte rău, că naţiunea noastră a ajuns pînă aici, că sînt astfel de oameni în ţara noastră care îl omoară pe un alt om în mod brutal, aşa cum l-au împuşcat şi pe fratele de culoare nu demult. El a fost ucis cu sînge rece numai din cauza diferenţei de rasă.

Ne pare aşa de rău că există astfel de oameni printre noi, Doamne. Noi " slăbiciunea noastră ne-a adus pînă aici. Noi ne rugăm pentru doamna Kennedy, soţia preşedintelui. Noi ştim, copiii vor privi după tatăl lor care i-a părăsit acum cîteva zile. El a fost un om fericit, s-a jucat cu ei pe podea. Acum ei nu mai au tată. Noi ne gîndim la soţia lui, al cărei bărbat a căzut în braţele ei şi sîngele lui a curs peste rochia ei. Nu demult ea înmormîntase copilul ei.

Doamne, noi poate credem că femeia este greşită, pentru că ea dă tonul la modă cu îmbrăcămintea ei. Asta s-ar potrivi pentru întregul popor american. Ei vor aşa. Noi ne rugăm în dimineaţa aceasta pentru ea, ca Tu să-i ajuţi. Fie ca în zilele acestea de doliu, să se ivească un punct cînd va găsi adevărul " Isus Hristos. Îngăduie Doamne, căci numai Tu singur poţi să dai pace şi mîngîiere în ceasurile nenorocirii.

Doamne, ajută-ne să fim şi mai departe o lumină strălucitoare în toată inima noastră. Noi nu ştim în ce timp putem să avem influenţă asupra cuiva. Dă-ne, ca să reflectăm lumina lui Hristos, pînă vine El. Atunci marele Păstor al oilor, care cunoaşte întreaga sentinţă, va pedepsi fiecare păcat. EL ştie cum trebuie să facă totul. Pînă atunci ne predăm în mîinile Tale. Dragostea şi mila Ta să fie peste noi. În Numele lui Isus. Amin.

Da, eu cred că nimeni nu merită să moară aşa. Domnul Lincoln nu a meritat să moară aşa; domnul McKinley nu a meritat să moară aşa; Huey Long nu a meritat să moară aşa — niciunul din ei. Eu nu cred în aceste ucideri. Este rău. Băieţii noştri nu au luptat peste ocean pentru aşa ceva. Steagul nostru nu a fost făcut pentru aşa ceva. Noi nu sîntem cetăţeni americani pentru aşa ceva. Nu! Naţiunea noastră este învăluită de păcat — prin aceasta se întîmplă astfel de lucruri; este păcatul.

Astăzi voi învăţa într-o şcoală duminicală. Sînt unele lucruri care vreau să le amintesc în adunare. Mai întîi doresc să mă iertaţi pentru faptul că vă ţin duminică dimineaţa aşa de mult cînd aduc aceste mesaje. Motivul pentru care fac eu asta, este pentru că eu mă aflu aici în mijlocul poporului meu şi prezint învăţăturile cît pot de adînc. Eu nu pot învăţa în alte locuri, ci acolo mă refer numai la adevărurile de bază ale Evangheliei. Eu nu aduc aceste învăţături puternice în alte locuri. Aici am cîteodată nevoie de două, trei ore pentru a aduce mesajul meu. Cîteodată vă ţin pînă la ora 12.30 sau ora 13.00. Acesta este minimul de care am nevoie. Cîteodată ar trebui să rămîn toată noaptea aici. De multe ori începeam la 8.00 seara şi plecam dimineaţa următoare la ora două sau trei din adunare acasă. Aşa este.

Dar cînd voi veni din nou la voi, voi încerca să ţin o predică, în loc să vă dau învăţătură de felul acesta; am să vă anunţ dinainte că va fi aşa ceva, căci eu mai am cele şapte trîmbiţe. Eu cred că sînt în legătură cu pecetea a şasea. Cînd va răsuna pecetea a şasea, vor veni toate şapte trîmbiţele. Eu voi încerca să o prezint Bisericii înainte de venirea Lui, sau înainte de a merge eu, dacă va fi cu putinţă. 

Dacă noi vom face aceasta, vă vom anunţa dinainte. Pentru că astăzi avem sala arhiplină şi oamenii stau în picioare lîngă perete, vom încerca să închiriem o altă sală în apropiere. Acolo au loc circa două mii de oameni. Este un auditoriu frumos într-o şcoală de aici din apropiere. Acolo în şcoală vom vorbi despre cele „şapte trîmbiţe“. Acolo vor fi destule locuri, pentru ca să aibe toţi loc.

Vrem să aducem o relatare din New York. A fost un timp minunat. Auditoriul Morris a fost arhiplin, încît în fiecare seară a trebuit să trimit oameni acasă. Ei au fost aşa de înghesuiţi, încît proprietarul şi pompierii ar fi evacuat spaţiul dacă i-am fi lăsat pe oameni aşa de înghesuiţi. De aceea a trebuit să-i trimitem afară. Oamenii s-au plimbat pe stradă în sus şi-n jos rugîndu-se ca cineva dinăuntru să obosească, să se ridice şi să iese afară, pentru ca ei să intre înăuntru şi să primească un loc. Ei aşteptau să iasă cineva afară, ca să poată intra. Dacă pleca cineva care era aproape de intrare şi trebuia să plece mai devreme acasă, atunci venea altcineva înăuntru şi ocupa locul ascultînd ultima parte. Este un grup de oameni drăguţi. Eu cred că lumea " Biserica creştină flămînzeşte după Dumnezeu.

Eu mă încred că Dumnezeu ne-a dat posibilitatea să ne adunăm şi să vorbim despre cele şapte trîmbiţe. Eu aş vrea să mă ştiu călăuzit în aceste lucruri, pentru ca să înţelegeţi.

La micul dejun cu comercianţii, ei au de obicei între cincizeci şi o sută de participanţi, cred eu. În dimineaţa aceea ei au vîndut o mie şapte sute de bilete de intrare, iar restul de oameni au participat stînd în picioare. Sala şi coridoarele erau pline; pe scări, la perete şi peste tot stăteau oameni. Predicatori renumiţi, preoţi şi alţii erau acolo, pentru a auzi mesajul. Eu cred că i-a ajutat pe oameni. Poate că s-a rezolvat mai mult decît credem noi.

Dacă este în voia Domnului, vom aduce un mesaj despre tema "Care sînt condiţiile tale faţă de Hristos? Va fi foarte scurt. Eu voi fi la ora 19.30 pe platformă. Cînd începeţi de obicei, la ora 19.30? La ora 19.00, şi la ora 19.30 voi fi pe platformă; atunci ar trebui să închei la ora 20.30, dacă este în voia Domnului. Eu mă voi grăbi cît pot de bine. Încep să pun această în practică.

În cazul în care este cineva străin aici: oamenii rîd pentru că încerc întotdeauna să închei repede, dar nu reuşesc. Eu sper că nu se aude batjocoritor, dar mama mea avea obiceiul să spună că atunci cînd se adună oamenii, este ca melasa din mei într-o dimineaţă răcoroasă. Voi ştiţi, este un lichid gros şi curge încet. Cam aşa este. Eu intru încet în mesaj, pentru că voi ştiţi, dulceaţa trestiei de zahăr a lui Dumnezeu ne uneşte. Altfel nu doresc să fie, ci numai aşa. Eu îmi amintesc că noi stăteam acolo şi cîntam cîntarea: "Binecuvîntată să fie legătura.

Eu cred că aceasta va fi întotdeauna ţinta noastră. Mulţi dintre sfinţii aceştia bătrîni au adormit, dar în inimă mai sîntem încă legaţi. Eu mă gîndesc la vedenia din dimineaţa aceea, cînd i-am văzut dincolo în această stare minunată ca bărbaţi tineri şi femei tinere, care arătau ca atunci cînd mai erau pe pămînt. Eu cred că ei aşteaptă venirea noastră. Într-o zi, dacă este în voia lui Dumnezeu, noi îi vom întîlni.

Gîndiţi-vă, serviciul divin va începe în seara aceasta la ora 19.00 în loc de ora 19.30. În săptămîna următoare voi fi în Shreveport, Louisiana, în casa Domnului de acolo. Eu cred că ei încearcă să primească auditoriul de pe partea cealaltă a străzii. Fratele Moore m-a sunat ieri seară şi mi-a spus că va fi o adunare anuală şi că se aşteaptă la foarte mulţi oameni.

Înainte de a citi textul biblic, vreau să fac o mică mărturisire. Nu demult a şezut o doamnă aici. Eu vă spun acum ce efect are puterea cuiva care se roagă pentru alţii. Eu m-am uitat în jos din întîmplare şi am văzut o altă doamnă, Margie Cox, soţia fratelui Rodney Cox care şade aici. Eu cred că a fost săptămîna trecută cînd am fost aici şi Duhul Sfînt a lucrat prin darul deosebirii în întreaga clădire. Voi ştiţi, cum vorbesc oamenii. Acum este aici în faţă, dar atunci a fost undeva acolo în spate. Eu m-am uitat încolo şi o femeie care avea diabet a fost chemată. În vedenie o vedeam pe Margie. Margie stătea acolo, dar eu m-am uitat în jos şi o vedeam pe ea. Apoi m-am uitat în jur după femeia cealaltă. În vedenie o vedeam pe Margie, dar lumina era deasupra femeii.

De aceea am fost foarte atent. Eu mă gîndeam: „Dacă o chem pe Margie, se va spune sigur: ,Soţul ei este unul din prietenii lui cei ma buni; ei locuiesc împreună, vînează împreună şi toate celelalte. Sigur că va şti.‘“ Margie însă nu ştia. Şi eu am chemat-o pe cealaltă doamnă; eu cred că a fost o soră din Chicago, cum am aflat apoi mai tîrziu.

Apoi am aflat, că la firmă s-a făcut un test pentru zahăr. Şi ea avea diabet. De aceea ea fusese alaltăieri pe drum înspre clinică. Cînd i-am spus, i-am amintit de aceasta. Apoi eu am zis: „Vino aici, soră Margie.“ Eu i-am spus că mîinile ei au devenit fără simţ şi cît de neplăcut este aceasta. Săraca femeie lucrează aproape zi şi noapte. Ea este o mamă conştiincioasă care îl sprijină pe bărbatul ei, ca să poată plăti casa care vor s-o construiască. Ea, sora ei Nelly, Charlie, fratele lui Rodney, şi soţia lui, lucrează greu toţi împreună la fabrica aceasta şi suportă tot felul de greutăţi. Ele îşi lasă părul să crească şi nu poartă make-up, şi toate lucrurile acestea pe care nu le mai facem cînd devenim creştini. Eu cred că ar trebui să dăm onoare Celui căruia I se cuvine. Eu le am pe inimă pe aceste două surori tinere.

Apoi am luat mîna ei şi m-am rugat pentru ea. Ea s-a dus acolo, şi nu s-a mai găsit nici o urmă de diabet. Totul a dispărut. Acolo şedea încă o femeie care la fel a fost chemată. A fost o soră cu numele Bruce. Eu nu o văd în dimineaţa aceasta, dar ea vine întotdeauna. Ea este o femeie sinceră, care se roagă. Această femeie a intrat înăuntru cînd eu am fost ultima dată aici; atunci nu s-au împărţit bilete de rugăciune, astfel nu a fost nici rînd de rugăciune.

Duhul Sfînt a chemat oameni din adunare în faţă. Această doamnă Bruce a fost o dată vindecată de cancer, şi în inima ei ea simte împreună cu ceilalţi. Ea se ruga. Acolo era o doamnă din Louisville, care era pe moarte din cauza cancerului la laringe, şi în timp ce ea se ruga, Duhul Sfînt a chemat această femeie, i-a spus exact cine este şi ce greutăţi are, că are cancer şi că se va însănătoşi. Doamna aceea s-a dus acasă. După cîteva zile era să se sufoce. Laringele se umflase. Ea a tuşit tare şi cancerul a ieşit afară. Acum este sănătoasă.

Voi ştiţi ce s-a întîmplat: această umflătură are viaţă în sine. Cuvîntul „cancer“ este expresia medicală pentru „crab“, asta înseamnă că are multe picioare ca şi racii pe care îi găsiţi în mare şi care sug sîngele din voi. Acest cancer din gîtul ei a făcut acelaşi lucru. Vedeţi voi, eu nu mă ocup de cancer, ci de viaţa care este în cancer. Noi ne ocupăm de viaţa care este în cancer. „În Numele Meu vor scoate draci.“ Cuvîntul drac înseamnă "schingiuitor " şi al corpului. Şi acesta a fost un drac.

Cînd a ieşit viaţa din cancer, desigur acesta a început să se umfle. Este ca şi un cîine mic care a fost călcat de vreo maşină pe stradă — dacă este lăsat cîteva zile în soare, devine de două ori mai mare. De aceea i-a mers rău acestei femei. Eu am explicat aceasta de multe ori: dacă vă merge mai rău, acesta este un semn că sînteţi vindecaţi. Vedeţi voi? Tot timpul devenea tot mai rău şi o sugruma, căci era umflat. Dar trebuia să se desprindă, căci viaţa nu mai era acolo. Pe cînd a tuşit, a sărit afară, căci s-a desprins de cealaltă carne. Substanţele moarte ale corpului au ieşit afară; nu mai avea viaţă. Cancerul a părăsit-o, demonul era afară.

Acest ţesut a ieşit afară. Nu a fost dracul, cel care a ieşit. A fost numai adăpostul în care a locuit el. El a ieşit, pentru că femeia a crezut ceea ce i s-a spus, şi ştia că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. Aceasta a ucis cancerul şi a luat viaţa din el afară. Ea a mers la doctor, şi el a spus: „Prostie, cancerul este tot acolo ca şi înainte.“ Asta era adevărat, cancerul mai era acolo, dar înăuntru nu mai era viaţă.

Ce ar fi fost dacă s-ar fi aflat într-un loc de unde nu putea să iasă afară? Aici este fotografia unui cancer al doamnei Baker din Springville, Indiana, care a ieşit după rugăciune. Aceasta este fotografia. Vedeţi, acesta este trupul în care a locuit dracul, exact aşa cum locuiţi voi într-un trup. Trupul în care locuiţi voi poate fi mare sau mic, cu părul roşu sau negru. În trupul acesta locuieşte Satana sau Hristos. Dacă viaţa iese afară, trupul vostru mai este încă pe acest pămînt, dar viaţa nu se mai află înăuntru. Cînd viaţa a ieşit, trupul mai era acolo. Apoi s-a desprins de ţesuturi şi a fost dat afară " a ieşit afară. Dar dacă se află într-un loc unde nu poate ieşi, atunci inima voastră trebuie să aibe grijă la fiecare bătaie, ca sîngele să distrugă această substanţă moartă. Ea provoacă febră şi toate lucrurile posibile, pentru că este o infecţie. Înţelegeţi voi aceasta? Voi ştiţi că sîngele curge prin ficat, care trebuie să cureţe sîngele. Aşa este, soră Dauch? Eu cred că aşa este. Inima bate şi curăţirea se produce. Aici este o soră medicală şi în faţa ei încă una. O infecţie produce febră. Dacă se produce infecţia, deja urcă temperatura corpului.

Voi oamenilor, vedeţi că este credinţa voastră. Niciodată nu este simţul vostru. Nu este important dacă este aşa, sau dacă mîna mea este dreaptă; asta nu are nimic de-a face. Este credinţa mea care lucrează. Prin credinţă vedem chiar înaintea noastră tabloul unei persoane vindecate pe deplin. Şi noi înaintăm pas cu pas şi ne punem în locul persoanei, mergem împreună cu ea. Aici o aveţi! Prin aceasta se întîmplă. Credinţa voastră — nu simţul vostru — credinţa voastră produce aceasta. Mulţumire şi slavă lui Dumnezeu pentru aceasta!

Acum vrem să ne rugăm scurt. Noi avem aici o temă, căreia vrem să-i dăm atenţie. Pentru un scurt timp Domnul va proceda cu noi în sensul acesta. Unii dintre voi vor pleca după serviciul divin de dimineaţă şi seara nu vor mai fi aici. Dacă este în voia Domnului, voi veni din nou. Familia intră în săptămîna sărbătorilor de iarnă. Dacă Domnul permite, voi fi duminică după crăciun aici în capelă şi voi predica mesajul meu; duminică după crăciun. Dacă va fi în voia Domnului, titlul se va numi "Un călător pe drum. Să ne aplecăm acum capetele şi să ne rugăm, înainte de a citi textul.

Doamne Isuse, fii aproape de noi în timpul acesta. Noi ştim că este cam greu în capela noastră mică. Mulţi stau în picioare. Noi nu sîntem aici pentru că este un loc comod, care ne oferă o comoditate fizică, căci aici nu este comod. Noi nu sîntem aici ca să fim văzuţi. Noi sîntem aici ca să simţim prezenţa Ta. Noi ştim că eşti aici. Noi sîntem aici ca să fim corectaţi. Noi ştim că ne aflăm aici în casa lui Dumnezeu. Noi ne simţim bine aici, indiferent cît este de incomod şi cît de înghesuiţi stăm sau şedem. Dar totuşi sîntem aici, pentru că simţim că Dumnezeu este aici.

Exact aşa trebuia să fi simţit băiatul acela, cînd Pavel a predicat toată noaptea. Ce mesaj lung a fost! Poate a durat de la apusul soarelui pînă la răsăritul soarelui în dimineaţa următoare. Un băiat care a şezut pe marginea ferestrei a căzut jos şi ei au crezut că este mort. Pavel s-a aşezat peste el şi Duhul lui Dumnezeu care era în mesager, a adus duhul vieţii înapoi în trupul băiatului. El a spus: „Va fi bine cu el.“, şi tînărul a trăit.

El era interesat de ceea ce spunea Pavel. O, Dumnezeule, în dimineaţa aceasta sîntem interesaţi de ceea ce vrea să spună Duhul Sfînt inimilor noastre. Noi Te rugăm să frîngi pîinea vieţii fiecăruia, pentru ca noi, cînd plecăm astăzi de aici şi părăsim clădirea, să nu mai fim aceeaşi oameni care am fost cînd am intrat. Fie ca credincioşii să se apropie mai mult de Tine; fie ca păcătoşii să se întoarcă astăzi; fie ca bolnavii să fie vindecaţi; fie ca Împărăţia lui Dumnezeu să se apropie mai mult de noi şi să fie chiar în noi, căci ne rugăm în Numele lui Isus Hristos, în timp ce aşteptăm ca Duhul Lui să ne dea cuvintele. Amin.

Să citim acum din Scriptură, căci Cuvîntul lui Dumnezeu este întotdeauna corect. Eu văd că cei care şed sînt politicoşi faţă de cei care trebuie să stea în picioare. Eu văd cum ei se ridică, ca alţii să poată lua loc. Asta este foarte frumos. Eu aş fi dorit să avem mai mult loc. Dar în momentul acesta nu avem. 

Să deschidem la Mat. 27, citim de la vers. 11 şi apoi vom vorbi despre temă:

Isus S-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „sînt.“ Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrînilor. Atunci Pilat I-a zis: „N-auzi de cîte lucruri Te învinuiesc ei?“ Isus nu i-a răspuns la niciun cuvînt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.

La fiecare praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat, pe care-l voiau ei. Pe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba. Cînd erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Hristos?“ Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mîinile lui. Pe cînd sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina lui. Preoţii cei mai de seamă şi bătrînii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

Dregătorul a luat cuvîntul şi le-a zis: „Pe care din amîndoi voiţi să vi-l slobozesc?“ „Pe Baraba“, au răspuns ei. Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus care se numeşte Hristos?“ „Să fie răstignit“, i-au răspuns cu toţii. Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?“ Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!“

Cînd a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mîinile înaintea norodului, şi a zis: „Eu sînt nevinovat de sîngele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!“ Şi tot norodul a răspuns: „Sîngele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.“

Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mîinile lor, ca să fie răstignit.

Ce tablou trist! Dacă am vrea să-i dă acestui text un titlu, atunci aş alege acest titlu, şi poate banda se poate numi: Ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos? Pe baza textului citit vreau să mai introduc o temă: Isus este dat în mîinile voastre. Isus este dat în mîinile voastre, ce veţi face cu El?

Acţiunea noastră din dimineaţa aceasta începe în sala de judecată, unde a fost chemat Pilat, guvernatorul, la un proces şi trebuia să dea sentinţa.. Era dis de dimineaţă, înainte de zorii zilei. El a fost trezit din somn şi chemat să asculte cazul acestui om.

Era timpul răstignirii Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos. EL nu făcuse nimic ce ar fi putut fi găsit la El, şi El a răspuns la toate. Era de fapt ceasul în care trebuia să fie aşa. Nimic nu se poate întîmpla, numai dacă este ceva în spate care o cauzează. Pentru tot ce are loc, trebuie să fie o cauză, căci este motivat prin duhul, care este în fiinţă " în fiinţa omenească. Totul are un scop şi o ţintă, şi trebuie să existe un motiv pentru aceasta. Motivul pentru care trebuia să se întîmple aşa cu bărbatul cel mai mare care a trăit vreodată pe pămînt, a fost pentru că sosise timpul pentru aceasta. Trebuia să fie aşa, şi nu exista o altă cale de scăpare. Trebuia să fie timpul acela. Isus a venit pe pămînt, aşa cum a prezis Cuvîntul lui Dumnezeu. EL a făcut exact ceea ce spunea Cuvîntul că va face; El a trăit exact viaţa aceea. Dumnezeu a descoperit sămînţa timpului acela ş¸i l-a făcut de cunoscut.

Acum gîndiţi-vă, Biblia începe cu Genesa şi merge pînă la Apocalipsa. Aici este lecţia pe care vreau s-o înţelegeţi. Vedeţi, în Biblie este scrisă pentru fiecare generaţie o lucrare anumită, care trebuie să se întîmple — pentru toate generaţiile. Daniel a văzut şi a tîlcuit visul lui Nebucadneţar; cum încep împărăţiile păgîne, cum se destramă şi cum se vor încheia. Fiecare din aceste popoare, rase şi naţiuni — aceste puteri păgîne au exercitat putere asupra acestei lumi şi au procedat exact aşa cum a fost arătat în vedenie.

Cînd a fost îndepărtat Nebucadneţar, capul de aur, au venit mezii şi perşii. Fiinţa lor corespundea exact cu structura materialului, conform celor spuse de prooroc. Nebucadneţar, capul de aur, a simbolizat prima şi cea mai mare împărăţie. Mezii şi perşii au fost argintul. Apoi au urmat şoldurile de aramă. Fiecare metal care urma era mai tare; aurul este cel mai moale, şi se încheie cu fierul. Fierul este cel mai tare din toate. Fiecare din aceste împărăţii era constituită cum a văzut proorocul. Ce a făcut el prin aceasta? El a semănat o sămînţă, pentru ca naţiunile să-i dea atenţie. De fiecare dată cînd se năştea o împărăţie, trebuia să se întîmple aşa cum a spus Cuvîntul.

Apoi urma să vină Mesia. Cînd a venit Hristos, El trebuia să fie răspunsul la tot Cuvîntul lui Dumnezeu care urma să se împlinească, căci proorocii au vorbit despre ceea ce va face El. Moise a spus: „EL va fi un prooroc ca mine.“ Dacă am avea timp, am putea să mergem înapoi să arătăm cum a fost totul deja preumbrit; cum a fost născut Moise ca un copil deosebit în timpul îngrozitor al sclaviei egiptene, cum l-au ascuns în papură, cum a crescut, cum a fost educat şi a devenit conducător, cum a urcat muntele, cum a primit legile şi cum a venit iarăşi jos. El nu a fost numai un conducător, el a fost şi preot, împărat şi stăpînitor. Toate aceste lucruri l-au preumbrit pe Hristos. Moise a spus: "Domnul Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de el! (Deut. 18, 15).

Cînd a fost născut Hristos, Israel se afla iarăşi în sclavie, şi anume în împărăţia romană. Ce a fost El? EL a fost născut ca un copil deosebit, şi era neobişnuit cum creştea, cum El s-a dus pe munte, a venit jos şi a spus: „Voi aţi auzit că celor din vechime li s-a poruncit: ,Să nu furi.‘ Voi aţi auzit că lor le-a fost spus: ,Să nu preacurveşti.‘ Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.“ Vedeţi voi — EL a fost dătător de legi, Împărat, Preot, Prooroc; exact ca el. Toate acestea trebuiau să se împlinească, şi perioada care a sosit, pentru ca viaţa lui Mesia să fie confirmată în mod deplin.

Aceasta este poate ultima lecţie lungă, pe care o ţin acum. Şi eu vreau ca voi s-o cuprindeţi cît se poate de bine.

Dacă Cuvîntul a fost vorbit şi pentru generaţia aceasta, atunci se va ridica cineva, prin care se împlineşte acest Cuvînt, pentru că Dumnezeu a vorbit. Este o confirmare a Cuvîntului vorbit. Şi Isus a împlinit fiecare condiţie şi a fost Cuvîntul confirmat ca Mesia. Exact aşa. Sînt şi cuvinte pentru ultimele zile în Biblie. Aceste cuvinte trebuie să vină la viaţă.

Aici noi constatăm că biserica din zilele Domnului nostru, L-a respins înainte de a fi adus în sala de judecată înaintea lui Pilat. Ei L-au respins chiar din ziua aceea, cînd El a început slujba profetică şi le-a spus adevărul despre Cuvînt. Ei nu puteau să înţeleagă, că El care era un om, putea să ştie ce era în inimile oamenilor. Cît de puţin ştiau ei că Dumnezeu este Cuvîntul. Şi Biblia spune: "Căci Cuvîntul lui Dumnezeu  judecă simţirile şi gîndurile inimii. (Evrei 4, 12).

Ei vroiau să-L numească duh rău. EL a vorbit: „EU vă iert, dar cînd va veni Duhul Sfînt şi va face aceleaşi lucrări şi voi veţi vorbi împotrivă, nu vi se va ierta niciodată.“ Toate lucrurile care le-a prezis pentru acest timp, trebuie aduse prin ceva la viaţă. Dacă este adus la viaţă, atunci va fi cu totul altfel decît şi-au închipuit oamenii. Va fi aşa, încît numai cei aleşi o vor vedea. Sînt întotdeauna cei aleşi care recunosc, căci ei sînt aleşi şi destinaţi pentru a vedea.

De aceea nu poate să fie altfel. Isus a spus: „Voi nu puteţi veni la mine. Nimeni nu poate veni la Mine, numai dacă Tatăl îl atrage mai întîi. Şi toţi pe care Mi-i dă El, vor veni la Mine.“ O altă cale nu există. EL a vorbit către ei: „Voi aveţi ochi, dar nu vedeţi; aveţi urechi şi nu auziţi. Bine a proorocit Isaia despre voi.“ Proorocia lui Isaia a adus-o la iveală, şi apoi s-a împlinit. Să nu uitaţi aceasta, voi care sînteţi aici sau care ascultaţi pe benzi: Cuvîntul lui Dumnezeu trebuie vestit. Dumnezeu are datoria să se îngrijească pentru împlinire.

Pentru că Ioan Botezătorul a fost destinat să meargă înaintea venirii lui Hristos, de aceea trebuia să se ridice un astfel de bărbat şi să-şi ocupe locul lui. Cuvîntul trebuie împlinit.

Apoi a venit Isus ca Mesia Cel uns şi a făcut exact ce spunea Cuvîntul despre El. Şi totuşi iudeii aşteptau altceva: ei credeau că se va ridica un împărat cu un toiag de fier în mîna lui. Dar acesta era un viitor îndepărtat. EL a împlinit fiecare Cuvînt. Într-o zi El a luat Scriptura în Capernaum şi a citit din ea. Aţi observat că El a citit numai o parte din textul biblic şi apoi a pus cartea deoparte spunînd: „Astăzi s-a împlinit aceasta“, şi anume, că El urma să predice anul de îndurare.

De ce nu a citit El şi restul textului? Pentru că este vorba despre cealaltă venire. Asta nu trebuiau ei să ştie. Aceasta va fi pentru epoca cînd va veni El. Dar El s-a referit la epoca în care se afla. Acesta este motivul pentru care El a putut să spună: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură înaintea ochilor voştri — chiar aici, voi o vedeţi —, pentru a predica anul de îndurare şi să vindece pe toţi acei care sînt cu o inimă zdrobită, şi să-i vindece pe bolnavi.“ Pentru aceasta a venit El. Cealaltă parte se referea la judecata peste neamuri şi la ceea ce mai urmează. Vedeţi, neamurile trebuie să Îl respingă mai întîi.

Acum înapoi la răstignirea despre care vorbim noi astăzi, la tema: Isus în mîna voastră. Cuvîntul lui Dumnezeu a fost confirmat exact; a fost dovedit întotdeauna că El era răspunsul Cuvîntului lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a tălmăcit deja. Lăsaţi-i numai pe predicatori să studieze, dar vedeţi, ei iau ceea ce a spus altcineva " un grup oarecare.

Ei sînt aşa de orbiţi faţă de adevăr, încît nu văd adevărul cînd li se oferă. Dar vedeţi, Dumnezeu este drept. EL a lăsat să fie scris. EL a lăsat să fie scris în cartea aceasta ceea ce trebuie să se întîmple astăzi. De aceea se va şi împlini. Ceilalţi, care nu sînt destinaţi pentru a vedea, nu vor vedea niciodată. Vedeţi, ei au încurcat totul. Aşa a fost şi atunci. Ei nu au recunoscut că El era Acela.

Prin semn El a fost confirmat ca mesagerul timpului acela. Nimeni nu o putea tăgădui. Proorocul Său vorbea despre aceasta. El a zis: „Eu trebuie să scad, El însă trebuie să crească. Eu nu sînt vrednic să-I desleg cureaua încălţămintei Lui.“ Ioan a zis mai departe: „EL este acum în mijlocul vostru. EL se va ridica. Toporul este pus deja la rădăcina pomilor. Fiecare pom care nu aduce roade, este luat din pădure, din livadă sau vie, şi nu va mai fi acolo.“

Noi constatăm că aceste lucruri s-au întîmplat exact aşa cum a zis El. EL putea deosebi gîndurile inimii. EL a fost un prooroc. Tot ce a prezis El, s-a împlinit exact aşa cum a spus-o El. „EU voi merge la Ierusalim şi acolo voi fi dat în mîinile păcătoşilor. Ei Îl vor maltrata, şi El va fi răstignit în ziua a treia dar va învia din nou.“ Dar El a mai spus: „Să nu spuneţi nimănui despre aceasta.“ EL a ascuns aceste lucruri faţă de ei, pentru ca să nu înţeleagă, pînă ce va fi împlinit.

Vedeţi, El admite deseori ca noi să fim orbi pînă în ceasul în care avem nevoie de aceasta. EL ne-a lăsat să fim orbi pentru lucrurile pe care le vedem astăzi, căci acesta este ceasul în care avem nevoie de aceasta, pentru ca să se confirme ziua în care trăim. Părinţii noştri nu au ştiut despre aceste lucruri. Biblia spune că ei nu vor şti despre acestea. EL le-a ţinut ascunse pînă în zilele din urmă, în care vor fi descoperite fiilor lui Dumnezeu. Ele vor fi descoperite, ca slava Lui să se dovedească pentru lauda Lui pe pămînt.

Daniel a spus toate aceste lucruri despre zilele din urmă şi că acei care Îl recunosc pe Dumnezeu, vor înfăptui lucrări mari. Există atîtea texte biblice care sînt în legătură cu timpul în care trăim, de exemplu, că vor fi vremuri rele, înşelătoare pe pămînt. Exact ceea ce avem acum, este împlinirea. Lor le-a fost dată posibilitatea să-L vadă pe El, dar ei L-au respins pe Mesia al lor. Astăzi este acelaşi lucru, exact acelaşi lucru. Nouă ne-a fost dată posibilitatea, căci Dumnezeu nu poate judeca, fără să ne fi făcut mai întîi oferta, pentru ca judecata Lui să fie şi justificată.

Dacă voi aţi vedea pe cineva circulînd cu o viteză mai mare decît cea admisă, şi l-aţi opri zicîndu-i: „Acolo este o groapă în drum, dacă vei circula mai departe cu viteza aceasta, vei muri“, şi v-ar zice: „Asta este o prostie, eu ştiu ce fac!“, vedeţi, atunci sîngele lui nu poate fi asupra voastră, căci voi l-aţi avertizat clar dinainte. Acelaşi lucru îl face Dumnezeu prin Cuvîntul Lui. EL îi avertizează pe oameni clar de judecata care se apropie. EL arată semnele şi minunile Lui care au fost proorocite în Biblie pentru această epocă. EL le arată, dar oamenii trec cu vederea. Nu este uşor pentru cineva să meargă în iad. Un om îşi croieşte un drum spre iad luptînd. Cînd voi aţi pronunţat prima minciună, aţi ştiut că este greşit. Cînd aţi făcut de prima dată ceva rău, voi aţi ştiut că este greşit. Conştiinţa voastră v-a spus că este greşit, însă voi aţi trecut în continuare tot pe roşu la semafor, voi aţi rupt bariera. Voi sînteţi indiferenţi şi vreţi totuşi s-o faceţi ca să arătaţi cît sînteţi de grozavi. Dar gîndiţi-vă, voi vă luptaţi pentru drumul în iad. Nu este simplu să te duci în iad.

Pentru aceasta trebuie să refuzaţi adevărul. Înainte de a avea loc ciocnirea, trebuie să treci pe roşu la semafor. Înainte de ciocnire, voi nu aţi respectat avertizările de pe marginea drumului. Voi însă vreţi să vă impuneţi dorinţa proprie. Asta fac oamenii astăzi. Unul este mai înţelept decît celălalt, şi niciunul din ei, care L-a respins pe Hristos, nu ascultă de semnele de avertizare care prevestesc judecata care este aproape.

Fiţi atenţi, ce au acceptat ei atunci în locul lui Hristos! Gîndiţi-vă asupra Bisericii şi orbirea din timpul acela. Ei şi-au  ales un ucigaş public cu numele Baraba, un bărbat care era închis ca ucigaş şi îşi aştepta sentinţa. Se dovedise că el era un ucigaş şi un om periculos. Şi aici era vorba despre viaţa lui Isus; numai pentru că El îi provocase şi a spus: „Cine dintre voi Mă poate învinui de vreun păcat?“ Păcatul este necredinţă! „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi, şi dacă nu v-am spus adevărul din Scriptură, totuşi Scriptura vorbeşte pentru Mine. Cercetaţi în Scriptură, a spus El, "căci voi spuneţi că viaţa veşnică este în ea, şi aceasta depune mărturie despre Mine în această epocă.

Dar ei spun: „EL se face singur Dumnezeu. EL vrea să fie ceva.“ EL nu s-a pretins nimic — Dumnezeu L-a făcut Domn. EL era Dumnezeu. EL a fost împlinirea Scripturii. EL nu a făcut nimic de la Sine. Dumnezeu L-a făcut ceea ce era El. Dar acum a sosit ceasul în care urma să se împlinească acel Cuvînt. Dar ei nu au putut să vadă, pentru că nu corespundea închipuirilor denominaţiunii lor despre Hristos. Ei au fost prea orbiţi de Cuvînt.

În locul Lui a trebuit să ia un ucigaş, o ameninţare pentru societate, pentru a se scăpa de omul acesta. Ei erau datori faţă de societate, ei erau datori. Un ucigaş! A trebuit să-l primească pe acesta, pentru a-L respinge pe Hristos. Înainte ca un bărbat sau o femeie să poată accepta ce este greşit, ei trebuie să respingă mai întîi adevărul. Este ca o lege a naturii, în care trebuie să respingi mai întîi adevărul, înainte de a accepta ce este greşit. Eu am amintit deja, că este bine să te îndepărtezi de a spune o minciună. Voi aţi spus o minciună împotriva convingerii voastre. Voi aţi spus o minciună împotriva conştiinţei voastre. Voi aţi spus o minciună împotriva celor învăţate de mama sau părinţii voştri. Chiar şi natura vă învaţă să nu o faceţi. De aceea voi trebuie să acceptaţi o minciună, pentru a putea respinge adevărul. Şi voi trebuie să respingeţi adevărul, înainte de a accepta minciuna.

Exact aceasta au făcut oamenii aceştia. Ei au respins adevărul, căci El a fost adevărul: „EU sînt calea, adevărul şi viaţa. La început a fost Cuvîntul, şi Cuvîntul era la Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. Şi Cuvîntul a devenit trup şi a locuit printre noi.“ În 1. Tim. 3, 16 este scris: „Şi fără îndoială mare este taina evlaviei … Cel ce a fost arătat în trup“, avea mîini ca şi noi — Dumnezeu! Iehovah! Asta ne pune în mirare.

Este aproape de necuprins, cînd ne gîndim că Dumnezeu care a creat  sistemul solar în univers, stelele care sînt de mii de ori mai mari decît acest pămînt, şi dacă una din stelele acestea ar veni înspre pămînt cu o viteză de zece mii de mile pe oră, atunci ar dura o sută de milioane de ani pînă ar ajunge aici. Aşa de departe este. Sau două stele mici care sînt acolo şi arată de parcă ar fi foarte aproape, sînt mai departe una de alta decît sîntem noi de ele. Şi totuşi nu există nici una care să nu rămînă pe locul ei. O, această galaxie mare! Dumnezeu în mărimea Sa a putut să facă aceste lucruri, şi fiecare trebuie să o ţină pe cealaltă. Acesta este motivul, pentru care rămîne totul aşa cum este. Dacă ar ieşi din traiectoria lor, atunci s-ar prăbuşi tot sistemul.

Asta a fost ce s-a întîmplat în Eden: cînd Eva a părăsit calea poruncilor lui Dumnezeu, a căzut întreaga omenire. Asta este ceea ce provoacă şi astăzi greutăţile. Noi nu ar trebui să fim despărţiţi în denominaţiuni şi organizaţii. Noi ar trebui să fim fii şi fiice ale lui Dumnezeu, care menţin marele sistem al lumii.

Ultima săptămînă am auzit în New York un discurs despre Einstein, marele om de ştiinţă, care este numit „creierul timpului“. Apoi m-am mai dus să-l ascult pe Norman Vincent Peale în discursul lui despre psihologie, cum procedează şi umblă oamenii şi cum ar trebui să se adîncească în psihologie. Acela care a vorbit despre Einstein, a spus ceva despre o galaxie care se află în afara sistemului solar. Dacă s-ar mişca o persoană cu viteza luminii, cred eu — viteza luminii este 186.000 mile pe secundă. Eu am socotit aproximativ cîte milioane şi bilioane de mile se pot face în cinci minute. Ar dura cam 120 milioane de ani lumină pînă s-ar ajunge în galaxia aceea; 120 sau 150 de milioane de ani de lumină. 150 de milioane încolo şi 150 de milioane înapoi.

Ei au amintit ceva, care ne-a mirat. Este nevoie într-adevăr de 300 de milioane de ani lumină pentru călătoria aceasta. Dacă te-ai întoarce pe pămînt, atunci ai fi fost plecat în realitate numai cinci zeci de ani. Trece în veşnicie. Ea nu are sfîrşit.

Dacă ne gîndim că este acelaşi Dumnezeu, Cel care a creat totul prin Cuvîntul Său şi a stabilit ordinea acestuia, care a venit la noi jos şi a devenit trup pentru a ne răscumpăra, şi care vrea să ne onoreze cu prezenţa Sa majestuoasă şi care va fi în ultimele zile pe acest pămînt păcătos, ca să confirme Cuvîntul Său ca adevărat, pentru că El este legat de Cuvîntul Său! Amin. Această Fiinţă suverană şi dreaptă ţine aceste lucruri în mîna Lui.

Observaţi, Biserica trebuie să refuze mai întîi Cuvîntul. După ce L-au refuzat şi L-au numit Belzebub sau duh rău, El a fost adus înaintea conducerii pentru ca toată omenirea să poată fi condamnată. În dimineaţa aceasta Îl vedem pe Isus înaintea domnitorului Pilat, un roman, pentru a fi judecat. Noi am constatat că biserica L-a refuzat înainte, pentru că nu au crezut mesajul Lui, căci nu au cunoscut Cuvîntul.

Isus le-a spus: „Dacă voi aţi fi ascultat de Moise, atunci aţi crede şi Cuvîntul Meu, căci el a vorbit despre Mine.“ Acolo este Cuvîntul, despre care a vorbit proorocul. Domnul a venit la prooroc, şi proorocul a vorbit Cuvîntul pentru ceasul care urma să vină. Aici a fost confirmat Cuvîntul. EL a vorbit: "Voi pretindeţi că îl cunoaşteţi pe Moise şi că el este conducătorul vostru. Dar voi nu-l cunoaşteţi pe Moise, voi nu cunoaşteţi Cuvîntul lui. Cu alte cuvinte El a spus: "EU sînt Cuvîntul. EU sînt Cuvîntul confirmat, despre care Moise a spus ca va veni, iar voi Mă condamnaţi. Biserica L-a respins din cauza tradiţiilor lor.

Noi Îl vedem acum înaintea lui Pilat. EL a fost confirmat şi identificat înaintea Bisericii prin mesagerul din timpul respectiv. Ei au primit posibilitatea să vadă şi să creadă, dar totuşi ei au respins. De ce au făcut ei asta? Mulţi dintre ei au vrut să creadă, dar tradiţiile lor i-au împiedicat. Nu au fost oamenii, ci tradiţiile lor.

Voi ştiţi, Nicodim a venit noaptea şi a spus: „Rabi, noi ştim că Tu eşti un învăţător care vine de la Dumnezeu. Noi ştim că Tu vii de la Dumnezeu. Niciun om nu poate face lucrurile pe care le faci Tu, numai dacă Dumnezeu este cu el.“ Cine sînt aceşti „noi“, despre care vorbeşte el? Biserica, fariseii, conducătorul timpului acela! „Noi ştim şi sînt convinşi că Tu eşti persoana aceea.“ De ce nu au putut atunci să o facă? Din cauza sistemului lor. Eu vreau ca aceasta să pătrundă adînc, pentru că de aceasta depinde. Ei erau uniţi cu sistemul pe care nu îl puteau mişca, deşi vedeau că acesta era Mesia. Dar sistemul din care făceau parte, nu le-a permis ca ei să-L accepte. Înţelegeţi aceasta? Eu vreau să aflu de la ascultătorii de aici: cîţi înţeleg despre ce vorbesc? Ridicaţi mîna. În ordine. Ei au crezut şi au ştiut că El a fost.

Acelaşi lucru pot să spun despre timpul acesta. Noi ştim ce trebuie să fie astăzi, şi vedem aceasta, dar sistemul nu va permite ca ei să accepte. Ei sînt aşa de şcoliţi de sistem. Nu este persoana, este sistemul, cum am vorbit despre preşedintele care a fost ucis; nu este bărbatul — după cîte ştiu eu, el a fost un bărbat bun şi nu a făcut nimic rău — ci este sistemul. Nu sînt oamenii, este sistemul.

Nu iudeii au fost, ci sistemul lor. Sistemul L-a respins pe El, căci nu-L putea suporta. Înţelegeţi aceasta? Acelaşi lucru a avut loc întotdeauna pînă acum. Ei s-au hotărît pentru duşmanul societăţii, un ucigaş. Însă acum problema a fost prezentată înaintea guvernului. Autorităţile trebuiau să pronunţe sentinţa, pentru că atunci cînd se pronunţă o sentinţă de moarte, trebuie anunţate autorităţile superioare. Lor nu le era îngăduit să facă aşa ceva, pentru că ei erau sub stăpînirea Romei. Ei nu puteau să pronunţe nici o sentinţă de moarte, indiferent cît ar fi spus de sigur biserica lor: "Noi trebuie să o facem. Numai dacă Roma le dădea aprobarea, puteau să o facă. Din cauza aceasta trebuia să fie adusă înaintea conducerii, iar acum le-a fost prezentată problema. Dacă acesta nu este un tablou pentru astăzi, atunci nu ştiu ce să mai zic! Este exact aşa!

Biserica respinge. Deci este predată conducerii. Timpul sosise ca întreaga naţiune să vină, pentru că această problemă era clarificată. Hotărîrea căzuse. Întreaga ţară L-a respins şi astfel a căzut mînia lui Dumnezeu asupra lor. Înainte biserica Îl respinsese. Aceasta a adus mînia peste biserică. Dar naţiunea L-a respins şi prin aceasta a adus mînia peste toţi. Astăzi lumea L-a respins, şi aceasta aduce judecata peste întreaga lume. Toate naţiunile trebuie judecate.

Noi ştim că s-a întîmplat în timpul generalului roman Titus. El a înconjurat Ierusalimul pînă cînd au început să-şi mănînce copiii unii altora. Ei mîncau cojile pomilor şi iarbă. Apoi a intrat Titus, a dărîmat zidurile şi a aprins oraşul. Sîngele celor care au fost ucişi acolo a curs pe străzi. Înainte ca un Dumnezeu drept, să permită ca un popor ales de El să fie lăsat să ajungă într-o astfel de situaţie, trebuia să fie un motiv bine întemeiat. EL este drept. Poruncile Lui pretind dreptatea Lui, şi o lege fără pedeapsă nu este lege.

Dacă eu aş face o lege aici în oraş şi aş zice: „Este corect să treci pe roşu la semafor.“, pentru aceasta nu ar exista pedeapsă şi voi aţi putea trece pe roşu la semafor. Dar trebuie să existe o pedeapsă. Pedeapsa în legea lui Dumnezeu, dacă se respinge programul Lui, este moartea. Trebuie să existe o moarte, pentru ca pedeapsa să fie aplicată.

Noi ne aflăm în dimneaţa aceasta în toată lumea într-o judecată asemănătoare. Într-o dezbatere judecătorească! Toate denominaţiunile au respins Cuvîntul. Voi ştiţi, aceasta sună foarte aspru. De aceea eu vreau să încerc să prezint totul clar predicatorilor, celor care sînt aici prezenţi, şi celor care ascultă banda. Eu vreau să subliniez că şi noi stăm astăzi într-o sală de judecată în faţa lui Pilat.

Voi spuneţi: „Dacă aş fi stat acolo, eu aş fi vorbit pentru Isus Hristos.“ Dar ce faceţi acum cu El? De asta depinde. Vedeţi voi? „Indiferent cît de mult L-ar fi respins biserica, eu aş fi fost de partea Lui.“ Voi aveţi acum ocazia aceasta. Ei L-au respins.

Şi astăzi El va fi condamnat sau este deja condamnat sau stă încă în faţa judecăţii, căci se formează un sistem mondial pe care îl numesc conciliul bisericesc, pentru a-l face conciliu mondial. Ce au făcut ei prin aceasta? Ei au explicat prin aceasta, că se vor uni pe deplin şi vor avea un conciliu bisericesc. Toate bisericile trebuie apoi să aparţină de acest conciliu bisericesc, şi dacă nu, nu vi se aprobă nici măcar să mai predicaţi sau să vă rugaţi pentru bolnavi. Casa voastră de rugăciune ar putea fi atunci folosită pentru tot ce vor ei. Dacă vor să depoziteze lăzi sau muniţie, sau altceva, voi nu aţi mai avea influenţă asupra lor. Ori aparţineţi de conciliul bisericesc, sau voi nu faceţi parte de nicăieri. Acest sistem care este format în Statele Unite, împlineşte Scriptura pînă la punct. Prin aceasta se împlineşte ce mi-a spus Domnul în 1933. În dimineaţa aceasta am ajuns în timpul acesta. Isus Hristos, Cuvîntul, se află astăzi într-o dezbatere judecătorească, aşa cum s-a întîmplat pe vremea răstignirii. EL este în mîna noastră. EL este dat în mîinile lumii. Cuvîntul a fost dovedit clar în toată lumea. EL stă acum înaintea judecăţii. Toate denominaţiunile L-au respins. Acum El este condamnat de conciliul bisericesc. Ei Îl resping iarăşi şi aleg ca şi atunci.

Voi vedeţi, natura se repetă în decursul istoriei, pentru că ea rămîne aceeaşi. Pomii mai cresc, plante şi flori mai răsar încă. Lumea se învîrte, cum a făcut-o întotdeauna, căci acesta este felul ei. În fiecare epocă, natura aduce ceva la suprafaţă şi repetă acelaşi lucru care a fost atunci.

Astăzi constatăm că noi stăm iarăşi în acelaşi loc. Conform Ioan 1, Isus era Cuvîntul. Noi toţi credem aceasta. EL era Cuvîntul, şi pentru că El era Cuvîntul — vă rog să înţelegeţi — pentru că El era Cuvîntul, trebuia să fie împotriva sistemului. Ei nu L-au respins din cauza minunilor Sale. EL a spus: "Cine Mă poate învinui?

„Ce lucruri rele a făcut El?“, a întrebat femeia. „Ce rău a făcut El? EL a vindecat bolnavii.“

Ei au spus: „Noi nu Îl condamnăm din pricina acestor lucruri; noi Îl condamnăm pentru că El care este un om, se face pe Sine Dumnezeu.“ Propria lor Scriptură spunea că El va fi Dumnezeu. Proorocul cel mare Isaia, care a scris şaizeci şi şase de capitole, a vorbit deja în prima parte despre aceasta. În mijlocul cărţii, el a relatat despre venirea lui Ioan Botezătorul şi sfîrşeşte cu împărăţia de o mie de ani. Sînt şaizeci şi şase de cărţi în Biblie şi şaizeci şi şase de capitole în Isaia. Este remarcabil. În Isaia 9, 6 el spune: 

„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.‘“

Din cauza tradiţiilor şi sistemelor oarbe, ei nu au putut să vadă că El era Dumnezeu. Proorocii lor, la care venea Cuvîntul, spuneau că El va fi Dumnezeu. Sistemele oarbe! De aceea ei au respins Cuvîntul şi au cerut în locul acestuia un ucigaş, Baraba.

Cuvîntul pentru zilele acestea a fost confirmat foarte clar. Cuvîntul a fost adeverit. A fost dovedit ca adevăr. În zilele de pe urmă va fi aşa cum a spus Isus: „Aşa cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi cînd va veni Fiul omului.“ Dumnezeu însuşi, Cuvîntul, a prezis timpul sfîrşitului şi ceea ce se va întîmpla. Lumina urma să se arate spre seară. Conform Maleahi 4, partea a doua, El va aduce aceste lucruri şi le va dovedi. Este adus într-un loc decisiv, şi bisericile — comunităţile, au respins.

Ce au cerut bisericile în schimb? Un ucigaş al Cuvîntului; cineva care preferă un sistem. Dacă sistemul este în contradicţie cu Cuvîntul, atunci este un ucigaş al Cuvîntului. Ei au cerut o denominaţiune, o tradiţie, în loc de Cuvîntul adevărat care a fost vestit şi dovedit prin ştiinţă, prin fotografii, că Dumnezeu este printre oameni. Lumina, acelaşi înger al Domnului, stîlpul de foc " acelaşi, care locuia în trupul lui Isus Hristos pe pămînt, a venit în ultimele zile la poporul Său. Chiar şi ştiinţa a făcut clişee. Biserica a văzut lucrările Lui. Este dovedit prin benzi, şi eu personal am slujit în toată lumea. Cu toate acestea, ei totuşi cer un conciliu bisericesc din cauza sistemelor lor, pentru a condamna adevărul; ei cer un ucigaş care îi elimină, torturează sau divulgă; şi el o va face. Ei vor opri aşa ceva; asta o va face conciliul bisericilor. Acesta este semnul fiarei. Anticrist " împotriva Cuvîntului, care este Hristos.

Ei spun că este tradiţia. Ei spun că tradiţiile lor sînt de la Dumnezeu. Dar ele nu rezistă Cuvîntului, şi Dumnezeu nu le confirmă niciodată ca adevărate. Isus s-a ridicat cu Cuvîntul; nu cu conciliul lor, ci cu Cuvîntul. Cuvîntul a dovedit că El era Dumnezeu. Dovedeşte şi astăzi că este Dumnezeu, căci aduce aceeaşi viaţă; face printre noi aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El atunci şi ce a prezis dinainte.

Dar ce fac ei? Ei au acceptat deja chiar sistemul prin care cei aleşi sînt răstigniţi. Răstignirea celor liberi, nu al celor care aparţin de denominaţiuni, este aproape. Aşa este.

Aceasta nu este în contradicţie cu Scriptura. Aceasta corespunde cu Scriptura. „Ei vor face un chip fiarei.“ Denominaţiunile lumii se vor uni într-una protestantă, prin care se formează chipul fiarei — chipul fiarei conform Apoc. 13. „Ei au făcut un chip fiarei.“ Fiara este „Roma“, asta o ştim cu toţii. A fost întotdeauna Roma. Cum poate fi Rusia, dacă Biblia spune că este Roma? Oamenii au o impresie greşită. Cum poate fi altceva, dacă a fost proorocit că vine de la Roma?

Mergeţi încă o dată înapoi la Daniel, la picioarele din lut şi fier. Fierul era de la genunchi pînă la sfîrşit. Fiecare ştie că Rusia nici n-a fost cunoscută atunci. A fost Roma. Balaurul roşu era Roma. Fierul nu s-a preschimbat niciodată în altceva, a rămas întotdeauna Roma. Fiara este Roma!

Roma avea un sistem religios, a cărui cap a fost rănit de moarte, dar care a fost vindecat din nou — de la Roma păgînă la Roma papală. Ei vor face un chip al fiarei, care se va ridica în concordanţă cu Apoc. 13. Aţi observat vreodată că numărul acestei naţiuni este „13“? Eu nu o spun doar aşa, însă în mod ciudat este rînduit chiar şi matematic, şi totul este adus astfel în concordanţă cu Scriptura. Această naţiune o găsim în cap. 13 din Apocalipsa.

Celelalte fiare au ieşit din apă, care înseamnă gloate şi popoare, cum spune Biblia. Dar această fiară mică a ieşit din pămînt, unde nu erau oameni. Era asemănătoare unui miel— libertatea religioasă, dar apoi a vorbit ca un balaur. EL a unit în sine puterea balaurului şi a făcut tot ce făcuse acesta înainte. Aici o aveţi. Trebuie să fie aşa, nu există nici o posibilitate să trecem pe lîngă aceasta.

Astăzi am ajuns aici; va fi format un sistem. Un sistem! Noi nu putem aştepta pînă atunci. Au încercat să îi facă pe toţi lutherani, dar nu au reuşit. Au încercat să-i facă pe toţi baptişti, dar nu au reuşit. Au încercat să-i facă pe toţi metodişti sau penticostali, dar nu s-a putut. Timpul este aşa de scurt. Pentru a înfăptui aceasta, au format un conciliu, un cap, un chip al fiarei. Exact asta au făcut ei. Ce este? Răstignirea Cuvîntului este iarăşi aproape! Este în faţa judecăţii, şi curînd se va lua o decizie.

Observaţi, aceasta arată diferenţa între Cuvînt şi denominaţiune. Ce este? Ce este acest sistem? Este un satelit al Romei. A spus Biblia că va fi aşa? Desigur! În Apoc. 17 Roma este prezentată ca femeie, după ce s-a ridicat ca un sistem spiritual. O femeie! — Biserica este prezentată întotdeauna ca femeie, căci şi Mireasa lui Hristos este o femeie. Eva a fost aceea care a decăzut. Ea este aceea care trebuie răscumpărată. Şi Biserica este femeia care trebuie răscumpărată.

Această femeie şedea pe o fiară cu şapte capete; noi ştim despre cei şapte munţi şi aşa mai departe, cum a prezis Biblia. Aici nu este nici o greşeală; nu este posibilă nici o greşeală. Observaţi, noi constatăm mai departe că ea este mama curvelor. Mama şi fiica se unesc iarăşi în prietenie. Fiica a plecat de la mamă şi a încercat să trăiască corect, pentru că mama ei decăzuse aşa de mult încît fiica ei a părăsit casa ei. Dar acum, după ce a mai îmbătrînit, ea însăşi face tot atîtea rele. Ea o vede pe mama ei şi crede că ea a avut dreptate. Astfel ea îşi formează propriul sistem.

Unirea denominaţiunilor protestante împlineşte exact ce scrie Apoc. 17. „Toţi ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, vor aparţine de ea.“ Una sau cealaltă. Ori aparţineţi de fiară sau de chipul fiarei. Aşa o spune Biblia. Isus a vorbit despre aceasta, dar nu a numit-o comunism. În Mat. 24, 21-26 El a prezis că duhul acestui sistem va fi aşa de asemănător cu cel adevărat, încît chiar şi cei aleşi vor fi înşelaţi. Numele celor aleşi au fost scrise înainte de întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului. Mai exact spus, sînt aşa de încurcate, încît El a spus că, dacă nu vor fi scurtate zilele din pricina celor aleşi, atunci n-ar fi nimeni mîntuit pe pămînt.

Noi vom trece în anul 1964, şi eu cred că ei susţin, că după calendar noi sîntem cu şaptesprezece ani în urmă. Noi vom trece în anul 1964, atunci am mai avea treizeci şi şase de ani pînă la începutul secolului 21. După fiecare două mii de ani, lumea era întotdeauna la sfîrşitul sistemului mondial, al sistemului religios şi toate celelalte sisteme, şi Dumnezeu trebuia să intervină. EL a făcut-o în zilele lui Noe, după primii două mii de ani. A doua oară după două mii de ani s-a sfîrşit şi sistemul acela, cum am observat în textul nostru din dimineaţa aceasta. EL a trimis iarăşi Cuvîntul Lui, aşa cum a trimis El Cuvîntul Său în timpul lui Noe printr-un prooroc, prin proorocul Noe. Din cauza sistemului lor, oamenii au refuzat. În timpul lui Isus, El a trimis iarăşi Cuvîntul Său şi l-a descoperit în toată plinătatea lui. Însă oamenii l-au respins.

Noi vom avea în curînd anul 1964, şi mai rămîn treizeci şi şase de ani pînă la sfîrşitul următorilor două mii de ani, şi Cuvîntul iarăşi a venit, dar sistemele l-au respins. Cît este de aproape? Poate este mai tîrziu decît credem noi. Poate s-a întîmplat deja, căci noi toţi ştim, cum am spus în ultima duminică aici, că s-ar putea ca ultimul nume care este scris în carte să fie deja chemat. Dacă este aşa, nimeni nu mai poate să intre. Lumea va face mai departe ca pînă acum, dar Biserica este atunci pecetluită. Fiţi acum atenţi, în timp ce vom continua cu această temă.

Acei, ale căror nume sînt scrise în carte, nu vor fi înşelaţi. Ce este? Trebuie să fie un sistem. Gîndiţi-vă numai: ce faceţi voi atunci cînd aparţineţi de o denominaţiune din acest sistem? Ce aţi făcut prin aceasta? Voi aţi plecat de la Cuvînt şi sînteţi incluşi într-un sistem ucigaş, care are de fapt o formă de evlavie, însă tăgăduieşte puterea Lui. Este semnul fiarei. Exact!

Vedeţi, este ceea ce a făcut fiara pe de-o parte, şi aici este chipul, acelaşi lucru. Fiara avea o astfel de putere încît a format în Niceea această biserică mare, universală, şi au obligat întreaga lume să adere la acest sistem. Ei au crezut că este aşa de puternic. "Nimeni nu a fost în stare să poarte război împotriva ei, spune Biblia, astfel încît ei au făcut un chip al fiarei şi toţi protestanţii au fost aduşi în conciliul mondial al bisericilor. Prin aceasta ei au format un sistem, şi voi nu mai sînteţi consideraţi creştini, numai dacă faceţi parte din acest sistem.

Aceasta este diferenţa între semnul fiarei şi pecetluirea lui Dumnezeu. Dumnezeu pecetluieşte prin Cuvîntul Său. Credeţi voi, că este Cuvîntul? Voi întrebaţi: „Aşa este, frate Branham?“ Desigur.

Eu ştiu, voi sabatiştii sau adventiştii de ziua a şaptea spuneţi: „Este ţinerea zilei de Sabat.“ Dar asta nu este — nu vreau să fiu urîcios cu voi, dar aceasta nu este conform Scripturii. Efeseni 4, 30 spune: 

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.“

Duhul Sfînt este Cuvîntul. Dumnezeu nu este compus din trei. EL este acelaşi în trei epoci de timp, trei forme de descoperire. Dumnezeu, Tatăl ca Legiuitor, Dumnezeu ca Fiu în har, şi Dumnezeu, Duhul Sfînt, cum Îl numiţi voi. Acelaşi Dumnezeu în timpul Duhului Sfînt. Dumnezeu, Tatăl, a fost Cuvîntul. Dumnezeu, Fiul, a fost Cuvîntul. Dumnezeu, Duhul Sfînt, este Cuvîntul. Vedeţi, sînt trei forme de descoperire. Duhul Sfînt vă pecetluieşte, de aceea sînteţi pecetluiţi prin Cuvînt.

Voi spuneţi: „Eu sînt pecetluit prin …“ Atunci aceasta se va arăta şi confirma. Voi nu puteţi aparţine de un sistem şi să fiţi pecetluiţi de sistem şi de Cuvînt, pentru că sînt în contradicţie. Asta nu merge.

Noi constatăm că o maşină mare, de exemplu un automobil, are piston, ventile, eşapament etc. Aceasta este partea mecanică. Aici vreau să spun ceva Bisericii.

Eu cred că sîntem foarte aproape de sfîrşit, şi voi spune acum ceva. Există foarte mulţi oameni care încearcă să explice mecanica, deşi nu ştiu nimic despre aceasta. Ştiţi voi, ar trebui să te pricepi şi să ştii ceva despre aceasta. Ce ar fi fost dacă ar fi spus cineva: „Noe, eu îţi voi explica mecanica cum va trebui să funcţioneze arca.“ El nu ar putea. Voi nu trebuie să cunoaşteţi neapărat mecanica, ci dinamica. Vedeţi, dinamica este ce trebuie să ştiţi voi. Dacă ar fi venit cineva din poporul Israel la Moise şi ar fi spus: "Moise, eu vreau să înţeleg cum ai putut să chemi animale la viaţă prin cuvîntul propriu?

El ar fi spus: „Nu este cuvîntul meu, este Cuvîntul lui Dumnezeu. EL mi-a poruncit să o fac.“

„Explică-mi cum ai putut chema muştele pe pămînt, deşi înainte nu era niciuna, şi apoi atîtea muşte au acoperit pămîntul.“ Nici Moise nu putea să explice. Voi nu trebuie să faceţi aceasta. „Cum ai făcut să vină vîntul de est care a împărţit Marea Roşie, astfel încît noi te-am putut urma pe pămînt uscat. Explică-ne partea mecanică. Ce sistem ai folosit, Moise? Spune-mi pe baza ştiinţei, care atom ai folosit.“

Vedeţi, el nu ştia. El nu cunoştea mecanica. El cunoştea dinamica. Tot atît de puţin vă pot spune cum trăiesc eu. Eu nu vă pot spune cum trăiţi voi — dar voi trăiţi. Eu nu pot să spun cum funcţionează inima voastră şi cum contribuie alimentaţia la formarea sîngelui, cum trece hrana prin intestine, este transformată în energie şi este acceptată de sînge, care apoi curge prin voi. Eu nu pot să explic aceasta, dar totuşi se întîmplă. Vedeţi, asta se întîmplă. Eu nu cunosc mecanica, ci numai dinamica.

Moise poate a cunoscut mecanica, dar nici unul nu a fost competent să înţeleagă aceasta, în afara de Moise. Ei ştiau că funcţionează, asta era de ajuns. De ce nu pot fi oamenii astăzi mulţumiţi cu aceasta? Nu putea să fie fiecare un Moise. Exista numai un Moise. Ei ştiau de fapt că era de la Dumnezeu. Ei au văzut că era Dumnezeu. Ei l-au urmat şi a mers bine, pînă cînd au început să pună sub semnul întrebării şi au vrut să ridice pe altcineva pentru a face acelaşi lucru: Core şi Datan, etc. Cînd au găsit apoi pe cineva, care a adus imitaţii omeneşti înăuntru, Dumnezeu a spus: „Desparte-te de ei. Nu te băga în sistemul acesta organizat. Ieşi afară din el. EU îi voi înghiţi.“ Şi El a deschis pămîntul şi i-a înghiţit.

Voi nu trebuie să înţelegeţi mecanica. Importantă este dinamica, să recunoaşteţi ce este în spate. Şi fiţi atenţi dacă ajunge la ţinta pe care a făgăduit-o Biblia pentru zilele din urmă. Este iarăşi Cuvîntul. Înapoi la Cuvînt!

Maşina cea mare este pregătită să se pună în mişcare. Partea mecanică este  gata. Ei au deja sistemul mecanic al unei organizaţii, care, cum spun ei, va aduce pace pe pămînt. Ei au aşa ceva ca ONU. Naţiunile sînt unite. Este un timp al unirii. Nu demult am predicat despre aceasta. De ce s-au unit ei? Pentru o pace mondială. Asta au vrut ei în liga popoarelor. Asta au făcut ei întotdeauna, dar niciodată nu au reuşit. Nu poate reuşi. ONU nu este altceva decît un balon de aer, care este suflat încoace şi încolo de fiecare naţiune şi învăţătură. El va plesni şi se va sparge la fiecare problemă. Nu poate reuşi, tot aşa va fi şi cu conciliul mondial al bisericilor. Este o organizaţie omenească şi sistemul lor este în contradicţie cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Nu poate rezolva nimic.

„Cum pot merge doi împreună, dacă nu sînt una?“ Voi nu o puteţi face. Cum pot bisericile creştine, penticostalii, Assemblies of God şi toate celelalte biserici mari din domeniul penticostal şi oamenii Evangheliei pline, să părăsească terenul învăţăturii Evangheliei, baza pe care au stat odată? Ei au fost ridicaţi pentru a ieşi din aceste organizaţii şi să le condamne. Acum ei trebuie să cedeze  invăţăturile lor evanghelice, pentru a merge împreună cu oameni care nu sînt de acord cu pricipiile Bibliei, cu vindecarea divină¼, cu puterea lui Dumnezeu şi Isus Hristos. Cum pot să meargă doi împreună, dacă nu sînt de aceeaşi părere?

Aici o aveţi! În ceasul acesta am ajuns noi. Aceasta este maşina cea mare care a fost construită. Acum ei au mecanica. Singurul lucru de care mai au nevoie este, ca Satana să intre cu dinamica sa, ca să forţeze semnul fiarei. După ce vor constrînge aceasta, atunci dinamica va funcţiona. Ei posedă deja mecanica.

Ei au deja aceasta. Lăsaţi-mă să mai spun ceva. Acest timp al unirii, în care se unesc bisericile şi naţiunile, este şi timpul unirii lui Dumnezeu cu Mireasa Lui. Eu spun aceasta cu frică şi respect. Eu cred că Mireasa lui Hristos a fost chemată. Eu cred că ea este pecetluită în Împărăţia lui Dumnezeu. Eu cred că meacanica există. Ea aşteaptă dinamica, care o va ridica de pe pămînt în slavă. Eu cred aceasta din toată inima. Desigur! Noi nu ştim cum o va face El. EL este dinamica. Noi sîntem de fapt numai mădulare ale măşinăriei " a trupului Său " şi vom fi transformaţi în chipul Lui. Noi vedem cum El se uneşte cu noi în lucrările şi cu darurile dragostei Lui, pe care ni le dă înaintea nunţii Mielului. Noi aşteptăm şi nădăjduim la aceasta.

Dinamica acestei Biserici va fi o umplere nouă cu Duhul Sfînt, care a fost lucrătoare într-o măsură mai mică, în timp ce Piatra de încheiere coboară pentru a se uni cu trupul. Dar dacă se uneşte Capul şi trupul, atunci puterea deplină a Duhului Sfînt îi va ridica, încît chiar şi morţii care au adormit în Hristos acum sute de ani, vor învia în frumuseţea sfinţeniei Sale şi vor zbura în sus spre cer. Dinamica este Duhul Sfînt.

Dinamica acestui sistem mare pe care l-au făcut ei, această maşină mare, va funcţiona cîndva, şi anume atunci cînd conciliul mondial al bisericilor va fi unit şi va forţa presiunea. Voi spuneţi: „Cînd se va întîmpla aceasta …“ — atunci va fi prea tîrziu pentru voi; voi sînteţi deja înăuntru. Fie că vreţi sau nu, voi sînteţi deja acolo.

Fiţi atenţi, Duhul este deja peste voi. În zilele cînd vîntul Duhului va sufla din est, sud, nord şi vest, îi va convinge pe oameni să vină afară de acolo, şi le-o arată. Acesta este motivul, de ce sînt aşa împotriva acestui sistem. Eu am văzut că acolo era ceva în întuneric, cînd am văzut femeile care purtau aceste vopsele pe feţele lor, după cum v-am spus în ultima duminică. Eu ştiam că va veni ceva.

De ce am fost întotdeauna împotriva acestor lucruri? Eu nu ştiam. Acum o ştiu. De ce am fost întotdeauna împotriva religiei organizate? Acum o văd. Este semnul fiarei. Eu nu am spus asta niciodată " numai de cîteva săptămîni. Ce se întîmplă, după politica bisericii, după ce Cuvîntul este confirmat ca adevărat? S-a ajuns deja aşa de departe, încît trebuie să se ia o decizie.

Care a fost următorul pas pe care l-au făcut iudeii, după ce a respins biserica Cuvîntul? Ei nu au vrut să aibe nimic de-a face cu acesta, zicînd: „A fost un duh rău.“ EL cunoştea gîndurile inimii lor. Ei se gîndeau: „A fost de la cel rău.“ Dar totuşi a fost Cuvîntul. Lucrările pe care le făcea El, depuneau mărturie despre El; ele dovedeau cine era El. Dar ei nu vroiau să aibe nimic de-a face cu El. Următorul pas este intervenţia conducerii. Este o conducere a bisericilor, căci toate naţiunile participă la aceasta. Atunci a domnit o naţiune păgînă peste o naţiune religioasă. De aceea s-a ajuns la o religie mondială. O, un orb poate vedea aceasta. Ce face un orb care vede aceasta? Dacă el o vede, atunci iese afară din orbire.

Observaţi, cînd se va întruni acest conciliu mondial, ce se va face atunci cu Isus, care se numeşte Hristos? Ei sigur nu vor accepta nimic. Atunci mai rămîne ceva de făcut — exact ceea ce au făcut atunci. Ei vor răstigni, sigur — vor aduce totul la tăcere, nu vor mai permite să se facă aceasta. Constrîngerea prin religii şi naţiuni nu-i va mai lăsa să facă aceasta. O astfel de slujbă cum se desfăşoară aici, şi lucruri asemănătoare, vor fi excluse definitiv. Voi nu mai puteţi s-o faceţi fără consimţămîntul cartierului general, capul bisericii. Chipul fiarei! Aici ne aflăm noi. Aşa este! Noi am ajuns aici, este confirmat exact.

Următoarea este răstignirea. Acelaşi lucru este astăzi — ei încearcă, ca toţi acei care nu se ataşează lor, să fie excluşi şi nu li se va permite să predice. Vedeţi voi? Prin aceasta va fi răstignit din nou Cuvîntul confirmat al făgăduinţei. Nu vi se va mai permite să aveţi servicii de vindecare şi să vă rugaţi pentru bolnavi. Nu. Voi nu o mai puteţi face. Indiferent dacă este asta sau cealaltă: ori vă ataşaţi lor în cadrul conciliului bisericesc, sau nu vi se va mai permite absolut nimic.

Acum puteţi vedea de ce sînt împotriva religiei denominaţionale, pentru că este semnul fiarei. Roma este capul, primul. Exact aşa este. Acesta cauzează ca toţi să îl primească, prin ataşarea la una din fiice — acesta este chipul. Mama lor a făcut acelaşi lucru. Unde a fost organizată la început Roma? Care a fost prima religie organizată a lumii? Cea romano-catolică. Dacă poate să-mi arate cineva un cuvînt, care să contrazică aceasta, atunci lăsaţi-mă să aud. Nu există. Roma a fost prima organizaţie, prima biserică, care a fost vreodată organizată; asta a fost la Niceea. Desigur! Exact aceasta au făcut ei.

Ce s-a întîmplat după moartea lui Luther? Au făcut acelaşi lucru ca la Niceea — Roma. Ce au făcut după Wesley? Ce s-a întîmplat după toate mişcările mari care au avut loc? Au făcut acelaşi lucru — prin aceasta ei au devenit fiicele curvei. Exact aşa este.

Acelaşi lucru îl vedem şi aici. Eu mi-am notat un text biblic. Poate este mai bine dacă nu îl citesc. Dar fiţi atenţi: biserica organizată are astăzi acelaşi sistem. Ei mai au nevoie numai de dinamică, care îi dă puterea, şi apoi vine imediat proba de putere.

Biserica catolică şi bisericile protestante se vor bucura. Eu v-am spus tot timpul de vreo treizeci de ani că ele se vor uni. Acum vedeţi clar ce fac. Protestanţii nu devin catolici, dar se vor uni frăţeşte " este semnul fiarei şi asemănător fiarei.

Exact aşa a distrus mama, Eva, întreaga lume şi a aruncat-o în moartea fizică. Ascultaţi: Mama, Eva, a stricat toată lumea şi a aruncat-o în moartea fizică. Cum? Aruncînd Cuvîntul şi primind ceva care era asemănător. Ea a cauzat moartea fizică, pentru că a părăsit Cuvîntul adevărat. Ea a crezut Cuvîntul adevărat, numai puţin din el nu. Toată durerea de inimă, fiecare moarte, tot ce există pe pămînt, a fost cauzat pentru că ea deviase puţin de la Cuvîntul deplin al lui Dumnezeu. Eva a făcut aceasta " mama morţii! Observaţi, ea s-a îndoit de Cuvînt. Ea a spus: "Dumnezeu a spus.

Satana a răspuns: „Asta este corect.“

„Dumnezeu a spus.“

„Asta este corect.“

„Dumnezeu a spus.“

„Asta este corect.“

„Dumnezeu a spus.“

„Da, într-un fel este corect. Dar vezi, asta nu este tot. Ochii tăi se vor deschide, şi tu vei fi înţeleaptă.“

Dar Dumnezeu a spus. Cu aceasta s-a încheiat. Cuvîntul! Vedeţi, a început cu o mică răstălmăcire a Cuvîntului. Cu aceeaşi problemă s-a sfîrşit în acelaşi fel.

Observaţi, o fiică este rezultatul unirii între mamă şi tată. Aici vine ceva şocant: dar moartea fizică — moartea trupească a venit prin unirea mamei Eva cu Satana, necrezînd Cuvîntul lui Dumnezeu. Ei s-au unit şi au dat naştere la un produs al morţii. Moartea este un rezultat al unirii Satanei cu Eva.

Eva a avut Cuvîntul. Satana este împotriva Cuvîntului. Dar vedeţi! Au fost aproape nouăzeci şi nouă de procente pe care le-a recunoscut Satana ca fiind corecte. Este aşa de aproape una de alta, şi Biblia spune, că în ultimele zile vor fi chiar şi cei aleşi înşelaţi, dacă ar fi cu putinţă. Vedeţi, cum începe, cum a fost întotdeauna şi cum este la sfîrşit. Exact aşa " prin unire şi necrezînd tot Cuvîntul lui Dumnezeu. Aţi înţeles aceasta? Aceasta a adus moartea: cînd a fost unită necredinţa cu Cuvîntul. Numai printr-o parte mică, printr-un procent de necredinţă. Dar trebuie să fie o sută de procente. Aşa este!

Observaţi, şi fiica lui Dumnezeu, Biserica, Mireasa este rezultatul unirii, a unirii lui Dumnezeu cu Cuvîntul Său. Prin unirea Duhului Sfînt cu un trup de carne a rezultat Fiul lui Dumnezeu. EL a fost un produs al dreptăţii lui Dumnezeu. În zilele de pe urmă, este scris „cum a fost pe vremea Sodomei“, Mireasa va fi unită prin Cuvîntul lui Dumnezeu descoperit în trup. Duhul Sfînt o pecetluieşte înăuntru în Dumnezeu şi pecetluieşte necredinţa afară — în afară.

După cum am spus, voi aţi trăi ca Bethoven, dacă aţi avea viaţa lui Bethoven în voi. Dacă ar fi viaţa lui Hitler în voi, atunci aţi trăi ca Hitler. Şi dacă este viaţa lui Hristos în voi, veţi trăi ca Hristos şi veţi face lucrările lui Hristos. Şi dacă Hristos trăieşte astăzi, atunci va face exact ceea ce spune Cuvîntul că va face astăzi. Dacă Cuvîntul spune: „EL este acelaşi ieri, azi şi în veci“, atunci de ce nu poate această lume religioasă oarbă să recunoască timpul în care trăim?

Eva a cauzat moartea fizică, încercînd să introducă învăţătura falsă a lui Satana în Cuvînt. Acelaşi lucru s-a întîmplat cu biserica de la Niceea — Roma, cînd a acceptat dogme în locul Cuvîntului. Acelaşi lucru se potriveşte pentru metodişti, baptişti şi presbiterieni. În fiecare epocă apare lumina, dar ei o resping. Acesta este motivul, de ce au murit lutheranii cînd a venit Wesley. A fost o altă epocă. Cuvîntul a venit, iar ei trebuiau să accepte sau să moară. Acesta este motivul, de ce mor acum penticostalii, căci epoca în care a fost descoperit Cuvîntul, epoca vulturului, este prezentă. Este timpul în care Cuvîntul se întoarce din nou, ca să restituie copiilor credinţa părinţilor. Însă ei sînt aşa de uniţi şi resping Cuvîntul. Nu mai rămîne decît moartea spirituală. Aşa a fost întotdeauna.

Trupul lui Dumnezeu, unit ca Mireasă, este una — el şi Hristos împreună, în timp ce Duhul lucrează în trupurile de carne ale Bisericii, aşa cum a lucrat în trupul lui Isus Hristos, căci ei sînt o parte din trupul Lui, nu doi, ci una. Ei sînt una. Soţul şi soţia nu mai sînt doi, ci unul. Hristos şi trupul Lui sînt una. Acelaşi Duh, care a fost în Hristos, este şi în Mireasa Lui, în trupul Său, şi El îi uneşte cu întreg Cuvîntul. Şi Dumnezeu însuşi locuieşte acolo şi se descoperă.

„Dar tu ştii, că zilele minunilor au trecut. Aşa ceva nu există.“ Vedeţi voi? Aici o aveţi. „O, eu nu cred că trebuie să fii botezat în Numele lui Isus Hristos.“

Însă totuşi Biblia spune, că voi trebuie să faceţi asta. Eu doresc să vorbesc cu un teolog, care poate contrazice aceasta. Trebuie să fie aşa. Voi spuneţi: „Este indiferent cum eşti botezat.“ De ce este atunci scris? De ce nu i-a fost lui Pavel indiferent? De ce nu le-a fost celorlalţi indiferent? Ori sînteţi botezaţi corect sau nu sînteţi deloc.

Biblia spune: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.“, căci nu le este dat oamenilor un alt Nume sub cer. De ce predicaţi atunci în acest Nume, vă rugaţi şi faceţi totul în acest Nume, şi cînd veniţi la bazinul pentru botez, Îl respingeţi?

Nu demult am vorbit cu un bărbat, care a spus: „Nu este important.“ Eu am răspuns: „Dacă ar veni cineva la tine şi ar spune că el este botezat în Numele Trandafirului din Saron, Crinului din vale şi Luceafărului dimineţii, vei spune că este în ordine?“

El a răspuns: „O, nu!“

Eu am întrebat: „L-ai mai boteza o dată pe acela?“

„Da.“

Eu am întrebat: „Cum l-ai boteza?“

El a spus: „În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfînt.“

Eu am spus: „Atunci ai face exact acelaşi lucru. Dacă tu ai spune Numele acestea, ai face acelaşi lucru ca şi acela care a spus ,Trandafirul din Saron, Crinul din vale şi Luceafărul dimineţii‘, căci acestea sînt titluri, şi Tată, Fiu şi Duh Sfînt la fel sînt titluri.“

El a răspuns: „Dar Isus a spus: ,Botezaţi-i în Numele …“

Eu am răspuns: „Exact aceasta a spus El. Dar El nu a spus: ,Repetaţi aceste cuvinte‘, ci: ,Botezaţi-i în Numele.‘ Nume! Tată, Fiu şi Duh Sfînt sînt titluri. Este vorba despre Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfînt.“ Eu am întrebat: „Ce spune Petru, cum este numele? Ce au spus ceilalţi că este Numele? Cum este? Domnul Isus Hristos este Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfînt. El are acum vreo treizeci de mii de localnici, care trebuie botezaţi încă o dată. În ordine! Aşa este.

Pavel zicea: „Şi chiar dacă ar veni un înger din cer şi v-ar vesti altceva.“ Pavel a fost acela, care le-a spus oamenilor nebotezaţi în Numele lui Isus Hristos, că trebuie să se boteze încă o dată pentru a primi Duhul Sfînt (Fap. 19, 5). Deşi ei jubilau, slăveau pe Dumnezeu şi făceau lucruri mari, el le-a spus că trebuie să fie botezaţi încă o dată în Numele lui Isus Hristos, după ce i-a botezat Ioan Botezătorul. Ei trebuiau să vină pentru a fi botezaţi încă o dată. În Gal. 1, 8 el a spus: "Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Desigur. Noi trebuie să rămînem la Cuvînt, la fiecare Cuvînt.

Observaţi! Nu are nici un cusur, fiţi absolut siguri. Dacă există vreo îndoială în gîndirea voastră, atunci corectaţi-o mai bine acum,  imediat. Să nu aşteptaţi pînă va fi prea tîrziu. Să nu aşteptaţi pînă ce a pătruns semnul fiarei atît de adînc, încît nu îl mai puteţi vedea. Altfel veţi fi orbi. EL a  lovit Israelul cu orbire, pentru a face de cunoscut Cuvîntul Său. Acelaşi lucru îl face El cu neamurile. Aici o aveţi. Ei merg tot aşa înăuntru, ca şi acei de atunci.

Observaţi! După ce a văzut Eva ce a făcut Dumnezeu şi cum a confirmat El Cuvîntul, ea totuşi l-a respins şi şi-a vîndut drepturile ei. Ea a respins şi şi-a pierdut drepturile. Acelaşi lucru l-au făcut la Niceea — Roma. Acelaşi lucru îl fac ei în conciliul bisericilor. Exact acelaşi lucru. Fraţilor, de la Genesa pînă la Apocalipsa este acelaşi lucru. Israel a făcut-o. Pilat a făcut-o. Asta au făcut-o toţi. Întotdeauna. De la Eva pînă acum. Acelaşi lucru. Ei resping Cuvîntul confirmat şi acceptă în locul lui o dogmă. Aceasta aduce moartea " moartea spirituală. Moartea! Totuşi Cuvîntul este predicat şi morţilor. Aşa este! Asta nu va fi în timpul împărăţiei de o mie de ani. Lor le este predicat deja acum. Poate se întîmplă chiar acum.

Fiii lui Cain, care era un produs al necredinţei în Cuvîntul lui Dumnezeu, batjocoreau mesajul proorocului Noe. Aţi observat aceasta? Prin Cuvîntul lui Dumnezeu, El a adus judecata prezisă şi avea semne vii care confirmau că timpul era pe sfîrşite. Fiii lui Cain batjocoreau aşa cum se face acum. Ei au făcut-o şi în zilele lui Isus. Asta au făcut-o ei în toate epocile. Aşa a fost întotdeauna. EL a spus: „În ultimele zile vor fi batjocoritori.“ „De cînd au adormit părinţii noştri, totul a rămas aşa cum a fost la începutul creaţiunii. Vedeţi voi?

Asta au făcut fiii lui Satanaprin sistemul religios cu Cuvîntul care a fost descoperit în timpul lui Isus Hristos. Vedeţi, au fost sisteme religioase ale poporului iudeu, oameni iudei, care ar fi trebuit să ştie, dar sistemul lor i-a făcut să respingă şi să batjocorească Cuvîntul descoperit, despre care susţineau că îi dau crezare. Nici un cuvînt nu a fost fals.

Dar ei totuşi au făcut acelaşi lucru, aşa cum o fac acum. Sistemul religios din această maşinărie mare care au construit-o, a respins făgăduinţele timpului de sfîrşit, care fac parte din mesajul de sfîrşit, semnul timpului de sfîrşit, tot ce trebuie să fie în timpul sfîrşitului, aşa cum a făgăduit Dumnezeu cuvînt cu cuvînt. Este pe bandă. Dacă ei mă vor împuşca, sau indiferent ce vor încerca să facă, ei nu vor opri niciodată mesajul. El va merge înainte. A răsunat deja. Este Cuvîntul pentru sfîrşit; pentru acum. Prin semne şi minuni, prin mecanică şi dinamică, prin ştiinţă şi prin Biserică este confirmat pe deplin şi dovedit. Dumnezeu însuşi a dovedit prin ambele, prin Cuvînt şi prin semne şi minuni, că acesta este ceasul.

Este un mesaj pe care Dumnezeu l-a confirmat printre voi prin semne şi minuni ale acestui ceas, un mesaj că Isus Hristos nu este mort, ci trăieşte şi este acelaşi care a fost întotdeauna. Prin aceasta se împlinesc pe deplin Mal. 4, partea a doua, şi toate celelalte texte biblice despre care a vorbit Isus în ultimele zile. Prin ştiinţă a fost confirmat şi de lume. Ziarele săptămînale au tipărit fotografii mari cu cercul de lumină. Este prezis că îngerii lui Dumnezeu vor veni, dar reporterii nu au ştiut nimic despre aceasta. Peste tot au fost făcute fotografii. A fost dovedit în toată lumea.

Lucrarea următoare este răstignirea, şi noi ne apropiem de aceasta. Isus a spus atunci: „Ce să spun? ,Tată, salvează-Mă în ceasul acesta!‘? Nu! Nu voia Mea, ci a Ta să se împlinească precum în cer şi pe pămînt.“

Aceasta spune şi Biserica astăzi din toată inima: „Eu să mă ataşez la aşa ceva? Nu, Doamne! Voia Ta să se împlinească, aşa cum se întîmplă în cer.

Observaţi, după ce a fost dovedit Cuvîntul făgăduit pentru epoca aceea, ei l-au respins. Acelaşi lucru l-au făcut astăzi. Eu mă apropii de încheiere. Aşa cum s-a ridicat El şi a dovedit clar că El este Cuvîntul, şi s-a ajuns astfel la o decizie, încît erau obligaţi să aleagă Cuvîntul sau să accepte sistemul. Ei au acceptat sistemul. Ce s-a întîmplat prin aceasta? EL a fost dat în mîinile lumii.

Acum trecem la textul meu. Eu am avut nevoie de mult timp pentru această pregătire. Însă numai acum am început. Vedeţi voi? Să nu vă ridicaţi, eu numai v-am tachinat. Vedeţi! Aici este textul meu. Noi ştim că prin aceasta s-a pus o bază şi avem totul într-un rînd. Să le adunăm acum împreună şi să vedem cum arată. Apoi vrem să luăm totul sub lupă.

Isus este în mîinile oamenilor. EL este dat în mîinile bisericii. Ce veţi face cu Isus, care se numeşte Cuvîntul uns? "Hristos înseamnă "Cuvîntul uns. Ce veţi face cu acest Isus? Pilat a spus: "Ce să fac cu El? Ce să hotărăsc? Ce pot să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?

Ce a strigat lumea? Ce a strigat biserica? „Răstigneşte-L! Faceţi un sfîrşit cu El! Noi nu mai vrem.“

Eu vă voi întreba ceva. Vă puteţi închipui vina de pe mîinile lui Oswald în dimineaţa aceasta, al celui care l-a ucis pe preşedinte? Vă puteţi închipui sentinţa lui, dacă el va fi cel care a făcut-o? Vă puteţi închipui că pentru el mai este iertare? Sîngele preşedintelui Statelor Unite este pe mîinile lui. Credeţi voi că tribunalul federal acceptă explicaţia: „Eu nu am vrut s-o fac.“ Asta nu-l va scuza. El va pieri, căci sîngele preşedintelui este pe mîinile lui.

Puteţi să vă închipuiţi cum simte el? Aţi vrea să aveţi aceasta pe mîinile voastre? Ce este cu sîngele lui Isus Hristos? Credeţi voi că veţi fi scuzaţi, după ce va fi dovedit clar? Cum vreţi să scăpaţi atunci? Sîngele Lui este pe mîinile voastre. Voi sînteţi vinovaţi. Păcătoşi, încotro vă duceţi de aici? Ce veţi face după adunarea din dimineaţa aceasta?

Voi spuneţi: „Eu nu am avut de gînd să fiu rău.“ Poate Oswald spune acelaşi lucru. Dacă justiţia curţii noastre supreme va cere dreptate, atunci este locţiitorul naţiunii. Întreaga naţiune este legată de curtea supremă, peste aceasta nu mai este nimic. El a înfăptuit fapta şi trebuie să plătească pentru ea, chiar şi dacă el nu a vrut sau nu a avut de gînd să o facă, el totuşi trebuie să fie pedepsit.

Dacă tribunalul suprem în dreptatea sa va cere o pedeapsă, cu atît mai mult veţi fi voi condamnaţi la judecata lui Dumnezeu, dacă apăreţi acolo cu sîngele lui Isus Hristos pe mîinile voastre! Ce voi face cu acest Isus, care este Cuvîntul uns? Voi aţi auzit. Voi ştiţi că este adevărul. A fost confirmat pe deplin.

Un ucigaş — aţi cere un ucigaş denominaţional al Cuvîntului în locul lui Hristos cel nevinovat? Veţi cere răstignirea? Aţi îndrăzni să-l primiţi pe Baraba? Aţi putea să-l strigaţi pe Baraba? Cum poate îndrăzni cineva să strige după Baraba, ucigaşul Cuvîntului, în loc să primească însuşi Cuvîntul, care este viaţă? Este în mîinile voastre.

Cînd am auzit despre uciderea preşedintelui Kennedy, mi-a venit acest mesaj în minte. Eu m-am gîndit: „Ce va face acest bărbat?“ Pentru el nu mai există un drum de ieşire. Poate el s-a trezit deja şi a înţeles ce îl aşteaptă.

Cîndva vă veţi trezi şi voi. Fie că sînteţi aici sau ascultaţi benzile, indiferent unde vă aflaţi: vă veţi trezi cîndva, păcătoşilor, şi veţi recunoaşte că sîngele este pe mîinile voastre. Este sîngele Fiului lui Dumnezeu. Voi sînteţi vinovaţi de uciderea Lui. Păcatul voastru L-a ucis pe El, necredinţa voastră faţă de Cuvînt, încît nu aţi văzut confirmarea Lui. Voi L-aţi întristat pe Duhul Sfînt aşa de mult, încît El s-a retras. Ce vă mai rămîne de făcut, decît să staţi în faţa judecăţii lui Dumnezeu cu buna ştiinţă ce se va întîmpla cu voi! Da, sîngele lui John Kennedy de pe mîinile lui Oswald nu va fi aşa de grav, ca sîngele lui Isus Hristos pe mîinile voastre, cînd veţi sta înaintea lui Dumnezeu.

„Ce voi face cu Isus, care se numeşte Hristos?“ a întrebat Pilat. EL a fost dat în mîinile lui. Sîngele lui Isus Hristos este acum pe mîinile ascultătorilor. Este dat în mîinile acestei naţiuni şi ale întregii lumi, acolo unde ajung aceste benzi, şi acei care au trăit ce a confirmat şi dovedit Dumnezeu. Ce vom face cu acest Isus care se numeşte "acelaşi ieri, azi şi în veci? Ce vom face cu acest Isus?

Sînteţi pregătiţi să vă ocupaţi locul vostru lîngă El? Trei lucruri sînt care le-a făcut Pilat şi care le puteţi face şi voi cu El. Pilat le-a încercat pe toate trei, şi nu a reuşit. Există trei posibilităţi pe care le puteţi încerca, dar nu vă va ajuta la nimic. Pilat a încercat să se scape de El. Dar dacă a fost dat odată în mîinile voastre, atunci este în mîinile voastre. Pilat a încercat în trei feluri, şi nu a reuşit.

Noi trebuie să privim realitatea în faţă, că El este în mîna noastră. Noi L-am văzut în Cuvîntul Său. Noi am văzut cum El se confirmă, şi ştim că El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Aşa este? Eu nu vorbesc în dimineaţa aceasta numai ascultătorilor, care sînt compuşi din şase-, şapte sute de oameni, ci prin aceste benzi care circulă în jurul lumii, eu vorbesc către milioane. EL este în mîna voastră; în toată ţările în care ascultaţi benzile, indiferent unde vă aflaţi, voi ştiţi că este adevărul. Dacă nu ştiţi aceasta, atunci sînteţi orbi şi nu puteţi vedea Cuvîntul, şi nici pe Dumnezeu în Cuvînt. Dar El este în mîna voastră. Ce veţi face cu El? 

Pilat a încercat să se scape de El, dar noi trebuie să vedem realitatea. Şi Pilat ştia aceasta. El ştia că a auzit. Voi ziceţi: „Eu nu am văzut niciodată întîmplîndu-se ceva.“ Dar totuşi voi aţi auzit. Voi auziţi acum. El a vrut ca Isus să facă o minune sau un truc în faţa lui, dar El nu a făcut acrobaţii. EL a făcut numai ce I-a poruncit Dumnezeu să facă.

Voi aţi auzit. Credinţa vine în urma auzirii. Voi aveţi credinţă — cum vreţi să vă îndepărtaţi şi să vă scăpaţi de aceasta de pe mîinile voastre? El a trebuit totuşi să se confrunte cu realitatea. El a trebuit, şi noi trebuie. EL a fost confirmat pe deplin. Gîndiţi-vă — dacă cineva are sîngele unui om pe mîinile lui!

Un om trebuie să aibe grijă, dacă sîngele unui alt om este în mîinile lui. Uitaţi-vă la un avion. Înainte de a decola, pilotul avionului controlează fiecare instrument. De ce? Pentru că el are viaţa altora în mîna lui. Chiar şi cel mai mic instrument care îl poate controla, el o face. Cînd porneşte avionul, aduce motorul în turaţie şi aşteaptă pînă se încălzeşte. Apoi apasă pe acceleraţie pînă la maxim, pentru a vedea dacă este destulă putere, dacă elicele se rotesc suficient de repede pentru ridicarea de pe pămînt. Mulţi dintre noi au şezut deja într-un avion. Avionul se ridică aproape de pe pămînt. El accelerează pentru a vedea dacă nu este ceva în ordine. Dacă este aşa, atunci va tremura şi nu va mai funcţiona. Apoi îl mai controlează încă o dată, chiar dacă trebuie să mai aştepte puţin, pînă va mai putea controla încă o dată. Şi dacă îl ţine pe loc, el totuşi controlează.

Cum ar trebui să se verifice Biserica fără încetare! Noi aşteptăm venirea Lui. Noi aşteptăm răpirea. Noi ar trebui să ne cercetăm cu Cuvîntul, nu cu ceea ce spune cineva. Fiţi siguri că aţi avut o trăire personală cu Hristos. El o controlează tot timpul. De ce? Pentru că poartă răspunderea pentru vieţile oamenilor. El trebuie să verifice.

Ce face un doctor înainte de operaţie? În dimineaţa aceasta şed şi medici printre noi. Observaţi ce face un medic înainte de operaţie. El vrea să facă un control cu raze-Röntgen, în afară de aceasta controlează sîngele şi cercetează inima. El vrea să ştie dacă sînteţi răciţi, înainte de a vă da narcoza. El cercetează fiecare instrument şi le sterilizează pentru a fi sigur că nu sînt microbi. Toate acestea le face el. El controlează şi controlează mereu. De ce? Pentru că are viaţa unui om în mîna lui. El vrea să fie sigur că este totul corect.

Ce este cu tine? Ce este cu tine, păcătosule? Cum simţi tu cînd ai viaţa unui om în mîna ta şi eşti răspunzător pentru ea, ca un pilot care controlează totul, şi un medic care de asemenea controlează totul? Dacă ai avea viaţa unui om în mîna ta, ce ai face? Vedeţi, aşa ca un judecător care înainte de a da sentinţa, mai întîi cercetează cărţile pînă are toate dovezile, căci viaţa unui om este în mîna lui. Trebuie să existe ceva care justifică pronunţarea verdictului pe care îl va spune.

Cum este cu noi, după ce vedem confirmat pe deplin că El este acelaşi ieri, azi şi în veci? EL este aici. EL este în mîna noastră, El ne este dat nouă. EL este în mîinile tale. Ce vei face cu El? Ce voi face eu cu Isus, cu Hristosul uns? „Ce face El? Cum ştii tu că El este?“ Există atîtea texte biblice, făgăduinţe pentru ziua aceasta, ziua în care trăim. Ultima parte se va împlini în timpul din urmă. Acolo sînt scrise lucruri care urmau să se împlinească, şi ele s-au împlinit. Ce este? Acelaşi Hristos uns, Cuvîntul uns. Ce veţi face cu el? Îl veţi risipi la denominaţiuni?

Ce a făcut Pilat? Pilat a încercat să-L spele de pe mîinile lui. Acesta a fost primul lucru pe care l-a făcut Pilat: el a încercat să-L spele de pe mîinile lui, spunînd: „O, El este în ordine.“ Vedeţi voi?

Voi spuneţi: „O, săracul Pilat.“ Pilat? Mulţi îl apără. Nu, nu, nu! EL a fost în mîna lui. El a auzit mesajul, el a văzut Cuvîntul; El i-a fost predat lui, şi aşa este El şi în mîna voastră. Aşa este.

Ce a făcut el? El a încercat să zică: „EL este un bărbat bun. Eu nu găsesc vină în El.“

Nu este acesta răspunsul multora în ziua de astăzi? „O, în Cuvînt nu este nimic greşit. Eu cred că este în ordine. Biblia este în ordine, dar eu totuşi cred ce zice biserica. Denominaţiunea noastră nu este de acord cu aceasta.“ Există un grup de oameni care încearcă să se spele pe mîini de El. „Eu nu găsesc nici o greşeală în Cuvînt. A fost corect în timpul apostolilor, dar noi trăim într-un alt timp. Noi nu trăim în zilele apostolilor, de aceea eu nu trebuie să fac ce au făcut apostolii. Eu nu trebuie să fiu botezat ca ei; eu trăiesc într-un alt timp. Eu nu am nevoie de lucrurile pe care le-au avut ei; eu trăiesc într-un alt timp. Duhul Sfînt este numai pentru grupul acela.

Evrei 13, 8 vi-L predă iarăşi în mîinile voastre, şi nu există nici o posibilitate de scăpare. EL s-a confirmat pe deplin. EL este acelaşi ieri, azi şi în veci. Voi nu puteţi scăpa. Voi nu-L puteţi plasa într-o altă epocă. Evrei 13, 8 condamnă gîndurile voastre şi vi-L dă iarăşi în mîinile voastre. Isus este în mîinile noastre, aşa cum a fost în mîinile lui Pilat.

Vedeţi, voi spuneţi: „Dar eu nu ştiu.“ De ce ascultaţi atunci?

Pilat a fost un păgîn. Soţia lui a fost o păgînă. Dar pentru ca lucrarea să decurgă bine, femeia aceasta a trimis o veste, zicînd: „Să nu ai nimic de-a face cu omul acesta drept. Eu am suferit mult azi noapte în vis din pricina Lui.“ Aceasta s-a întîmplat noaptea, şi acum era dimineaţă, şi o zi are 24 de ore. „Să nu ai nimic de-a face cu El.“

Apoi el a zis: „Dacă este aşa, atunci mi-L voi spăla de pe mîini.“ Dar el nu putea, şi nici voi nu puteţi. Dacă voi aţi auzit o dată adevărul, trebuie să-l primiţi sau să-l refuzaţi. O altă posibilitate nu există. Voi trebuie s-o faceţi. Sînt avertizările Domnului!

Iudeii strigau tare: „Sîngele Lui să vină peste noi, căci noi îi credem mai bine pe preoţii noştri, sistemului nostru denominaţional, decît să-L credem pe El.“ Aici o aveţi. Vedeţi grupurile de astăzi? Toţi trebuie să se întîlnească cu lucrarea lui Dumnezeu. Voi toţi trebuie să faceţi aceasta, indiferent dacă vreţi sau nu. Indiferent dacă sînteţi păgîni, sau indiferent ce sînteţi, necredincios, metodist, baptist, presbiterian, călduţ, rece, fierbinte sau altceva — voi trebuie să vă întîlniţi cu aceasta, dacă vreţi sau nu. Este în mîna voastră. Exact aşa este!

Apoi mai sînt acei, care încearcă altă metodă ca Pilat, pentru a ocoli problema, şi ei Îl predau unui oarecare împărat. Pilat a spus: „Un moment vă rog, eu nu vreau să am nimic de-a face cu acesta. EL este un om drept. Eu nu vreau să am nimic de-a face cu El. Eu cred ce am auzit. Eu nu L-am văzut făcînd nici o minune, dar există prea mulţi martori pentru El. Eu cred că El este un om drept. EL este un bărbat bun. Dar eu personal nu vreau să am nimic cu El. Eu Îl voi spăla de pe mîinile mele. Aduceţi-mi apă! Voi toţi de aici sînteţi martori. Da, dar şi Dumnezeu a însemnat aceasta.

EL a fost în mîinile lui; şi aşa este El în mîinile voastre. Voi ştiţi despre ce vorbesc, şi nu numai voi, ci şi acei care ascultă benzile. EL este dat în mîinile voastre. Ce veţi face cu El, acest Isus, care se numeşte Hristos? Hristos este Cuvîntul uns. Ce veţi face cu El? Este mesajul ceasului. Ziua este prezentă, şi este desăvîrşită prin Biblie şi confirmată de Dumnezeu. Ce veţi face cu aceasta? Cum vreţi să treceţi de aceasta? Cum vreţi să scăpaţi cu aceasta? EL este în mîinile voastre. Cazul Oswald va fi minor faţă de problema voastră. 

Nici un predicator sau altcineva — aceşti iudei au fost preoţi şi rabini, învăţători, bărbaţi sfinţi, şi lor le-a fost El dat. EL a fost Cuvîntul, provocarea lui Dumnezeu pentru timpul acela. Dar ei au omis să recunoască aceasta. Numai cei aleşi au văzut. Ei au fost acei care au crezut.

Noi toţi trebuie să luăm poziţie în această problemă. Aşa a fost în fiecare epocă şi în toate timpurile: de la epoca lui Adam şi Eva, epoca lui Noe, pînă în timpul lui Daniel, Nebucadneţar, Belaşaţar, pînă în timpul lui Hristos şi pînă în ceasul acesta în care trăim, întotdeauna provocarea Cuvîntului a ieşit la suprafaţă. Nu a fost o doctrină, nu o denominaţiune sau dogmă, ci apariţia Cuvîntului care era întotdeauna împotriva acestor lucruri. Aşa este. Acum este în mîinile voastre!

Şi alţii încearcă a doua metodă ca Pilat, să se scape de El şi să-L trimită la altcineva. Pilat a spus: „Ştiţi ceva? Eu mă voi scăpa de El. Eu Îl voi spăla de pe mîinile mele cu apă. Trebuie să fac ceva cu El, dar ce? Eu Îl voi trimite la cartierul general, la episcop.“ Asta încearcă ei astăzi. Ei Îl trimit la împărat. Asta însă nu L-a luat din mîinile lui Pilat; aceasta nu Îl va lua din mîinile niciunui om. Ce s-a întîmplat prin aceasta? A căzut peste el înapoi. Totul vine din nou înapoi peste respectivul.

Voi spuneţi: „Eu aş face-o, eu aş primi, dacă ar accepta denominaţiunea mea.“ Denominaţiunea voastră este în conciliul mondial al bisericilor şi este condamnată! Cum să accepte ei? Cade peste voi înapoi. Nu este important ce spune denominaţiunea voastră, este important ce spuneţi voi. Ei au respins. Dar ce veţi face voi? Aceasta este întrebarea. Aceasta nu Îl ia din mîinile voastre. Este confirmat deplin şi dovedit, că El este " Cuvîntul ceasului acesta, făgăduinţa acestui ceas; nu făgăduinţa pentru timpul lui Luther, pentru atunci era altceva. Acesta a fost Cuvîntul pentru epoca reformatorilor, după cum ştiţi toţi, voi care aţi auzit despre cele şapte peceţi.

Cînd s-a încheiat epoca reformei — făptura care avea chip de om — s-a format o organizaţie. Dar aceasta este epoca vulturului, făptura care dă provocarea pentru timpul acesta. Cine ar îndrăzni să susţină că nu a fost Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu, cînd s-a prezis şi am fost trimis în Arizona, pentru ca să-l aduc aici. Chiar şi ştiinţa şi alţii au dovedit. Această carte este deja deschisă. Aşa este. Mai rămîne doar ca pecetea a şaptea să se înfăptuiască cu venirea lui Hristos.

Bine. EL a fost dat în mîinile voastre. Voi trebuie să faceţi ceva cu El. Să nu-L plasaţi la altcineva. Nu! Eu vreau să spun că această categorie Îl plasează la altcineva spunînd: „Dacă ar accepta denominaţiunea mea, frate Branham, atunci aş primi şi eu. Dar uite, mama mea a făcut parte din această biserică.“ Ea a trăit în epoca ei; asta nu te priveşte pe tine. Acum este vorba despre tine. Vezi de unde a trebuit să iasă ea, pentru a ajunge unde a fost. Ce este cu tine?

Se spune: „Mama mea a făcut parte din biserica penticostală. Ea a fost acolo de cînd a ieşit din organizaţie.“ Dar acum eu încerc să-ţi vorbesc ţie. Cum este cu tine? În această stare îi găsim pe toţi care au şcoală multă. Eu ştiu că vă voi răni, dar eu nu o fac intenţionat. Dacă ar fi aşa, atunci ar trebui să vin la altar şi să mă pocăiesc. Eu spun aceasta cu dragoste dumnezeiască.

Cînd Isus a stat în faţa fariseilor, El trebuia să le zică: „Voi sînteţi de la tatăl vostru, de la Satana, şi faceţi lucrările lui.“ Dar la cruce El s-a rugat pentru pace şi milă pentru ei. Ei L-au răstignit. EL nu a fost supărat pe ei. Dar El a spus: „Pui de năpîrci!“ EL i-a numit în tot felul. Dar după aceea s-a rugat pe cruce pentru ei.

Nu El a vrut să facă aceasta. Nu. Dar ei trebuiau să-şi recunoască greşeala care au făcut-o. Eu vă spun astăzi acelaşi lucru în legătură cu aruncarea răspunderii pe altcineva, sau cum se spune în armată, „să dai dolarul mai departe la altul.“ Ei încearcă să plaseze la altcineva, cum au făcut-o Adam şi Eva. Adam a spus: „Femeia pe care mi-ai dat-o.“ Dar aceasta nu a fost nici o scuză pentru el. Femeia a spus: „Şarpele m-a amăgit, căci el a fost cel care a avut contact sexual cu mine. El m-a amăgit. El a făcut-o. Dar asta nu i-a scuzat. Ei totuşi au venit la judecată. Desigur!

Voi nu puteţi să o plasaţi pentru o zi la altcineva. Voi nu puteţi spune: „Dacă ar crede denominaţiunea mea, atunci aş crede şi eu. Dar eu sînt în denominaţiunea aceasta.“ Asta nu are nimic a face. Şi iudeii au avut aceste lucruri.

În această categorie se află oameni şcoliţi şi cumsecade. Acum ascultaţi cu atenţie: cultura, ceea ce numim noi astăzi cultură, este ceea ce i-a oferit Satana lui Eva — un pic de înţelepciune. El a spus: „Ochii tăi nu sînt încă deschişi. Tu nu înţelegi încă.“ Ea cunoştea numai Cuvîntul, altceva nimic. Ea a văzut că Dumnezeu a confirmat Cuvîntul, şi asta ar fi trebuit să fie de ajuns. El a ţinut-o în viaţa veşnică atîta timp cît ea a rămas în Cuvînt. Dumnezeu i-a spus că va muri în ziua cînd va călca Cuvîntul; şi cînd l-a călcat, ea a murit. Aşa este.

Noi avem aici Cuvîntul confirmat al lui Dumnezeu; El a confirmat prin Duhul şi a dovedit, că El ne-a primit şi ne-a dat botezul cu Duhul Sfînt. Noi am fost botezaţi în Numele lui Isus Hristos. Este aceeaşi Evanghelie, aceleaşi semne, aceleaşi minuni, aceeaşi slujbă, chiar şi acelaşi stîlp de foc este vizibil şi face semne şi minuni. Nu există nicăieri o scuză. Aceasta este exact ceea ce spune Biblia pentru ultimele zile şi ce aduce credinţa copiilor înapoi la cea a părinţilor, cum spune Mal. 4, partea a doua. Direct după aceea cei drepţi vor călca în picioare pe cenuşa celor răi, căci lumea întreagă va fi arsă.

Bombele atomice sînt pregătite. Aţi auzit ce a făcut Germania cînd au aflat că preşedintele a fost ucis? Ei şi-au adunat imediat armata, căci numai aşa i-au putut împiedica pe ruşi să bombardeze acolo. Kennedy le-a spus că îi va mătura de pe faţa pămîntului de acolo din Germania, în ceasul în care vor face aceasta. Ei au crezut că o vor ocupa, dar ceasul nu sosise încă.

Noi găsim predicatori şi evanghelişti şcoliţi şi înţelepţi care încearcă să-L dea mai departe la altcineva. De ce? De ce nu a spus Pilat: „Un moment vă rog, soţia mea a venit şi mi-a spus ceva; şi eu am auzit atîtea mărturii despre Tine. Eu sînt interesat şi aş vrea să ştiu ce trebuie să fac ca să primesc viaţă veşnică, Doamne. TU eşti în mîinile mele. Ce pot să fac? El a întrebat: "Eşti Tu Mesia? Eşti Tu împăratul iudeilor?

EL a răspuns: „Tu spui aceasta. Tu ai spus-o.“

„Spune-ne adevărul, eşti Tu împăratul iudeilor?“

EL a răspuns: „Pentru scopul acesta am fost născut.“

El a spus: „Eu nu găsesc nici o vină în El. Eu Îl voi spăla de pe mîinile mele.“

EL i-a răspuns lui, dar el nu a putut primi. De ce? Ar fi dăunat reputaţiei lui. De aceea el s-a gîndit să Îl trimită la un prefect, pentru a vedea ce va face el.

Exact aşa este acum, problema apare din nou. Ce veţi face cu Cuvîntul? Ce trebuie să faceţi? Întrebaţi pe presbiteri sau episcopi sau pe altcineva, dacă trebuie să vă botezaţi altfel, dacă aveţi voie să primiţi, dacă puteţi să faceţi asta sau cealaltă. Atunci se spune: "În nici un caz! Prin aceasta cade iarăşi înapoi pe voi. Dar dacă o faceţi, atunci veţi fi daţi afară.

Aceasta va diminua reputaţia oamenilor. Conciliul denominaţional nu ar accepta, aşa ca la Pilat, care a plasat problema mai departe la împărat. Ei nu ar accepta aşa ceva. Împăratul a dat problema înapoi la Pilat. Aşa încearcă şi ei, să-l plaseze la o denominaţiune, dar nu reuşesc. Acest truc nu a reuşit. Nu va reuşi niciodată; nu va reuşi nimeni.

A treia posibilitate pe care o aveţi, este, a-L primi sau a-L respinge. Voi nu puteţi să-L spălaţi de pe mîinile voastre! Voi nu puteţi să-L daţi unui alt sistem sau altcuiva. Voi trebuie să vă întîlniţi cu provocarea. Ce puteţi deci să faceţi? Pilat, care stătea în faţa aceleiaşi probleme, a spus: "Daţi-mi apă, ca dovadă îmi voi spăla mîinile. Cînd s-a întors, a trebuit să pronunţe sentinţa. El nu a fost scutit. El a încercat să spună: "Dacă nu mă scap în felul acesta, atunci Îl predau în mîinile împăratului. EL a venit direct la el înapoi. Aşa vi se întîmplă şi vouă la fiecare.

Ce veţi face? Nu ce a făcut mama, ce a făcut tata, ce face pastorul, ce face fratele Branham — este în mîinile tale. Ce vei face cu acesta, cu acest Isus, care se numeşte Hristos, căci viaţa Lui este în mîinile voastre? Este viaţa lui Dumnezeu. Ce veţi face? Vă veţi face vinovaţi de răstignirea Lui?

Voi Îl puteţi răstigni prin aceasta, dacă acceptaţi o dogmă sau altceva, sau spuneţi: „Eu o resping. Eu nu vreau să am nimic de-a face cu lucrurile acestea.“ Asta nu puteţi face, El este în mîinile voastre. Aşa este. Voi nu o puteţi face. Voi spuneţi: „Eu voi uita toate acestea.“ Asta nu merge, mai este în mîinile voastre. „Eu voi spune pur şi simplu: ,Aşa m-a învăţat pastorul meu.‘“ Vine iarăşi înapoi la voi, căci este vorba despre voi. Asta o ştiţi! Voi puteţi să-L primiţi sau să-L respingeţi, depinde de voi ce faceţi. Fiţi atenţi, una din acestea trebuie să faceţi.

Observaţi, cum a spus Isus fariseilor: „Voi farisei orbi“, aşa ar spune El şi astăzi: „Voi învăţători orbi şi religioşi, voi puteţi deosebi timpul comunismului, şi luptaţi împotrivă, fără să ştiţi că Dumnezeu a permis acest sistem pentru a vă distruge. Voi nu cunoaşteţi Scriptura. Voi puteţi deosebi că acest comunism va cuceri lumea. Asta puteţi recunoaşte. Voi puteţi deosebi aceasta.“

Toate temele voastre sînt despre comunism: „Distrugeţi comunismul!“ Eu am auzit atît de multe despre aceasta, pînă m-am săturat să mai ascult.  Şi eu sînt împotrivă. Sigur că sînt împotrivă, dar eu sînt mai mult împotriva femeilor şi bărbaţilor care-L resping pe Isus Hristos, Cuvîntul. Şi dacă sînteţi un predicator, sau indiferent cine sînteţi, voi Îi sînteţi mai mult datori lui Hristos, decît un comunist. El este neştiutor şi nu ştie nimic despre aceasta. Dar voi trebuie să ştiţi.

Voi puteţi deosebi timpul comunismului, dar semnele zilei în care trăiţi nu le puteţi deosebi. Isus le-a spus fariseilor: „Făţarnicilor!“ EL a spus: „Spre seară voi spuneţi: ,Va fi vreme frumoasă, căci cerul este roşu‘; şi dis de dimineaţă: ,Astăzi va fi vreme de ploaie, căci cerul este roşu şi întunecat.‘ Starea vremii ştiţi să o deosebiţi, dar semnele timpului nu.“ Acolo stătea El, Mesia, şi i-a mustrat. Şi noi tot vorbim despre comunism şi toate lucrurile acestea, dar totuşi semnul timpului nu-l înţelegem. Nu-l băgăm în seamă şi-l uităm. Ei se unesc în necredinţă şi acceptă altceva, dar nu înţeleg şi nu recunosc semnul timpului pe care l-a prezis Biblia. Aţi înţeles? Eu trebuie să închei acum repede, căci este tîrziu. Aşa cum au procedat părinţii lor, aşa procedează şi ei. Astăzi este acelaşi lucru.

Decizia a fost luată. Ea trebuie luată; voi trebuie să vă decideţi. Cuvîntul este răstignit din nou. Ce veţi face voi? Răstignirea Cuvîntului este aproape. Cuvîntul confirmat va fi răstignit şi oprit din pricina denominaţiunilor, aşa cum a încercat Pilat să-L dea la altcineva. Ce vei face tu, ca persoană individuală, cu Cuvîntul uns, care se numeşte Hristos? EL a fost ieri acelaşi Hristos, care a uns Cuvîntul în zilele lui Noe. Acelaşi Hristos " pomul vieţii în grădina Eden, din care Eva a încetat să mănînce, pentru a mînca din pomul cunoştinţei. Ea a părăsit pomul vieţii şi a acceptat pomul morţii. În timpul lui Noe s-a întîmplat acelaşi lucru. În zilele proorocilor ei au făcut acelaşi lucru. În zilele lui Hristos au făcul la fel acelaşi lucru. Astăzi ei sînt aici. Fiecare vorbea despre timpul lui, dar cînd se împlinea lucrarea, ei primeau motivarea denominaţiunilor " înţelepciunea lumii în loc de Cuvîntul lui Dumnezeu. Ce vei face tu ca persoană individuală?

Pilat nu s-a putut scăpa niciodată de El de pe mîinile lui. Eu închei imediat, de aceea mai rămîneţi un pic liniştiţi. Pilat nu s-a scăpat niciodată de El de pe mîinile lui, şi nici voi nu puteţi să vă scăpaţi de El prin lucrurile acestea, aşa cum a încercat el. El nu a reuşit. Ştiţi voi, ce s-a întîmplat cu Pilat? El şi-a pierdut minţile. El a ajuns pînă acolo, că a mai auzit numai răstignirea. Tot ce auzea el, era o mulţime furioasă, pînă cînd a înnebunit.

În Elveţia este o legendă; eu am fost misionar acolo. Se spune că în vinerea mare se adună mii de oameni din toată lumea la un izvor, unde Pilat s-ar fi sinucis. Se spune că s-ar fi aruncat în lac, şi în fiecare vinere mare după-masa la ora 15.00 apa se colorează şi iese de acolo unde a fost trupul lui Pilat. El a respins; sîngele mai este încă pe mîinile lui. El a respins. Apa nu poate face nimic. Voi nu Îl puteţi spăla de pe mîinile voastre. Nu există nici o apă şi nici leşie, care ar putea să spele sîngele. EL este în mîinile voastre. Ce veţi face cu El?

Aici este singurul lucru care îl puteţi face. Dacă nu Îl puteţi spăla de pe mîinile voastre, atunci nu Îl puteţi nici da mai departe la altcineva şi nu puteţi trece pe lîngă El liniştiţi. În toată lumea nu există o altă posibilitate. Singurul lucru pe care îl puteţi face, este să-L primiţi în inima voastră. Aceasta este singura posibilitate să deveniţi liberi: îndepărtaţi-L din mîinile voastre şi primiţi-L în inima voastră. Sau Îl lăsaţi în mîinile voastre şi mergeţi la judecată. Altceva nu vă mai rămîne de făcut.

Pilat a avut un sfîrşit groaznic. Cuvîntul vorbeşte despre acei care Îl au în mîinile lor — eu am vrut de fapt să citesc — se spune: „Şi ziceau munţilor şi stîncilor …“ Ei s-au rugat, dar era prea tîrziu pentru rugăciunile lor. „Cădeţi peste noi, şi asundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mînia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi cine poate sta în picioare?“

Ce credeţi voi că va face Oswald, cînd va apare înaintea tribunalului suprem şi a privirilor furioase ale juraţilor şi ale celor care şed acolo? El ştie ce îl aşteaptă. Va fi ori camera de gazare, sau ştreangul de care va fi spînzurat. El trebuie să se prezinte la judecată.

Ce ar fi dacă voi ar trebui să apăreţi acolo, cu sînge pe mîinile voastre, pentru că L-aţi respins, şi aţi ştiut că vă aşteaptă iadul — distrugerea veşnică? Veţi striga munţilor şi stîncilor. Dar pentru rugăciuni va fi prea tîrziu.

Evrei 10 spune:

Căci dacă păcătuim cu voia  păcatul este necredinţă. Dacă nu credem intenţionat,  după ce am primit adevărul " cunoştinţa adevărului  Voi nu trebuie să-l primiţi, ci numai să ştiţi despre aceasta. Voi nu trebuie să-l aveţi. Nu, nu! Nu se spune că după ce am acceptat adevărul … dacă am păcătuit cu voia după ce am primit cunoştinţa că este adevărul, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. Căci Dumnezeu a spus: "A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!

Dacă nu credem cu intenţie, după ce am aflat adevărul, atunci nu va mai fi milă. Nu va mai fi milă. Pastorule, care asculţi această bandă, cum este? Ce vom face dacă intenţionat nu credem? Voi nu o puteţi spăla de pe mîinile voastre. Voi nu o puteţi trimite la cartierul general, pentru că va veni la voi înapoi, chiar la voi înapoi. Voi aţi auzit. Cum este cu voi? Cum veţi sta în ziua aceea? EL este ori în mîinile voastre sau în inimile voastre. Una sau cealaltă! Dumnezeu să ne ajute!

Închipuiţi-vă o crimă — ce se întîmplă în inima acestui bărbat! Ce a făcut el? El s-a trezit prea tîrziu, numai după ce a făcut-o deja. Vedeţi, el a avut ocazia. El a fost născut ca american liber. El a fost american. Dar el a vrut să-şi vîndă dreptul de întîi născut pentru a deveni un rus, şi aceasta s-a întors împotriva lui. El s-a căsătorit cu o rusoaică. Acum el este un gînditor liber şi aparţine de partidul comunist din Cuba. „Gîndire liberă“ înseamnă: „Eu am gîndurile mele proprii. Vouă nu o să vă mai vină nici un gînd! Ce veţi face cu Isus, care se numeşte Hristos? Voi nu sînteţi gînditori liberi, nu există o gîndire liberă! Fie ca gîndirea care a fost în Hristos, să fie în voi.

Să ne rugăm. Gîndiţi-vă asupra acestor gînduri — dacă există ceva vrednic de lăudat şi virtuos, atunci gîndiţi-vă, voi, cărora le vorbesc în dimineaţa aceasta, şi acolo unde se ascultă aceste benzi. Dacă sînteţi prezenţi şi ştiţi că nu sînteţi în ordine cu Dumnezeu şi nu sînteţi născuţi din Duhul Său, şi Dumnezeu a vorbit cu voi — voi spuneţi: „Eu am depus o mărturie.“ Eu nu vorbesc despre aceasta. A primit-o Dumnezeu? Voi puteţi spune: "Da, eu am depus mărturia mea etc. Da, eu cred.

Asta a făcut şi Pilat: „Sigur că am depus mărturie. Ce să fac cu bărbatul acesta drept?“ Voi nu Îl puteţi spăla de pe mîinile voastre. Nu! Ce veţi face cu El? Dacă nu sînteţi un creştin născut din nou, în care trăieşte Duhul Sfînt şi a cărui viaţă El o îmbogăţeşte, de ce nu acceptaţi acum? Voi nu-L puteţi spăla niciodată de pe mîinile voastre. Voi nu veţi auzi niciodată sfîrşitul acestui mesaj. El va pătrunde cînd veţi primi mesajul în inima voastră, că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.

Sînt în dimineaţa aceasta ascultători aici care recunosc că sînt greşiţi? Vreţi să ridicaţi mîinile? Noi nu avem aici loc pentru o chemare la altar. Este totul plin. Spuneţi simplu: „Roagă-te pentru mine, frate Branham. Dumnezeu să mă ajute.“ Dumnezeu să vă binecuvînteze, eu văd mîna voastră. „Eu vreau să ştiu aici. Eu vreau să mărturisesc înaintea lui Dumnezeu că sînt vinovat. Eu recunosc că sînt vinovat. Eu vreau să scap de El de pe mîinile mele şi să-L am în inima mea.“ Ridicaţi mîna şi spuneţi: "Roagă-te pentru mine, frate Branham. Domnul să vă bine-cuvînteze.. Eu văd cam patruzeci sau cincizeci de mîini în mulţimea aceasta de oameni.

(Fratele Branham cîntă: „Isus te cheamă astăzi …“)

V-aţi abătut aşa de mult în păcat, încît inima voastră este indiferentă şi nu mai primeşte chemarea? Voi aţi auzit o dată pe cînd mai eraţi un băiat sau o fată. Voi aţi avut o dorinţă să faceţi aceasta, dar aţi amînat, voi aţi devenit tot mai indiferenţi prin ceea ce v-a reţinut şi v-a atras. Aţi ajuns pînă acolo că nu mai puteţi să auziţi? Sînteţi în acelaşi loc în care se află şi Oswald în dimineaţa aceasta, şi sînteţi conştienţi de aceasta? Cum puteţi face aceasta? Mai există cineva aici în clădire care nu a ridicat încă mîna şi vrea să zică: "Frate Branham, cînd ai vorbit ultimele cuvinte, am simţit., înainte de încheiere, şi eu mă rog, sau cineva care este afară la intrare sau la ferestre? Unde se află, nu este important. Dumnezeu să te binecuvînteze, doamnă tînără. Dumnezeu să te binecuvînteze, domnule, eu te-am văzut. Dumnezeu să te bine-cuvînteze, femeie. Încă cineva? Dumnezeu să te binecuvînteze, femeie. Dumnezeu să te binecuvînteze pe tine aici. Dumnezeu să te binecuvînteze acolo băiatule, şi pe tine fată. Da, Domnul să te binecuvînteze şi pe tine acolo în spate, domnule. Noi vrem să ne gîndim acum asupra acestor lucruri. Eu vreau ca voi să o faceţi, în timp ce eu cînt încet: "Isus, El te cheamă astăzi. Eu doresc ca voi să spuneţi simplu: "Doamne, ai milă de un păcătos ca mine. Eu sînt un membru al comunităţii, Doamne, dar eu Te vreau pe Tine. Eu Te vreau pe Tine. Ajută-mă. Eu îţi voi sluji Ţie, eu Îţi promit. Eu am ridicat mîna, că vreau să Te am. TU atragi inima mea, ca să Te primesc, şi eu Te voi primi în inima mea. O veţi face în timp ce cîntăm acest verset încă o dată?

Isus te cheamă astăzi …

Fiecare să se roage în felul lui. Rugaţi-vă acum. EL este cel care cheamă şi vorbeşte, de aceea aţi ridicat mîna.

Isus te cheamă astăzi …

Ascultaţi-L chiar acum. Spuneţi: „Doamne, eu sînt vinovat. Sîngele Tău este pe mîinile mele. Eu sînt un păcătos. Eu nu vreau să mai rămînă pe mîinile mele. Eu nu pot să-l spăl, eu am încercat ani de-a rîndul. Eu nu Te voi refuza, cum a încercat Pilat. Eu vreau ca Tu să vii în inima mea, Doamne. Eu Te primesc. Eu Te văd înaintea mea, ca şi cum ai sta acolo în persoană. Prin credinţă mă îndrept spre Tine şi ştiu că Tu mă ierţi. De acum încolo, de astăzi, vei fi în inima mea. Rugaţi-vă toţi.

… EL te cheamă astăzi aşa de prieteneşte

Tată ceresc, acest mesaj scurt este încheiat. Decizia, judecata a avut loc în dimineaţa aceasta. Îngerii s-au adunat în încăperea aceasta. Duhul Sfînt cel mare este aici şi ne dă confirmarea, că Isus mai trăieşte. EL este izvorul vieţii veşnice. Mormîntul nu L-a putut ţine, nici iadul. EL s-a ridicat din iad, din mormînt, şi El stă astăzi printre noi. Dogmele şi denominaţiunile noastre au legat pe mulţi din poporul Tău, Doamne. Păcatul i-a legat. Dar ei vor să devină astăzi liberi. Ei sînt în aceeaşi situaţie ca Pilat. Dar în loc să-L respingă, ei şi-au ridicat mîinile şi se roagă: "Vino în inima Mea, Doamne Isuse. Eu nu voi încerca să mă spăl de Tine. Eu nu pot, Tu tot mai eşti în mîinile mele. Eu m-am spălat şi m-am spălat, dar nu m-am scăpat de Tine. Dar acum Te primesc, eu vreau să Te am în viaţa mea, şi eu Te primesc în viaţa mea. Doamne, adu-mă în Împărăţia Ta, iertîndu-mi păcatele mele. Dă-mi credinţă să înţeleg că Tu m-ai primit, Tată. Admite prin Numele lui Isus Hristos, este rugăciunea noastră.

În timp ce voi aveţi aplecate capetele: „Prin credinţă Te rog, o Dumnezeule, ajută-mă, să fiu sincer, căci eu ştiu că Tu ai făgăduit: ,Cine vine la Mine, nu-l voi scoate afară, ci îi voi da viaţa veşnică şi îl voi învia în ziua de apoi. Cine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, pe acela îl voi recunoaşte înaintea Tatălui Meu şi a îngerilor sfinţi. Cine aude însemnătatea adevărată din Ioan 5, 24, acei care înţeleg şi cred în Cel ce M-a trimis, acela are viaţa veşnică şi nu vine la judecată.

Voi nu trebuie să veniţi la judecată ca Oswald, voi aţi trecut de la moarte la viaţă printr-o iertarefără plată¼.

„Doamne, eu nu ştiu; eu nu ştiu de ce; dar eu cred că s-a întîmplat. Eu cred că necredinţa a dispărut din inima mea. Eu pot să spun ,Amin la fiecare Cuvînt pe care-L spui Tu. Eu îl primesc chiar acum. Eu am crezut.

Acum, cu capetele aplecate — voi, care credeţi aceasta, care aţi ridcat mîinile acum cîteva minute: prin credinţă Îl vedeţi pe Isus Hristos stînd acolo, unde ar fi trebuit să fiţi voi. Acum umblaţi prin credinţă. Voi credeţi că păcatele voastre vă sînt iertate. Din ziua aceasta sînteţi pregătiţi pentru botezul creştinesc. Voi sînteţi acum pregătiţi să umblaţi cu Isus Hristos. Veţi mai ridica o dată mîinile ca o mărturie pentru El? Spuneţi: „Eu cred din toată inima.“ Dumnezeu să vă binecuvînteze. Asta este bine. "Eu o primesc acum. Eu o accept. Eu nu pot să fac nimic. Dumnezeu să vă binecuvînteze. Se pare că toţi pe care i-am văzut, au primit.

Vedeţi, voi nu sînteţi buni. Voi nu aţi fost niciodată buni. Voi nu puteţi fi buni, dar Isus a murit pentru oamenii „care nu sînt buni“. „Ce trebuie să fac, frate Branham?“ Acceptaţi ceea ce a făcut El. Acceptaţi ce a făcut El pentru voi. În timp ce voi credeţi acum şi primiţi, eu sînt de părere că pastorul a deschis bazinul pentru botez. Botezul este următorul. Dacă vreţi să fiţi botezaţi şi sînteţi botezaţi pe titlurile „Tată, Fiu şi Duh Sfînt“, eu spun aceasta conform adevărului, în frică şi respect: aşa cum văd eu problema, voi nu sînteţi botezaţi. Voi nu sînteţi, pentru că nu aţi urmat ceea ce a spus El.

EL a spus: „Botezaţi-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfînt.“ Dacă au fost exprimate numai titlurile acestea peste voi, nu este de ajuns. EL nu a spus niciodată: „Mergeţi şi numiţi aceste titluri. Mergeţi şi numiţi aceste nume.“ În Biblie nu a fost scris niciodată aşa. Niciodată nu s-a întîmplat aşa. Botezul s-a făcut aşa cum a spus Isus: „În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfînt“ — care este „Domnul Isus Hristos.

Petru, care avea cheile, toţi ceilalţi apostoli şi întreaga Biserică pînă la conciliul de la Niceea, cînd a fost organizată biserica romano-catolică, au spus acelaşi lucru. Acolo au fost acceptate titlurile în locul Numelui. Voi sînteţi ori conform unei dogme romane, unei denominaţiuni, sau sînteţi botezaţi în Numele lui Isus Hristos. Una sau cealaltă. Este în mîinile voastre. Voi nu o puteţi spăla. Este acolo. Voi aţi primit-o acum. Eu vă rog să nu părăsească nimeni clădirea, în timp ce cîntă organistul şi pianistul cîntarea veche cunoscută,

Credinţa mea se apropie de Tine …

Vă rog să vă ridicaţi cu respect şi ridicaţi mîinile spre El.

Credinţa mea se apropie de Tine, (şi El este Cuvîntul)

O, Miel de pe Golgata,

Tu Fiul lui Dumnezeu!

Ascultă strigătul inimii mele,

Eliberează-mă de păcate,

ca să fiu al Tău, (pe deplin. Eu Îţi predau acum Ţie viaţa.)

Pentru preţul durerilor Tale.

Apa va fi pregătită în cîteva minute. Dacă nu vă puteţi boteza acum, atunci vom avea în seara aceasta încă un botez. Gîndiţi-vă după masă la aceasta. Este în mîinile voastre. Rezolvaţi-l! Singura posibilitate cum puteţi s-o faceţi, este să fiţi spălaţi în sîngele lui Isus Hristos. Gîndiţi-vă acum, în timp ce ne aplecăm capetele, şi privim înspre El.

Voi trebuie să vă hotărîţi în inimile voastre. EL stă în faţa judecăţii. Cuvîntul este pregătit pentru răstignire. Hristos stă în faţa judecăţii. Ce veţi face cu Isus, care se numeşte Hristos?

(Fratele Branham cîntă.)

Noi ne aplecăm capetele. Gîndiţi-vă adînc, prieteni. Se poate ca numele vostru să fie ultimul care stă scris în carte. Noi sîntem în timpul sfîrşitului. Gîndiţi-vă cu grijă asupra acestui lucru. Este cineva aici care L-a respins? Gîndiţi-vă, oferta nu mai vine niciodată. Pilat nu a mai avut nici o posibilitate. El a încercat tot ca să fie mîntuit, dar nu a reuşit. A fost în mîinile lui. Ce veţi face cu Cuvîntul uns pentru ziua aceasta, numit Hristos?