Freie Volksmission

Jesus Christus ist derselbe gestern, heute und in Ewigkeit. Heb.13.8

Sprache

Descoperirea lui Isus Hristos / William Branham

Sprache romänisch

Andere Sprachen




(The Revelation of Jesus Christ)

4. 12. 1960 dimineaţa, Jeffersonville, Indiana - SUA

Mulţumesc, frate Neville. Vă puteţi aşeza. Cred că s-a spus odată: "Mă bucur când mi se spune: "Haidem la Casa Domnului" (Ps. 122:1).

Ne pare rău că nu avem locuri suficiente pentru ca toţi cei prezenţi să se poată aşeza. Poate că săptămâna următoare vor veni şi mai mulţi oameni îndată ce vor auzi de aceste adunări.

Motivul pentru care avem aceste adunări este că Duhul Sfânt mi-a pus pe inimă avertizarea că Biserica trebuie să primească acest mesaj. Eu cred că acestea sunt cele mai importante mesaje din Scriptură, pentru ca ele ÎI descoperă în timpul acesta pe Hristos în Biserica Sa.

Nimeni nu poate avea credinţă sau să ştie ce vrea să facă şi încotro se îndreaptă, doar dacă are ceva pe care să-şi bazeze gândurile şi credinţa. Dar dacă Scriptura ni L-a descoperit pe Hristos în aceste zile din urmă şi starea acestui timp, atunci ne va fi de folos dacă le vom cerceta ca să vedem unde ne aflăm.

Ne pare rău că sala nu este mai mare, totuşi noi sperăm că într-o zi vom avea una mai mare.

În ultimele patru zile, în timp ce mă ocupam de partea istorică a Apocalipsei, am întâlnit lucruri despre care nu am ştiut că s-au întâmplat vreodată. M-am simţit îndemnat ca după prezentarea "Celor şapte epoci ale Bisericii" să continui cu o serie de adunări în care să comparăm Biserica adevărată cu cea falsă cu ajutorul Scripturii şi al istoriei Bisericii. În adunarea trecută am vorbit despre Viţa adevărată şi cea falsă, aşa cum le găsim în Biblie. Cei prezenţi şi cei interesaţi de aceste lucruri să vină în fiecare zi pentru a auzi Cuvântul Domnului.

În timp ce studiam Apocalipsa, cele şapte epoci ale Bisericii, m-am încredinţat deplin lui Dumnezeu ca El să mi-o descopere în timp ce vorbim despre ea. Am extras datele istorice din cărţile care au fost scrise de cei mai renumiţi istorici. În biroul meu am cinci sau şase cărţi, printre care: "Cele două Babiloane" de Hislop, "Cartea martirilor" de Fox şi altele. În plus, am şi patru comentarii despre conciliile de dinainte de Niceea, fiecare având cam patru sute de pagini. Noi vom vorbi despre Conciliul de la Niceea având la bază întreaga istorie.

Când vom termina aceste adunări, vom scrie o carte despre cele şapte epoci ale Bisericii întrebuinţând benzile înregistrate. Apoi vom trimite această carte în toată lumea, pentru că noi trăim în zilele de pe urmă, noi suntem în timpul sfârşitului.

Niciodată mai înainte nu mi-a fost descoperit aşa de clar unde ne aflăm, ca acum după ultimele alegeri. Duhul Sfânt a început să-mi descopere şi să mă îndemne să aşez totul în ordine şi să-i avertizez pe oameni. Nu ajunge să fac aceasta doar în această adunare. De asemenea, eu nu mă pot aşeza pur şi simplu şi să scriu o carte. Eu trăiesc pe platforma inspiraţia Duhului Sfânt care este în mijlocul credincioşilor şi care se pogoară peste mine ca să-mi ajute. După aceea mă simt în stare să scriu cartea, căci iau lucrurile spuse de pe bandă şi care au fost inspirate.

Cu siguranţă cartea va fi corectată puţin, căci noi vorbim aici despre lucruri care nu pot fi scrise în această carte. Eu mă repet adesea şi acest lucru va fi corectat în carte. Dar noi vom încerca să luăm cât mai mult de pe benzile înregistrate.

Poate nu-mi va fi posibil să tratez aceste şapte mesaje către cele şapte Biserici în şapte seri, aşa cum mi-am propus, spre slava lui Dumnezeu. Noi am vrea să tratăm câte o epocă în fiecare seară: luni -Efes, marţi - Smirna, miercuri - Pergam, joi - Tiatira, vineri - Sardes, sâmbăta - Filadelfia şi duminică dimineaţa şi seara — Laodicea, epoca în care trăim noi.

Eu doresc să prezint istoria Bisericii originale, scriitorii şi istoricii, îngerul fiecărei epoci, mesajele către îngeri în decursul Bisericii până în timpul nostru. Este uimitor să vezi că fiecare proorocie biblică se potriveşte exact cu istoria. Lucrul acesta m-a uimit. Ieri am citit până am simţit că-mi ies ochii din cap. Când am ieşit din cameră, i-am spus soţiei: "Niciodată nu mi-am închipuit că lucrurile s-au întâmplat chiar aşa!" Totul a fost măreţ.

Eu doresc să prezint totul cât se poate de clar, ca fiecare să poată înţelege şi primi. Pentru unii poate va fi tăios şi-i va răni, pe alţii îi va cuprinde şi-i va scutura bine. Dar eu sunt răspunzător doar pentru predicarea Cuvântului. Eu trebuie să mă păstrez în Cuvânt. Dacă în timpul cercetării epocilor Bisericii se întâmplă să cadă vreo umbră asupra denominaţiunii cuiva, să ştiţi că nu este făcută cu răutate. Eu spun numai ce spune Scriptura, potrivit cu descoperirea pe care o am eu. Dacă credeţi că eu sunt greşit, atunci nu mă urâţi. Rugaţi-vă pentru mine ca Domnul să-mi arate cum este corect, căci eu doresc să fiu corect. Pe de altă parte, eu sunt încredinţat de răspunderea pe care o am într-o astfel de adunare, căci eu îi învăţ pe oameni. Duhul Sfânt mă face răspunzător de ceea ce spun de aici, de pe platformă.

Şi acum ne apropiem cu respect de aceste lucruri sfinte. În alte adunări eu nu aş putea spune aceste lucruri pe care le vorbesc aici. În adunările evanghelistice fiecare are propria lui idee şi apreciere. Aşa a fost în toate timpurile. Fiecare credea ceea ce învăţa biserica lui. Eu doresc ca într-o altă adunare să nu spun lucruri contrare celor învăţate în acea adunare.

Am spus-o întotdeauna: dacă un catolic îşi bazează mântuirea pe biserica catolică, el este pierdut; dacă el ca baptist se bizuie pe biserica baptistă pentru mântuire, el este pierdut; dacă el este penticostal şi mântuirea lui este dependentă de biserica penticostală, el este pierdut. Aşa este cu toate bisericile. Dar când cineva se odihneşte cu sinceritate în credinţa pe lucrarea desăvârşită a lui Hristos de la Golgota, el este mântuit. Indiferent de biserica din care face parte, el este mântuit prin credinţă, prin har.

Câteodată privesc înapoi spre mica noastră clădire pe care am ridicat-o din ciment şi pietre vechi, cu mulţi ani în urmă. Pentru noi este un locaş sfânt. Noi nu privim cu plăcere atunci când trebuie să schimbăm câte ceva, pentru că Dumnezeu ne-a întâlnit de la început, când încă nu aveam pusă podeaua. Dar iată că totul a îmbătrânit şi avem de gând să mărim această sală. Când mă întorc de pe câmpul de misiune, unde eu nu vreau să rănesc pe fraţi cu mesajele mele, eu simt că aici am dreptul să-mi exprim convingerile mele.

Dacă obiectaţi că aţi fost învăţaţi altfel, atunci eu doresc să vă spun că vă invităm pe toţi cei care vreţi să veniţi. Vedeţi voi, nimeni nu ne cere ceva şi nimeni nu ne dă ceva aici în capelă. Oricine doreşte să vină este binevenit. Veniţi dar toţi înăuntru. Eu vă invit pe toţi cu Bibliile voastre, cu creion şi hârtie, ca să veniţi la fiecare adunare.

Nu am putut aduce toate cărţile şi comentariile, de aceea mi-am făcut unele notiţe în ceea ce priveşte istoria. Dar dacă este vorba despre Biblie, atunci vom citi direct din Biblie. Când informaţia provine dintr-o carte de istorie sau dintr-un comentariu, voi spune cine a fost istoricul şi ceea ce a scris. Aceasta, în vederea cărţii care va fi scrisă.

În dimineaţa aceasta vom începe cu primul capitol al Apocalipsei. Apocalipsa este împărţită în trei. În următoarele opt zile vom vorbi despre primele trei capitole. Ne-am putea ocupa o lună întreagă cu o epocă a Bisericii, dar vrem să atingem numai vârfurile. În carte lucrurile vor fi prezentate mai detaliat. Astfel, primele trei capitole ale Apocalipsei privesc Biserica. După aceea va avea loc răpirea Bisericii. În Apocalipsa de la capitolul unu la trei este vorba despre Biserică. De la capitolul patru la nouăsprezece, citim despre Israelul ca naţiune, iar de la capitolul nouăsprezece la douăzeci şi doi, despre amândouă împreună. Între timp este vorba despre "plăgi" şi "avertizări", până la sfârşitul celor ce au fost spuse. 

La început va fi mai greu, totuşi trebuie să ne întoarcem la origini ca să aşezăm o fundaţie bună. Eu m-am rugat în timp ce studiam aceste lucruri, ca să spun totul sub ungerea Duhului Sfânt, pentru ca toţi să o poată înţelege. Când o veţi recunoaşte, veţi fi luminaţi şi vă veţi apropia mai mult de Hristos; căci noi trăim în timpul de sfârşit.

Este minunat să studiezi istoria pentru a găsi când începe o epocă, unde se termină şi ce s-a întâmplat. Sămânţa lui Dumnezeu s-a păstrat în toate timpurile, chiar dacă uneori ea părea a fi dispărut. Mâine seara vom avea un desen pe tablă, prin care să putem înfăţişa mai bine lucrurile acestea.

Înainte să încep, doresc să spun unele lucruri ca voi să înţelegeţi începutul Bisericii, învăţătura apostolilor şi cum au aşezat ei învăţăturile de bază ale Bibliei. După ce apostolii nu au mai fost, Biserica s-a îndepărtat de adevărata învăţătura. Mai târziu s-a îndepărtat şi mai mult. Şi astfel biserica a devenit o organizaţie căldicică. Aş dori să spun cu respect, înaintea oricărei direcţii religioase: Biserica veritabilă, adevărată, umplută cu Duhul Sfânt, a fost cea de la început. Este adevărat că Dumnezeu s-a îngrijit de această Biserică. M-am întrebat adesea de ce a făcut Isus afirmaţia: "Nu te teme, turmă mică, căci Tatăl vă dă cu plăcere împărăţia". Acum o înţeleg.

Săptămâna trecută am avut în Shrevport, Lousiana cele mai mari adunări duhovniceşti pe care le-am avut vreodată în viaţa mea. Cu puţin timp în urmă am avut două zile de concediu şi am fost la vânătoare cu fratele Wood, unul din bătrânii bisericii, în Kentucky. Am mers în pădure şi am împuşcat o veveriţă. După aceea eu am aşteptat pe loc pentru că cineva trecea cu nişte câini de vânătoare. Eu mi-am spus: "Aştept până când veveriţele ies din ascunzătorile lor şi se vor căţăra din nou în copac", pentru că se ascunseseră în găurile lor. Era tare frig. Urechile îmi îngheţaseră din cauza vântului care bătea pe vale.

Când am vrut să mă aşez, Duhul Sfânt mi-a vorbit: "Ridică-te şi mergi către locul căruia tu îi spui "Valea Sportivului" şi acolo îţi voi vorbi". Acolo am văzut odată şaisprezece veveriţe. Am împuşcat numărul permis, iar pe restul le-am lăsat în pace; am numit locul acela: "Valea Sportivului". Când am ajuns acolo, m-am aşezat sub un stejar alb şi am aşteptat cam o jumătate de oră fără să se întâmple nimic. M-am aruncat cu faţa la pământ şi mi-am întins mâinile. Atunci, El mi-a vorbit. Pe când se întâmpla lucrul acesta, El mi-a descoperit Cuvântul, pasajul din Scriptură despre care dorim să vorbim în dimineaţa aceasta. În felul acesta, eu nu am văzut-o niciodată în viaţa mea. După aceea am venit la Shrevport. Acolo era o femeie care avea darurile Duhului. Numele ei este doamna Shrader. Cu mulţi ani în urmă, pe când Îngerul Domnului mi s-a arătat pentru prima oară, acolo la râu, şi mi-a apărut în lumină, mi-a spus câteva cuvinte. Unsprezece ani mai târziu, pe când mă aflam într-o adunare, o femeie mică de statură s-a ridicat, a vorbit în limbi şi a dat şi tălmăcirea. Au fost, cuvânt cu cuvânt, aceleaşi cuvinte pe care mi le spusese îngerul.

Când am păşit în sala "Life Tabernacle" din Shrevport, Duhul Sfânt a mişcat din nou pe aceeaşi femeie micuţă, care a repetat din nou cuvânt cu cuvânt, ceea ce mi-a spus El sus pe munte. Duhul Sfânt lucra şi el a dat tălmăcirea, spunând prin descoperire şi proorocie lucruri care urmau să se întâmple în seara următoare. Nici măcar o dată nu a dat greş.

Înaintea acestui eveniment, s-a ridicat o femeie mică de statură, din biserica baptistă şi a înaintat pe culoar fără să ştie ce trebuie să facă. Ea stătea în mijlocul sălii, când s-a pogorât Duhul Sfânt peste ea. Această femeie din "First Baptist Church" ("Prima biserică baptistă") din Shrevport nu ştia ce face. Încă înainte să poată spune ceva, Duhul Sfânt a dat tălmăcirea ca "Aşa vorbeşte Domnul" : "Timp de trei luni, Duhul care s-a odihnit peste Moise şi Ilie - Duhul lui Hristos - va fi lucrător în această capelă". Exact aşa s-a întâmplat.

Un bărbat din biserica baptistă din oraşul Meridian, Mississippi a pus mâna pe frigider ca să scoată ceva din el. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el. De asemenea el a vorbit în limbi fără să ştie ce face, înainte ca el să priceapă ce se întâmpla, Duhul sfânt a venit din nou peste el şi a spus: "Du-te la Shervport, Louisiana. Acolo slujitorul Meu îţi va spune ce să faci". Când el a ajuns acolo, a spus: "Eu nu înţeleg; aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat niciodată până acum". O, noi trăim în zilele de pe urmă, chiar înaintea revenirii Domnului!

Biserica cea mică de la Rusalii a fost întotdeauna în minoritate. Cu aceasta nu mă refer la denominaţiunea penticostală. Nu este vorba despre denominaţiune, ci despre oameni care au avut o experienţă ca cea de la Rusalii. Rusaliile nu sunt o organizaţie, ci o trăire care este prezentă pentru toţi cei ce o doresc, fie ei catolici, iudei, metodişti, baptişti sau orice ar fi. Să vină cu toţii, căci este o experienţă pentru fiecare în parte. Dumnezeu nu se ocupă de denominaţiuni. El nu se ocupă nici de neamuri ca rasă, ci El vorbeşte fiecărui om în parte. Cuvântul "cine voieşte" este valabil pentru fiecare, fie el alb, negru, galben, maro, metodist, baptist, protestant sau catolic. Voi toţi puteţi veni. Eu sunt aşa de bucuros că El a hotărât aşa ca oricine să poată veni, când El a spus: "Oricine vrea, să vină!",  eu ştiu că El m-a inclus şi pe mine aici. Este vorba de noi toţi.

Un lucru aş dori să spun înainte de a merge mai departe cu cercetarea acestei cărţi. Biserica de la Rusalii a fost cea de la început. Ea s-a mişcat înainte sub puterea Duhului Sfânt şi prin Acesta a fost scrisă cartea "Faptele apostolilor". Apoi biserica a cedat mult şi a devenit formală.

A doua epocă a Bisericii arată o biserică formală, dar sămânţa cea mică de la Rusalii, sămânţa duhovnicească, a mers înainte. Ea a trebuit să înainteze prin epocile întunecoase. În această perioadă de aproape 1400 de ani a avut loc o prigoană cruntă. Însă gruparea aceasta mică nu a pierit, ci a rămas în viaţă şi în vremea aceea. Nu mă întrebaţi cum a putut să supravieţuiască. Numai mâna lui Dumnezeu a putut face aceasta. Ei au fost legaţi de stâlpi şi s-au asmuţit câini asupra lor, care i-au sfâşiat şi au scos măruntaiele din ei, înainte ca ei să moară. Au tăiat sânii femeilor şi au lăsat să curgă sângele până când n-a mai rămas viaţă în ele. Au scos copiii din femeile însărcinate şi i-au aruncat la porci, în timp ce ele erau obligate să privească acest lucru. Aceste lucruri le-au făcut cei ce se pretindeau "creştini". Totuşi Isus a spus: "Iată că va veni timpul când oricine vă va omorî va crede că aduce o jertfă lui Dumnezeu".

Aceste lucruri au pătruns şi în epoca următoare, până când biserica a fost aproape înăbuşită. Dar ea a ieşit mereu la viaţă. Biserica a păşit înainte prin Reformă. Totuşi, în toată vremea s-a îndepărtat de lucrarea Duhului, până în această ultimă epocă. Acum ei sunt pregătiţi să se unească şi să formeze icoana fiarei. Totuşi Duhul Sfânt va locui în inima micii grupări, până când Isus va veni din nou. Aşa trebuie să fie!

Noi vom înfăţişa totul şi o vom dovedi din istorie că aşa s-a întâmplat. Voi puteţi citi şi singuri şi să vedeţi ce spune Biblia despre aceasta. Noi nu dorim să auzim aceste lucruri că pe o expunere, ci vrem să primim în mod serios avertizarea Duhului Sfânt şi să ne rugăm zi şi noapte. Nu vă lăsaţi opriţi de nimic de la rugăciune. Noi vom observa viaţa acestor oameni mari ai lui Dumnezeu şi să vedem cum s-au jertfit ei. Atunci veţi recunoaşte cât de puţin aţi făcut pentru Domnul. Adesea mă ruşinez că noi avem totul aşa de uşor iar ei au avut o viaţă atât de grea! Pavel spunea în Evrei 11 că ei "au locuit în peşteri, îmbrăcaţi în piei de animale, prigoniţi...". Cum va sta mărturia noastră alături de mărturia lor? Noi avem totul aşa de frumos. Înainte să deschidem Cartea, ne vom ridica cu respect, pentru rugăciune. Cu inimă sinceră dorim să ne rugăm lui Dumnezeu. 

Doamne Dumnezeule, Creatorul cerului şi al pământului, dătătorul vieţii veşnice şi al tuturor lucrurilor bune şi al darurilor desăvârşite! Noi te rugăm, Doamne, iartă toate greşelile şi păcatele noastre, şi indiferenţa faţă de Tine, unii faţă de alţii şi faţă de aproapele nostru. Fie că acest timp scurt al strângerii noastre împreună să nu fie doar pentru zidirea noastră sufletească, ci să fim aşa de luminaţi încât să fim inspiraţi să o spunem şi altora. Fie că acesta să fie timpul rededicării noastre. Strâns uniţi cu întreg trupul lui Hristos noi să fim pregătiţi pentru răpire. Dumnezeule Tată, aceasta nu vine din ceea ce cunosc eu, pentru că eu ştiu că slujitorul Tău şi toţi ceilalţi slujitori ai Tăi nu sunt vrednici pentru această însărcinare. Noi recunoaştem cât de mari au fost oamenii din vechime. Ei au încercat să primească această descoperire şi apoi s-o dea mai departe. Recunoaştem că nu suntem mai vrednici decât ei. Dar Tu eşti tot ce avem noi nevoie.

Tată Ceresc, eu Te rog că Tu să faci ceva deosebit în timpul acesta. Fie că Duhul Sfânt să aibă locul întâi în fiecare inimă. Taie împrejur buzele celui ce vorbeşte şi urechile celor ce ascultă. Când totul va fi trecut, noi îţi vom rămâne dedicaţi Ţie. Când trecem pragul acestei case să spunem: "Este bine că am fost acolo. Duhul Sfânt ne-a vorbit în timp ce stăteam acolo. Şi noi ne-am hotărât să facem tot ce putem în timp ce lumina de seară străluceşte". Îngăduie aceasta, Doamne. Fie ca în adunările acestea bărbaţii şi femeile să capete un echilibru stabil. Ridică Tu, Doamne, oameni care vorbesc în limbi şi pe cei care tălmăcesc limbile, pe cei cu darul proorociei. Ridică Tu predicatori, păstori, evanghelişti astfel că Biserica să fie zidită. Cheamă misionari care să poarte aceasta Evanghelie minunată în toată lumea. Oriunde va ajunge mesajul Cuvântului Tău, fie că el să cadă în pământ bun şi să aducă rod însutit, pentru că noi credem că trăim zilele de pe urmă şi că sfârşitul este aproape. Îngăduie aceste lucruri, Tată. Doamne, Te rog şi pentru mine, să-mi dai putere, pentru că eu am nevoie de Tine. Îţi cer aceasta, în timp ce mă predau Ţie pentru aceste servicii divine, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

(O soră vorbeşte în limbi. Un frate dă tălmăcirea) 

Atotputernicule Dumnezeu, care L-ai înviat din morţi pe Isus, noi suntem aşa de bucuroşi să ştim că Duhul Tău locuieşte în mijlocul nostru! El este totdeauna adevărat şi nici un cuvânt neadevărat nu este în El. Şi acum, Tată, confirmă mai departe Cuvântul Tău, în timp ce noi citim spre slava Ta. Fie ca fiecare inimă, cum ai spus Tu deja: "să fie pregătită şi în aşteptare pentru că se va întâmpla ceva". Poate că oamenii vor primi ultima avertizare şi se vor întoarce de la lucrurile pe care le fac, la drumul cel drept. Noi îţi mulţumim Ţie, Sfântule Dumnezeu, în Numele Fiului Tău, Domnul Isus. Amin. 

Noi citim acum primele trei versete din Apocalipsa, capitolul  1: " Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, că să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan; care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut. Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!"

După cum am mai spus, vom încerca să luminăm această carte cu istoria. Mesajul Cuvântului a fost adresat celor şapte îngeri din epoci creştine diferite, care încep cu zilele apostolilor şi durează până la venirea Domnului! Epocile urmează una după cealaltă, începând cu ridicarea la cer a Domnului şi până la revenirea Lui. Starea duhovnicească a fiecărei epoci a fost descrisă în aşa fel, încât fiecare din ele să se poată privi în oglinda Cuvântului la timpul ei. In timp ce Duhul vorbea, fiecare epocă putea să se judece singură. În fiecare epocă a existat Viţa adevărată a lui Hristos, fecioarele înţelepte şi de asemenea s-au născut şi viţa altoită, fecioarele neînţelepte.

Istoricii sunt de acord că în ultimii ani de viaţă, Ioan a locuit în Efes şi tot acolo a şi murit. Cartea Apocalipsei a fost scrisă pe insula Patmos. Nu este istoria vieţii sale, ci istoria lui Hristos, de-a lungul epocilor. În vorbirea profetică nu este vorba despre el (Ioan), ci despre preamărirea Domnului. Nu a fost descoperirea lui Ioan, ci descoperirea lui Isus Hristos, Domnul nostru. Este ultima carte a Noului Testament şi vorbeşte despre începutul şi sfârşitul perioadei de timp a Evangheliei. În legătură cu aceasta, toţi învăţătorii Bibliei sunt de aceeaşi părere.

Mesajele adresate celor şapte biserici ne arată în chip profetic spre cele şapte epoci prin care avea să treacă Biserica lui Hristos. Pavel a scris despre viaţa bisericilor din timpul său. În schimb, Ioan a scris despre viata celor şapte epoci viitoare ale Bisericii. Ioan a scris şi trimis epistolele sale către cei şapte păstori sau mesageri şi către toţi aceia care vor deveni credincioşi prin slujba celor şapte mesageri.

Acum, conţinutul cărţii Apocalipsei. Primul capitol conţine următoarele: versetul 1 vorbeşte de la sine, este descoperirea lui Isus Hristos.

Al doilea verset mărturiseşte că Ioan este scriitorul, slujitorul

lui Dumnezeu.

In al treilea verset este pronunţată binecuvântarea.

In versetele 4 la 6 este salutul către biserici.

După aceea urmează anunţul  venirii  Lui, în versetul 7.

Versetul 8 vorbeşte despre măreţia dumnezeirii lui Isus Hristos.

Versetele 9 la 20 descriu viziunea din Patmos.

Versetele 13 la 15 descriu cele şapte calităţi ale fiinţei Sale în stare proslăvită, după glorioasa Sa înviere. Acum caracterul acestor versete se rezumă la titlul: DESCOPERIREA LUI ISUS HRISTOS. Nu descoperirea lui Ioan, ci descoperirea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Cuvântul grecesc pentru "descoperire" este "apokalypse" şi înseamnă "dezvelire", ridicarea vălului. Acelaşi lucru se poate spune despre un sculptor care a făcut o mare statuie şi a acoperit-o cu o pânză. După aceea îndepărtează pânza şi descoperă ce este ascuns în spatele ei. Aceasta este o descoperire. Aceasta carte a Apocalipsei nu este numai descoperirea persoanei lui Isus Hristos, ci ea ne descrie şi dumnezeirea Sa şi cele şapte prezentări (calităţi) ale persoanei Sale (El este Împărat, Preot, etc.) Lucrarea Sa în cele şapte epoci viitoare este descoperită.

Când Domnul nostru umbla pe pământ, ucenicii i-au pus întrebarea: "Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?" Isus a răspuns: "Nu este treaba voastră sa ştiţi vremile şi soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Mai este scris: "Nimeni nu a cunoscut aceasta, nici îngerii din ceruri ...", nimeni nu a ştiut-o nici chiar "Fiul".

După moartea Sa, îngroparea, învierea şi ridicarea Sa la cer, El a primit de la Dumnezeu viitorul Bisericii. Apoi El s-a întors ca să aducă Mesajul Bisericii Sale, Mesajul revenirii Sale şi starea Bisericii în timpul epocilor. Înainte de moartea, îngroparea şi învierea Sa, El nu o putea face pentru că El nu o ştia încă. Dar aţi fost atenţi ce spune Scriptura despre aceasta? "Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu" (lui Hristos).

Dumnezeu Tatăl a dat Fiului Său descoperirea şi a trimis pe îngerul Său la Ioan, ca să-i facă cunoscute lucrurile care au fost, care sunt şi care vor veni. O, totul este aşezat într-un mod minunat. Ioan a văzut marea epocă viitoare. Această descoperire i-a fost dată ca să dezvăluie scopul precis al lui Hristos şi felul în care se va descoperi El în fiecare epocă. De aceea am zis astăzi de dimineaţă: "Îndreptaţi-vă atenţia spre adevărata Biserică. Biserica adevărată a început la Rusalii". Nici un teolog, învăţător al Bibliei sau istoric nu poate spune că a început în timpul lui Martin Luther, Wesley sau al epocii catolice. Biserica îşi are originea la Rusalii. Acesta a fost începutul.

Când discutaţi cu cineva despre aceasta, să vă aşezaţi înaintea porţii Rusaliilor şi ei nu o vor putea ocoli. Este ca atunci când dai drumul unui iepure pe câmp; el ştie unde sunt toate găurile. Când acestea sunt astupate, el trebuie să se întoarcă de unde a plecat. La fel este şi cu Biserica, epocile Bisericii şi lucrarea Duhului Sfânt. Voi trebuie să vă întoarceţi la origine. Trebuie să ajungem acolo pentru că Dumnezeu este infinit şi atotputernic. Şi dacă este infinit atunci El nu poate face nimic împotriva a ceea ce a făcut mai înainte.

Când neamurile au primit Duhul Sfânt, Petru a spus: "Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?" Fapte 10:47. Pe când Isus umbla pe pământ. El a fost întrebat:"Poate omul să-şi lase nevasta?" Isus a răspuns:"De la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, de aceea va lăsa omul..."

Ei i-au zis: "Dar Moise ne-a scris că putem divorţa". Atunci El le-a spus: "Dar la început n-a fost aşa".

Mergeţi înapoi la început! Dacă vorbiţi despre Biserică, atunci trebuie să vă referiţi la începutul ei. Tot ce au spus oamenii de-a lungul epocilor trebuie pus deoparte.

Apocalipsa este cartea cea mai importantă din toată Biblia. Însuşi Hristos şi-a pus pecetea asupra ei. Începe cu o binecuvântare şi se sfârşeşte cu un blestem. "Ferice de cine citeşte aceste lucruri ... şi blestemat este cel ce scoate ceva din ea" (Apoc. 1: 3,22 : 18, 19). Este singura carte din Biblie pe care Însuşi Isus a poruncit-o să fie scrisă. El a scris cele zece porunci cu degetul Său. Iudeii au ţinut tare la aceasta. Dar astăzi noi avem Apocalipsa.

Satan urăşte această carte mai mult decât pe toate celelalte din Biblie. El urăşte întreaga Scriptură. Dar cărţile pe care le urăşte cel mai mult sunt Geneza şi Apocalipsa. Geneza face cunoscut începutul Satanei iar Apocalipsa arată sfârşitul lui. Întâi va fi legat pentru o mie de ani, apoi va fi aruncat în iazul de foc împreună cu proorocul mincinos şi cu fiara. De aceea atacă el cartea Genezei, făcând-o de necrezut. El pune sub semnul întrebării credinţa în Scriptură şi-i aduce pe oameni în nelinişte. Fiţi atenţi cum atacă Satana prima carte a Bibliei şi Apocalipsa!

Cartea Apocalipsei este o carte profetică şi este scrisă în simboluri. Este o carte profetică şi nu poate fi înţeleasă decât prin Duhul profetic. Această carte nu va fi înţeleasă de toţi. Este adresată unei anumite grupe de oameni. În Deuteronom 29:29 este scris: "Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru".

Oamenii fireşti nu pot înţelege această lucrare, căci pentru ei este o nebunie. Totuşi această carte este pentru Biserică, pentru cei ce iubesc Cuvântul lui Dumnezeu. Este descoperirea lui Isus Hristos către biserica din Efes, către biserica din Smirna şi către celelalte biserici - descoperirea lui Isus Hristos către întreaga Biserică. Eu iubesc acest lucru.

Luaţi aminte, avem de-a face cu încheierea Scripturii şi această carte este aşezată într-un mod corect la sfârşitul Bibliei.

Descoperirea în întregime este o binecuvântare pentru acei ce o citesc şi o primesc. Dacă cineva adaugă sau scoate ceva din ea atunci el se află sub blestem. Este măsura valabilă întotdeauna - absolutul. Nimic nu poate fi adăugat. Dacă un om încearcă să scoată ceva sau să adauge, Dumnezeu îi va lua partea lui de la Pomul Vieţii. Noi vedem multipla descoperire a Domnului, cine este El şi ce este El; şi dacă cineva adaugă sau scoate ceva, atunci aceasta devine imediat o proorocie falsă. Mulţi au încercat să spună că au primit mai târziu ceva. Totuşi aceasta este descoperirea atotcuprinzătoare a Domnului Isus Hristos, în Biserica Lui pentru toate epocile. Este descoperirea Domnului nostru. Cuvântul grecesc înseamnă "dezvăluire" - ceva ascuns este descoperit. Hristos este descoperit. 

În primul verset citim despre descoperirea lui Isus Hristos. Ultima epocă şi venirea Domnului au fost ascunse apostolilor. Ei au pus întrebarea aceasta: "Când se va întâmpla?" Dar numai unul a mai rămas în viaţă şi a primit descoperirea. Nici el nu a înţeles-o pentru că desfăşurarea istoriei stătea încă înainte lui.

Conţinutul acestei cărţi a fost adresat celor şapte biserici din Asia Mică. În acele timpuri s-au ridicat mai multe biserici, dar fiecare dintre acestea avea ceva caracteristic care va fi regăsit în epocile următoare ale Bisericii. Efes, Smirna, Pergam până la Filadelfia au avut trăsături caracteristice deosebite care s-au regăsit mai târziu în epocile Bisericii.

O, dacă cineva ar vedea şi ar înţelege întrebuinţarea duhovnicească a Scripturii, cât este ea de inspirată! Chiar acţiunile, motivele şi scopurile noastre dovedesc că Scriptura este inspirată. Dacă aţi fi atenţi cum adevereşte Dumnezeu lucrurile! Orice aţi face, deja este cunoscut aici printr-un tip.

Jertfirea lui Isaac, singurul fiu al lui Avraam, este un tablou al lui Dumnezeu, care a dat pe Fiul Său sute de ani mai târziu. Iosif a fost vândut şi aruncat în temniţă. El a fost urât de fraţii săi, dar iubit de tatăl lui, un tablou înspre Hristos. Duhul a lucrat prin Iosif şi el a devenit un bărbat al lui Dumnezeu. A fost o preumbrire desăvârşită a vieţii lui Isus. David şi Fiul lui David au stat pe acelaşi munte. David, pe când era rege, a urcat Muntele Măslinilor şi a plâns privind în urmă - un rege respins. Acelaşi lucru s-a întâmplat sute de ani mai târziu cu fiul lui David când urca acelaşi munte. Şi el era un împărat respins care plângea pentru Ierusalim. Este un tablou al Duhului, o preumbrire.

O, puteţi vedea această biserică a Rusaliilor în zilele acestea de pe urmă? Recunoaşteţi cum i-a aşezat Dumnezeu de Rusalii? Duhul ar fi trebuit să rămână în Biserică prin toate epocile. Dar ea a devenit formală şi indiferentă. Ea a vrut o denominaţiune. Ei au trebuit să unească Biserica cu statul. Au sfârşit prin a provoca sute de ani de prigoană. După aceea a venit Reforma. An după an lucrarea Duhului a fost din ce în ce mai redusă şi a fost adăugată lucrarea omului. Acum ei sunt gata să o facă din nou.

Noi trăim ceasul de pe urmă, încheierea şi desăvârşirea Bisericii. Noi trăim în epoca Laodicea.

În primul capitol, Ioan face introducerea. El a fost scriitorul. Nu a fost descoperirea lui Ioan, noi ştim aceasta. A fost descoperirea lui Isus Hristos. Ioan a fost ales ca apostol să scrie. Cartea însăşi mărturiseşte că Isus Hristos era Acela în care Dumnezeu s-a descoperit.

Îngerul i-a arătat aceste lucruri lui Ioan. Noi nu ştim cine era îngerul. Scriptura nu ne dă nici o informaţie despre acesta. Biblia spune că ar fi fost un prooroc: "Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu ca să adeverească lucrurile care au să se întâmple în curând". Când Ioan a căzut la pământ şi a vrut să se închine înaintea îngerului, acesta i-a spus: " Să nu faci aceasta! Eu sunt împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi proorocii". (Apoc. 22 : 8,9). Poate că era Ilie sau un alt prooroc. Acest prooroc a fost trimis la Ioan, care era un apostol. El ne-a lăsat scrierile sale, Evanghelia , 1 Ioan, 2 Ioan şi altele. Citindu-le, puteţi cu siguranţă vedea că nu Ioan a fost acela care a scris Apocalipsa. În această carte nu veţi regăsi natura lui Ioan. Ioan a scris ca apostol, dar aici este duhul unui prooroc. Este cu totul altă persoană. Nu a fost nici felul de a scrie, nici descoperirea sa. Este descoperirea lui Dumnezeu asupra persoanei lui Isus Hristos pentru Biserică. Cartea mărturiseşte aceasta. Ioan nu a fost decât scriitorul. Iar conţinutul nu este adresat lui Ioan, ci Bisericii. În acel timp, Ioan era păstor al bisericii din Efes.

În versetul 3 se rosteşte binecuvântarea: "Ferice de cel ce citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape".

Ce vreme este aproape? Timpul împlinirii acestor lucruri, când descoperirea lui Isus Hristos, în timpul tuturor epocilor Bisericii, ajunge la desăvârşire. El o scrie. Chiar din acel timp se aştepta revenirea lui Hristos. Chiar şi Ioan a primit faptul că aceasta trebuia să aibă loc la sfârşitul epocilor Bisericii.

Dacă creştinii ar fi ştiut că descoperirea pe care a primit-o Ioan implică o perioadă de timp de mii de ani, ei nu ar fi fost atât de plini de aşteptare. Ei nu puteau şti că mai au de îndurat multe. Dumnezeu a dat făgăduinţa, fără sa le descopere amănuntele. Nici Martin Luther, nici Wesley nu au cunoscut însemnătatea acestor lucruri. Aceste pasaje biblice nu au fost făcute cunoscute baptiştilor şi penticostalilor, pentru că aceste lucruri au fost hotărâte pentru alte vremi. Dumnezeu descoperă totul la timpul Lui.

Voi nu puteţi semăna grâu primăvara şi apoi imediat să-1 recoltaţi. După ce aţi pus sămânţa, aceasta trebuie să ajungă la maturitate. Dumnezeu seamănă Cuvântul Său şi trebuie că el să crească. D-abia atunci poţi privi înapoi şi să spui: "Acolo s-a întâmplat". Sigur noi o recunoaştem numai după ce ne-a fost descoperită.

Aşa cum am spus, vers. 3 anunţă binecuvântarea pentru acela ce citeşte şi pentru cei ce ascultă aceste taine. Omul firesc ocoleşte aceste lucruri, pentru că înţelegerea omenească nu pricepe nimic din ele. Omul firesc nu poate recunoaşte că Satan influenţează gândirea firească. Aici, în mesajul Apocalipsei, Satan va fi demascat - şi el tocmai acest lucru îl urăşte. Fiţi atenţi la purtarea oamenilor în adunările mele. Încă înainte ca Satan să fie descoperit într-o persoană, voi puteţi vedea schimbarea în expresia feţei sale. El nu ştie ce să creadă atunci când Duhul Sfânt se coboară şi-l demască pe Satan. El urăşte aceste adunări. De aceea avem o asemenea luptă, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu îl demască pe Satan şi ne arată cine este.

Şi dacă sub inspiraţia Duhului Sfânt va fi spus: "Femeia care stă acolo se numeşte domnişoara Jones. Ea vine din cutare loc". Ce se întâmplă prin aceasta? Duhul ei va fi cuprins şi ea va fi adusă într-o anumită stare. Uimită, ea va întreba: "De unde mă cunoşti? Acest om nu mă cunoaşte". Nu se poate întâmpla decât prin Duhul Sfânt. Ce Duh este acolo? Este Duhul Sfânt! "Cum poţi recunoaşte ce nu este în ordine cu mine şi să spui: "Tu ai tuberculoză, cancer, etc.". Aceasta este: "AŞA VORBEŞTE DOMNUL".

O, Satan urăşte aceasta, căci el este dat de gol. Cei care au o gândire firească văd lucrul acesta şi spun: "Aceasta este citirea gândurilor, telepatie". Ei nu o înţeleg, este o nebunie pentru ei. Dar pentru cei ce o înţeleg, este o binecuvântare. Ce este aceasta? - o descoperire. O descoperire a unei persoane? - a omului de pe platformă? Nu - este descoperirea lui Isus Hristos în această epocă a Bisericii aşa cum a promis-o El.

O, cum urăşte Satan toate acestea! El este descoperit şi planurile lui sunt zădărnicite. Satan urăşte descoperirea din Geneza. De ce este El împotriva descoperirii? Pentru că tot planul lui Dumnezeu cu Biserica este clădit pe descoperire. Indiferent câte seminare şlefuite am avea, descoperirea nu va veni niciodată prin ele. Seminarele cu teologia lor îşi au originea în epoca întunecoasă. Însă Biblia şi Biserica sunt o descoperire absolută.

Haideţi să deschidem la Matei 16:18 să vedem dacă este aşa. Când Isus cobora de pe munte, El a spus: "Ferice de tine Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. Iată îţi spun ţie: "Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui".

Biserica catolică învăţa că această piatra a fost Petru. Numai că aceasta este o înţelegere firească. Un om cu înţelegere duhovnicească nu ar putea primi aşa ceva. Dumnezeu care s-a descoperit prin Fiul Său, doar nu va zidi Biserica Sa pe un om născut din păcat. Petru a dovedit acest lucru prin lepădarea sa, la scurt timp după aceea. El nu putea fi piatra.

Piatra despre care vorbea Isus nu era nici Petru şi nici chiar El Însuşi. Nu era nici o bucată de stâncă, nici o piatră acolo, aşa cum presupun unele biserici. Nu era o piatră naturală. Mulţi protestanţi spun: "A fost Isus. El este Cel pe care va fi zidită Biserica". Nu, nici chiar aceasta nu este aşa. Dacă priviţi cu atenţie, atunci puteţi vedea că nici Petru şi nici Isus nu erau piatra. Era descoperirea. "... nici carnea nici sângele nu ţi-au descoperit, ci Tatăl Meu care este în ceruri".

Aş vrea să vă întreb ceva. În grădina Eden încă nu fusese scrisă Biblia. Cei doi fii, Cain şi Abel, au vrut amândoi să aducă o jertfa în care Dumnezeu să-şi găsească plăcerea. Când au făcut aceasta, au construit fiecare câte un altar. Dacă Dumnezeu ar fi aşteptat doar atât, ar fi fost nedrept să-1 condamne pe Cain. Cain a adus o jertfă. Abel a făcut şi el acelaşi lucru. Cain s-a rugat. Abel a făcut la fel. Cain a făcut tot ceea ce a făcut şi Abel.

Dacă totul s-ar reduce doar la a merge la biserică, la a aparţine de o biserică, a te ruga şi a-I aduce lui Dumnezeu închinarea, atunci ar fi fost nedrept că Dumnezeu să-l condamne pe Cain, care a făcut tot ceea ce a cerut Dumnezeu. Dar vedeţi, Abel a avut descoperirea. El a ştiut că nu era vorba despre un fruct care i-a făcut să fie izgoniţi din grădina Eden, aşa cum mai cred mulţi azi. Cain a venit şi a adus o jertfă din roadele câmpului, dar Dumnezeu a respins această jertfă. El a jertfit din roadele
câmpului pentru că el a crezut că acestea sunt cauza izgonirii lor din
grădina Eden. Luaţi seama la descoperire! Fiţi atenţi la înţelegerea diferită a acestor lucruri! Şi astăzi aceasta răneşte. Nu a fost mâncatul unui fruct cauza pentru care ei au fost scoşi din grădină. Eva nu a mâncat un măr. 

Desigur! Eva a recunoscut că era goală pentru că mâncase un măr? Nu putea fi decât ceva sexual. Noi am observat deja aceasta. Ei nu au nici un verset care să dovedească acest lucru, şi totuşi se folosesc de versetul în care Eva a spus: "Am primit un copil de la Domnul". Acelaşi lucru îl poate spune şi o prostituată. Dumnezeu este dătătorul oricărei vieţi. Dar aceasta era o viaţă stricată, pervertită. Fiţi atenţi la natura vieţii celor doi tineri. Cain era la fel că tatăl său, Diavolul, plin de ură, josnic, un criminal. Părinţii poate i-au explicat şi lui Abel despre roadele pomilor, dar lui i-a fost descoperit. Abel a luat un miel şi 1-a jertfit, i-a luat viaţa şi i-a vărsat sângele - nu roadele câmpului, mere, banane sau pere. Abel a avut descoperirea duhovnicească.” (Evrei 11:4). Şi Dumnezeu a depus mărturie că lui Abel i-a fost descoperită prin credinţă.

Deci, astfel a construit Dumnezeu Biserica Sa: "... nu carnea şi sângele ţi-au descoperit". Nu poate fi învăţată într-un seminar. Nimeni nu vă poate învăţa descoperirea. "Ci Tatăl Meu care este în ceruri ţi-a descoperit-o". Întreaga Biserica este fundamentată pe descoperire: "Şi

pe această piatră Îmi voi zidi Biserica Mea" - pe descoperirea lui Isus Hristos.

Voi puteţi primi ceea ce vă învaţă predicatorul sau un seminar. Voi puteţi accepta ceea ce spune biserica. Încă nu este corect aşa! Poate voi sunteţi în stare să prezentaţi lucrurile cu elocvenţă. Nu se poate întâmpla înainte ca Dumnezeu să vă descopere că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi că voi sunteţi mântuiţi prin sângele Său - pe descoperirea că El este Mântuitorul meu !! "Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui".

Acum voi puteţi înţelege de ce Satan este aşa de înverşunat împotriva acestei cărţi a Apocalipsei? Satan este împotriva a tot ce este descoperire duhovnicească. Acesta este motivul împotrivirii lui faţă de această slujbă, căci prin ea este descoperit Hristos. Bisericile cu denominaţiunile şi organizaţiile lor mari, cu mesajele lor împodobite, merg înainte. Lăsaţi-le să meargă. Satan nu se va interesa de ele. Membrii lor nu au greutăţi şi toţi îi bat pe umăr. Dar vine timpul când Dumnezeu va lucra prin Duhul Sfânt, iar Hristos se va descoperi cu putere în mijlocul Bisericii Sale. Bolnavii vor fi vindecaţi şi semnele pe care El le-a spus mai dinainte vor însoţi pe cei credincioşi.

Atunci Satan se perpeleşte şi vine împotrivă! Pe Satan nu-l interesează la câte biserici aderaţi. Acesta nu este important pentru el. Dar fiţi atenţi ce se întâmplă când Hristos vi s-a descoperit  că este Fiul lui Dumnezeu şi voi faceţi aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El - nu altele, ci aceleaşi lucrări ca şi El. Ioan 14 spune: "Cine crede în Mine va face aceleaşi lucrări, da el va face lucrări şi mai mari decât acestea". Hristos nu putea predica încă botezul cu Duhul Sfânt prin care aveau să se întâmple aceste lucrări. El nu putea încă să le prezinte, pentru că Duhul Sfânt nu le fusese încă dat. Dar Isus a venit şi Şi-a dat viaţa. Duhul Sfânt s-a întors şi ei au putut împărţi oamenilor viaţa veşnică. Despre semne şi minuni Isus a vorbit în mod clar în Marcu 16: "Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la toate făpturile". Până unde trebuiau ei să meargă? În toată lumea. Cui să predice? La toate făpturile. Atât timp cât Evanghelia este propovăduită, aceste semne îi vor însoţi pe toţi cei ce cred. Când aceasta va dovedi o descoperire, atunci fraţilor, împărăţia este aproape! „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui!”. Când un bărbat sau o femeie primeşte descoperirea prin Duhul Sfânt, aşa cum a primit-o Moise în pustie, atunci nimic nu-l mai poate opri. Ei rămân de neclintit. Satan urăşte descoperirea, căci prin aceasta planurile lui sunt date pe faţă. Natura cărţii dovedeşte că nu Ioan este autorul ei. A fost scrisă de el, totuşi inspiraţia a venit de la Dumnezeu. Haide să vedem ce stă în spatele acesteia: „Ferice de cel ce citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proroocii şi păzesc lucruriile scrise în ea! Căci vremea este aproape.”

„Vremea este aproape”. Când ? După ce întreaga descoperire a lui Isus Hristos este făcută cunoscută Bisericii Sale. În decursul epocilor, lor le-a fost descoperită în parte. Dar noi ne găsim în timpul sfârşitului.

Noi am ajuns acum la sfârşitul lumii; la sfârşitul istoriei lumii. Înainte ca această săptămâna să se încheie, dacă ne ajută Dumnezeu, vom dovedi că ne aflăm la sfârşitul epocilor Bisericii. Noi ne aflăm acum în epoca Bisericii Laodicea, sfârşitul tuturor epocilor. Lumea politică este la sfârşit, la fel şi lumea naturală; sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Acum câteva zile când mă întorceam din Shrevport am privit natura şi mi-am zis: "Copacii şi iarba mor. Florile se vestejesc. Eu voi muri. Lumea este gata să moară. Toate lucrurile care se găsesc în această lume, toţi cei care se găsesc aici în dimineaţa aceasta sunt gata să moară. Cu siguranţă că există o altă lume în care noi nu vom muri niciodată" Exact aşa cum există această lume în care omul moare, tot aşa există o lume în care totul trăieşte. Noi tânjim să ajungem în acel loc în care totul este nemuritor, în slava lui Dumnezeu. Cu primele trei versete aproape că am aşezat fundamentul. Primul verset vorbeşte despre descoperirea lui Isus Hristos. În al doilea, îngerul o dă lui Ioan. În al treilea verset este rostită binecuvântarea asupra oricui citeşte. Cine nu poate să citească, "Ferice de cei ce ascultă!" Nu puteţi să citiţi, atunci puteţi să ascultaţi. Vedeţi, este binecuvântat şi cel ce citeşte şi cel ce ascultă. Dacă voi doar staţi şi ascultaţi Cuvântul, sunteţi binecuvântaţi. În Vechiul Testament preotul citea în fiecare dimineaţă din Scriptură şi adunarea asculta. Mulţi dintre ei nu puteau citi. "Ferice de cel ce citeşte şi cel ce ascultă Cuvântul proorociei ... pentru că timpul este aproape".

În versetele 4-6 este dat salutul către Biserică. Înainte de a începe doresc ca fiecare să fie foarte atent. Ce este aceasta? Este descoperirea lui Isus Hristos, în care Dumnezeu îndepărtează valul timpului. Aici este perioada de timp a Bisericii despre care Isus nu a vorbit nimic în timpul vieţii Lui pământeşti. Dar Dumnezeu a îndepărtat cortina timpului şi Ioan a putut vedea ce se va întâmpla în epocile următoare. El a scris ce a văzut şi a trimis cartea celor şapte biserici. Ce s-a întâmplat? A fost dezvăluită lucrarea lui Isus Hristos în decursul veacurilor viitoare. Aceasta este cartea profetică a Noului Testament care redă lucrarea Domnului. Dumnezeu ne-a trimis-o prin îngerul Său şi Ioan a scris totul pentru ca toţi cei ce o citesc să fie binecuvântaţi. Căci timpul împlinirii tuturor lucrurilor scrise în ea este aproape.

Acum vom cerceta aceste simboluri tainice, deci partea adâncă a acestui mesaj adresat celor şapte biserici din Asia Mică. Fiecare biserică locala a avut caracteristicile viitoarei epoci a Bisericii. El le-a lăudat şi le-a recunoscut lucrările. Asia Mică era numai o mica parte din Asia. Se spune că ar avea dimensiunile statului Pensylvania sau Indiana. Cele şapte biserici se aflau în zona aceasta. Existau multe alte biserici, totuşi acestea aveau trăsături de caracter deosebite.

Aş vrea să mă refer acum la vers. 4: "... din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine". Cele şapte biserici primesc un mesaj din partea Celui ce era, Celui ce este şi Celui ce vine. Cel ce era odată este Acelaşi care este şi acum şi Acelaşi care va veni. El ne face cunoscută tripla Sa descoperire. În versetul 8 citim: "Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic". Priviţi versetele 4 şi 8, ele spun acelaşi lucru. "Cel ce este, Cel ce era, Cel ce vine, Cel Atotputernic". Aici El prezintă Bisericii Dumnezeirea Sa. Astăzi se spune că El ar fi un prooroc. El este mai mult decât un prooroc. Alţii încearcă să facă din El trei dumnezei. El nu este trei. El este un Dumnezeu care se descoperă în trei forme de manifestare.

Gândiţi-vă, aceasta este descoperirea; "... dacă cineva adaugă ceva la cuvintele acestei proorocii, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta". Isus nu s-a descoperit ca trei dumnezei, ci ca un Dumnezeu în trei forme de manifestare.

Este minunat să cercetam epocile Bisericii ca să vedem când s-a pierdut Adevărul. El s-a pierdut începând cu Conciliul de la Niceea. Atunci s-a produs o mare despărţire şi amândouă grupările au pierdut echilibrul. În aceste zile de pe urmă ei fac acelaşi lucru, ca la Conciliul de la Niceea. Se repetă totul. Aşa de sigur cum stau eu aici se vor uni catolicii cu protestanţii şi vor cădea de acord. Priviţi-l pe episcopul anglican care duce tratative cu papa.

În Biblie nu există nici o învăţătură trinitară. Există numai un singur Dumnezeu. Acest lucru este clarificat aici în cartea Apocalipsei. Întregul canon al Scripturii a fost confirmat aici, pentru că Hristos Şi-a pus propria Sa pecete pe ea. Când cineva scoate sau adaugă, partea lui este luată din Cartea Vieţii. Apropiaţi-vă de toate aceste lucruri fără prejudecăţi, ci cu o inimă şi cu gânduri deschise.

La Conciliul de la Niceea s-au luat două mari decizii. Ei au avut două opinii extreme. Unii credeau în trinitate, alţii credeau într-un singur Dumnezeu. Amândouă gândurile au venit la existenţă şi s-au îndepărtat unul de altul şi de adevăr. Cei ce credeau în trinitate, aveau un dumnezeu în trei persoane. Cei ce credeau în unitate, au de venit unitarieni. Unul este la fel de încurcat ca şi celalalt. Amândouă se îndepărtează de original, dar tocmai aici în Apocalipsa este dezvăluit originalul!

Isus nu putea fi propriul Său Tată. Iar dacă ar fi avut un alt
Tată decât pe Duhul Sfânt, El ar fi fost un Fiu nelegitim. Scriptura ne
spune că El a fost zămislit de la Duhul Sfânt. Dar El a spus că
Dumnezeu este Tatăl Lui. De aceea trebuie ca Dumnezeu şi Duhul
Sfânt, conform Matei 1: 18-20, să fie una şi aceeaşi persoană. Este imposibil că El să aibă doi taţi. El a fost numit EMANUEL – Dumnezeu este cu noi. Când El a umblat pe pământ, a făcut afirmaţia că  El şi Tatăl una sunt. El s-a făcut cunoscut în tripla Sa descoperire ca Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic. Deci nu există trei dumnezei, ci numai unul singur.

La Conciliul de la Niceea ei au adoptat o trinitate pentru că păgânii aveau mai mulţi zei. Ei se rugau la străbunii lor morţi, De aceea ei au acum pe sfânta Cecilia, sfântul Marcu, sfinţi şi iar sfinţi. Dar Pavel a spus: "Căci este un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Omul Isus Hristos" (1 Tim. 2:5). Numai El singur! Pentru că romanii aveau pe Jupiter, Marte şi Venus, trebuiau şi ei sa aibă un dumnezeu trinitar şi din cele trei descoperiri ale lui Dumnezeu au făcut trei dumnezei. Dar El a spus lămurit în cartea Apocalipsei cine este El: "Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi Sfârşitul, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era, Cel ce vine, Cel Atotputernic". El este "A" şi "Z" ale alfabetului grecesc. El este Crinul din vale, Trandafirul din Saron, Tată, Fiu, Duh Sfânt, Cel ce era, Cel ce este, Cel ce vine, Rădăcina şi Vlăstarul lui David - El este Dumnezeu. "Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei... "Dumnezeu a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă" (1 Tim. 3: 16). El este Dumnezeu, nu a treia persoană a sfintei treimi sau un proroc,  ci El este Dumnezeu Însuşi descoperit în trup omenesc. Ţineţi minte, aceasta este o descoperire!

La început Dumnezeu s-a descoperit că marele Iehova care locuia în stâlpul de foc deasupra Israelului şi care 1-a călăuzit. Acesta era Dumnezeu arătat ca Îngerul legământului. El S-a pogorât pe munte, care era înconjurat de foc. Ieşea foc din munte atunci când El a scris cele zece porunci. El era Dumnezeu ca Tata pentru copiii Săi, neamul ales,evreii.

Apoi acelaşi Dumnezeu S-a descoperit într-un trup născut de o fecioară, trup pe care El l-a zămislit în pântecele Mariei. Şi astfel El a trăit - Şi-a întins cortul printre oameni - Acelaşi Dumnezeu a devenit trup şi a locuit printre noi - aşa cum spune Biblia "Dumnezeu era în Hristos" (2 Cor. 5 : 19). Trupul era Hristos. În Isus locuia trupeşte plinătatea dumnezeirii. Voi nu puteţi face din El trei persoane diferite. Voi nu puteţi boteza în numele a trei dumnezei, pentru că există un singur Dumnezeu. Acelaşi Dumnezeu a devenit trup şi el a spus: "Eu vin de la Dumnezeu şi mă întorc la Dumnezeu".

După ce El a plecat de pe pământ (trecând prin moarte, îngropare, înviere şi înălţare la cer), S-a arătat lui Pavel pe drumul Damascului. Pe atunci el se numea încă Saul. Vocea a răsunat şi i-a vorbit: "Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?" El a întrebat: "Cine  eşti Tu?" şi El i-a spus: "Eu sunt Isus". Acesta era El în Stâlpul de Foc, o lumină care a orbit ochii apostolului. El s-a întors înapoi! Acelaşi Isus s-a întors la Dumnezeu Tatăl. De aceea spune El aici: "Eu sunt Cel Atotputernic". El S-a întors în aceeaşi formă ca înainte de a deveni trup. Trupul în care El a locuit a fost numit Isus, omul pe care-L cunoaştem ca Isus.

Mulţi dintre voi dragi unitareni, care botezaţi în Numele lui Isus, sunteţi greşiţi. În lume există mul|i oameni pe care îi cheamă "Isus", dar există numai un singur Domn Isus Hristos. El a fost născut ca Hristos. El este Dumnezeu. Tată, Fiu, Duh Sfânt nu sunt nume. Sunt titlurile unui Nume. când spuneţi: "Botezaţi-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt..." Tată nu este un nume, Fiu nu este nume, nici Duh Sfânt nu este nume. Sunt titluri ca şi cuvântul "om", care denumeşte ceea ce suntem. Duhul Sfânt este o denumire. Voi spuneţi "In Numele Tatălui..". Uitaţi-vă la taţii şi la fiii acestora. Recunoaşteţi că aici se cere un Nume. Tată, Fiu şi Duh Sfânt nu sunt nume, sunt titluri care sunt în legătură cu Numele lui Isus Hristos. Aşa a botezat Biserica la început, pe timpul apostolilor. Eu vă rog să-mi arătaţi din istoria Bisericii sau din Scriptură dacă Biserica creştină a botezat altfel decât în numele lui Isus Hristos, până când a luat fiinţă biserica catolică. Ei au aşezat Titlul "Tată, Fiu şi Duh Sfânt" ca pe un crez. Puteţi aduce cărţile voastre de istorie. Nu există aşa ceva. Numai după anul 304 d. H. a fost stabilit şi formulat deschis botezul trinitar. Un botez trinitar pentru un dumnezeu trinitar "Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Duhul Sfânt". Aceasta se trage din păgânism şi este păgânism. Până la sfârşitul săptămânii doresc să vă citesc din cărţile de istorie şi să vi-o arăt din Scriptură. În această dimineaţă vorbim despre Apocalipsa ca sa dovedim de unde vine şi cum a început. Înapoi la Adevăr, fraţilor! Noi trăim în zilele de pe urmă.

Aşteptaţi până vom studia Biserica din Efes şi o vom compara cu Laodicea, ca să recunoaştem ce s-a întâmplat între timp. Voi veţi vedea cum s-a strecurat acest lucru în Biserică. Merge până în timpul lui Luther. "... îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort". Numele "Sardes" înseamnă "mort". Ei au pierdut Numele Lui în timpul acelei perioade de 1500 de ani ai Epocilor întunecate. Fiecare dintre Biserici a ţinut cu tărie de acest nume până la începutul epocii întunecate. Apoi ei au ţinut Conciliul de la Niceea, în 325 d. H., când au dat la o parte Numele Lui şi au făcut din El trei dumnezei.

El spune însă aici : "Eu sunt Cel ce era, Cel ce este şi Cel ce vine, Cel Atotputernic". Desigur, El s-a făcut cunoscut pe pământ în trei forme de manifestare. El s-a descoperit în trei forme. Pe pământ era Proorocul. În cer El este Preot. El vine înapoi pe pământ că Împărat. Împărat, Preot şi Prooroc - Cel ce era, Cel ce este, Cel ce vine."Cel ce era" este Isus ca Prooroc, "Cel ce este" este El ca Preot, prin faptul că aduce jertfe duhovniceşti, un Mare Preot care poate fi atins de simţământul neputinţei noastre şi care se descoperă şi dovedeşte că este în mijlocul nostru. El este Prooroc, Preot şi Împărat, dar un singur Dumnezeu.

Când umbla pe pământ, El era Proorocul, Cuvântul cel adevărat, Martorul credincios. aşa ÎI numeşte Biblia. Martorul credincios este Proorocul. El este acum Preot. Când El se va întoarce va fi Împărat.

Haide să citim Apocalipsa 15 : 3 şi să vedem că El cu adevărat va veni ca Împărat: Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu şi cântarea Mielului. Şi ziceau : Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor!"

Ce a fost El pe pământ? Prooroc. Cum au cunoscut oamenii că el este un Prooroc? El a făcut semnul lui Mesiah, al unui prooroc. O, lăudat fie numele Domnului! Cum au putut ei să treacă pe lângă El? Ei se aşteptau să vadă altceva. El a arătat semnul lui Mesiah. Dar ei nu au       vrut sa ia seama la acesta. El a fost un Prooroc.

Moise a spus: "Un prooroc ca mine va ridica Domnul Dumnezeu din mijlocul tău, dintre fraţii tăi; de el să ascultaţi ... cine nu va asculta Cuvintele Mele pe care el le va spune în numele Meu, să fie pedepsit cu moartea". Pe pământ el a fost Prooroc. Ce a fost El? Martorul credincios al Cuvântului lui Dumnezeu. El a fost Cuvântul lui Dumnezeu descoperit. În Ioan 1:1 scrie: "La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu ... şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit în mijlocul nostru".

El a fost Martorul credincios al Cuvântului lui Dumnezeu. El a fost Cuvântul lui Dumnezeu. El a fost Prooroc pentru că Cuvântul lui Dumnezeu i-a vorbit. El a putut spune: "...Fiul nu face nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcând"... "Tatăl meu lucrează până acum" ... "Eu şi Tatăl una suntem" ... "Tatăl meu este în Mine", spunea Isus ca om.

Dumnezeu are multe titluri. Iehova - Jireh, Iehova - Rafa; El are şapte nume în legătură cu mântuirea. El are multe titluri: Trandafirul din Saron, Crinul din vale, Luceafăr, Tată, Fiu, Duh Sfânt şi altele. Dar El are un singur nume omenesc. Şi acesta este Domnul Isus Hristos.

Când a fost născut ca Hristos, Domnul, I-au pus numele după opt zile, ISUS. Nume care a fost spus mai dinainte de Duhul Sfânt. Când mama Sa 1-a adus pentru tăierea împrejur, El a fost numit ISUS. El a fost născut ca Hristos, aşa cum eu m-am născut Branham. Eu sunt născut ca Branham. Numele William mi-a fost dat. Amin. El a fost născut ca Hristos Mântuitorul şi după opt zile i-a fost dat numele ISUS. El a fost Domnul slavei descoperit. El este Domnul Isus Hristos, Dumnezeul  slavei  care  S-a făcut cunoscut în  mijlocul  nostru.

Pe pământ El a fost Prooroc. În slavă El este Preot şi El vine ca Împărat. 0, cât de mult iubesc eu aceasta! Ca Prooroc, "Martorul Credincios" al Cuvântului.

Ca Preot El aduce propriul Său sânge înaintea lui Dumnezeu. Ca Împărat el este Împăratul neamurilor. Nu Împăratul lumii, ci El este Împăratul celor sfinţi. Noi avem pe pământ împăraţi care sunt puşi să domnească peste un popor, dar noi avem un Împărat şi o Împărăţie. Acesta este motivul pentru care noi ne purtam altfel.

Acum câteva zile am fost cu soţia într-un magazin şi am văzut ceva ce aproape ar putea fi descris că o minune. Era vara şi o femeie avea pe ea chiar şi o haină. Eu am spus: "Acesta este un lucru deosebit". Vedeţi, ea era prima femeie care era îmbrăcată aşa cum se îmbracă femeile. Dumnezeu aşteaptă sfinţenie din partea poporului Său. Femeile din bisericile denominaţionale se îmbracă la fel ca cele din lume pentru că nu au fost învăţate şi nu au văzut altceva. Aceasta este biserica lumească. Vom cerceta săptămâna aceasta diferenţa dintre Biserica duhovnicească şi cea lumească. Oamenii se îndreaptă din nou către bisericile făcute de oameni. Biblia spune în Apocalipsa 17 că ei vor face aceasta. Ei se întorc prin faptul că se organizează şi spun: "Noi suntem aceasta sau cealaltă". La început nu a fost aşa. Nu s-a luat puterea din Biserică şi sa fie dată unui episcop sau papă. Dumnezeu este în Biserica Sa şi în mijlocul poporului Său şi se face cunoscut peste tot prin şi în mijlocul poporului Său.

Soţia mea a făcut următoarea observaţie: "Nu suntem noi toţi americani?" Eu am răspuns: "Nu, noi locuim aici, dar nu suntem americani, noi suntem creştini. Împărăţia noastră este sus". Dacă viaţa noastră se trage de acolo, atunci noi ne îndreptăm într-acolo. Viaţa noastră se trage dintr-un loc sfânt. Acolo lucrurile arată altfel. Se îmbracă altfel. Acolo sus femeile au părul lung şi nu se fardează. Nu poartă pantaloni scurţi, ele poartă rochii, îmbrăcăminte lungă au păr lung, etc. Natura de acolo de sus se reflectă prin noi. Bărbaţii nu fumează, nu mesteca, nu mint şi nici nu fură. Duhul lor îşi are originea într-un loc sfânt. De aceea ei sunt sfinţi şi se recunosc ca fraţi. Aşa este. Originea noastră este într-o anumită Împărăţie. Noi avem un Împărat. El este Împăratul sfinţilor.

Cuvântul "sfânt" vine de la cuvântul "sfinţit". Astfel, dacă cineva este sfinţit, Hristos, Duhul Sfânt va lucra în inimă şi-şi va aşeza Împărăţia chiar în locul acela. Aceasta ar trebui să ne copleşească. Când un vas este sfinţit prin Dumnezeu, Hristos Împăratul, Duhul Sfânt şi El lucrează în noi, Împăratul îşi aşează Împărăţia. O, amin! Întreaga voastră fiinţă va fi condusă de Împăratul sfinţilor. O, Împărăţia! Fiecare Împărăţie de pe pământ va fi cutremurată de puterea atomică. Totuşi Biblia spune: "Noi avem o Împărăţie care nu se clatină". El este Împăratul neamurilor.

Fiţi atenţi la simbolurile din Biblie care se referă la Hristos aici pe pământ. Pe pământ El a fost Prooroc. Un prooroc are Cuvântul. Lui îi este dată înţelegerea dumnezeiască a Cuvântului. Cuvântul dumnezeiesc a fost scris. Proorocul are Duhul Sfânt în el. În Vechiul Testament, proorocii la care venea Cuvântul erau numiţi "dumnezei" (Ioan 10 : 34). Isus a spus: "Nu este scris în Legea voastră ... voi sunteţi dumnezei. Dacă Scriptura i-a numit "dumnezei" pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, cum ziceţi că hulesc Eu ... pentru că am zis sunt Fiul lui Dumnezeu?"

Proorocii au fost numiţi "dumnezei" pentru că au avut Cuvântul, acel "Aşa vorbeşte Domnul". Nimic nu putea fi amestecat cu cuvântul adus de el. Domnul a spus: "Dacă este un prooroc printre voi, Eu voi pune cuvintele Mele în gura lui. şi dacă cineva nu ascultă de cuvintele Mele pe care le rosteşte el în Numele Meu, pe acela II voi judeca Eu însumi". Dacă ceea ce spune un prooroc în Numele Domnului nu se împlineşte, este un cuvânt pe care Domnul nu 1-a vorbit; acel prooroc a vorbit din îndrăzneală. Să nu-l credeţi. Prin aceasta să-l recunoaşteţi. MĂRTURISIREA DUMNEZEIASCĂ TREBUIE SĂ SE POTRIVEASCĂ CU ACEASTĂ ULTIMĂ DESCOPERIRE CĂTRE BISERICĂ. El este Dumnezeul cel Atotputernic.

Pe pământ El a fost un vultur, un prooroc. Un prooroc este asemănat cu un vultur. Un vultur este cea mai tare şi mai copleşitoare pasăre care există. La cei mai mari vulturi deschiderea aripilor este de circa patru metri. El poate zbura foarte sus. Dacă o altă pasăre încearcă să-l urmeze, ea va fi descompusă. Penele i-ar fi smulse şi ar cădea. De ce? Un vultur este construit într-un mod deosebit. Ce i-ar folosi lui dacă ar putea să zboare aşa de sus, dar nu poate să vadă? Ce ar face el acolo sus? Când voi spuneţi că ochii unui uliu sunt buni, atunci ar trebui să vedeţi mai întâi ochii unui vultur. Un uliu ar recunoaşte probabil o găină, aşa este. Dacă un uliu încearcă să urmeze un vultur atunci el moare. El se va sufoca. El nu poate sta în aceeaşi sferă cu un vultur. Şi nici ochii lui nu sunt aşa de pătrunzători ca să poată recunoaşte depărtările.

De aceea Îi aseamănă Dumnezeu pe proorocii Săi cu vulturii. Un vultur se avântă în înălţimi şi poate vedea în depărtare. Hristos a fost pe pământ un vultur. În moarte, el a fost Mielul. Acum El este Marele Preot. Aşa este! Când El va reveni, va fi Împărat. Apoi El va fi şi Leu. Amin. Leul din seminţia lui Iuda. Amin. El este Vultur, Miel şi Leu. El este Tată, Fiu şi Duh Sfânt, Prooroc, Preot şi Împărat ... "Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic". El este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul - Dumnezeu veşnic.

Vreau să vă întreb ceva pe voi, dragi prieteni catolici. Voi învăţaţi relaţia veşnică dintre Tată - Fiu, a lui Isus Hristos cu Dumnezeu. Cum puteţi da o asemenea interpretare acestui Cuvânt? Eu sunt un om cu puţină şcoală, am terminat şapte clase şi totuşi vă spun: Un fiu trebuie să aibă un început. Cum poate el în acelaşi timp, să fie veşnic? Veşnicia nu are nici început şi nici sfârşit. El are un început, cum ar putea El să fie un "Fiu veşnic"? Nu exista un Fiu veşnic. El este veşnicul Dumnezeu , nu veşnicul Fiu. El este cel Atotputernic, Jehova - Jireh, Jehova - Rapha, descoperit în trup. "In El a locuit trupeşte toată plinătatea dumnezeirii". Aţi observat voi că de Rusalii, Stâlpul de Foc s-a împărţit peste credincioşi? Limbi de foc s-au aşezat pe fiecare din ei. Ce a făcut Dumnezeu prin aceasta? El s-a împărţit pe Sine Însuşi în Biserica Sa, a venit asupra fiecăruia, părtaşi fiind atât bărbaţii cât şi femeile.

Cum poate un om să spună: "Papa sau un episcop sunt cei sfinţi". Cel sfânt este Hristos, Duhul sfânt în voi. Cum puteţi spune că laicii nu au nici un cuvânt de spus în biserică? Fiecare din voi are ceva de făcut. Fiecare din voi are un mesaj pe care trebuie să-l aducă.

Duhul Sfânt s-a împărţit El însuşi în zilele de Rusalii. "În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine, că Eu sunt în voi şi voi sunteţi în Mine". În acele zile va veni Duhul Sfânt peste voi, va fi în voi şi va lucra prin voi. Amin. Aşa este. Voi nu aveţi nevoie să ascultaţi de părerea unui preot sau episcop. Duhul Sfânt are dreptul să lucreze unde şi prin cine vrea. El (Hristos) este Preotul nostru, Marele  nostru Preot. El este Prooroc, Preot şi Împărat.

Citim mai departe din Apocalipsa 1:8 : "Şi de la Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut dintre cei morţi, Domnul Împăraţilor pământului! A Lui care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său...".

Cuvântul „spălat se trage din cuvântul grecesc "eliberat". Noi eram legaţi de pământ prin păcatele noastre. El ne-a eliberat. Noi nu puteam nici să vedem, nici să auzim şi nu aveam nici o idee despre Cer. Dar de când sângele lui a curs, s-a rupt legătura şi noi am devenit liberi.

Eu am citit odată o poveste care se potriveşte bine aici. Un ţăran a prins odată o cioară şi a legat-o de un par. El a spus : "Prin aceasta le voi învăţa minte şi pe celălalte". El a legat cu un şnur piciorul păsării. Biata pasăre a slăbit în aşa hal că abia mai putea merge.

Aşa stau lucrurile şi cu unele organizaţii care îi leagă pe oameni şi ei nu mai pot înainta. Ei spun: "Zilele minunilor au trecut". Voi sunteţi legaţi! Aşa este, dacă voi spuneţi: "Nu există aşa ceva ca Duhul Sfânt. El nu mai vorbeşte în limbi ca la început". El este Dumnezeu. "El este acelaşi ieri, azi şi în veci" (Evrei 13:8). Locuind în toate epocile Bisericii. El este Dumnezeu şi El trăieşte în fiecare epocă a Bisericii. El va locui în fiecare epocă a Bisericii şi El va locui în poporul Său pentru veşnicie. Noi purtăm deja în noi viaţa veşnică.

Denominaţiunea 1-a legat pe săracul om prin : "Zilele minunilor au trecut, nu există vindecare dumnezeiască". Bietul de el şchioapătă încolo şi încoace până când aproape nu va mai putea merge. In povestea cu cioara, într-o zi a venit un om bun şi a spus: "Biata cioara îmi pare rău pentru tine" şi a luat cuţitul şi a tăiat şnurul. Celelalte ciori treceau pe acolo şi spuneau: "Hei, tu, cioară bătrână, vino încoace. Noi zburăm spre sud, se apropie vremea rece". Ştiţi voi ce s-a întâmplat? Cioara cea bătrână nu mai putea merge ca înainte. Ea tot spunea: "Eu nu pot. Nu este pentru zilele noastre ... Noi pur şi simplu nu putem". Ea fusese legată atâta timp încât gândea că mai este legată.

Aşa stau lucrurile cu mulţi oameni. Ei sunt legaţi prin crezuri şi denominaţiuni. Totul a început cu biserica-mamă, curva, şi s-a tot spus: "Isus Hristos nu este acelaşi; El nu vindecă şi nici nu botează cu Duhul Sfânt" .Voi aţi fost legaţi atât de mult timp, încât credeţi că mai sunteţi legaţi. Isus Hristos, în bunătatea Lui şi-a vărsat sângele ca să ne elibereze şi să ne cureţe de păcatele noastre. Ce este păcatul? Va întreb pe toţi: ce este păcatul? Păcatul este necredinţa! "Cine nu crede va fi osândit". Numai păcatul vostru, necredinţa vă ţine departe de libertate. Dumnezeu vă eliberează de necredinţă dar voi sunteţi aşa de legaţi de crezurile voastre încât nu mai credeţi că aţi fost eliberaţi. Voi flămânziţi şi şchiopătaţi încoace si-ncolo şi spuneţi: "Eu sunt prezbiterian. Eu sunt baptist. Eu aparţin de "Biserica lui Hristos". Zilele minunilor au trecut".

Tu, sărman suflet flămând, de ce nu te înalţi tu? De ce nu te îndepărtezi de necredinţă şi să crezi fiecare avertizare? Înalţă-te spre Soarele neprihănirii care are vindecarea sub aripile Sale. Amin. Asta este, fraţi şi surori. O, cel eliberat de Fiul este cu adevărat liber.

"Dar predicatorul meu spune ...". Ascultă ce spune Biblia. Voi sunteţi liberi, voi sunteţi eliberaţi. "Biserica mea ..." Dezlegaţi-vă! El ne-a curăţat şi ne-a eliberat, dezlegându-ne de denominaţiunile noastre prin propriul Său sânge. El ne-a eliberat că noi să putem gândi liber, să putem acţiona şi vorbi liber. "O, eu mă voi întoarce la predicatorul meu şi-i voi spune că eu trebuie să mă las botezat încă o dată, el va ..." Voi sunteţi liberi. Aceasta este o descoperire, voi o ştiţi. Voi sunteţi eliberaţi. Dacă sunteţi stropiţi în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, atunci pentru voi există o posibilitate să fiţi botezaţi corect. Aici este un bazin cu apă pregătit în acest scop. Vedeţi, altfel nu este corect. Voi nu mai sunteţi legaţi. Voi sunteţi liberi. Poate încă nu aţi recunoscut-o. Lăsaţi-mă să vă spun în dimineaţa aceasta ce zice Scriptura: "El a dezlegat legătura păcatului şi a necredinţei pentru ca noi să primim descoperirea lui Isus Hristos". Mergeţi liberi! Eliberaţi-vă, nu mai luaţi cuvântul unei biserici, ci Cuvântul lui Dumnezeu. Aici este descoperirea care ne arată cine este El. "Întotdeauna am crezut că Dumnezeu Tatăl este un bătrân cu barba lungă şi păr alb, că Fiul este un bărbat de vârstă mijlocie şi că Duhul Sfânt este aducător de noroc", spunea cineva. Fraţilor, acesta este păgânism. Chiar în prima porunca citim: " Ascultă Israele! Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, singurul Dumnezeu". El este Un Dumnezeu, nu trei Dumnezei. El s-a descoperit în trei manifestări, slujind pentru trei scopuri. El este PROOROC, PREOT şi Împărat. El este Vultur, Miel şi Leu. El este Crinul din vale, Trandafirul din Saron, Luceafărul strălucitor de dimineaţă. El este Rădăcina şi Vlăstarul lui David. El este de la "A" până la "Z". El este Tată, Fiu şi Duh Sfânt. El este toate acestea, totuşi Unul singur. El este un singur Dumnezeu. Acestea sunt titlurile Lui , care ni-L descriu pe El, dar există numai un Dumnezeu.

Niciodată nu s-a botezat cineva, în Biblie sau în istoria Bisericii, în Numele "Tată, Fiu şi Duh Sfânt", până la începutul bisericii catolice. Dacă puteţi arăta aşa ceva, atunci vă rog veniţi aici şi prezentaţi-o. Atunci voi ieşi din clădire şi voi declara că sunt un făţarnic şi că i-am învăţat greşit pe oameni. Tu, păstorule, care eşti aici şi auzi aceste lucruri, eşti obligat s-o faci sau să încetezi să mai înveţi greşit pe oameni.

Dacă luaţi Sfânta Scriptură veţi vedea că nimeni niciodată, nu a fost botezat în titlurile Tată, Fiu, Duh Sfânt. Aceasta duce la trei dumnezei, care se potrivesc în ceremoniile păgâne . Catolicismul în lume nu este altceva decât o formă păgână a creştinismului. Din această Biserică au ieşit Martin Luther, John Wesley, baptiştii, prezbiterienii, etc.

Dar în zilele de pe urmă a fost deschisă o uşă către adevăr, o uşă către "Aşa spune Scriptura!" şi un prooroc mare trebuie să fie pe pământ în zilele din urmă - noi credem că el vine  şi Domnul îşi va avea Biserica Sa. Noi vom vedea acest lucru.

Gândiţi-vă la aceasta! Este descoperirea din care nu se poate scoate nimic. Ce somaţie! Găsiţi numai o persoană sau un pasaj din Scriptură în care cineva să fi fost botezat în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Dovediţi-mi din Scriptură dacă s-a stropit pentru iertarea păcatelor. Nu s-a făcut niciodată aşa ceva! Şi fiecare persoană, indiferent cum a fost botezată, trebuie să se boteze încă o dată în Numele Domnului Isus Hristos ca să primească Duhul Sfânt.

În Fapte cap. 19 citim: "Pavel a venit în Efes şi a găsit câţiva ucenici". El a spus "ucenici" . Ei aveau o adunare copleşitoare. Ei urmau pe un om numit Apolo, un avocat pocăit, care era un urmaş al lui Ioan Botezătorul. El era un baptist şi dovedea cu Scriptura că Isus era Hristosul. Aquila şi Priscila îl cunoşteau bine pe Pavel şi i-au spus despre acest bărbat. Ei s-au dus să-l asculte. El vorbea foarte bine, totul era frumos, totuşi: "Aţi primit voi Duhul Sfânt după ce aţi crezut?"

Care este situaţia voastră, baptiştilor, care credeţi că aţi primit Duhul Sfânt atunci când aţi crezut? Pavel a spus: "Aţi primit voi Duhul Sfânt după ce aţi crezut ?" Cineva mi-a spus: "Nu este scris în felul acesta ". Eu stau împotriva acestui lucru. Am aici două versiuni, una în limba greacă şi alta în limba ebraică. În felul acesta o spune şi Biblia grecească şi cea ebraică şi cea aramaică: "Aţi primit voi Duhul Sfânt după ce aţi crezut?"

Ucenicii lui Ioan au răspuns: "Nu, noi nici nu am auzit că s-a dat vreun Duh Sfânt". Pavel a continuat: " Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?" Ei au răspuns: "Noi am fost botezaţi de acelaşi om care L-a botezat şi pe Domnul Isus Hristos. Noi am fost botezaţi cu botezul lui Ioan". Poate au fost botezaţi în acelaşi râu. Pavel le-a spus: "Asta nu ajunge. Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, nu pentru iertarea păcatelor". Unii dintre cei de la Jesus Only (numai Isus) botează spre mântuire şi aceasta este greşit. Apa nu-l mântuie pe un om. Sângele lui Hristos, pocăinţa, nu un botez spre înnoire. Înnoirea vine prin Duhul. BOTEZUL ESTE EXPRIMAREA EXTERIOARĂ CĂ LUCRAREA INTERIOARĂ DE ÎNNOIRE S-A FĂCUT.

Deci, Pavel le-a spus: "Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi a poruncit poporului să creadă în Acela, Mielul de jertfă care trebuia să vină, Domnul Isus Hristos". Când ei au auzit aceste lucruri, s-au lăsat botezaţi din nou în Numele lui Isus Hristos ... şi când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, aceştia au primit Duhul Sfânt, au vorbit în alte limbi şi au proorocit.

Eu vă întreb dacă nu aceasta este Scriptura. Arătaţi-mi dacă cineva a fost botezat în Noul Testament altfel decât în Numele Domnului Isus Hristos. Dovediţi-mi-o!

Agab şi mulţi alţii până înspre Conciliul de la Niceea, toţi au fost botezaţi în Numele lui Isus Hristos. Misionarii au pregătit ogorul în Numele iui Isus Hristos.

Dar la Conciliul de la Niceea au fost făcuţi trei dumnezei. Ei l-au pus pe Pavel în locul lui Jupiter, au pus-o pe Maria în locul zeiţei Venus. Ei au tot felul de zei şi sfinţi şi au şi un botez trinitar cu care i-au hrănit şi pe protestanţi. Ei mai înghit şi astăzi acest lucru. ( Dar lumina din timpul serii a venit. Proorocul Zaharia a spus: "Spre seară se va arăta lumina". Credeţi? Petru a spus în ziua de Rusalii, stă scris în Fapte 2:36 : "Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi"

Cu puţin timp în urmă am vorbit cu un iudeu, aici, în "Casa lui David". El a zis: "Voi păgânilor, nu puteţi să-L tăiaţi pe Dumnezeu în trei şi să-L daţi unui iudeu. Noi ştim mai bine". Eu am răspuns: "Aşa este, rabi. Noi nu-L împărţim pe Dumnezeu în trei. Îi crezi tu pe prooroci?" El a răspuns: Sigur!" Eu am spus: "Crezi tu Isaia 9:6?" El a zis: "Da!" Am spus mai departe: "Despre cine vorbea proorocul?" El a spus "Despre Mesia". Eu 1-am întrebat: "In ce legătură va fi Mesia cu Dumnezeu?" El a continuat: "El va fi Dumnezeu. Eu am spus: "Aşa este". Amin. Vedeţi, voi nu-L puteţi tăia în trei părţi. Dacă voi mergeţi misionari în Israel (cred că unul este aici astă seară), nu încercaţi să vă apropiaţi de un iudeu cu titlurile Tată, Fiu şi Duh Sfânt. El vă va spune rapid de unde vin acestea: de la Conciliul de la Niceea. El nu va asculta aşa ceva. Foarte bine puteţi să mărturisiţi că Dumnezeu a devenit trup în statura omenească şi a trăit printre noi ca să ne sfinţească. Când El a plecat dintre noi, El a făgăduit să vină El Însuşi sub forma Duhului Sfânt în noi. Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt sunt una şi aceeaşi persoană.

În cartea neamului lui Isus Hristos, în Matei cap. 1, scrie: "Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacov ...". Apoi la vers. 18 scrie: "Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Dumnezeu Tatăl". Aşa scrie? De la cine a rămas însărcinată? " De la Duhul Sfânt." Dar noi ştim că Dumnezeu a fost Tatăl Lui. Astfel este Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt acelaşi Duh, altfel El ar avea doi taţi.

Citim mai departe : "Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine în faţa lumii; de aceea şi-a pus în gând s-o lase pe ascuns. Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: "Iosife, fiul lui David, nu te teme s-o iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la ...(Dumnezeul Tatăl?) ... Duhul Sfânt." - Matei 1 : 19,20. Atunci, cine a fost Tatăl lui Isus Hristos? Duhul Sfânt. Cine locuieşte în voi? Acela care este şi Dumnezeu Tatăl. Aşa este ? Sigur. "Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune Numele ISUS ..." - Matei 1:21a. Dacă voi spuneţi : acesta este Dumnezeu Tatăl, acesta este Dumnezeu Duhul sfânt şi acesta este Fiul, atunci avem trei dumnezei.

Biblia nu spune aşa ceva. Dumnezeu Tatăl şi Duhul sfânt trebuie să fie acelaşi, altfel Isus ar avea doi taţi... El nu poate avea doi taţi, ştim asta. "... Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune Numele ISUS , pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul care zice: "Iată fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-I vor pune numele EMANUEL, care tălmăcit înseamnă : "Dumnezeu este cu noi" – Matei 1:21-23.

Acestea sunt scrise în cap. 1 din Matei. În Matei 28:19 Isus a spus: "... botezaţi-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt". Care este Numele Tatălui,. al Fiului |i al Duhului Sfânt? Este Isus Hristos, desigur.

Dacă citiţi o poveste, la sfârşit stă scris: "Ion şi Maria au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi". Dar cine sunt Ion şi Maria? Mergeţi înapoi la începutul poveştii şi aflaţi. Dacă Tată, Fiu şi Duh Sfânt nu sunt nume, care este atunci Numele? Mergeţi înapoi la începutul povestirii şi aflaţi despre cine a vorbit Isus în Matei 28 : 19. Petru a spus în ziua de Rusalii: "Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre". El avea descoperirea.

Ioan, de asemenea, a avut descoperirea. Isus este descoperirea. El se prezintă aici, în Scriptură: "Eu sunt Cel ce era, Cel ce este şi Cel ce vine, Cel Atotputernic".

Mai departe în Apocalipsa 1 : 6 scrie: "... şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin". Vedeţi descoperirea? Cum a fost făcută cunoscut? Oamenii au încercat totul ca să afle cine este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Ei au făcut din unul, trei. Nu vă smulgeţi părul din cap, priviţi doar în sus, pentru că descoperirea vine de sus. El o va descoperi. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt trei persoane, ci trei slujbe, descoperiri în care Dumnezeu s-a făcut cunoscut.

Înainte ca El să se coboare printre oameni, a fost Duh. După aceea, El şi-a creat un trup în care a locuit, că să-Şi poată da propriul Său sânge. Nu un trup apărut prin relaţie sexuală, aşa cum a fost în grădina Eden, ci un trup creat. Şi prin acest trup născut dintr-o fecioară, El Şi-a dat propriul Său sânge ca să ne sfinţească şi să ne elibereze de păcatul necredinţei pentru a putea crede în El. Apoi, când noi credem, ÎI primiţi în inima noastră şi acesta este Dumnezeu în noi. Dumnezeu: Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Înţelegeţi exact cum este El Prooroc, Preot şi Împărat. Este acelaşi lucru. În Apocalipsa 1:7 este făcut anunţul: "Iată că El vine pe nor. Şi orice ochi ÎI va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui".

Cum vine El? "Pe nori". Ce fel de nori? Nori de slavă. Nu pe nori de ploaie sau furtună, ci pe nori de slavă. Observaţi în ce fel de nori a fost învăluit El atunci când Petru L-a văzut pe muntele schimbării la faţă. Un nor L-a acoperit şi hainele lui au strălucit. El a fost învelit în norul puterii lui Dumnezeu. O, noi vom ajunge la acest lucru când vom studia epocile Bisericii. Vă spun, mă copleşeşte gândul că El va reveni. Eu recunosc ziua în care trăim. În afara revenirii Lui nu mai există nici o nădejde. "Şi orice ochi ÎI va vedea...". Aici nu este vorba de răpire, ci venirea Sa în Împărăţia de 1000 de ani. "...şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci".

Ne vom întoarce la Zaharia 12. Am vrea să citim cu rugăciune din Zaharia 12, începând cu vers. 9 : "În ziua aceea voi căuta să nimicesc toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului. Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns ..."

Zaharia a proorocit cu 487 de ani înainte de venirea lui Hristos. Când se întoarce Evanghelia la evrei? Când timpul neamurilor este încheiat, Evanghelia este gata să treacă la evrei. O, dacă aş putea să vă spun ce este pe cale să se întâmple chiar în aceste zile! Noi o vom cerceta când vom vorbi de epocile Bisericii. Acest lucru măreţ care este pe cale să se întâmple se referă la Apocalipsa 11 şi la cei doi prooroci. Moise şi Ilie, care se vor întoarce la evrei. Totul este pregătit şi se va desfăşura în conformitate cu rânduiala dumnezeiască. Aşa cum iudeii au adus vestea bună neamurilor, tot aşa le va fi adusă înapoi iudeilor. Şi răpirea va avea loc!

Ţineţi minte, aceasta se întâmplă după necazul cel mare. Biserica - mireasă nu trece prin necazul cel mare. Ştim, căci aşa spune Scriptura. Acum, ce va turna El peste casa lui Israel? Acelaşi Duh Sfânt se pogoară peste iudei după ce Biserica dintre neamuri este răpită.

Citim mai departe din Zaharia 12 : " ...Î1 vor plânge cum plânge cineva pe  singurul lui fiu şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut. În ziua aceea va fi jale mare în Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon în valea Maghidonului. Ţara se va jeli,  fiecare familie deosebit: familia casei lui David deosebit şi femeile deosebit… familia casei lui Natan deosebit... toate celelalte familii, fiecare familie deosebit".

Ce se va întâmpla în acel timp? Ei ÎI vor recunoaşte când El va veni pe nor, în slavă. Apoi iudeii care L-au străpuns ÎI vor recunoaşte. Într-un verset ( Zaharia 13:6) este scris că-L vor întreba: "De unde vin aceste răni pe care le ai?" El le va spune: "În casa celor ce Mă iubeau le-am primit".

Nu va fi în timp de jale numai pentru iudeii care L-au respins ca Mesiah, ci şi pentru cei dintre neamuri care L-au respins ca Mesiah al lor, al timpului în care au trăit. Ei vor plânge şi se vor jeli. Fecioarele neînţelepte se vor boci.  Aceasta este biserica ce nu şi-a umplut candelele cu ulei.

Noi ştim că au fost zece fecioare. Toţi omeni buni, dar numai cinci dintre ele şi-au umplut candelele cu ulei. Celelalte cinci au rămas afară unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Biblia spune că ele vor plânge cu inima frântă.

Vă voi da un text din Geneza 45, dacă vreţi să-l notaţi. Noi vom citi pentru a vedea preumbrirea lucrurilor care se vor întâmpla în acele zile. Apoi le punem pe amândouă împreună. "Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce îl înconjurau. Şi a strigat: "Scoateţi afară pe toată lumea". Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif când s-a făcut cunoscut fraţilor săi. A izbucnit într-un plâns aşa de tare, că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon. Iosif a zis fraţilor săi: "Eu sunt Iosif! Mai trăieşte Tatăl meu?" Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui. Iosif a zis fraţilor săi: "Apropiaţi-vă de mine". Şi ei s-au apropiat. El a zis: "Eu sunt fratele vostru, pe care 1-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară; şi încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriş. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire".

Permiteţi-mi să asemăn aceasta cu Zaharia 12. Noi am studiat această preumbrire. Dacă se învaţă în tablouri, trebuie ca acestea să corespundă. Când Iosif s-a născut, el a fost urât de fraţii lui. Acum vreau sa vă arăt că Iosif reprezintă Biserica umplută cu Duhul Sfânt. Iosif a fost urât de fraţii lui pentru că era duhovnicesc. El nu putea face nimic împotriva faptului că avea viziuni, vise şi primea tălmăcirea acestora. Era în el, de aceea s-a descoperit prin el.

Fraţii lui l-au urat fără temei, dar Tatăl lui 1-a iubit, căci era un prooroc. Vedeţi acum cum este cu Isus? Dumnezeu L-a iubit, dar fraţii Săi, fariseii şi saducheii L-au urât pentru că El putea vindeca bolnavii şi putea spune dinainte lucruri care urmau să se întâmple.

Ce i-au făcut fraţii săi lui Iosif ? Ei au zis despre el că ar fi murit. L-au aruncat într-o groapă şi i-au luat haina sa ţesută din şapte culori, pe care i-o dăduse Tatăl său.

Un curcubeu are şapte culori. Curcubeul este simbolul unui legământ. Şi legământul lui Dumnezeu era peste Iosif. Un curcubeu s-a văzut când Domnul S-a arătat ca o piatră de safir în Ezechiel cap. 1.

Ei i-au stropit haina cu sânge şi au adus-o la Tatăl său, pentru a-l face sa creadă că a murit. Dar el a fost scos din groapă şi dus în Egipt, sub ocrotirea unui înalt slujitor al lui Faraon. Când lucruri rele s-au abătut asupra lui şi a fost aruncat în închisoare, chiar şi acolo a proorocit, spunând mai dinainte soarta celor doi oameni, paharnicul şi pitarul Împăratului. Amândoi au avut câte un vis şi Iosif le-a dat tălmăcirea exactă.

Apoi el a fost ridicat la dreapta lui Faraon. Nici un om nu putea veni la Faraon decât prin Iosif. Când Isus a fost dat jos de pe cruce, El a fost ridicat în slavă şi stă la dreapta lui Dumnezeu. "Nimeni nu poate veni la Tatăl decât prin Mine” a spus Isus. Nu prin "Ave Maria", nu prin sfinţi mijlocitori, ci prin Isus Hristos, singurul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, acel trup scump în care Dumnezeu a locuit în mijlocul nostru, purtând Numele lui Dumnezeu. În fiinţa Lui umană El a purtat Numele lui Dumnezeu.

Fiţi atenţi un moment! Eu nu pot să mă îndepărtez de această temă. Se pare că este cineva aici care nu înţelege aceasta. Duhul Sfânt m-a prevenit asupra acestui lucru. Când Dumnezeu a văzut că fiul Său, Adam, a căzut în păcat, a trimis El un Înger? A trimis El vreun fiu? A trimis El pe altcineva? Nu, a venit El însuşi pentru a-L răscumpăra pe fiul Său pierdut. Aleluiah!!

Dumnezeu n-a încredinţat această misiune nimănui, ci a venit El Însuşi. Dumnezeu a devenit trup şi a locuit printre noi. El însuşi a răscumpărat omul. Biblia spune că noi suntem mântuiţi prin sângele lui Dumnezeu (Fapte 20: 28) . Dumnezeul cel nemuritor a devenit muritor ca să poarte păcatele noastre. El însuşi a devenit Mielul ce a intrat în slavă şi a mers dincolo de perdea, prezentând propriul Său sânge înaintea Sa.

Iosif a fost scos din închisoare şi aşezat la dreapta lui Faraon ca mijlocitor. Totul a înflorit în zilele lui Iosif. Când Isus va reveni pustia va înflori ca un trandafir. El aduce cu Sine prosperitatea aşa cum a fost cu Iosif.

Când Iosif era în casa lui Potifar, totul mergea bine. Apoi a fost aruncat în închisoare şi chiar şi acolo a dus-o bine. Când a fost aşezat la dreapta lui Faraon, întreg Egiptul a prosperat. Mai mult decât restul lumii! Când Isus se va întoarce, va fi bunăstare şi înflorire. Pustia va înflori şi va fi hrană de ajuns. Fiecare va sta sub smochinul Său şi se va bucura în prezenţa Lui, atunci când El va fi Împărat.

El a fost Fiul omului: Prooroc. Amin! El a fost Fiul omului, Mielul de jertfă, Preot. El este Fiul omului. Ca Împărat, El este fiul lui David, stând pe tronul slavei Sale. EL ESTE DUMNEZEU DESCOPERIT CA OM. El s-a coborât, a devenit om, ca să ia păcatele lumii. El a devenit om fiind Prooroc. El a devenit om fiind Preot. El a devenit om şi va fi Împărat, Împărat al cerului, Împărat al sfinţilor, Veşnicul Împărat. El a fost întotdeauna Împărat, va fi întotdeauna Împărat, este veşnicul Împărat!

Aţi observat, când Iosif pleca pe străzi, se suna din trâmbiţă înaintea lui şi se striga: "Plecaţi-vă genunchii, vine Iosif!" Orice ar fi făcut cineva, când suna trâmbiţa el trebuia să-şi plece genunchii. Dacă cineva voia să-şi scoată banii din buzunar trebuia să se oprească şi să-şi plece genunchii. Trâmbiţa suna când trecea Iosif.

Într-una din aceste zile, oricând, totul va sta liniştit, chiar şi timpul. Trâmbiţa lui Dumnezeu va suna, morţii în Hristos vor învia în dimineaţa aceea minunată. Totul se va pleca: "Fiecare genunchi se va pleca şi orice limbă va mărturisi pe Hristos ca Domn". Unii o fac acum şi îşi recunosc păcatele, ale altora vor fi descoperite atunci.

Fiţi atenţi la asemănare. Iosif s-a căsătorit cu o egipteancă şi a avut doi fii, pe Manase şi pe Efraim. Aţi observat, când Iacov a început să-i binecuvânteze pe Manase şi Efraim, el a aşezat la dreapta pe Efraim şi la stânga pe Manase. Binecuvântarea mâinii drepte era hotărâtă pentru cel mai în vârstă. Dar când a început să se roage mâinile lui au fost încrucişate, el dând binecuvântarea celui mai tânăr în locul celui din dreapta lui. Atunci Iosif a spus: "Nu este bine tată. Tu ai binecuvântat pe Manase în loc să-l binecuvântezi pe Efraim". El a răspuns: "Dumnezeu mi-a încrucişat mâinile". De la iudeii din vechime-cei aleşi de Dumnezeu- a venit binecuvântarea prin cruce peste Mireasa dintre neamuri. Ei au respins crucea, de aceea şi-a luat El o Mireasă dintre neamuri. Iosif a fost rănit de fraţii lui şi apoi nu l-au mai văzut mult timp. La fel evreii, de mulţi ani sunt lipsiţi de părtăşia cu El.

Ne întoarcem la Zaharia, la locul unde ei plâng şi se bocesc, fiecare seminţie, şi fiecare familie pentru sine. Ei se vor întreba unii pe alţii: "Cum am putut noi să facem una ca asta?" Şi-L vor întreba: "De unde vin rănile pe care le ai pe mâinile Tale?", chiar aceia care L-au străpuns. El va veni pe nor şi ei Îl vor vedea, chiar şi aceia care L-au străpuns. Ei vor plânge, se vor boci şi nu vor şti ce să facă.

Voi ştiţi, când Iosif i-a văzut pe fraţii lui, s-a prefăcut a nu şti evreieşte şi a chemat traducător. El a vrut să-i încerce şi să afle mai multe despre ei. Dar într-o zi l-au adus pe fratele lui mai mic, pe Beniamin. Aţi observat că inima lui Iosif ardea după Beniamin? După ce arde inima lui Hristos, astăzi, El, Iosiful nostru? După
acea biserică tânără care este strânsă în acea ţară îndepărtată, care
păzeşte poruncile lui Dumnezeu, un popor născut deodată, adunat în Palestina şi reaşezat în starea de odinioară. Israelul, cu steaua în şase
colţuri a lui David pe cel mai vechi steag din lume, este o naţiune
născută în ultimii ani.

O, când 1-a văzut Iosif pe tânărul Beniamin! Evreii din toate seminţiile s-au întors în Israel şi din ei vor fi luaţi cei 144.000 care Îl vor primi pe Hristos. Ei vor spune când Îl vor vedea venind: "Iată, acesta este Dumnezeul nostru pe care l-am aşteptat. Apoi îl vor vedea cei ce L-au străpuns şi vor zice: "De unde ai aceste răni?" El le va răspunde: "În casa prietenilor Mei le-am primit". Atunci se va boci fiecare familie când II vor vedea pe Cel pe care L-au străpuns. Care va fi mesajul Lui? Urmăriţi ce a spus Iosif fraţilor Săi.

Când Iosif i-a întâlnit pe fraţii lui, reprezentând cele zece seminţii, i-a privit pe toţi, ştiind că sunt fraţii lui. Dar când 1-a văzut pe tânărul Beniamin, i s-au umplut ochii de lacrimi, căci ştia că este fratele lui bun. El a strigat: "Să iasă toţi afară!" Unde erau soţia şi copiii lui? Ei erau în palat.

Unde merge Mireasa dintre neamuri după răpire? În palat. Aleluia! Prin răpire Mireasa va fi luată de pe pământ. Când El se întoarce pentru a se face cunoscut fraţilor Săi, cei care L-au refuzat şi L-au străpuns, ... Mireasa Sa, iubita Sa, însoţitoarea Sa dedicată de Dumnezeu, se găseşte în Templu.

Când fraţii săi l-au văzut, nu l-au recunoscut. Ei au văzut acest mare conducător şi vorbeau între ei despre el şi despre lucrurile pe care ei le făcuseră ... Ruben a zis: "Nu ar fi trebuit să-l omorâm pe fratele nostru. Acum primim răsplata pentru ce am făcut". Iosif stătea acolo şi-i asculta, ei neştiind că el îi înţelege.

Unii spun: "Vorbirea în limbi nu se poate înţelege ". Dar El ştie totul. Cu siguranţă. Epoca neamurilor a început cu vorbirea în limbi şi tălmăcirea, în acel prim imperiu al capului de aur, înainte că el să cadă. Ce a încheiat în acel prim imperiu? Un scris de mâna pe perete într-o limbă necunoscută şi un bărbat care a putut da tălmăcirea şi să spună ce înseamnă. Epoca Bisericii dintre neamuri a început şi se va sfârşi în acelaşi fel. Amin.

Iosif îi privea şi ei credeau că el nu-i înţelege. Ei spuneau : "Vedeţi ce am făcut?" El a văzut că lor le pare rău de ceea ce au făcut.

Acum El vede că ei regretă că l-au respins. Domnul este pe cale să ia Mireasa în slavă, s-o ducă de pe acest pământ. Apoi El se întoarce şi toate seminţiile de pe pământ se vor boci.

Ce au făcut fraţii lui Iosif? Ruben şi toţi ceilalţi au început să plângă şi să spună: "El este. Acum el ne va răsplăti pentru ce-am făcut şi ne va omorî. Noi ştim ce ne aşteaptă, căci acesta este Iosif care a fost atâta vreme departe de noi. El este Iosif, fratele nostru. Acum s-a isprăvit cu noi!" Iosif le-a spus: "Nu vă îngrijoraţi. Dumnezeu a permis aceasta ca să vi se păstreze viaţa".

Ce a făcut Dumnezeu? De ce L-au respins evreii pe Isus? Ca oamenii dintre neamuri să fie chemaţi afară spre slava Numelui Său. Dumnezeu a făcut aceasta ca să păstreze viaţa Bisericii - Mireasă dintre neamuri.

Toţi cei ce l-au respins se vor boci. Ei se vor ascunde în peşteri şi în stânci. Toate seminţiile pământului se vor boci din cauza Lui. Fiecare familie se va boci pentru sine şi va zice: "Ce-am făcut? Cum de am ajuns să-L respingem? Iată-L acum. Acesta este Dumnezeul pe care L-am aşteptat. Şi iată-L acum cu semnele cuielor în mâna Sa, pe care noi I le-am făcut!"

Exact acelaşi lucru l-au spus şi fraţii lui Iosif când el s-a făcut cunoscut: "Acesta este Iosif pe care noi l-am vândut". El le-a spus: "Eu sunt fratele vostru pe care voi l-aţi vândut egiptenilor". Ei s-au speriat de moarte şi şi-au spus unul altuia: "Ce să facem?" El le-a spus: Nu vă îngrijoraţi pentru că Dumnezeu a făcut aceasta, trimiţându-mă înaintea voastră".

Dumnezeu i-a creat pe toţi oamenii: albi, negri, mulatrii, galbeni. El a făcut neamurile, El i-a făcut pe evrei. El i-a făcut pe toţi spre slava Sa. Evreii au trebuit să fie respinşi pentru ca El să-şi ia o Mireasă dintre neamuri. Aceasta este Biserica de la Rusalii, spălată în sângele Mielului, umplută cu puterea învierii, care se va ridica prin Răpire (într-o clipă, clipeală din ochi) pentru a fi în prezenţa lui Isus.

Apoi se întoarce El şi se face cunoscut fraţilor Săi.

După ce am citit Apocalipsa 1:1, iată ce spune El în Apocalipsa 1: 8 când face aceasta mare afirmaţie: „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, zice Domnul Dumnezeu ..."

Petru spune în Fapte 2:36: "Să ştie bine dar toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi". În Ioan 14:8, Filip a spus: "Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns". Isus le-a răspuns: "De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe. Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, arată-ne pe Tatăl? Eu şi Tatăl una suntem".

O doamnă mi-a spus odată: "O clipă, frate Branham. Tu şi soţia ta sunteţi una, de asemenea". Am spus: "Dar nu în acelaşi fel". Ea a întrebat: "Dar în ce fel?" Am spus: "Mă vezi pe mine?" Ea a zis: "Da". Am spus: "O vedeţi şi pe soţia mea?" Ea a răspuns: "Nu". Am spus: "Atunci este altceva decât ceea ce a spus El: "Cine mă vede pe Mine, vede pe Tatăl". Aceasta i-a fost de ajuns.

În 1 Ioan 5 : 7, 8 este scris prin acelaşi om care a primit şi a scris Apocalipsa: "Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul (care este Fiul) şi Duhul Sfânt: şi aceşti trei una sunt. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ; şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor (nu sunt una, ci doar una în mărturisirea lor)".

Tu nu-L poţi avea pe Tatăl fără să-L ai pe Fiul. Tu nu-L poţi avea pe Tatăl sau pe Fiul fără să ai Duhul Sfânt. Şi apa şi sângele şi Duhul sunt elementele-simbol prin care ajungem în trupul Său. Ce se întâmplă la naşterea unui copil: mai înainte se rupe apa, apoi vine sângele şi la urma vine Duhul - copilul trage aer în piept şi începe să răsufle. '

Apa, sângele şi Duhul sunt elemente ale naşterii naturale şi de asemenea ale naşterii duhovniceşti. Botezul în apa Cuvântului, neprihănirea prin credinţa în Isus Hristos şi botezul în apă în Numele Domnului Isus Hristos- aceasta este apa. Ce urmează? Sfinţirea, curăţirea - acesta este Sângele.

Aici v-aţi oprit voi, nazarinenilor. Vasul care este sfinţit este gata să fie pus în slujbă, dar nu este în slujbă. Este scris: "Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi" Matei 5:6. Vasul a fost sfinţit, este adevărat, dar nu este încă întrebuinţat. Este ca în pilda cu fecioarele. Cuvântul fecioara înseamnă "curat, sfânt, neamestecat, neatins". Cinci dintre ele aveau ulei, cinci nu aveau; cinci nu erau umplute, cinci rămăseseră în starea de sfinţire. „Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?” Voi, baptişti, prezbiterieni? "Nu ştim să se fi dat un Duh Sfânt". "Atunci, cu ce botez aţi fost botezaţi?" După ce Pavel şi-a pus mâinile peste ei, aceşti oameni care erau sfinţiţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt.

Apa, Sângele şi Duhul. Isus a venit să curăţească Biserica Sa prin sângele Lui şi s-o sfinţească pentru ca El să poată locui în ea. El Şi-a dat propriul Său sânge dumnezeiesc ca să ne cureţe de naşterea firească şi să facă din noi un vas sfânt în care El să poată locui.

"Peste puţină vreme nu Mă veţi mai vedea; apoi Mă veţi vedea pentru că Eu (Eu, pronume personal) voi fi cu voi, chiar în voi până la sfârşitul veacului". Amin. "Pe tot acest drum Eu voi fi cu voi şi în voi. Lucrările pe care le fac, le veţi face şi voi. Aceste semne vor urma pe cei ce cred". Dumnezeu în Biserică. Dumnezeirea: trei mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul, Duhul sfânt - aceşti trei sunt Unul.

Voi puteţi fi mântuiţi fără să fiţi sfinţiţi. Voi puteţi fi sfinţiţi fără să aveţi Duhul Sfânt, fără să fi fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Poţi fi sfinţit fără să fi primit Duhul Sfânt. Inima este curăţită, sfinţită, fără a fi umplută cu altceva. Despre aceasta este scris: "Duhul necurat când iese din om, umblă prin locuri fără apă. Apoi el se întoarce şi o găseşte curată şi împodobită. El intră înăuntru şi starea acelui om se face de şapte ori mai rea ca la început".

Aceasta s-a întâmplat cu voi, pelerini ai neprihănirii, nazarineni şi alţii. Voi aţi primit sfinţirea. Dar când s-a pogorât Duhul Sfânt cu vorbirea în limbi, cu semne şi minuni, voi aţi numit totul ca venind de la cel rău. Cu aceasta aţi păcătuit împotriva Duhului Sfânt, atribuind lucrarea lui Dumnezeu, celui rău. Vedeţi starea în care a ajuns biserica voastră? Ieşiţi afară! A sosit ora când este expusă descoperirea lui Isus Hristos, Dumnezeu este descoperit în puterea Duhului Sfânt. Amin. Ziua răscumpărării noastre este aproape.

Despre dumnezeirea Lui citim în 1Timotei 3: 16: "Şi fără îndoială mare este taina evlaviei ... "Dumnezeu a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă".

O, am putea continua cu multe texte! Dar unde ne aflăm acum? La sfârşitul vers. 8 din Apocalipsa 1. Deseară vom începe cu vers. 9, cu "Viziunea din Patmos". O, lucruri mari sunt pregătite pentru noi. ÎI iubiţi? Să cântăm:

Îl iubesc, ÎI iubesc / Că-ntâi El m-a iubit şi pentru mine a murit / Pe Golgota.

Îl iubiţi cu adevărat? Vi s-a descoperit Dumnezeu în mod personal? Vi s-a descoperit că El este Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, Dumnezeu descoperit în trup omenesc pentru a lua păcatele? El se descoperă în Biserică în aceste zile de pe urmă şi se lasă să fie cunoscut.

Fiţi atenţi la lucrările care se petrec în Biserica. Urmăriţi să vedeţi la sfârşitul acestor mesaje dacă nu spune Biblia că aceste lucrări se vor petrece. Exact. Pentru fiecare epocă a Bisericii.

Este proorocit ce a făcut Luther, ce a făcut Wesley şi cum denominaţiunea penticostală va ajunge în starea căldicică din epoca Laodicea. Dar în mijlocul tuturor acestor lucruri, El îşi trage afară poporul Său. Noi suntem la sfârşit. O, cât sunt de fericit! Lumea a ajuns într-un haos. Dar gândiţi-vă! Revenirea Domnului este atât de aproape. Inimile oamenilor se prăbuşesc de frică. La radio, printre oameni , se aude: "Fiţi gata pentru un atac aerian. Luaţi una sau alta. Mergeţi în subsol". Cum să ne ascundem de aşa ceva? Un astfel de lucru pătrunde 50 de metri în pământ şi atinge o suprafaţă de aproape 400 de kilometri pătraţi. Dacă ar cădea aici, Indianapolis ar fi rupt în bucăţi. Este greu de spus ce alte lucruri mai au ei. 

Vedeţi, nu trebuie neapărat să fie Rusia sau Cuba; acest lucru poate veni dintr-un loc mic, oricât de mic şi care se poate extinde asupra întregii lumi. Ei nu au nevoie decât să apese pe un buton. Nu este nevoie de o armată; un fanatic în mâna diavolului este de ajuns ca să distrugă totul.

Dar lăsaţi-mă să vă dau un lucru binecuvântat! Când vedem aceste lucruri aşa de aproape, încât se pot întâmpla înainte de a se crăpa de ziuă, atunci ştim că Biserica va fi luată acasă înainte de a se petrece nenorocirea. Răpirea are loc înainte. Ca voi să nu înţelegeţi greşit, ţineţi minte că Isus a spus: „Aşa cum era în zilele lui Noe şi în zilele lui Lot". Gândiţi-vă, înainte să cadă ploaia, Noe a intrat în corabie. Noe era în arcă şi era protejat. Noe este un simbol către evrei, dar Enoh a plecat acasă fără să vadă moartea. Când Noe a ştiut că Enoh a fost luat acasă, el a ştiut că a venit vremea construirii corabiei. Luarea acasă a lui Enoh, a fost semnul pentru Noe ...Îndată ce Biserica dintre neamuri este luată acasă, El se face cunoscut lui Israel. 

Gândiţi-vă la zilele lui Lot despre care a vorbit Isus. Înainte ca să cadă focul pe pământ, îngerul i-a spus: "Grăbeşte-te! Fugi de aici, căci nu pot face nimic cât timp mai eşti aici". Înainte ca focul să atingă pământul, Lot şi familia lui erau plecaţi. La fel, Răpirea va avea loc înainte să înceapă necazul. Mulţi încurcă timpul când va avea loc necazul cel mare. Dar dacă Domnul va îngădui, la sfârşitul acestei săptămâni totul va fi lămurit. Ţineţi minte ... Marele necaz este asemănat în Biblie cu necazul lui Iacov (Ieremia 30:7). Acesta nu are a face cu neamurile. Nu este nici un tip în Biblie pentru un necaz al neamurilor. Biserica dintre neamuri este răpită înainte de acest mare necaz.

Cei care aşteaptă ca apa să se prefacă în sânge şi alte minuni ca acestea, să ştie că aceste lucruri se întâmplă atunci când Moise şi Ilie se întorc în Israel. Nici unul dintre aceşti doi bărbaţi nu a murit. Sau Moise a murit şi ei nu au ştiut unde a fost înmormântat. El trebuia să învie cândva, căci a fost văzut cu Isus pe Muntele schimbării la faţă vorbind cu Isus. Ei se vor întoarce şi vor fi ucişi. Şi trupurile lor vor sta întinse pe străzile marelui oraş numit duhovniceşte „Sodoma”, unde a fost ucis Domnul lor, adică Ierusalim. Ei vor predica evreilor şi vor lovi pământul cu plăgi, vor închide cerul şi altele. Apoi vor fi ucişi şi trupurile lor moarte vor sta întinse pe străzi timp de trei zile. Şi locuitorii pământului se vor veseli şi-şi vor trimite unii altora daruri. Priviţi la tipul pe care-l arată Biblia, vedeţi ce fel de biserică va face acest lucru. S-a apropiat şi se furişează înăuntru ca un şarpe, cât se poate de viclean. Semnul ei îl avem chiar aici, în Biblie.

Observaţi proorocia pe care mi-a dat-o Domnul în 1933: "Ei vor permite femeilor să voteze şi vor alege persoana nepotrivită". Şapte lucruri mi-au fost spuse, din care cinci s-au împlinit deja. Următorul era o femeie mare, o biserica, o putere sau altceva care va domina Statele Unite. După aceea am văzut totul în praf şi cenuşă. Aceasta privea sfârşitul.

Mi-a fost spus: "Ei vor construi un automobil care nu are nevoie de şofer". Ei sunt pe cale să-l perfecteze (între timp s-a şi făcut - vezi "Evenimentul zilei: nr . 1124 din 6 martie 1996 - n.t.) Acest lucru mi-a fost spus acum 27 de ani. Este scris pe hârtie, nimeni nu poate nega.

Unsprezece ani înainte să existe, mi-a fost arătată linia "Siegfried" (frontul de vest în al II- lea război mondial) care a fost construită. Am spus dinainte despre războiul cu Germania şi că America va fi atrasă în el. Preşedintele Roosevelt a fost cel mai mare ticălos. Cu aceasta nu vreau să rănesc sentimentele republicanilor sau democraţilor, căci aici nu este vorba de aşa ceva, ci despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Eu nu sunt nici democrat, nici republican, eu sunt creştin. Dar aţi văzut murdăria care este în politică. Ziarele au scris despre aceasta. 

Nu mai este nimic curat decât Hristos. Amin. O, această binecuvântată carte veche! Este singura care vă poate spune cine sunteţi, de unde veniţi şi încotro vă îndreptaţi. Da, această binecuvântată carte! Aceasta mă face să-L iubesc. Nu-L iubiţi şi voi? Prieteni, ce zi glorioasă este înaintea noastră! Descoperirea lui Isus Hristos care i-a fost data lui Ioan prin îngerul trimis de Dumnezeu, ca să fie cunoscută în Biserica - acest lucru este pregătit pentru noi. Fie ca Domnul să ne binecuvânteze în timp ce cântăm "Ia Numele lui Isus cu tine". Fără îndoială sunt şi străini printre noi. Eu doresc că voi să le întindeţi mâna. Invitaţi-i la voi acasă. Uraţi-le bun venit. Înainte să cântăm următorul verset de cântare, doresc să întindeţi mâna unii altora. Fie că sunteţi metodişti, baptişti, penticostali, catolici, orice aţi fi, întindeţi mâna celor ce sunt lângă voi şi spuneţi: "Prietene creştin, pelerin pe acest pământ, eu sunt bucuros că am avut părtăşie în jurul lucrurilor lui Dumnezeu".

Domnul să vă binecuvânteze până ne vom reîntâlni!