Vrye-volksmissie

Jesus Christus is gister en vandag dieselfde en tot in ewigheid. Heb.13:8

Taal:




Doresc să transmit salutări deosebite în Numele scump al lui Isus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru, tuturor fraţilor şi surorilor din întrega lume, împreună cu un pasaj din Efes.1:1-14: „ În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui... În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său, pe care l-a răspândit din belşug peste noiÎn El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărîrea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale ” Apostolul Pavel a atins cu aceste cuvinte miezul planului de mântuire al lui Dumnezeu. Toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu au fost rânduiţi din veşnicie să vadă slava Lui. În această lucrare doresc să subliniez faptul că Biserica lui Isus Hristos este chemată afară din toate neamurile. Cu Avraam începe introducerea în planul de mântuire care este aşezat pe temelia făgăduinţelor divine. Ca întotdeauna, pentru fiecare temă vom aduce numeroase texte din Scriptură, astfel ca toate lucrurile să fie prezentate pe o bază şi o ordine biblică. În ce priveşte alegerea, Domnul Dumnezeu a spus: „ Voi binecuvânta pe ce i ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine ” . (Gen.12:3). „ Voi face un legământ între Mine şi tine, şi te voi înmulţi nespus de mult ” . Avram s-a aruncat cu faţa la pământ şi Dumnezeu i-a vorbit astfel: „ Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri ” .(Gen.17:2-4). „ Atunci Domnul a zis: „ Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?... Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit... ” . (G en.18:17-19) ”. În fiecare din aceste afirmaţii, cuvântul profetic arăta deja atât spre Hristos - Sămânţa lui Avraam (Matei 1:1, Gal.3:16) - cât şi spre toţi cei ce sunt în Hristos. (Gal.3:29). În ziua de Rusalii, oameni adunaţi din şaptesprezece naţiuni au ascultat prima predică a lui Petru (Fapte 2:1-12). În a doua predică a sa, Petru a spus: „ Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai legământului, pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, când a zis lui Avraam: „ Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta ” . (Fapte 3:25). ” Apostolul Pavel a confirmat-o în Romani 4:16-17: „ De aceea, moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămâ nţa lui Avraam: nu numai pentru sămâ nţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămâ nţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, după cum este scris: „ Te-am râ nduit să fii tatăl multor neamuri ” . El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi ” . În Galateni 3:8, Pavel se ocupă din nou de această temă importantă: „ Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: ” Toate neamurile vor fi binecuvîntate în tine” . ” Înainte ca Dumnezeu să aleagă cele douăsprezece seminţii ale lui Israel - prin Avraam, Isaac şi Iacov - ca popor al Său pământesc cu care a încheiat un legământ şi căruia El i-a făgăduit şi i-a dat o ţară pământească, noi găsim deja făgăduinţe pentru Biserica chemată afară dintre toate neamurile că ea este rânduită mai dinainte să fie în Ierusalimul ceresc. Dumnezeu a ales pentru Israel Ie rusalimul pământesc şi Muntele Sion (Isa.24:23). Pentru ambele cazuri este o hotărâre mai dinainte care nu poate fi schimbată. „ Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit ” . (Rom.8:29-30). Apostolul Iacov a arătat planul de Mântuire mai întâi în ce priveşte Biserica Nou Testamentală, „ Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele” şi apoi în ce priveşte Israelul „ Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris: „ După aceea, Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile, şi-l voi înălţa din nou... ” . ” (Fapte 15:14-17). Pavel a atins din nou această temă în Rom.11:25-27: „ Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: ” Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele” . Dumnezeu a numit ţara lui Israel ca fiind propria L ui moştenire (Ioel 3:2) şi pe poporul lui Israel ca pe întâi ul Său născut (Ex.4: 22,23). Din sec. al XIX lea evreii s-au întors în ţara lor de baştină, aşa cum le-a făgăduit Dumnezeu: „ Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăşi pe Israel şi-i va aduce iarăşi la odihnă în ţara lor... ” . (Isaia 14.1). „ Ci se va zice: „ Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miază-noapte şi din toate ţările în care îi risipisem! ” Şi vor locui în ţara lor ” . (Ier.23:8). Următoarele perioade din trecutul apropiat au o semnificaţie deosebită pentru Israel: 1. 1917 - 1922: Prin Declaraţia Balfour din 1917 s-a iniţiat reconstrucţia Palestinei ca teritoriu naţional pentru poporul evreu. 2. 1922 - 1948: Guvernul britanic are autoritate asupra acelei părţi din Pales tina numită „ TransIordania ” (teritoriu aflat pe malul stâng al Iordanului). 3. 1948 - 1967: Pe 14 mai 1948, David Ben Gurion a declarat Israelul ca fiind o naţiune; pe 15 mai mandatul britanic ia sfârşit. 4. 1967 - până azi: După Războiul de şase zile, care a avut loc în iunie 1967, teritoriul a fost din nou divizat ajungându-se la graniţele existente acum. Ce va mai rămâne din Israel dacă vor continua să-l dividă? Negocierile privitoare la viitorul Israelului şi la statutul Ierusalimului au loc la toate nivelurile. Ca urmare a tratatului dintre Israel şi Vatican din 30 decembrie 1993, care conţine cincisprezece articole şi explicaţiile corespunzătoare, două delegaţii - nouă reprezentaţi ai Israelului şi nouă diplomaţi de rang înalt ai Vaticanului - s-au reunit la sfârşitul lunii mai anul curent pentru a discuta aceste teme. În paralel cu chemarea afară şi strângerea poporului pământesc al lui Dumnezeu în ţara pamântească făgăduită lor, are loc şi chemarea afară şi strângerea împreună în Cuvântul făgăduit a tuturor celor ce aparţin Bisericii lui Isus Hristos şi care sunt împrăştiaţi printre toate neamurile pământului. Dumnezeu are un plan cu Israelul şi un plan cu Biserica. Acum, la sfârşitul timpului de har, cei ce sunt sămânţa duhovnicească a lui Avraam vor crede mesajul divin: „ P entru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit ” . (Gal.3:14). Doar ei vor auzi ultima chemare: „ Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei ” (2Cor.6:17). Din mijlocul Bisericii va ieşi Mireasa Mielului, biruitorii, fecioarele înţelepte, umplute şi călăuzite de Duhul Sfânt, pecetluite prin Duhul Sfânt pentru ziua răscumpărării (Efes.1:13). Din mijlocul celor douăsprezece seminţii ale lui Israel, Dumnezeu va chema afară mai întâi pe cei 144.000 (Apoc.7), care vor fi adunaţi atunci pe Muntele Sion (Apoc.14) înainte ca El să se descopere întregului Israel (Apoc.11:15 şi alte versete) şi acolo, pe Muntele Sion din Ierusalim începe domnia Sa ca Îm părat peste întreg pământul. Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac De acum înainte eu nu voi mai folosi noţiunea „ mesajul timpului de sfârşit ” , aşa cum o fac mulţi, ci îl voi numi „ mesajul biblic al timpului de sfârşit ” pentru a sublinia că acesta este fondat numai pe Cuvântul lui Dumnezeu. Nu va fi repetat niciodată îndeajuns că numai atunci când Dumnezeu dă o făgăduinţă în Cuvântul Său, va şi veghea El asupra ei pentru a o împlini la timpul potrivit. La prima venire a lui Hristos s-au împlinit peste o sută de proorocii; în ultimile 24 de ore înainte de răstignire s-au împlinit exact 24 dintre ele. Fratele Branham a menţionat 17 dintre acestea în predica „ Evenimente moderne în lumina Cuvântului profetic ” predicată în 6 decembrie 1965. Ar trebui să luăm foarte bine seama la următorul lucru: deoarece cărturarii au interpretat în mod arbitrar proo rocia biblică ducând poporul pe lângă adevăratul ei înţeles şi pe lângă împlinirea ei, ca urmare întreaga naţiune nu a recunoscut adevărata împlinire a acesteia şi a pierdut ziua celei mai mari cercetări a lui Dumnezeu (Luca 7:29, 19:41-44). Interpretările omeneşti sunt înşelătorii ale Satanei şi au fost pentru Israel atunci şi pentru Biserică acum cel mai mare obstacol între Du mnezeu şi omenire, împiedicându-i pe oameni să recunoască împlinirea prorociei biblice. Apostolul Pavel ne prezintă pe scurt lucrurile care s-au întâmplat la prima venire a lui Hristos: „ V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; ” (1Cor.15:3,4). Tot ceea ce credem şi învăţăm trebuie să fie făgăduit în Scriptură, în care trebuie să se găsească şi mărturia corespunzătoare. Oric e om, şi în special fraţii slujitori, trebuie să se supună judecăţii Cuvântului lui Dumnezeu. Nu ajunge doar să se facă referire la fratele Branham şi la citate din predicile lui, şi, în acelaşi timp, să se tăgăduiască ce spune Sfânta Scriptură. Este cu neputinţă să se separe mesajul biblic al timpului de sfârşit de Biblie. Oricine face aceasta este sub blestem pentru că acea persoană predică o altă evanghelie (Gal.1) şi un alt Isus, fiind sub influenţa unui alt duh (2Cor.11:1-4). După înviere, Domnul nostru s-a descoperit ucenicilor Săi şi celor care erau cu ei şi El a pus un accent puternic pe ceea ce fusese scris: „ Apoi le-a zis: „ Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în P rooroci şi în Psalmi ” . Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile şi le-a zis: „ Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi ” . ” (Luca 24:44-46). Acesta este unul din cele mai importante texte d in Scriptură care ne dovedesc că Domnul deschide mintea pentru Scripturi numai acelora care sunt gata să asculte şi să se supună la ceea ce are de spus Dumnezeu în Scripturi . Până în ziua de azi rămâne în felul acesta. Domnul cel înviat va deschide mintea unui om să vadă împlinirea a tot ce a făgăduit EL doar atunci când acea persoană va crede ce spune şi ce învaţă Sfânta Scriptură. Acest lucru se aplică slujbei fratelui Branham, aşa cum s-a aplicat atunci slujbei lui Ioan Botezătorul. Oricine ştie că Ioan Botezătorul a fost proorocul făgăduit şi înainte mergătorul Domnului Isus conform Isa.40:3 şi Mal.3:1. Domnul nostru a confirmat aceste lucruri în Matei 11:7-15 şi în Marcu 1:1-3. Slujba lui Ioan Botezătorul este plasată în ordinea ei biblică chiar la începutul Noului Testament. Ce prezice Sfânta Scriptură pentru ultima perioadă de timp acordată Bisericii, perioadă în care ne aflăm noi acum? Ce se va întâmpla acum, la sfârşitul zilei mântuirii (2Cor.6:2, Isa.49:6-8), înainte ca să vină ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare (2Petru3:10 şi alte versete)? Noi trebuie să ţinem minte tot timpul faptul că Dumnezeu împlineşte întotdeauna numai făgăduinţele Sale, nu visele şi fanteziile noastre. El a făgăduit în Mal.4:5 să-l trimită pe proorocul Ilie înainte ca să înceapă ziua Domnului. Domnul nostru a confirmat-o în Matei 17:11: „ Drept răspuns Isus le-a zis: „ Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile” ” . O altă confirmare o găsim în Marcu 9:12: „ El le-a răspuns: „ Ilie va veni întâi şi va aşeza din nou toate lucrurile ” ” . Prin aceste afirmaţii Domnul nostru Însuşi a arătat înspre această proorocie neîmplinită în acel timp, dar apoi El s-a referit şi la slujba deja încheiată a lui Ioan Botezătorul (Matei 17:12,13) în comparaţie cu cea a lui Ilie Tişbitul (Marcu 9:13). Este pur şi simplu desăvârşit! Ceea ce ne interesează în mod deosebit acum este mesajul biblic al timpului de sfârşit care ne-a fost adus prin s lujba proorocului făgăduit, William Branham. Prin această slujbă Biserica lui Hristos trebuie reaşezată în starea originală, iar inimile copiilor lui Dumnezeu trebuie să fie întoarse la învăţăturile părinţilor de la început (Fapte 3:17-21). Acum Dumnezeu împlineşte făgăduinţele date pentru acest timp, căci este scris: „ În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „ da ” ; de aceea şi „ Amin ” , pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu ” . (2Cor.1:20). În ziua de Rusalii, apostolul Petru a arătat că revărsarea Duhului Sfânt era împlinirea a ceea ce Dumnezeu făgăduise prin proorocul Ioel şi apoi a spus: „ Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru ” . (Fapte 2:39). Făgăduita revenire a lui Isus Hristos (Ioan 14:1-3) este iminentă, dar înainte de întoarcerea Mirelui, trebuie să se împlinească toate făgăduinţele date Miresei în Cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru rămâne adevărat pentru totdeauna: copiii făgăduinţei (Rom.9:8, Gal.4:28) cred Cuvântul făgăduit (Rom.4:18-25) şi primesc Duhul făgăduit (Efes. 1:13). Conform Evrei 11:9, Avraam împreună cu Isaac şi Iacov, moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe, s-au aşezat în Ţara făgăduită ca nişte străini. În timpul lui Iosua, tuturor celor 12 s eminţii li s-au dat propriul teritoriu în Ţara făgăduită. Împlinirea unei făgăduinţe este împlinirea a ceea ce a spus Dumnezeu. În acel moment nu mai este o teorie, ci o realitate. „ Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus ” . (2Cor.4:5). Această afirmaţie a apostolului Pavel este foarte clară. Nici noi nu ne predicăm pe noi înşine sau pe vreun prooroc. Noi predicăm pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor în lumina cuvântului descoperit. La fel ca şi cărturarii din iudaism, părinţii păgâni ai bisericii au înţeles greşit textele din Scriptură, le-au aşezat într-o succesiune greşită şi le-au dat propriile lor interpretări. Ca urmare, nimic din aşa zisul creştinism actual nu mai corespunde cu învăţătura şi practica Bisericii de la început. Această temă a fost tratată pe larg în lucrările noastre anterioare. Ceea ce este cel mai tragic este faptul că acelaşi lucru se petrece în cadrul aşa zisului „ mesaj al timpului de sfârşit ” . După două mii de ani, Dumnezeu a trimis un bărbat în timpul nostru ca să împărtăşească cu noi întregul plan al lui Dumnezeu. Aceeaşi unitate de măsură folosită la verificarea tuturor bisericilor şi grupărilor ne-denominaţionale , trebuie aplicată fiecăruia din noi, cei din cercurile mesajului, în parte. Când în acelaşi oraş sunt câteva grupări, şi fiecare din ele pretind că ei cred în slujba fratelui Branham dar, în acelaşi timp, nu se înţeleg unii cu alţii şi merg în direcţii diferite, atunci oricine îşi poate da seama că ceva nu este în regulă. Apostolul Pavel a scris fiecare din epistolele lui unei singure biserici locale ; fiecare din cele şapte mesaje din Apoc.2 şi 3 au fost adresate unei singure biserici locale. Deja în timpul său, apostolul Petru a scris că în Scriptură şi în epistolele lui Pavel „ ...sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc...spre pierzarea lor ” . (2Petru 3:16). Exact acelaşi lucru s-a făcut cu predicile fratelui Branham. El a afirmat cu tărie ce nu trebuie făcut cu Cuvântul, fapt ce se aplică şi predicilor lui „ Voi nu trebuie să interpretaţi greşit, să aşezaţi într-un loc nepotrivit, şi să nu scoateţi din context ” . (Predica „ Hristos descoperit în propr iul Său Cuvânt ” ). Nu este de ajuns să te referi doar la unele citate. Acest lucru se justifică doar atunci când cineva studiază în acelaşi timp şi Scriptura şi este în stare să aşeze citatele în ordinea lor biblică, şi asta luând în considerare nu numai u n singur loc, ci fiecare text din Scriptură care se ocupă de aceeaşi temă. Ce se întâmplă atunci când anumiţi fraţi nu mai predică din Biblie, ci doar iau pasaje din predicile fratelui Branham şi dau apoi propriile lor explicaţii? Chiar dacă fratele Branham nu a exprimat sau aşezat toate lucrurile cu deplină claritate, totuşi nu pot apare neînţelegeri atunci când noi ne găsim orientarea în Cuvânt. În special cu privire la revenirea lui Hristos se vehiculează o sumedenie de teorii. Când Scriptura vorbeşte despre „ arătarea Domnului ” (epifanie) sau despre „ venirea ” Lui (parousia), atunci este obligatoriu ca întotdeauna să cauţi traducerea cuvântului în dicţionar şi să verifici apoi în ce context a fost menţionat un eveniment. Chiar prima generaţie de credincioşi adevăraţi aştepta revenirea lui Hristos în timpul ei. Pavel a scris: „ Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos ” . (1Tes.5:23). El a mai spus: „ Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi ” Apoi face o afirmaţie deosebit de importantă care ne face să înţelegem că următorul eveniment nu va fi unul de durată, care să se întindă pe parcursul unor săptămâni, luni sau chiar ani, ci va fi un eveniment scurt care se va petrece într-o clipă la momentul revenirii Domnului: „ ...într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire ” . (1Cor.15:35-53). Amin! În acest context, Domnul nostru a spus: „ Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni ” „ Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede pînă la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului ” . (Matei 24:36,27). Amin! Dacă cineva afirmă că Mielul lui Dumnezeu a părăsit deja Tronul harului şi Hristos tot coboară de la deschiderea peceţilor în martie 1963, acel om şi-a pierdut orientarea duhovnicească. Mielul a luat cartea din mâna Celui ce şedea pe Tron ca să deschidă cele şapte peceţi (Apoc.5) - nu pentru a încheia timpul de har! De exemplu, în predica „ Răpirea ” , fratele Branham s-a referit la Matei 25, la 1Tes.4 şi chiar la Ioan 11, dar trebuie să se verifice cu atenţie în Biblie unde trebuie plasat mesajul care iese ca o chemare de trezire pentru cei ce trăiesc în timpul nostru, şi anume, în Matei 25. Trebuie de asemenea să se facă distincţia şi să se aşeze corect strigătul poruncitor care este în legătură cu venirea Lui, şi anume în 1Tes.4 şi 1Cor.15:35-58. La început se pare că fratele Branham pune în legătură mesajul cu strigătul poruncitor din 1Tes.4, dar apoi el a fost călăuzit de Duhul lui Dumnezeu la Matei 25 şi a spus: „ El a hotărât aceste lucruri aşa şi El trebuie să le trimită. Deci, primul lucru care precede răpirea este acel strigăt. Ce este strigătul acela? Un mesaj ca să-i aducă pe oameni împreună. Deci, un mesaj: „ Acesta este timpul să vă curăţaţi lămpile, deşteptaţi-vă şi pregătiţi lămpile voastre ” ”. După aceea, fratele Branham revine la 1Tes.4, la strigătul poruncitor, care are în vedere pe cei ce au murit în Hristos şi care vor învia mai întâi şi face o paralelă cu strigătul Domnului nostru când l-a chemat pe Lazăr afară din mormânt (Ioan 11:38-44). Textul din Matei 25 se aplică numai celor în viaţă la venirea Lui, nu celor morţi, nu la înviere, ci mai degrabă la fecioarele înţelepte şi cele neînţelepte care care au mers să-L întâlnească pe Mire. De aceea citim despre strigătul de la miezul nopţii: „ Iată Mirele, ieşiţi-i în întâmpinare! ” (Matei 25:6). Acesta este mesajul acestui ceas - ultima chemare prin care Mireasa este pregătită pentru venirea Mirelui. În 1Tes.4 :13 se face referire mai întâi la cei ce au murit în Hristos şi care vor învia mai întâi. Apoi, apostolul Pavel ni se adresează cu putere nouă, celor ce trăim acum, cu Cuvântul Domnului: „ N oi cei vii, care vom rămâne pâ nă la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi ” . (vers.15). De ce nu o vom lua înainte? Pentru că se va întâmpla în aceeaşi zi, în acelaşi timp. Domnul Însuşi se va arăta atunci, nu un mesaj. El va coborîcu un strigăt şi în acea clipă morţii în Hristos vor învia mai întâi. „ Ade vărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta, vor învia ” . (Ioan 5:25). Apoi cei vii, care sunt în Hristos, vor fi transformaţi şi împreună cu cei înviaţi vor fi răpiţi pe nori pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh. Poate fi înţeleasă greşit această descrire atât de clară? Cu siguranţă că nu! Amin! Oricine face o distincţie între arătare şi venire trebuie să observe că ambele noţiuni sunt folosite pentru a descrie acelaşi eveniment. În 2Tim.4, apostolul Pavel foloseşte o a treia noţiune pentru că este vorba despre veniri diferite . El vorbeşte despre ambele, mai întâi despre arătarea Domnului în legătură cu revenirea Lui şi apoi despre Împărăţia Lui, care va fi aşezată în timpul Împărăţiei de o mie de ani. „ ... arătarea şi Împărăţia Sa.. ” . (2Tim.4:1). În 2 Tim.4:8, apostolul s-a referit încă odată la ziua revenirii lui Hristos şi a scris despre cununa neprihănirii, „ ...pe care mi-o va da, în „ ziua aceea ” , Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui ” . Pavel a vrut să rămână statornic în predicarea lui înaintea Domnului şi îl îndeamnă şi pe tovarăşul său de lucru, Timotei „ să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină pâ nă la arătarea Domnului nostru Isus Hristos ” . (1Tim.6:14). Acest verset se adresează de asemenea tuturor fraţilor care acum, înaintea venirii Domnului, predică mesajul biblic al timpului de sfârşit şi împart hrana duhovnicească la timpul potrivit (Matei 24:45-47). Este o diferenţă ca de la cer la pământ între arătarea Domnului în norul supranatural pe 28 februarie 1963, înainte de deschiderea peceţilor şi revenirea de fapt, în trup, a Domnului nostru. Când fratele Branham se ruga pentru bolnavi în adunări, lumina, stâlpul de foc se cobora de fiecare dată. Prezenţa supranaturală a lui Dumnezeu era o parte a slujbei sale extraordinare . Totuşi, arătarea în trup a Domnului va fi o realitate la revenirea Lui (Fapte 1:11). Următoarele texte din Scriptură vorbesc despre acest mare eveniment: „ Tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă ” . (Evrei 9:28). „ Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi. În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, p entru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos ” .(1Petru 1:5-7). „ Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca atunci câ nd Se va arăta El, să avem îndrăzneală, şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El” . (1Ioan 2:28). „ Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este ” . (1Ioan 3:12). „ tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câ mp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru” . (Matei 24:40-42). O clarificare importantă: când fratele Branham a vorbit despre cele şapte tunete, el s-a referit adesea la apariţia norului supranatural, ocazie cu care el a auzit şapte detunături puternice, una după alta. Pentru a face şi mai clar ceea ce voia să spună, el a bătut chiar de şapte ori în amvon. El a relatat că după ce a auzit detunăturile, s-a uitat în sus şi a observat norul supranatural, în care a văzut şapte îngeri în forma unei piramide. Dimpotrivă, Apoc. 10 vorbeşte despre cele şapte tunete care îşi fac auzite glasurile lor (vers.3 şi 4) doar atunci când Domnul se coboară ca Înger al legământului la poporul Său, Israelul (Cartea peceţilor pag.72). Nu există în Sfânta Scriptură nici o mărturie despre vreo învăţătură a tunetelor. Tot ceea ce este în legătură cu slujba fratelui Branham trebuie lăsat în seama lui Dumnezeu. Aceasta se aplică şi la comparaţia cu slujba lui Ioan Botezătorul, care, prin mesajul adus de el, a pregătit calea Domnului, dar nu a trăit să vadă răstignirea Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii - exact ceea ce spusese el mai dinainte. Este de neînţeles pentru noi cum de s-a încheiat atât de brusc viaţa lui prin decapitare, totuşi noi ştim că el îşi încheiase slujba conform planului de mântuire. La fel de greu este pentru noi să înţelegem de ce fratele Branham a fost luat în slavă atât de brusc şi neaşteptat în urma unui accident de maşină, dar el îşi îndeplinise slujba lui, şi astfel înţelepciunea lui Dumnezeu a fost încă odată îndreptăţită. Dumnezeu nu face nici o greşeală. Pe 11 iunie 1933 i s-a spus: „ Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Hristos, aşa eşti tu trimis cu un mesaj care va premerge a doua venire a lui Hristos ” . Accentul cade pe mesajul care i s-a dat şi care va premerge a doua venire a lui Hristos. Noi mulţumim lui Dumnezeu că a păzit acest mesaj, care ajunge acum până la marginile pământului. Apostolul Pavel aştepta ca unele lucruri să se întâmple în timpul vieţii lui, chiar şi revenirea lui Hristos, dar el a plecat în slavă fără să fie martor la împlinirea lor. Fratele Branham a sperat să vadă în timpul vieţii lui împlinirea unor evenimente deosebite. Pe 15 octombrie 1961, el a spus: „ Eu cred că mai este de venit o mare lumină care va inunda pământul într-una din aceste zile, pentru o perioadă scurtă de timp, poate câteva luni. Dar eu cred că vine o mare lumină ” . (Întrebări şi răspunsuri). Şi noi credem acest lucru. Totuşi, fratele Branham nu a spus niciodată că morţii vor învia şi vor fi printre noi timp de 30 - 40 de zile. Pe 28 noiembrie 1965, el a spus: „ De ce pe mine, un om bătrân care am suferit toată viaţa, m-a vindecat El acum? Eu cred că voi mai călări odată pe acest drum; Eu trebuie să aduc un mesaj ” . (Pe aripile unui porumbel alb). La sfârşitul predici i despre cele şapte peceţi din 24 martie 1963, el s-a rugat: „ Doamne, eu Te rog să mă ajuţi. Puterile îmi slăbesc, Doamne. Eu ştiu că nu mai multe zile de trăit şi Te rog să mă ajuţi. Ajută-mă să fiu credincios, cinstit şi sincer, Doamne, ca să pot duce acest mesaj până acolo unde este rânduit pentru mine să-l duc. Si când îmi va veni vremea să mă odihnesc, când voi ajunge la acel râu şi valurile vor năvăli, o, Dumnezeule, fie ca eu să pot înmâna această Sabie altcuiva care să fie cinstit cu ea, Doamne, şi să ducă mai departe adevărul ” . Sabia Duhului este Cuvântul lui Dumnezeu (Efes.6:17). În predica din 18 ianuarie 1963, fratele Branham a spus: „ Poate este vremea plecării mele acasă. Este foarte posibil. Dacă este aşa, se va ridica după mine cineva care să ducă mesajul mai departe. Voi să ascultaţi de el. Atât timp cât este din Scriptură, rămâneţi cu el ” . Cine are urechi de auzit, să audă. Mesajul pe care el îl poartă mai departe este sută-la-sută în concordanţă cu Sfânta Scriptură. Amin! Noi trebuie să-L credem pe Dumnezeu şi să lăsăm lucrarea Lui de încheiere în mâna Lui (Isaia 28:21). „ Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ cuvântul Lui ” . (Rom.9:28) [În limba engleză: „ Domnul va face o luc rare scurtă şi puternică pe pământ ” - n.tr.]. Nu este nevoie ca proorocul să învie sau să apară un al optulea mesager - Dumnezeu Însuşi Îşi va încheia lucrarea Lui de răscumpărare, aşa cum şi-a încheiat lucrarea de creaţie. Amin! După convertirea mea în anul 1948 într-o adunare baptistă care se ţinea în cort şi după ce am primit botezul Duhului Sfânt în timpul unei întâlniri penticostale în anul 1949, întreaga mea viaţă a fost dedicată Domnului şi Mântuitorului meu. Scurt timp după aceste evenimente, am fost chemat de fraţii slujitori să iau parte la vestirea Cuvântului lui Dumnezeu. În anul 1953, în timpul adunării penticostale din Kassel, Germania, organizată de gruparea independentă „ Părtăşia pentru o Evanghelie deplină ”, fratele responsabil m-a rugat să fiu vorbitorul principal. A urmat întâlnirea de neuitat cu fratele Branham la Karlsruhe, Germania, în august 1955, unde l-am cunoscut personal pentru prima dată. Am văzut că Dumnezeu este cu el, pentru că nici un om nu ar fi putut face lucrurile care se petreceau acolo, şi am vrut să aflu ce crede şi ce învaţă el. Pentru aceasta, am plecat la Dallas, Texas ca să particip la convenţia „ Voice of Healing ” (Glasul vindecării - n.tr.) în iunie 1958. Acolo am observat o mare dif erenţă între el şi toţi ceilalţi evanghelişti şi am vrut să ştiu de la el lucrurile privitoare la slujba lui. În timpul discuţiei, el mi-a spus: „ Frate Frank, eu am un mesaj pe care trebuie să-l aduc” . La sfârşitul întâlnirii, ceea ce mi-a spus el a venit ca o bombă pentru mine: „ Frate Frank, tu te vei întoarce în Germania cu acest mesaj” . Eu emigrasem în Canada î ntre timp şi nu aveam nici o intenţie să mă mai întorc în Germania. Fratele Branham mi-a spus să-l întâlnesc pe fratele Leo Mercier, cel care-i înregistra atunci predicile. Acesta mi-a dat cinci benzi pe care să le iau cu mine. Eu mai am aceste benzi în original; acestea sunt: „ Uniţi sub un singur cap ” , „ Când dragostea iese în evidenţă ” , „ Scrisul de pe perete ” , „ Aşteptări şi călăuziri ” şi „ Vulturii lui Dumnezeu ” . De atunci, fiecare predică ţinută de fratele Branham mi-a fost trimisă în Germania. În decembrie 1958 le-am tradus pentru prima dată în limba germana într-o mică adunare. Eu cunosc bine conţinutul lor; pe baza acestui lucru şi a legăturii mele personale cu el, sunt în deplină cunoştinţă asupra trimiterii şi slujbei lui şi asupra tuturor lucrurilor pe care el le-a crezut şi le-a învăţat. Fratele Branham a spus de repetate ori că fiecare mesaj pe care Dumnezeu i l-a dat pentru Biserică, urma să fie predicat în Jeffersonville. De aceea, am tradus mai întâi toate predicile pe care el le-a ţinut în biserica din Jeffersonville. Mai târziu, am tipărit fiecare predică vorbită după deschiderea peceţilor, indiferent de locul undea fost ţinută. De-a lungul anilor s-au adăugat câteva sute de predici traduse; în consecinţă, pot spune că am dat poporului lui Dumnezeu hrana duhovnicească în întregime, măsura deplină a Cuvântului lui Dumnezeu descoperit. În anul 1962, fratele Branham a spus de patru ori că i s-a poruncit să depoziteze hrana. Aşa cum Domnul nostru a vorbit despre tainele Împărăţiei lui Dumnezeu folosind imagini şi pilde naturale , tot aşa s-a întâmplat cu fratele Branham şi apoi şi cu mine în ce priveşte depozitarea hranei duhovniceşti. Pe 1 aprilie 1962, el a menţionat unele legume pe care le-a văzut în viziune şi pe care trebuia să le depoziteze în Tabernacol. N-a fost nicio coincidenţă faptul că în acea dimineaţă de 2 aprilie 1962, Domnul Dumnezeu mi-a vorbit despre depozitarea hranei menţionând unele dintre aceleaşi legume; era o parte a planului Lui veşnic de mântuire. Domnul a dat făgăduinţa în Cuvântul Său: „ Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului ” . (Amos 8:11). A venit vremea ca toţi copiii lui Dumnezeu să trăiască cu fiecare Cuvânt care vine de la Dumnezeu (Matei 4:4, Deut.8:3). Fără a încercă să mă compar cu Pavel, eu pot spune înaintea Dumnezeului cel Atotputerni c că am auzit Vocea Domnului, puternică şi pătrunzătoare, vorbindu-mi în limba maternă, pe 2 aprilie 1962, atunci când El m-a chemat la slujbă şi mi-a dat o însărcinare. Fratele Branham a confirmat-o prin descoperire divină, aşa cum cei mulţi dintre voi ştiu, pe 3 decembrie 1962, în prezenţa a doi martori, fratele Wood şi fratele Sothman. Eu nu voi cere nimănui să mă creadă pe mine sau să accepte trimiterea pe care Domnul mi-a dat-o. Nici nu este nevoie de aşa ceva, după cum spunea apostolul Pavel „ noi nu ne propovăduim pe noi înşine ” . În schimb, el putea arăta cu încredere spre chemarea şi trimiterea lui pe care a auzit-o cu propriile sale urechi vorbită în limba lui maternă de către Însuşi Domnul (Fapte 26:13-26). Următoarele cuvinte ale Domnului nostru se aplică şi în acest caz: „ Adevărat, adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine ” . (Ioan 13:20). În acelaşi timp vedem şi împlinirea celor spuse de Isus mai departe: „ Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu ”. Partea a doua se aplică celor nu vor să asculte: „ Voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu ” . (Ioan 8:47). Acest lucru este obligatoriu pentru totdeauna pentru că o trimitere este lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu face nici o greşeală. El singur cheamă pe slujitorii Săi (1Cor.12:28 şi alte versete). „ Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte, iar cine Mă nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine ” . (Luca 10:16). Acestea sunt cuvinte spuse de Domnul Însuşi. Acest text din Scriptură aparţine adevăraţilor Lui mesageri: „ Noi însă, suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă, cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii ” . (1Ioan 4:6). Chemarea divină mă deosebeşte pe mine de toţi cei cărora fratele Branham le-a spus câte ceva. Până în ziua de azi, nimeni altcineva - fie în SU A, Canada sau în oricare parte a lumii - nu poate mărturisi că a primit o chemare şi o trimitere de la Domnul Însuşi. Nici unul dintre ei nu poate spune: „ Acest lucru mi l-a spus Do mnul în cutare zi, în cutare loc, la cutare oră cu voce auzibilă ” . În depli nă armonie, cum numai Dumnezeu o poate planifica şi împlini, eu am purtat mesajul biblic al timpului de sfârşit în întreaga lume de când fratele Branham a plecat acasă în slavă. Fraţii din Statele Unite nu se aşteptau să aibă loc o înmormântare pe 11 aprilie 1966, căci ei socoteau că fratele Branham va învia. Am fost singurul european din asistenţă şi am fost martor cum refrenele cunoscute din „ Numai să crezi, numai să crezi ” şi „ Pe aripile unui porumbel alb ” erau cântate mereu şi mereu, ore întregi, până când sicriul a fos t coborât în sfârşit în mormânt. Dacă iubitul nostru Domn nu mi-ar fi vorbit în seara aceleiaşi zile, amintindu-mi că acum a venit vremea împărţirii hranei depozitate, atunci nu i-aş fi adunat pe fraţii din Jeffersonville în zile următoare, 12 şi 13 aprilie 1966, pentru a le transmite ceea ce trebuia făcut mai departe. La sugestia mea, fratelui Roy Borders i-a fost încredinţată această sarcină. O spun în smerenie pentru că aşa a fost rânduit de Dumnezeu Însuşi: dacă nu aş fi fost în locul potrivit la timpul potrivit, atunci lumea întreagă nu ar fi auzit vreodată de un mesaj biblic al timpului de sfârşit. Toţi, chiar şi fraţii slujitori, s-ar fi întors acasă dezamăgiţi, cu speranţele îngropate odată cu înmormântarea fratelui Branham! Fără întârziere am aranjat 25 de întâlniri în cinci ţari Vest Europene în anul 1966. În 1967 şi 1968 am călătorit în ţările Est Europene, apoi în Asia, Australia, Noua Zeelanda, iar mai târziu în Africa şi în America de Sud. A fost desigur prin ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu faptul că am stabilit contacte în ţările vecine deja în anii 1950 şi la începutul anilor 1960. La convenţia din Dalas, Texas, am realizat contacte cu alţi bine cunoscuţi evanghelişti americani, ceea ce mi-a permis să organizez turneul european al renumitului evanghelist T. L. Osborne. În 1965 predicasem în multe din ţările Vest Europene, inclusiv Marea Britanie. În 1964 am făcut deja prima călătorie în Israel, Iordania şi India. Cu profundă recunoştinţă putem privi la ceea ce a făcut Dumnezeu prin harul Său în ultimii cincizeci de ani. În august 2008, am pus piciorul în cea de a 140 ţară, şi anume Burkina Faso, în Africa de Vest, unde am predicat mesajul divin al mântuirii. În deplină concordanţă cu porunca Domnului, mi-am dus la îndeplinire însărcinarea pe două căi: pe tot parcursul anilor am fost plecat în călătorii misionare pentru a predica Cuvântul şi din Centrul de Misiune am împărţit hrana duhovnicească ce fusese depozitată. Eu sunt convins că întâlnirea mea personală cu fratele Branham are o importantă semnificaţie care este în legătură cu planul de mântuire pentru Biserica lui Isus Hristos din timpul sfârşitului şi că Dumnezeu a pregătit-o dinainte în planul Său. Privind în urmă, eu pot vedea cum mâna protectoare a Celui Atotputernic a fost cu mine de-a lungul întregii mele vieţi, chiar şi atunci când am trecut prin cele mai grele încercări. Eu ştiu că este un ţel veşnic legat de această slujbă pentru toţi cei ce fac parte din Biserica Mireasă, aşa cum a fost şi cu slujba fratelui Branham. Aş vrea să accentuez puternic încă odată: o întâlnire cu fratele Branham nu este de ajuns; pentru mine, întâlnirea cu Domnul şi Răscumpărătorul meu a fost cea esenţială. Dacă mărturia mea ar consta doar din ceea ce mi-a spus mie proorocul şi nu ar include ceea ce mi-a spus Domnul , atunci ar fi o mărturie jalnică. Călăuzirile şi trăirile deosebite sunt semnificative, desigur, numai pentru cel ce le trăieşte. După ce Pavel a trăit convertirea şi a primit chemarea şi trimiterea, veşnic adevăratul Dumnezeu l-a trimis pe slujitorul Său Anania la el ca să-i confirme chemarea şi trimiterea: „ El mi-a zis: „ Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit şi să auzi cuvinte din gura Lui. Căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit ” ” . (Fapte 22:14,15). Ceea ce Anania i-a spus lui Pavel n-a avut nici o urmare pentru vreun om de pe faţa pământului. La fel, multe lucruri pe care fratele Branham mi le-a spus sunt importante doar pentru mine personal. Când ne-am strâns pentru prima oară mâinile, în august 1955, fără să ştie cine sunt, el a spus: „ Tu eşti un slujitor al Evangheliei ” . În decembrie 1962 el chiar m-a rugat să predic în locul lui la o întâlnire a „ Oamenilor de afaceri ai Evangheliei depline ” , organizată de Demos Shakarian la Los Angeles. El mi-a mai dat şi numele, adresele şi numerele de telefon ale unor fraţi din California, SUA şi Edmonton, Canada pe care eu nu-i ştiam atunci, ca să iau legătura cu ei. Pentru mine au avut o deosebită semnificaţie cuvintele fratelui Branham: „ Frate Frank, nu este nici un blestem asupra Germaniei datorită milioanelor de evrei care au fost ucişi în timpul Celui de al doilea război mondial. Dumnezeu îi va judeca doar pe acei ce sunt vinovaţi, nu întreaga naţiune ” . Când s-a aflat despre Holocaust, în toate comunităţile credincioşilor s-au ţinut adunări speciale de rugăciune; noi am plâns, ne-am pocăit şi L-am rugat pe Dumnezeu să ridice blestemul de la noi, blestem care, credea m noi că a venit peste poporul german prin păcatul comis asupra Israelului, poporul lui Dumnezeu. Cuvintele fratelui Branham nu au fost doar răspunsul de care aveam nevoie, dar ele au ridic at o grea povară de pe inima mea. Odată am fost surprins când, fără să-l fi întrebat, el mi-a spus: „ Frate Frank, tu nu trebuie să-ţi faci griji cu privire la călătoria lui Pavel la Ierusalim. A fost în voia lui Dumnezeu ” . Aceasta fusese o întrebare care-mi revenea tot timpul în minte pentru că pur şi simplu nu puteam înţelege de ce apostolul Pavel a făcut o juruinţă în Templu conform legii iudaice şi chiar a plătit pentru curăţirea lui, deşi el trăise şi predica deja harul lui Dumnezeu (Fapte 21). Când am fost tulburat de întrebarea dacă şi eu am dreptul să mă rog pentru bolnavi, am primit încă odată răspunsul prin fratele Branham: „ Frate Frank, Domnul te-a chemat să predici Cuvântul Lui şi oricine este chemat să predice Evanghelia, este chemat şi să se roage pentru bolnavi ” . După aceste cuvinte, fratele Branham s-a rugat pentru mine. Cu referire la hrana care trebuia depozitată, el a spus: „ Frate Frank, hrana pe care trebuie s-o depozitezi este Cuvântul lui Dumnezeu făgăduit pentru acest timp şi care este păstrat în predicile înregistrate pe benzi ” . Apoi a continuat: „ ...aşteaptă cu împărţirea hranei până vei primi şi restul ” . Observaţi cât de exact vorbeşte şi lucrează Dumnezeu: fratelui Branham i s-a dat însărcinarea doar să depoziteze hrana, dar niciodată nu i s-a spus să o şi împartă! Totul se găseşte într-o rânduială divină! Când am aflat că fratele Branham a plecat acasă în slavă şi am primit ultima lui predică din 12 decembrie 1965, am ştiut că sosise timpul să împart hrana aşa cum îmi poruncise Domnul s-o fac în 2 aprilie 1962. În orice caz, eu nu doar pretind, ci următorul lucru este AŞA VORBEŞTE DOMNUL: slujba mea a fost rânduită dinainte pentru a fi în legătură directă cu slujba fratelui Branham. În 24 decembrie 1965, puţin după ora 11 noaptea, l-am văzut pe fratele Branham fiind ridicat la cer într-un nor. Atunci nu am înţeles, dar mai târziu am aflat că acela a fost exact momentul când el a fost luat acasă în slavă. Ca nimeni să nu păcătuiască cu voia, e u trebuie să menţionez că şi noi vom fi răpiţi în nori (1Tes.4:17). Cei doi prooroci din Apoc.11 se vor înălţa şi ei la cer într-un nor (vers.12). Următoarele sunt scrise despre Domnul nostru: „ După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor ” . (Fapte 1:9) „ Iată că El vine pe nori ” . (Apoc.1:7). În timpul unei adunări de rugăciune din 31 decembrie 1965, următoarele cuvinte mi-au fot adresate printr-o proorocie: „ Slujitorul Meu, Eu am pus Sabia Mea în mâna ta ” . Pe m oment n-am putut înţelege, eu ştiind că Sabia Împăratului fusese pusă în mâna fratelui Branham. Deşi îl văzusem ridicându-se la cer, eu nu ştiam la ora aceea că fratele Branham fusese luat cu adevărat în slavă pe 24 decembrie 1965. Când Domnul mi-a spus: „ Te voi trimite în a lte oraşe să predici Cuvântul Meu ” , nu eram conştient de amploarea de fapt a acestei trimiteri. La începutul anilor 1970, Domnul m-a îndemnat să vestesc Cuvântul Lui când El mi-a vorbit în Marsilia şi mi-a poruncit: „ Ridică-te şi citeşte 2Tim. 4 ” . În legătură cu acest îndemn, este un AŞA VORBEŞTE DOMNUL că numai lucrurile care sunt scrise în Cuvântul lui Dumnezeu pot şi fi predicate. În acelaşi timp, am primit un răspuns direct la întrebarea referitoare la cele şapte tunete: „ Ceea ce au vorbit cele şapte tunete nu se găseşte în Cuvântul scris al lui Dumnezeu; de aceea, nu se poate predica şi nu se va predica niciodată despre ele ” . Toat e aceste trăiri au însemnat şi încă înseamnă mult pentru mine deoarece ele sunt legate direct de cea mai importantă slujbă - vestirea mesajului biblic al timpului de sfârşit care se desfăşoară acum, ca un premergător al celei de a doua veniri a lui Hristos. Eu sunt foarte recunoscător Dumnezeului Atotputernic pentru toate trăirile extraordinare, pentru faptul că mi-a vorbit şi pentru toate îndrumările pe care mi le-a dat de-a lungul vieţii mele. Rămâne faptul că eu pot şi voi predica numai Cuvântul. Noi acceptăm cu respect dumnezeiesc slujba unică a fratelui Branham. El a predicat peste 1000 de predici, în care AŞA VORBEŞTE DOMNUL a ieşit de pe buzele lui de 1615 de ori. De fiecare dată îi era dată o viziune de care era legat un AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Nu a mai existat o asemenea slujbă pe pământ, care poate fi comparată doar cu cea a Fiului Omului, Isus Hristos (Ioan 5:19-20). Nu a fost William Branham, ci lucrările supranaturale ale lui Dumnezeu printr-un vas omenesc aici, pe pământ, în timpul nostru - şi eu am fost un martor ocular al acestor lucruri. De fapt, autoritatea nu este purtătorul Cuvântului - aşa cum în mod regretabil a fost prezentat fratele Branham de anumiţi oameni - ci Cuvântul însuşi este atât sămânţa, cât şi autoritatea divină. Fratele Branham a fost proorocul făgăduit; el şi-a îndeplinit slujba, a descoperit toate tainele Cuvântului de la Geneza la Apocalipsa şi a vestit din nou învăţăturile biblice, netrecând niciodată peste Cuvântul lui Dumnezeu. El a acceptat Cuvântul ca fiind singura şi cea mai mare autoritate în ce priveşte învăţătura şi credinţa. El a ridicat Biblia şi a spus: „ Acesta este absolutul meu! ” Cu toate acestea, fratele Branham a avut dreptul să fie o fiinţă umană. El nu a fost doar un proo roc, el a fost de asemenea evanghelist şi predicator. De exemplu, în 7 august 1962, el a exprimat o dorinţă a inimii lui: „ Eu aştept acea ocazie deosebită câ nd mă voi duce în Israel pentru a le aduce şi lor Evanghelia ” . (Supra semnul). După ce a aterizat la Cairo, Domnul a trebuit să-l corecteze şi să-i spună că nu sosise vremea pentru Israel. Conform Zah.4 şi Apoc.11, cei doi prooroci vor apărea la Ierusalim la vremea potrivită. Eu ştiu ce a spus el despre cele şapte tunete, despre a treia tragere, despre anul 1977, despre cele 70 de săptămâni ale lui Daniel, despre cortul din viziune , despre pecetea a şaptea, etc., dar nici una din acestea nu ar fi cauzat vr eo confuzie dacă unii fraţi nu ar fi scos anumite citate din context şi apoi să le folosească greşit pentru a inventa propriile lor învăţături. Vreau să subliniez încă odată: numai ceea ce este scris în Biblie este biblic, şi numai dacă este o făgăduinţă în Cuvântul lui Dumnezeu poate avea loc şi o împlinire a acesteia. Chiar fratelui Branham, care a avut o slujbă profetică extraordinară şi infailibilă, îi trebuie acordat dreptul de a rămâne o fiinţă omenească şi ca urmare să-şi poată exprima propriile aşteptări şi speranţe. Apostolul Pavel, de exemplu, a dat şi el glas părerilor sale, în 1Cor.7:8,9, „ Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun eu ” În vers.10 şi 11, el accentuează pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL, „ Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul ” Iar în vers.12, vorbind ca un om, Pavel dă un sfat bun, „ Celorlalţi le zic eu, nu Domnul ” . Dumnezeu a îngăduit să fie spuse lucruri care sunt grele de înţeles, dar El ne-a dat înţelegere şi pentru aceste lucruri. Amin. Nu, nici un om nu merită slava, cu atât mai puţin divinizat şi astfel să fie considerat infailibil. Aşa începe de fapt idolatria. Dumnezeu nu-Şi împarte slava cu nimeni. Numai El şi Cuvântul Lui rămân infailibile pentru veşnicie. Prin harul lui Dumneze u, eu nu am înţeles greşit niciuna din afirmaţiile dificile ale fratelui Branham şi nu am interpretat greşit nici un pasaj dificil din Scriptură. Eu le judec în armonie divină cu toate celelalte afirmaţii şi pasaje. Când cineva produce agitaţie cu nădejdi înşelătoare pe baza unor afirmaţii ale fratelui Branham, aşteptând ca urmare chiar revenirea fratelui Branham, acea persoană distrage atenţia de la revenirea lui Isus Hristos, trecând pe lângă ceea ce face Dumnezeu în timpul prezent şi, din nefericire, duce în rătăcire şi pe alţi credincioşi. Cuvânt ul exclude orice interpretare şi interpretările neagă Cuvântul. Aşa cum este separată lumina de întuneric, aşa este separat adevărul de minciună. Oricine crede Cuvântul adevărului, respinge minciuna; oricine crede minciuna, neagă Cuvântul adevărului. Tuturor acestor oameni, chiar şi predicatorilor, Dumnezeu le va trimite o puternică rătăcire ca să creadă minciuna (2Tes.2:10-12). Decizia pentru adevăr nu mai trebuie amânată, pentru că în curând ar putea fi prea târziu pentru veşnicie. De-a lungul istoriei omenirii s-au întâmplat multe lucruri care sunt de neînţeles pentru noi. Totul a început în rai şi a continuat până în timpul nostru. Noi ştim că fiecare sămânţă aduce rod după soiul ei (Gen.1:12). După ce Eva a mărturisit că a fost înşelată de şarpe (Gen. 3:13), Dumnezeu a blestemat şarpele care de atunci trebuie să se târască pe pântece (vers.14). După aceea, Dumnezeu a pus vrăjmăşie între şarpe şi Eva, între sămânţa lui şi sămânţa ei (vers.15). În Biblie noţiunea de „ sămânţă ” apare de 213 ori arătând spre descendenţă trupească. Orice cititor al Bibliei va recunoaşte din context - deşi este scris sub forma unei pilde - că acest Cain a fost rezultatul amăgirii. Apoi a cunoscut-o Adam pe soţia lui, „ şi a născut pe CainA mai născut şi pe fratele său, Abel ” . (Gen.4:1-2). Din acest motiv Sfânta Scriptură nu se referă niciodată la Cain ca fiind fiul lui Adam şi nici măcar odată nu este arătat Adam ca fiind tatăl lui Cain. Deşi a avut urmaşi, Cain nu este menţionat niciodată în liniile genealogice din Gen. 5:1-7, 1Cr.1:1-5, Luca 3:37-38. Apostolul Ioan face o afirmaţie foarte clară pentru noi: „ Cain, care era de la cel rău ” . (1Ioan 3:12). Oricine citeşte Biblia ştie că Hristos, Răscumpărătorul, a fost Sămânţa făgăduită (Gen. 3:15, Gal. 3: 16 şi alte versete) care trebuia să vină în această lume printr-o femeie. Satan s-a folosit de şarpe, a înşelat-o pe soţia lui Adam şi s-a strecurat în omenire prin naştere trupească. Dumnezeu a ales-o pe Maria - fecioara care a spus îngerului Gavril, „ cu m se va face lucrul acesta, că eu nu ştiu de bărbat ” (Luca 1:34) - ca vas al Său pentru a veni în omenire prin naşterea Fiului lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt (vers. 35) , ca să poată să ne răscumpere din cădere (Rom. 8:3). Reprezentându-ne pe noi toţi, David a strigat: „ Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea ” . (Ps. 51:5). Deoarece noi toţi ne-am născut în păcatul originar, noi trebuie să fim născuţi din nou prin Duhul lui Dumnezeu. (Ioan 3:1-8 şi alte versete), altfel este cu n eputinţă să vedem Împărăţia lui Dumnezeu. Noi am fost născuţi în această lume prin procreaţie firească; prin naşterea din Duhul suntem aşezaţi în Împărăţia lui Dumnezeu şi primim viaţa veşnică. De la început au existat, duhovniceşte, două seminţe diferite (Matei 13:24-43). Domnul însămânţează Cuvântul şi duşmanul însămânţează interpretarea. Cuvântul curat a fost semănat şi în timpul nostru, dar duşmanul s-a furişat şi a semănat sămânţa discordiei în Biserica din timpul de sfârşit. Fratele Branham a văzut într-o vedenie că Biserica din Statele Unite era condusă de o vrăjitoare şi a făcut o comparaţie cu înşelarea care vine prin Consiliul Mondial al Bisericilor. Mai departe, el a văzut cum Mireasa din Europa a ieşit din cadenţă, dar la sfârşit a fost adusă din nou în cadenţă (Capodopera, 5 iulie 1964). Dumnezeu trebuie să ne descopere când şi cum se împlineşte această vedenie. La această temă a semi nţei duhovniceşti, vom chema ca martori Evangheliile din Biblie. În Marcu 4:14, Domnul a spus: „ Semănătorul seamănă Cuvântul ” . Iar în Luca 8:11, El dă înţelesul: „ Iată ce înţeles are pilda aceasta: ” Sămânţa, este Cuvântul lui Dumnezeu ” . Conform Matei 13, Domnul, ca Fiu al Omului , a semănat sămânţa bună şi această sămânţă a venit la viaţă în toţi cei ce au primit-o prin credinţă (vers. 23). Apoi citim: „ El le-a răspuns: „ Ţarina este lumea, sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii Celui rău” ” .(vers. 37,38). Doar când cineva primeşte prin credinţă sămânţa nepieritoare a Cuvântului lui Dumnezeu într-o inimă bună şi sinceră, atunci poate acea persoană să fie născută din nou (1Petru 1:23, Iacov 1:18 şi alte versete), şi să aducă roadă în răbdare (Luca 8:15). „ întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic ” . (Marcu 4:28). Dar ceva groaznic s-a p etrecut, aşa cum o spune Domnul în acelaşi capitol: „ Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grîu, şi a plecat ” . (Matei 13:25). În Matei 25:5 ni se spune ce se va întâmpla în ultima fază: „ Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit” . O puternică chemare la trezire a fost lansată odată cu începutul slujbei fratelui Branham. Fecioarele înţelepte şi cele neînţelepte şi-au luat candelele şi s-au pregătit să iasă în întâmpinarea Mirelui. Cum Mirele întârzia să vină, ele toate au adormit. Noi nu am luat seama la îndemnul: „ Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită ” . (Matei 26:41). Vrăjmaşul a folosit acest timp pentru a duce în eroare şi a înşela (2Cor. 11:3) şi pentru a-şi semăna propria lui sămânţă. Vrăjmaşul a i ntenţionat să distrugă pentru totdeauna scopul principal al întregului mesaj biblic al timpului de sfârşit prin distrugerea credibilităţii celui ce-l purta. El nu a reuşit în întregime, dar mulţi au cedat influ enţei celui rău şi astfel sămânţa discordiei, cum a numit-o fratele Branham, a apărut. „ Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul ” . (Ier. 1:19). Gândiţi-vă la tot ce au făcut Domnului nostru, Care a fost manifestarea Cuvântului, ce batjocură şi ostilitate a trebuit să îndure, de la naştere şi până la moartea pe cruce: El a fost numit copil născut din curvie, înşelător, Belzebub, îndrăcit, amăgitor, etc. Proorocii şi apostolii, purtătorii Cuvântului, au fost şi prigoniţi, chiar omorâţi cu pietre, aşa cum spusese Domnul nostru (Matei 23:34). Cuvântul pe care ei ni l-au lăsat a fost şi continuă să fie cu adevărat un Cuvânt viu care continuă să împlinească scopul pentru care a fost trimis (Isaia 55:11). Din nefericire, ambele seminţe se află pe acelaşi ogor, primesc aceeaşi ploaie (Matei 5:45) şi se pare că le sunt acordate aceleaşi binecuvântări (Evrei 6); ele cresc una lângă alta până la timpul secerişului (Matei 13:30). În predica „ Unşii falşi din timpul sfârşitului ” , fratele Branham a întărit afirmaţia „ Unşii, hristoşii falşi şi proorocii falşi au primit aceeaşi ungere a Duhului Sfânt ” cu un AŞA VORBEŞTE DOMNUL. El a vorbit despre trei „ cercuri ” - trup, duh şi suflet - şi a spus: „ Tu poţi fi uns în al doilea domeniu cu adevăratul Duh Sfânt, fără ca sufletul tău să fie mântuit şi născut din nou ” . Acest fapt ne este arătat foarte clar în Matei 7:21-24, când cei unşi, „ purtători de daruri ” , vor apărea înaintea Domnului şi trebuie să audă cuvintele „ Depărtaţi-vă de la Mine, voi lucrători ai fărădelegii ” . Aici găsim semnul distinctiv la care trebuie să fim atenţi: „ Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? ” (Matei 7:16). Nu scrie că îi vom cunoaşte după darurile lor! Un copil al lui Dumnezeu nu poate avea niciod ată o natură satanică şi un fiu al Satanei nu poate avea niciodată o natură divină. Acest Cuvânt rămâne valabil pentru totdeauna: „ Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el ” . (1Ioan 3:15). Aduceţi-vă aminte de exemplul lui Cain şi Abel! În copiii lui Dumnezeu, natura lui Isus Hristos se manifestă în dragoste divină cu toate virtuţile ei (2Petru 1), aşa cum este descrisă şi în 1Cor.13. Fiecare se poate cerceta pe sine şi să vadă dacă a avut loc o înn oire şi o schimbare totală şi dacă natura lui Hristos, Domnul şi Răscumpărătorul nostru, a luat chip în el. Un copil al lui Dumnezeu se va cerceta întotdea una pe sine conform Cuvântului şi oricine poartă sămânţa divină în inima şi în viaţa lui nu-i va judeca niciodată pe alţii şi nu va manifesta niciodată natura vrăjmaşului, pârâşul fraţilor. Următoarele texte din Scriptură îşi păstrează pentru veşnicie valabilitatea: „ Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru ” . (Rom. 8:33-39). „ voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui ” (Matei 16:18). Domnul Şi-a răscumpărat Biserica şi El o zideşte pe temelia apostolilor şi a proorocilor (Efes. 2:20). El a descoperit taina Sa cu Biserica sfinţilor apostoli şi prooroci (Efes. 3:4). Poporul Israel şi oraşul Ierusalim au fost supuse mâniei distrugătoare a duşmanilor lor. La fel se întâmplă şi cu Biserica dintre neamuri, care este zidită pe Cuvântul apostolic ieşit din Ierusalim. Ierusalimul a fost distrus de 19 ori şi evreii au fost împrăştiaţi în întreaga lume. Ei au fost persecutaţi şi omorâţi. Dar pământul este îmbibat şi cu sângele martirilor lui Hristos (Apoc.17:6). Având în vedere situaţia din cadrul Bisericii, apostolul Pavel îi îndeamnă pe bătrâni cu următoarele cuvinte: „ Luaţi seama dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său ” . (Fapte 20:27-30). El a văzut dinainte cum „ lupii vor intra în mijlocul lor şi nu vor cruţa turma ” şi că „ din mijlocul lor se vor ridica bărbaţi care vor predica erezii ” . Ambele lucruri s-au petrecut: prigoana din exterior şi înşelarea din interior. Pe cea din urmă noi am trăit-o prin atacul Satanei asupra bisericii locale de aici - locul din care Cuvântul era trimis în întreaga lume - când cel rău a năvălit cu toate puterile iadului pentru a distruge în anul 1979 lucrarea lui Dumnezeu. Noi simţisem deja efectele prigoanei şi ale presiunii religioase în diferite ocazii, aşa cum fusese spus dinainte. Binecuvântările puternice pe care le-am trăit erau comparabile cu cele ale bisericii de la început. Vestirea Cuvântului şi folosirea darurilor duhovniceşti se făcea în deplină armonie. Noi am auzit de multe ori pe „ AŞA VORBEŞTE DOMNUL ” , şi aşa era. Era o atmosferă aproape paradiziacă în adunările noastre şi noi priveam spre revenirea iminentă a Domnului. O perioadă binecuvântată a fost cea a Paştelui din anul 1976, când au fost date proorocii ziditoare; de exemplu: „ Iată, AŞA VORBEŞTE DOMNULSfinţii Mei, Mireasa Mea, adunată în acest loc unde Eu Mi-am zidit altarul Iată, AŞA VORBEŞTE DOMNUL: Poporul Meu, Eu am ales acest loc ca să fie altarul Meu Iată, AŞA VORBEŞTE DOMNUL: Poporul Meu, dacă ochii tăi ar fi deschişi să vadă curcubeul legământului pe care l-am întins peste acest locla fel şi stâlpul de nor în care Eu sunt şi stau deasupra platformei, Eu sunt cu voi ” Apoi vrăjmaşul s-a strecurat înăuntru, a amăgit şi a înşelat. În timpul unei adunări din 5 iunie 197 6, am fost obligat printr-o altă proorocie să pun în slujbă un frate împreună cu soţia lui, aceştia fiind menţionaţi cu numele. Şi după aceea AŞA VORBEŞTE DOMNUL a mai fost spus, dar acum venea dintr-o inspiraţie greşită sub influenţa şarpelui, aşa cum a ieşit la lumină mai târziu. De -abia în noiembrie 1978, când Domnul mi-a poruncit cu voce auzibilă „ Slujitorul Meu, cercetează cartea Faptelor şi vezi dacă a fost vreodată pus în slujbă un bărbat şi soţia lui ” , mi-am dat seama că proorocia, printre alte lucruri, era contrară Sfintei Scripturi. Toţi, chiar şi fraţii slujitori, erau sub puternica influenţă a acelor timpuri binecuvântate şi cu siguranţă nu vedeau posibilitatea ca duşmanul să se furişeze înăuntru sub mantia evlaviei şi să se folosească cu atâta şiretenie de aceleaşi buze care mai înainte aduseseră îndrumările Domnului. Pe lângă sora înzestrată cu darul duhovnicesc, au mai fost implicaţi o aşa zisă „ proorociţă ” din Berlin şi doi fraţi cu vază care nu participau la adunările bisericii locale. Nu vom intra în amănuntele acestei distrugeri intenţionate, denigrarea, ura şi vrăjmăşia care au decurs din această acţiune, care au rupt căsnicii, familii şi chiar comunităţi. Aceeaşi soră a părăsit biserica şi a luat caietul în care erau scrise peste 40 de proorocii ieşite de pe buzele ei şi l-a rupt în bucăţi sub ochii mei, aruncându-l apoi în coşul de gunoi. Ce a urmat trebuie lăsat în seama judecăţii de la tronul cel mare şi alb. Vorbe necontrolate au fost spuse, precum: „ Eu trebuie să te distrug; eu trebuie să distrug lucrarea tadacă rămân cu tine, nu te pot distruge ” . Aceasta era influenţa directă a vrăjmaşului care a ispitit-o pe această femeie să se despartă de soţul ei şi a ales să angajeze un avocat pentru divorţ. După această lucrare de distrugere, cuvinte incredibile au ieşit de pe aceleaşi buze, chiar şi afirmaţia: „ Nu voi mai intra niciodată în această clădire, chiar de ar învia morţii ” . Şi iată, toţi cei ce au dat crezare acestei voci şi s-au lăsat a traşi în această răzvrătire, s-au separat de biserică şi merg pe propriile lor căi, devenind nişte dispreţuitori (Fapte 13:41). Vrăjmaşul a pătruns în turmă ca să bată păstorul şi să împrăştie turma. Efectul în întreaga lume al acestei acţiuni a fost că şi fraţii slujitori au căzut pradă acestei influenţe stricate, fapt care explică de ce răspândesc ei învăţături stricăcioase şi participă la uciderea prin denigrare a celui ce poartă adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu. Dar următorul Cuvânt rămâne valabil pentru veşnicie: „ Porţile locuinţei morţilor nu vor birui adevărata Biserică ” . Acum începe o nouă fază. Puterea de înviere a Domnului nostru va fi manifestată în ai Săi. Ceea ce s-a întâmplat în Grădina Eden sub influenţa celui rău asupra domeniului firesc, ducând la moartea firească, s-a întâmplat aici în domeniul duhovnicesc şi, Dumnezeu să aibă milă!, a cauzat moartea duhovnicească a multor suflete scumpe. Totuşi, dacă lucrarea de distrugere nu ar fi avut loc, atunci Satan ca înger de lumină şi-ar fi continuat înşelăciunea lui şi cele două seminţe diferite nu s-ar fi manifestat niciodată. Dumnezeu a permis amăgirea din Grădina Eden, El a permis-o şi aici cu singurul scop: ca amestecul să ia sfârşit. Cu toate acestea, noi vom fi în stare să aşezăm corect această situaţie numai dacă citim predica fratelui Branham „ Căsătorie şi divorţ ” încă odată, şi recunoaştem de ce a trebuit el să se întoarcă la început, la amăgirea Evei şi ceea ce a urmat, şi de ce a trebuit el s-o confirme cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Noi avem toată încrederea că Mirele ceresc Îşi va chema afară Mireasa de pe pământ şi va încheia pregătirea ei. Dumnezeu a ştiut cum se va împlini planul Său de mântuire după ceea ce s-a întâmplat în Grădina Eden. El ştie de ce a îngăduit să se întâ mple lucrurile care s-au desfăşurat aici. Cu siguranţă a fost o parte din planul desăvârşit de mântuire al lui Dumnezeu pentru timpul de sfârşit. Este evident că Satan stă înaintea Bisericii, aşa cum a fost prezis pentru ultima fază înainte de răpire (Apoc.12). La început el a reuşit în ţelul său de a aduce o batjocură şi o ruşine ireparabilă asupra mesagerului şi a mesajului, căci în aparenţă lui i s-a îngăduit să cearnă Biserica Mireasă. Totuşi, noi putem ne putem odihni pe făgăduinţele Lui, fiind asiguraţi că grâul rămâne în sită. Numai pleava va fi luată de vânturile diferitelor învăţături. Tot ce s-a întâmplat de la începutul timpului este fără îndoială inclus în planul lui Dumnezeu, care acum, la sfârşit, va distruge lucrările vrăjmaşului, chiar îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele noastre (Rom.16:20) şi Îşi va încheia biruitor lucrarea Sa de răscumpărare până în ziua revenirii lui Hristos. Isus este biruitorul şi credinţa noastră câştigă biruinţa asupra lumii (1Ioan 5:4); de aceea, noi aşteptăm ca lucrarea Lui finală să se încheie în curând în deplină claritate şi adevăr ca o încoronare a planului de mântuire. Prin harul lui Dumnezeu, toţi cei ce aparţin Bisericii Mireasă vor asculta numai de vocea Mirelui, vor fi aduşi în cadenţă şi vor trăi desăvârşirea lor. O răsplată cerească îi aşteaptă pe cei aleşi care urmează pe Domnul în orice situaţie până la sfârşit. De acum încolo nu vom mai privi în urmă, ci vom spune ca Pavel în epistola lui către filipeni, „ uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus ” . (Filip. 3:13,14). Cu adâncă mulţumire pot mărturisi la fel ca apostolul Pavel: „ Însă Domnul a stat lângă mine, şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine, şi s-o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului ” . (2Tim. 4:17). „ Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze ” . (Ioan 9:4). Eu sunt recunoscător iubitului Meu Domn pentru că mi-a dat privilegiul de a fi în slujba Lui peste o jumătate de secol până acum, fapt neîngăduit niciunui alt slujitor al lui Dumnezeu în ultimii două mii de ani. De la început am fost în stare să slujesc Domnului în trei limbi diferite. M-am simţit acasă atât în Europa de Est cât şi în cea de Vest şi în întreaga lume. În aceşti ultimi cincizeci de ani am predicat peste zece mii de predici. Pe lângă acestea, au fost nenumărate transmisii radio şi TV care continuă şi astăzi în limbile germană, engleză şi rusă. Niciodată nu am luat o predică scrisă la amvon, numai Biblia şi iubitul Domn mi-a dat întotdeauna inspiraţie şi a pus cuvintele Lui în inima şi în gura mea. Am tradus predicile fratelui Branham în limba germana atât în scris, cât şi audio. De-a lungul anilor, am publicat douăzeci de broşuri scrise de mine în care am tratat temele biblice cele mai importante; acestea au fost tipărite mai întâi în limba germana, apoi în limba engleză iar mai târziu şi în alte limbi. Pe lângă acestea, au mai fost publicate cărţi şi multe scrisori circulare care au dat răspuns la multe întrebări biblice. Nu am irosit timpul ci l-am folosit la maximum, zile şi adesea târziu în noapte, dedicându-l în slujba Domnului. Cu un cuget curat pot spune că am răscumpărat timpul înainte de căderea nopţii, când nimeni nu va mai putea lucra. Dumnezeu mi-a acordat harul să pot continua călătoriile misionare în fiecare lună. Sunt unele ţări în care am fost de peste douăzeci sau chiar treizeci de ori. Din 1968, fără întrerupere, am fost în stare să ţin adunări în Zü rich, în Elveţia, în ultima duminică a fiecărei luni şi de asemenea am predicat în Salzburg, în Austria, de câteva ori pe an. Aici, în Krefeld, avem întâlniri internaţionale în primul sfârşit de săptămână al fi ecărei luni, la care au participat de-a lungul anilor mulţi fraţi şi multe surori. La porunca directă a Domnului au fost construite două clădiri în Centrul Misionar pentru cazarea tuturor oaspeţilor. În fotografie, p ielea de zebră din spatele meu este o amintire deosebită pentru mine. În 1978 am avut mari adunări împreună cu fratele Sidney Jackson în toate marile oraşe din Africa de Sud. La Pretoria, el m-a prezentat unei mulţimi de peste 600 de oameni adunaţi să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, cu cuvintele: „ Eu cred că fratele Frank este un apostol trimis de Domnul... ” . Când am fost la el acasă puţin mai târziu, m i-a arătat pielea de zebră întinsă pe podea şi mi-a spus: „ Fratele Branham a stat pe această piele de zebră împreună cu fraţii, în 1965, atunci câ nd s-a rugat pentru Africa. El era trist pentru că nu i s-a permis să predice în ţara noastră. Dar acum Dumnezeu s-a îngrijit şi mesajul a venit în Africa ” . El a fost primul care mi-a amintit că fratele Branham a văzut vulturul german zburând deasupra Africii. Apoi mi-a făcut cadou pielea de zebră, care de atunci stă întinsă pe perete în sufrageria mea. Pe continentul african Dumnezeu a mântuit sute de mii de oameni şi i-a condus la cunoştinţa adevărului. Eu nu voi uita când am fost într-un stadion plin cu 22.000 de oameni - s-a întâmplat şi în alte oraşe unde s-au strâns mii de oameni - şi am întrebat: „ Câţi cred mesajul şi sunt botezaţi în Numele Domnului nostru Isus Hristos? ” Mii de mâini s-au ridicat şi în arenă a răsunat un puternic „ Amin! ” Dacă aş fi vrut să relatez toate călăuzirile, îndrumările şi numeroasele trăiri pe care Dumnezeu mi-a îngăduit să le am, atunci ar fi trebuit scrise m ai multe cărţi. M-am înc rezut în Domnul că El veghează asupra lucrării Sale şi de aceea nu am făcut colecta sau să strâng donaţii pentru vreun program; nu am cerut niciodată bani. De la început El s-a îngrijit şi a asigurat toate lucrurile: pentru teren şi construirea bisericii şi a clădirilor din Centrul de Misiune, pentru cumpărarea echipamentului necesar tipăririi, înregistrării şi studioului TV; şi pentru toate materialele necesare expediţiei benzilor şi literaturii. Cu adevărat, Domnul s-a îngrijit ca întotdeauna să avem ceea ce este necesar pentru desfăşurarea lucrării misionare. Cine s-a gândit acum zece ani că vom avea posibilitatea să transmitem serviciile noastre „ live ” prin Internet? Dumnezeu Însuşi a avut de grijă ca să fie în mijlocul nostru fraţi care vorbesc şi o altă limbă decât limba germană, uşurând astfel transmisia simultană în douăsprezece limbi a pr edicilor, din care în zece limbi se aude instantaneu în întreaga lume. Dumnezeu s-a îngrijit de toate aspectele, până acolo că putem avea un cor şi instrumentişti. Eu sunt recunoscător Domnului pentru bătrânii bisericii şi pentru toţi fraţii care au slujit cu supunere la locul lor împreună cu mine în toţi aceşti ani. Lucrarea misionară este dusă la îndeplinire în legătură cu voia directă a lui Dumnezeu şi este unică în toate felurile . Pentru prima Scrisoare circulară din 1966 am ales titlul „ Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac ” şi am încheiat-o - şi de atunci toate Scrisorile circulare - cu cuvintele „ Din însărcinarea Lui ” . Eu nu voi nega chemarea mea, iar Dumnezeu nu o poate retrage. Dorinţa mea este nu numai să slujesc în mod corect pe Domnul, dar să şi fiu găsit în voia desăvârşită a lui Dumnezeu până la sfârşit. Eu ştiu că se va fi meritat pentru veşnicie să duc la îndeplinire în orice împrejurare trimiterea Lui, aşa cum a făcut-o şi Pavel în timpul lui: „ Pavel, rob al lui Dumnezeu, şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului, care este potrivit cu evlavia.. ” . (Tit 1:1-3). O greutate deosebită are pentru mine trăirea pe care am avut-o în ianuarie 1981, când am fost luat din trup şi am văzut şi trăit răpirea. Am văzut acea mulţime, toţi îmbrăcaţi în alb; toţi erau tineri (Iov 33:25). Am văzut Noul Ierusalim coborând şi Mireasa urcând în văzduh spre el. În cele din urmă, calea grea pe care trebuie să mergem va sluji scopului divin şi-şi va împlini menirea de a curăţi şi separa: „ Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege ” . (Daniel 12:10). Noi am ajuns la ultima linie dreaptă înaintea finişului. Tuturor fraţilor şi surorilor li se dă posibilitatea să decidă dacă ei vor să aparţină bisericii duse în eroare sau Miresei reaşezate. Fiecare trebuie să decidă pentru sine şi să recunoască unde îl plasează Sfânta Scriptură. Fiecare va trebui să stea înaintea Domnului cu decizia pe care o ia acum. Cine-L va crede pe Dumnezeu şi va sta de partea Lui? În încheiere, vreau să vă mulţumesc vouă, tuturor, fraţii şi surorile mele, că mă purtaţi în rugăciunile voastre zilnice. Mai departe vreau să-mi exprim mulţumirea faţă de toţi cei ce lucrează neobosit aici, în Centrul de Misiune sau în alte locuri din această ţară sau peste hotare. La fel, vreau să mulţumesc tuturor fraţilor şi surorilor care au susţinut această lucrare a lui Dumnezeu de-a lungul anilor cu zeciuielile şi darurile lor. Tuturor fraţilor slujitori care vestesc Cuvâ ntul lui Dumnezeu în alte ţări, aş vre a să le ofer următoarele cuvinte de încurajare din 1Cor. 15:58: „ De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică ” . Din însărcinarea Lui, „ Şi Duhul şi Mireasa zic: ” „ Vino! ” Şi cine aude, să zică: „ Vino! ” „ Da, Eu vin curând ” . Amin! Vino, Doamne Isuse!” Având în vedere cei 50 de ani care au trecut, noi avem multe amintiri scumpe din adunări de pe întreg Pământul. În 1979 fusesem în 86 de ţări; acum totalul este de 140. Satan a vrut să împiedice chemarea afară a ultimilor oameni care trebuie să completeze Mireasa , dar Dumnezeu prin Hristos nu numai că a triumfat asupra puterilor lui Satan la Golgota, dar El ne dă biruinţa şi acum. În fiecare ţară oamenii se adună să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. Este împlinirea literală a proorociei biblice: Dumnezeu a trimis o foame după auzirea Cuvântului Său şi hrana duhovnicească este împărţită la timpul potrivit. Vedem împlinit şi ceea ce Domnul mi-a spus în 28 decembrie: „ Slujitorul Meu, strân ge poporul Meu la Mine, cei care au făcut legământ cu Mine pri n jertfă ” . (Ps.50:5). Toţi cei ce sunt o parte în Noul Legământ se adună acum în diferite locuri din alte ţări pentru a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. În anii 1960 şi 1970, se adunau în jur de patru sute de oameni în Centrul de Misiune, acum sunt adesea peste opt sute de credincioşi adunaţi odată. Dumnezeu deţine întotdeauna controlul tuturor lucrurilor. Amin.