Creştinismul Tradiţional
/ Ewald Frank
Langue: roumain
Other languages
13. Slava Domnului
- Cuvânt înainte
- Introducere
- Pe poziţia de cercetare - Cercetare spirituală actuală
- Creştinismul primar şi epocile următoare
- Constatare tragică - Începutul istoric al nenorocirii
- Pretenţiile nefondate ale papilor
- Cine este Maria?
- Ce este cultul Mariei?
- Reforma - Un nou început
- Dumnezeirea
- Mărturia proprie a lui Dumnezeu
- Trupul duhovnicesc al Lui Dumnezeu
- Slava Domnului
- Ieşit de la Dumnezeu
- Numele Domnului
- Comparaţii folositoare
- Isus este Domnul
- Cine Îl mărturiseşte pe Isus ... Mărturie adevărată sau falsă?
- Omul Isus Hristos
- Botezul
- Cina
- Căderea în păcat
- Neprihănirea
- Înnoirea şi naşterea din nou
- Sfinţirea
- Botezul cu Duhul Sfânt
- Alegerea - Alegerea dinainte
- O zi la Dumnezeu - O mie de ani
- Împărăţia romană mondială şi însemnătatea ei deosebită în timpul sfârşitului
- Concluzii Şi numărul tainic 666
- Cuvânt de încheiere
- INDICAŢII BIBLIOGRAFICE
Mai întîi Domnul s-a arătat lui Moise ca o flacără de foc, într-un tufiş de spin. Pe muntele Sinai a coborît într-un foc, însoţit de tunete, fulgere şi sunet de trîmbiţe. Întregul popor a auzit glasul Său puternic (Exod 19+20). „ Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu, şi cu şaptezeci de bătrîni ai lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăţia lui. EL nu şi-a întins mîna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu, şi totuşi au mîncat şi au băut.” (Exod 24, 9-11). Un popor întreg a fost martor al faptului că Dumnezeul cel Atotputernic s-a prezentat pe pămînt. Persoane individuale au păşit chiar în prezenţa Sa, văzîndu-L pe Dumnezeu ca Domn într-un chip pe care l-au putut descrie.
La scurt timp după aceasta, Moise s-a urcat din nou pe munte, pentru a se întîlni cu Domnul Dumnezeu: „ Moise s-a suit pe munte, şi norul a acoperit muntele. Slava Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai, şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vîrful muntelui, înaintea copiilor lui Israel” (Exod 24, 15-17). Întotdeauna cînd este vorba despre „ slava Domnului ” , aceasta se exprimă prin „ şechina” , cuvînt ebraic pentru norul de lumină strălucitor, maiestuos şi vizibil; „ şechina ” este exprimarea formei supranaturale a prezenţei Domnului. În timpul călătoriei de 40 de ani, Domnul cobora într-un mod vizibil pentru tot Israelul, deasupra cortului întîlnirii, pentru a vorbi cu Moise. Ziua era un stîlp de nor, noaptea era un stîlp de foc, al cărui strălucire şi lumină erau puternice.
Şi alţi bărbaţi ai lui Dumnezeu au văzut „ şechina” - slava. „ În clipa cînd au ieşit preoţii din Locul sfînt, norul a umplut casa Domnului. Preoţii n-au putut să rămînă acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.” (1 Împ. 8, 10-11).
Proorocul Isaia L-a văzut pe Domnul pe tron şi i-a auzit pe serafimi strigînd: „ Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul oştirilor! Tot pămîntul este plin de mărirea Lui! ” (Isa. 6, 3).
Şi proorocul Ezechiel a avut prilejul să-L vadă pe Domnul. El relatează: „ înlăuntrul căruia era omul acesta, şi care strălucea de jur împrejur. Ca înfăţişarea curcubeului, care stă în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului ” (Ez. 1, 27b+28).
Trecerea de la Vechiul la Noul Testament este aşa de perfectă, cum numai Dumnezeu o poate face. Atunci cînd Domnul a devenit om, a coborît aceeaşi „ şechina ” : „ şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare” (Luca 2, 9). Pe muntele schimbării la faţă s-a întîmplat în acelaşi fel: „ Pe cînd vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: ‘Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!’... Pe cînd se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: ‘Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta, pînă va învia Fiul omului din morţi’ ” (Mat. 17, 5+9)
În rugăciunea lui Isus este scris: „ şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea” (Ioan 17, 5). Înaintea existenţei lumii, El a ieşit de la Dumnezeu ca Logos-Iahveh, iar cu această slavă a fost preaslăvit Iahshua. Aceeaşi experienţă este făgăduită pentru toţi răscumpăraţii! „ Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi sîntem una.” (vers. 22). Desăvîrşirea o găsim descrisă astfel: „ Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. ”(. vers. 24)Şi pe noi, El ne-a iubit şi ne-a ales înainte de întemeierea lumii (Efes. 1, 4-5).