Freie Volksmission

• Audio Predigten
• Video Predigten
• Literatur
• Versammlungen
• LIVE
• Ewald Frank
• William Branham
• Links
• Bibeln
• Podcasts
• Anmelden

Sprache

Creştinismul Tradiţional / Ewald Frank

PDF herunterladen

18. Cine Îl mărturiseşte pe Isus ... Mărturie adevărată sau falsă?

În cadrul mişcărilor de trezire şi la evanghelizările grupărilor protestante şi ale comunităţilor libere creştine, se pune mare preţ pe mărturia lui Isus Hristos. În campaniile lor evangheliste, evangheliştii îi cheamă de multe ori în faţă pe acei ce s-au întors la Dumnezeu şi îi îndeamnă să repete după ei o mărturie pentru Hristos. Vorbitorul îi asigură apoi că ei au devenit acum proprietatea lui Isus Hristos. Dar tot aşa ca şi la celelalte teme şi mărturii, depinde dacă lucrarea este sau nu este privită prin prisma biblică, pentru că nu oricine mărturiseşte pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu este neprihănit înaintea lui Dumnezeu.

Mărturia personală referitoare la Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, are o importanţă foarte mare pentru mîntuirea noastră! Duşmanul şi împotrivitorul lui Dumnezeu a reuşit şi aici, încă o dată, să producă prin jumătăţi de adevăruri mistificări întregi, pentru că el se foloseşte de aceeaşi formulare. Pentru aceasta vom prezenta doar trei texte din Scriptură în care duşmanul abuzează de Cuvînt.

Din mulţi îndrăciţi au strigat duhurile şi au depus mărturie: „ ...şi iată că au început să strige: ‘Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu?’ ” (Mat. 8, 29). Evanghelistul Marcu relatează: „ Duhurile necurate, cînd Îl vedeau, cădeau la pămînt înaintea Lui, şi strigau: ‘ Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.’ ” (Mar. 3, 11)Şi Luca scrie: „ Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isus din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfîntul lui Dumnezeu ... Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: ‘TU eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.’ ” (Luca 4, 34+41).

Un slujitor al lui Dumnezeu îi spune unui bolnav: „ În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă! ” (Fap. 3, 6), şi apoi se relatează că duhuri rele au rostit Numele lui Isus, folosind chiar denumirea corectă „ Isus din Nazaret” sau „ Fiul lui Dumnezeu” .

Dar fără o experienţă personală cu Isus Hristos şi fără o relaţie cu El, nu foloseşte nici o mărturisire formulată corect. Mai întîi trebuie să vină o descoperire din partea cerului. Mărturia şi urmarea merg necondiţionat împreună. Acelaşi lucru este valabil şi pentru ascultare: „ Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el ” (Ioan 3, 36).

Credinţa din inimă trebuie să fie înaintea mărturiei: „ ‘Cuvîntul este aproape de Tine: în gura ta şi în inima ta.’ şi cuvîntul acesta este cuvîntul credinţei, pe care-l propovăduim noi. Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit ” (Rom. 10, 8-9). Pavel o exprimă astfel: „ Am crezut, de aceea am vorbit! ” (2 Cor. 4, 13b). O mărturie care nu este exprimată prin credinţa în Isus Hristos, Domnul, şi în Cuvîntul lui Dumnezeu este fără valoare.

Apostolul Ioan scrie: „ Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu!” (1 Ioan 5, 5).

La sfîrşitul relatării despre ispitirea lui Isus, Satana a zis, atunci cînd a stat lîngă Domnul, pe streaşina templului: „ Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici! ” (Luca 4, 9).

Mărturia pentru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, o pot folosi toţi, copiii lui Dumnezeu şi copiii lui Satana, creştinii de toate convingerile, pînă şi Antihristul. O mărturie este valabilă doar atunci cînd ea este legată, în fapt, de întreaga mărturie a Sfintei Scripturi şi de credinţa şi ascultarea personală faţă de Dumnezeu. Omul trebuie să primească în mod personal descoperirea despre Isus.

Ceea ce este o problemă mare pentru exegeţi se află în 1 Ioan 4: „ Duhul lui Dumnezeu să-l cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos (Mesia) a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist ” (vers. 2-3) Şi aici este vorba despre mai mult decît se vede la prima vedere. Aici este vorba despre cunoştinţa adevărată, că Iahveh a venit în trup ca Iahshua - Iahveh - Salvator, ca Unsul lui Dumnezeu, ca Hristos, care este Domnul.

O mărturie superficială cu buzele, o mărturie de credinţă învăţată după alţii trece pe lîngă miezul propriu-zis. Orice duh care nu mărturiseşte astfel pe Isus, explică apostolul Ioan, acela nu este din Dumnezeu. Acela este însă duhul Antihristului. Cine vesteşte un alt Isus dovedeşte că el nu are cunoştinţă de Dumnezeu, şi această cunoştinţă constă în adevărul care spune că Iahveh al Vechiului Testament, este Isus al Noului Testament. Cine tăgăduieşte acest adevăr află din Cuvîntul lui Dumnezeu, care are o autoritate divină, că el a căzut în cursa duhului anticreştin.

În legătură cu venirea Sa în trup, deci cu faptul că El a devenit om, Pavel explică această temă mai adînc: „ Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pămîntească, trimiţînd, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului” (Rom. 8, 3b-4).

Pentru că omul a căzut în păcat în trupul acesta de carne, devenind astfel pradă morţii, era necesar ca Răscumpărătorul să vină într-un trup de carne. Învăţătura potrivit căreia Maria a fost fără păcat, este astfel anticreştină. Hristos era sfînt - fără păcat, nepătat (1 Pet. 1, 19). EL trebuia să vină însă în carne omenească păcătoasă, pentru a ridica, din starea păcătoasă, Creaţia decăzută. EL trebuia să împlinească cerinţa legii, şi să ia asupra Sa blestemul, care ne-a lovit (Gal. 3, 13).

Nu există nici o zămislire neîntinată a vreunei sfinte Maria, pentru că ea era o parte a Creaţiei decăzute; există doar o Maria, care a fost folosită pentru a primi pe Cel fără păcat într-un trup păcătos. Este vorba deci despre un conţinut sfînt divin, într-un vas nesfînt. Tot aşa oamenii născuţi păcătoşi Îl acceptă şi-L primesc pe HristosŞi ei poartă ca parte a Creaţiunii decăzute, acest tezaur ceresc în vase pămînteşti. Dar aici nu este vorba despre vas, ci despre conţinutul scump. „ Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” (2 Cor. 4, 7).

Deci, cine spune numai superficial: „ Isus este Fiul lui Dumnezeu” , crezînd şi gîndind ce vrea, nu a înţeles de fapt despre ce este vorba. Tot aşa şi cel care spune doar uşuratic: „ Eu cred că Isus a venit în trup” este încă departe de a exprima ceea ce ne-a lăsat Sfînta Scriptură ca mărturie. EL însuşi era fără greşeală, fără păcat; Satana nu avea nici un drept asupra Lui. EL trebuia să devină păcat pentru toţi şi să ispăşească pedeapsa pentru păcate pe care o cerea dreptatea lui Dumnezeu. De aceea El a trebuit să moară pentru noi, pentru a ne răscumpăra şi pentru a ne elibera de moarte. „ Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Rom. 6, 23).

Aici se mai adaugă al doilea punct important, prin care se recunosc atît învăţătura cît şi linia anticreştină. În epistola a doua a lui Ioan, vers. 7, apostolul explică astfel: „ Căci în lume s-au răspîndit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul! ” Este vizibil faptul că în aşa-zisa mărturie de credinţă apostolică nu se găseşte nimic cu privire la revenirea trupească a lui Isus Hristos. Acolo citim doar: „ ...de unde El va veni, pentru a judeca pe cei vii şi cei morţi.” Judecata sfîrşitului nu are însă nimic comun cu revenirea lui Isus Hristos!

Imediat după înălţarea Lui la cer, ucenicilor li s-a spus: „ Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergînd la cer” (Fap. 1, 11). Isus Hristos cel înviat a avut un trup de înviere, în care putea să mănînce şi să bea, în ale cărui răni Toma putea să-şi pună mîna (Ioan 20, 27). „ ‘Copii’ , le-a zis Isus ‘aveţi ceva de mîncare?’ Isus S-a apropiat, a luat pîinea, şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele.” (Ioan 21, 5+13).

Cel ce spiritualizează revenirea lui Isus Hristos manifestă duhul anticreştin şi propagă învăţătura anticreştină. Conform Ioan 14, Domnul S-a dus pentru a pregăti un loc pentru ai Lui, şi El va veni din nou pentru a ne lua la El. Atunci se va împlini ceea ce este scris în 1 Cor. 15, vers. 51 şi în 1 Tes. 4, vers. 13, la fel şi în alte locuri. Înţelegerea planului lui Dumnezeu, aşa cum au avut-o apostolii şi proorocii, s-a pierdut, pentru că în decursul istoriei bisericeşti nu au existat apostoli sau prooroci adevăraţi, care să continue vestirea în felul apostolic-profetic. Învăţătura anticreştină constă în faptul că nu se crede în revenirea trupească a lui Isus Hristos ca Mire care va lua cu Sine Mireasa Lui (Mat. 25). În aşa zisa mărturie de credinţă nu se spune nimic despre faptul că, la prima înviere, cei adormiţi în Hristos vor fi transformaţi şi răpiţi, pentru a-L întîmpina pe Domnul (1 Cor. 15 şi 1 Tes. 4), tot aşa nu se spune nimic despre nunta Mielului (Apoc. 19) sau despre Împărăţia de o mie de ani (Apoc. 20).

Acelaşi Isus Hristos care S-a înălţat la cer, va veni din nou pentru a-i lua pe ai Săi la Sine, înainte ca necazul cel mare şi vremea judecăţii să vină peste acest pămînt. În orice caz nu este vorba doar despre mărturii formale, cu buzele, ci despre adevărata descoperire a lui Isus Hristos, Domnul nostru. Ambele trebuie să fie biblice: mărturia noastră despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi faptul că El este Domnul. Tot aşa trebuie să corespundă cu Sfînta Scriptură mărturia noastră despre prima venire a Lui (1 Ioan 4) şi despre revenirea Lui ca Mire (2 Ioan 7).