Misión Popular Libre Krefeld

Jesucristo es el mismo ayer, y hoy, y por los siglos. Heb.13.8

Idioma:

Israelul şi Biserica - Partea I / William Branham

Idioma: rumano




(Israel und die Gemeinde)

Jeffersonville, Indiana, SUA, 25 martie 1953

Casa DOMNULUI este plină. De multe ori m-am întors aici numai pentru câteva ore sau numai pentru o adunare, dar de data aceasta am venit înapoi pentru a încerca să avem o trezire. Noi începem în seara aceasta. După părerea mea, o trezire nu constă în faptul de a veni membri noi. O trezire nu constă din multe pocăinţe, deşi aceste lucruri fac parte dintr-o trezire. Dar o trezire este o înnoire a lucrurilor pe care le avem deja, pentru că ne înviorează din nou.

Noi avem aici un păstor minunat, fratele Neville, care şade aici în faţă şi în seara aceasta este un pic răguşit din cauza unei răceli.

Eu aş vrea să spun astăzi ceva. Pe când mai eram eu păstor aici, eram şi cu cântările, eu strângeam jertfa, eu plăteam datoriile, eu făceam ordine, eu eram tâmplarul, eu luam cenuşa din sobe, eu făceam tot ce trebuia făcut. În afară de aceasta am lucrat şaptesprezece ani la Public Service Company. Eu sunt foarte bucuros în seara aceasta pentru clădirea aceasta mică şi veche. Pentru mine este ca un loc de naştere. Clădirea nu este pompoasă sau ceva mare, dar este ca un acasă, eu mă simt bine aici. Pentru aceasta sunt foarte mulţumitor. 

 Până duminică vom aveam cinci adunări una după alta, aşa am făcut de cunoscut. Noi vom învăţa din Scriptură. Această învăţătură nu va conţine nimic în afară de Biblie. În aceste adunări aş vrea să stabilesc de la început o bază clară şi liniile directoare pentru tot ce facem, ce prezentăm, înainte de a începe cu rugăciunea.

Eu intenţionez, dacă este în voia DOMNULUI, ca astăzi şi în următoarele seri să vorbesc despre ,,Biserică”. În seara aceasta, prima seară, tema noastră este despre Biserică: Israel în Egipt, mâine seară, dacă este în voia DOMNULUI: La Marea Roşie; următoarea seară: În faţa şarpelui de aramă; sâmbătă seară: În Cades Barnea: şi duminică seara vrem să-i observăm în patria lor. Toate acestea vor fi învăţătură din Scriptură. Aduceţi-vă Bibliile voastre, pentru că vom cerceta un text biblic după altul.

Mulţi au telefonat cu rugămintea să ne rugăm pentru bolnavi şi pentru alte probleme. Eu nu prea am vrut să fac aceasta, pentru că doresc ca gândurile mele să fie aţintite spre învăţătura din Biblie. Eu nu ştiu ce va face DOMNUL. Noi aşteptăm invitaţia de peste ocean, căci vrem să  mergem acolo. Eu m-am gândit că acum mai este un timp bun. După aceea fratele Neville se va simţi poate mai bine şi va continua această trezire. M-ar bucura dacă adunările ar dura până la Paşti, iar în dimineaţa de Paşti să putem avea un botez mare. Nu ar fi aceasta minunat? Ar fi un timp frumos pentru un botez mare. Eu cred că aici sunt deja unii tineri care vor să fie botezaţi.

Pentru că vorbesc chiar despre oameni tineri: eu cred că avem câţiva musafiri; eu nu ştiu sigur cine vine aici regulat şi cine este în vizită. Dacă cineva nu are Biblie şi vrea să citească textele biblice, poate să primească una. Noi avem câteva aici. Ridicaţi mână voastră, unul din bătrâni vă va aduce cu plăcere.

Eu sunt învinuit că folosesc foarte mult tablouri de preumbrire în învăţătura biblică, folosind simboluri din Vechiul pentru Noul Testament. Eu vă voi spune de ce fac aceasta. Mulţi învăţaţi încearcă să exprime Biblia cu cuvinte înalte şi în diferite traduceri. Eu sunt mulţumit cu traducerea King James. Ea a rezistat mai mult furtunilor vremii decât multe alte traduceri. Aşa cred eu.

Eu cred că întreaga învăţătură a Scripturii Vechiului Testament este o preumbrire pentru toate lucrurile care urmau să vină. Dacă eu mă îndrept spre perete şi umbra mea este înaintea mea acolo, aceasta arată aproximativ ce va urma. Umbra arată dacă vine un animal cu patru picioare, o pasăre sau altceva. Astfel Vechiul Testament este o umbră sau un tip spre Noul Testament. Întregul Vechi Testament ne îndreaptă spre Golgota. Eu cred că în următoarele săptămâni voi putea dovedi cu ajutorul Sfântului Duh (eu nu ştiu cât va dura), că fiecare capitol al Vechiului Testament vorbeşte despre Isus Hristos şi că totul s-a împlinit în El. Noi suntem desăvârşiţi în El. Ce simplu a făcut Dumnezeu totul! Noi suntem desăvârşiţi în Hristos.

Omul a încercat întotdeauna să se salveze şi să facă lucrurile prin care poate fi salvat. În Noul Testament nu s-a întâmplat niciodată prin faptele noastre proprii, ci prin har aţi fost salvaţi, pe baza credinţei. Singurul care vă poate salva, este harul.

Mai înainte v-am lăsat să ridicaţi mâinile pentru că nu ştiu cine face parte din adunarea aceasta, şi se pare că în seara aceasta sunt 99% credincioşi. Eu sper că ceilalţi vor deveni.

În prima carte a lui Moise se află sămânţa — Biblia. Acesta este începutul. Cuvântul Genesis (Genesa) înseamnă început. Mâine vom trece la Exod (a două carte a lui Moise), la chemarea afară a copiilor. Cuvântul Exodus înseamnă chemarea afară, ieşire. Copiii lui Israel au ieşit afară. La exodul lor, ei au ieşit afară din Egipt spre ţara făgăduită, pe care le-a dat-o Dumnezeu.

Pentru a primi un tablou general despre Biserica de atunci şi s-o comparăm cu astăzi, trebuie să ne întoarcem la sămânţă pentru a ajunge la exod. Noi trebuie să ne întoarcem pentru a vedea unde se afla Biserica, cum s-au aşezat în Egipt, pentru a vedea cum i-a chemat Dumnezeu afară. În restul săptămânii vom merge direct în Scriptură. În seara aceasta vom folosi multe texte biblice pentru învăţătură, dacă este în voia DOMNULUI.

 Mai întâi vrem să stabilim, de ce ... Ceea ce am întâlnit deseori la credincioşii din toată lumea, este teama. Ei se tem mereu. Dacă îi loveşte o boală neînsemnată, se tem. Câteodată mă întreb cum este cu voi. În seara aceasta şi în săptămâna viitoare vreau să încerc să izgonesc această teamă prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Poate voi veniţi la mine şi spuneţi: ,,Frate Branham, eu cred asta şi cealaltă.” În lume există numai o singură cale pentru a dovedi aceasta. Eu nu pot să mă bazez pe trăirea unui alt om sau să mă orientez după ritualurile unei biserici. Există numai o singură dovada adevărată despre care este vorba, şi aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă spune ceva Cuvântul lui Dumnezeu, atunci trebuie să cred că este adevărul.

Nu demult a venit la mine un predicator tânăr şi mi-a povestit despre anumite situaţii şi el a spus că s-a rugat pentru acestea. El a spus  că DOMNUL i-a descoperit că este aşa şi aşa. Eu m-am uitat un pic la el şi am spus: ,,Frate, asta este foarte frumos. Eu preţuiesc că DOMNUL a făcut-o aşa pentru tine, dar lasă-mă să îţi spun ceva ce este împotrivă.” El a spus: ,,Vedenia a venit de la Dumnezeu.” Ea am răspuns: „Nu se poate, frate, căci este împotriva Cuvântului.”

Noi trebuie să verificăm toate lucrurile cu Scriptura. Dacă este împotriva credinţei mele, dar totuşi conform Scripturii, astfel Scriptura are dreptate şi eu sunt greşit. Vedeţi, Scriptura are întotdeauna dreptate, şi voi puteţi să faceţi ceva numai dacă vă întoarceţi înapoi la Scriptură. Este acesta adevărul? Eu vreau să aud Amin-ul vostru, dacă credeţi aceasta. Amin înseamnă: „Aşa să fie!”

Cineva m-a întrebat acum câteva zile şi chiar astăzi de părerea mea despre o anumită persoană care are un succes mare într-o anumită lucrare. Mie mi s-a spus: ,,O, frate Bill, DOMNUL trebuie să fie în această lucrare.”

Eu am spus: ,,El nu poate să fie.” „Oh!”, a fost răspunsul: ,,Acolo se salvează suflete.”

Eu am spus: ,,Nu poate să fie, căci este în contradicţie cu Cuvântul” Dumnezeu nu poate să spună o dată asta şi apoi altceva. El vă spune întotdeauna acelaşi lucru. Vedeţi, Dumnezeu nu poate minţi. Dumnezeu este infailibil, cuvintele Sale la fel. Dacă El este Dumnezeu, trebuie să fie suveran. Asta este El.

Poate voi spuneţi: „Nu crezi că Dumnezeu a făcut un anumit lucru, deşi Cuvântul Lui spune aşa şi aşa?” Eu am spus: ,,Nu, Biblia spune: ,Cine scoate sau adăuga la cartea aceasta, partea lui va fi luată din cartea vieţii.'” Acesta este motivul.

Întotdeauna şi la toate trebuie să ne orientăm după ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu şi nu după o trăire, indiferent cum arată. În Noul Testament Pavel spune: ,,Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” (Gal. 1,8).

De aceea să ne întoarcem la început şi să recunoaştem cât de exact este Cuvântul acesta. Reţineţi aceasta în memorie. În timp ce noi vom trece prin Biblie, vom recunoaşte că roţile lui Dumnezeu se învârt încet, dar cu exactitate. Poate arată de parcă ar fi la o distanţă de un milion de mile, dar macină în continuu şi într-o zi va fi acolo, indiferent ce va veni.

Eu aş dori să avem 6-8 luni timp pentru studiul Bibliei, pentru ca să trecem prin prima carte a lui Moise şi să ne ocupăm numai cu aceasta. Eu cred că în următoarele 3-4 săptămâni am putea trece prin prima carte a lui Moise şi să vedem cum fiecare Cuvânt se trage ca un fir prin întreaga Biblie. Eu personal studiez Genesa de doi ani; eu studiez acum pentru a două oară şi nu am ajuns nici măcar la jumătate. Vedeţi, eu mă opresc săptămâni întregi la două până la trei versete. În aceasta găsiţi sămânţa.

Dacă vreţi să ştiţi ce veţi recolta sau ce va creşte pe câmp, trebuie să aflaţi ce sămânţă se află acolo. Sămânţa va aduce la iveală ce este ea. Ea va aduce rod după felul ei. Porumbul va aduce porumb, ovăzul va aduce ovăz şi grâul va aduce grâu. Indiferent ce este, el va aduce ce este sămânţa.

Toate aceste culte şi răscoale, toate sistemele şi celelalte lucruri de astăzi, toate acestea şi-au găsit originea în prima carte a lui Moise, dar astăzi apar numai sub o altă denumire. Observaţi cum acest duh din zilele acelea era în lucrare şi cum este astăzi. Apoi voi veţi recunoaşte că este acelaşi lucru. Prieteni, unele lucruri sunt într-adevăr interesante. Voi veţi fi surprinşi când veţi recunoaşte că unele lucruri se află în sferele înalte spirituale.

Observaţi, duhul care s-a ridicat în Cain, cum a venit pe Ham, pe Nimrod până în Babilon, şi din Babilon până în zilele venirii lui Isus. Cărturarii şi elevii şcolii biblice nu L-au recunoscut pe DOMNUL ISUS Hristos. Ei stăteau acolo, erau învăţaţi şlefuiţi, bărbaţi sfinţi şi neprihăniţi care cunoşteau Cuvântul, fiecare literă, unde şi cum era scrisă, o cunoşteau pe de rost, fiecare sul şi tot. Ei trebuiau să vină dintr-o anumită linie, din preoţime, dintr-o anumită seminţie pentru a deveni preot. Ei erau învăţaţi şlefuiţi, studenţii-seminarişti de astăzi nu s-ar putea compara cu ei, şi totuşi ei nu L-au recunoscut pe Isus. Aceştia erau bărbaţi sfinţi, dar când a venit Isus, El le-a spus: ,,Voi sunteţi de la Tatăl vostru Satana. Voi sunteţi în rătăcire, căci voi nu cunoaşteţi nici puterea lui Dumnezeu şi nici Cuvântul lui Dumnezeu.” Vă puteţi închipui  că DOMNUL ISUS Hristos îl numeşte drac pe un învăţat sfânt, neprihănit? Dar El a făcut-o. Dacă vă întoarceţi înapoi, atunci recunoaşteţi de unde vine.

Observaţi cum erupe aceasta astăzi cu o putere îngrozitoare. Este bine, frate, soră, să fiţi atenţi ce ascultaţi şi să nu subestimaţi niciodată puterea de ispitire a lui Satana, să nu-l subestimaţi niciodată! El este aşa de abil cum nu se poate mai bine. Duhul anticreştin nu este comunismul. Nu, duhul anticreştin este aşa de asemănător cu cel adevărat, astfel încât i-ar putea înşela chiar şi pe cei aleşi, dacă ar fi cu putinţă. Aşa a spus Isus în Matei 24. Este un duh religios.

O, vedeţi, Cain şi Abel au fost fraţi. Cioara şi porumbelul se află în acelaşi stol. Esau şi Iacov au fost fraţi. Iuda şi Isus au fost în aceeaşi biserică. Unul a fost predicatorul şi celălalt casierul. Vedeţi, întotdeauna ispitirea! Minciuna pe care i-a povestit-o Satana lui Eva, era 90% adevăr. 90% adevăr! Aşa este şi cu minciuna pe care o spui tu. După cum am auzit, oamenii trec pe lângă anumite texte biblice numai pentru a se îndepărta. Aceasta ar dăuna teologiei lor. Dar dacă partea aceasta este corectă, atunci este corectă şi partea cealaltă. Să legăm acestea, astfel încât toată Biblia să se potrivească. La început, când Dumnezeu ...

Noi nu avem timp să intrăm în toate acestea, dar noi vrem să începem cu începutul Bisericii. Cuvântul Biserică înseamnă ,,chemaţi afară, oameni chemaţi afară.” Eu cred că în fiecare denominaţiune de sub cer există astăzi oameni buni, în fiecare. Eu cred că atunci când va veni Isus, va fi un grup chemat afară. Eu cred  că noi nu suntem încă pregătiţi pentru venirea DOMNULUI. În ceea ce priveşte Biserica, starea noastră nu este în nici un caz aşa, încât DOMNUL să poată veni. Noi nu avem credinţă pentru  vindecare divină, şi mai puţin pentru răpire. Trebuie să se întâmple neapărat ceva.

Dacă vorbeşte cineva despre răpire, atunci ei spun: „Despre ce vorbeşti tu?” Unii dintre oamenii aceştia fac parte într-o biserică. Dacă se vorbeşte despre vindecare divină: „În aşa ceva nu cred” Ei nu pot să vadă. Ei spun: ,Eu cred  că ei au fost hipnotizaţi.” Cum ar putea să fie un astfel de om la răpire? Cum poate el să învie din morţi dacă nu este nimic acolo care să treacă în înviere? Nu este nimic care l-ar putea aduce la înviere.

Aceasta este o credinţă făcută, mintală. Dacă tu spui: „Eu cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu” atunci este bine. Dar frate, dacă nu vine din inimă, atunci este numai o gândire mintală. Ea nu poate veni din inimă până când Duhul Sfânt nu depune mărturie despre aceasta. Biblia spune: „Nimeni nu poate zice că Isus este DOMNUL decât prin Duhul Sfânt.” Tu nu o poţi spune numai aşa de la tine, ci Duhul Sfânt trebuie să o spună prin tine. Când L-a mărturisit Petru, El a spus: ,,Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” El i-a răspuns: ,,Ferice de tine Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” Aşa este? Aşa vedeţi voi unde ne aflăm.

Noi vrem să rămânem la miez. La început Dumnezeu a chemat de sus poporul său afară. Frate Cox, vorbesc prea tare sau insuficient de tare? Un pic prea tare, îmi pare rău. Acest microfon este foarte tare. Eu sunt obişnuit să vorbesc în săli mari, auditorii şi sub cerul liber şi de aceea vorbesc un pic prea tare. Eu nu vreau să strig la voi.

Noi începem cu Genesa 12. „DOMNUL zisese lui Avraam: Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” (vers. 1-3).

  Avraam a ieşit din Babilon împreună cu tatăl său în ţara Şinear, — Valea Şinear, în care au venit mulţi după distrugerea Babilonului şi după ce a avut loc încurcarea limbilor. Tatăl lui Avraam l-a adus pe Avraam la ai lui cei dragi în ţara Şinear. În toată ţara aceasta, în mijlocul tuturor acestor oameni, un om găsise trecere înaintea lui Dumnezeu.

Observaţi începutul creştinismului — Biserica. Eu doresc ca voi să observaţi că nu s-a întâmplat pentru că Avraam era un bărbat bun; s-a întâmplat pentru că Dumnezeu l-a ales pe Avraam. Nu Avraam l-a ales pe Dumnezeu; Dumnezeu l-a ales pe Avraam. Puteţi să vedeţi aceasta? Fiţi atenţi! Aşa cum a fost atunci, aşa este şi astăzi. Nu voi îl alegeţi pe Dumnezeu, ci Dumnezeu vă alege pe voi.

Poate că aceasta este foarte tare, dar eu vreau ca voi să observaţi. Imediat după alegere, alegerea dinainte, vine despărţirea de toate celelalte când El cheamă. Dacă El va cheamă, atunci El vă desparte de toate celelalte lucruri care vă ţin. Aceasta dovedeşte că nu se întâmplă printr-o denominaţiune. Nu sunt doi sau trei oameni împreună, ci El îl aşteaptă pe fiecare în parte! Amin. Este o legătură personală a fiecărui om. Nu pentru că mama mea a fost mântuită, sunt şi eu mântuit. Aceasta este pentru că Dumnezeu m-a ales în Hristos. Eu vreau ca voi să vedeţi aceasta. Nu voi aţi făcut alegerea; nu a fost alegerea voastră, nu cât de mult v-aţi rugat când aţi deschis o pagină nouă. Voi nu aţi avut nimic de-a face cu aceasta. Dumnezeu! O, dacă vedeţi adevărul! Tu întrebi: ,,Crezi că nu eu m-am întors la DOMNUL?” O, nu! Tu nu ai avut nici o posibilitate să te întorci la DOMNUL. Întreaga ta fire, întreaga ta fiinţă era împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu te-a chemat pe tine. Aşa a fost întotdeauna.

În grădina Eden când a păcătuit omul, vedeţi mai întâi natura păcătosului! El s-a ascuns. Adam ar fi trebuit să-L cheme pe Dumnezeu, dar El s-a ascuns. Vedeţi voi? Aşa este natura păcătosului, să fugă, să se ascundă după ceva. Dar Dumnezeu cheamă. O, har, har minunat! Observaţi! Voi spuneţi: ,,O, aceştia au fost Adam şi Eva.” Aşa a fost întotdeauna în toată Biblia. Isus a spus: ..Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl Meu.” Aşa este? Acesta este Cuvântul. Şi noi dorim conform Cuvântului. Atunci ştim unde stăm.

Câţi dintre voi ştiu în seara aceasta că sunt credincioşi? Este ceva în voi care vă spune că sunteţi credincioşi. Da, în ordine. Vedeţi voi, ar trebui să fiţi cei mai bucuroşi oameni de pe pământ. Credeţi aceasta simplu. Este simplu. Bazaţi-vă pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Înainte ca voi să puteţi deveni creştini credincioşi, Dumnezeu v-a chemat. Nu voi l-aţi chemat pe Dumnezeu, Dumnezeu v-a chemat pe voi. El l-a chemat pe Avraam, şi El a devenit Tatăl nostru, al tuturor credincioşilor. Observaţi! El a zis: ..Avraame!...”

Este alegerea dinainte. Eu vreau să mă ocup cu alegerea dinainte, căci este adevărul. Tu nu ai devenit creştin din întâmplare, ci tu ai fost deja creştin înainte de a veni pe lume. Înainte ca tu să te fi născut, Dumnezeu te-a ales să fii credincios; înainte de căderea în păcat, — înainte de întemeierea lumii. ,,O”, spui tu, ,,aşa este, frate?” Acesta este adevărul. Dumnezeu a făcut aceasta înainte ca tu să fi ştiut ceva.

A existat un timp în care tu ai bănuit ceva, dar era ascuns minţii tale. Pe pământ a existat numai un bărbat care ştia că El a fost deja dinainte, şi acesta a fost Isus. El a spus: ,,Proslăveşte-Mă, Tată, cu slava pe care am avut-o la Tine, înainte de întemeierea lumii.” El a fost Dumnezeu care a venit în trup. El putea să se întoarcă înapoi şi ştia ce era. Dar minţii noastre îi este ascunsă. Noi am fost destinaţi dinainte, aleşi dinainte. Voi ştiţi ce înseamnă alegerea dinainte. Alegerea dinainte constă din faptul că Dumnezeu a văzut totul dinainte. Amin. Acesta nu mai este lapte smântânit. Observaţi! Eu cred că aceasta v-a lovit. Este mai bine dacă ne ocupăm un moment cu aceasta. Deschideţi cu mine la Efeseni 1. Să citim, căci eu mă tem că voi nu aţi înţeles şi credeţi că eu spun numai aşa. Dar nu este aşa. Ascultaţi cu atenţie! Noi ne vom ocupa imediat de Biserici. Pavel le vorbeşte direct efesenilor - Bisericii. Asta facem în seara aceasta. Aceasta nu este pentru bebeluşi. Aceasta este pentru adulţi, nu pentru copii.

Copii mici! Eu am unul acasă care începe acum să umble. El se împiedică şi cade, se ridică din nou şi crede că a făcut un lucru mare. Aşa a fost odată cu mine, dar acum sunt un bărbat şi am părăsit lucrurile copilăreşti.

Noi trebuie să ajungem la învăţătura deplină. Eu iubesc adunările vechi, bune, ale jubilării, unde noi batem din palme, jubilăm şi avem un timp frumos, adunări mari şi puternice unde tresăltam, unde dansam. Dar aşteptaţi, când vine timpul cercetării, atunci nu ştiţi unde staţi. Să ne întoarcem înapoi şi să aflăm aceasta. Să constatăm ce ne îndeamnă să facem aceasta. Să mergem înapoi la fundament pentru a vedea unde ne aflăm.

,,Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, (asta îmi place pur şi simplu: nici un seminar nu m-a trimis)... prin voia lui Dumnezeu către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus:(Observaţi, cui se adresează? Nu păcătoşilor, nu copiilor, ci celor maturi.) ,,Pavel , apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu… Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la DOMNUL ISUS Hristos. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl DOMNULUI nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.” Vedeţi cui i se adresează? Nu unui grup de copii, ci oamenilor care sunt adunaţi în locurile cereşti şi sunt binecuvântaţi. El le spune: ,,Voi aveţi cunoştinţa, voi aţi fost învăţaţi, voi sunteţi mântuiţi, eu vreau să vă spun despre ce este vorba.” O, asta îmi place, vouă nu? Eu vreau să vă transpun pentru un timp picioarele un pic în ceruri, în loc să fiţi legaţi de pământ. Eu vă spun de ce, eu vreau să vă dau o întărire mică, o trezire mică, o împrospătare mică. Amin. Eu iubesc înviorarea pentru că zideşte mai ales atunci când puteţi spune că este ,,AŞA VORBEŞTE DOMNUL!” El a spus: „Eu vreau să vorbesc cu voi, voi sunteţi în locurile cereşti în Isus Hristos binecuvântaţi cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, darurile lui Dumnezeu devin vizibile, vindecare divină, proorocia, etc. Voi sunteţi oameni maturi, şi vouă vreau să vă vorbesc. Eu mă adresez acum vouă.” Observaţi, aici este. Eu sper că va pătrunde bine şi adânc, căci v-ar face bine dacă ar intra direct în oasele voastre.

,,Căci în El ne-a ales Dumnezeu ...”

Cine a făcut aceasta? Eu am auzit şi apoi am venit? Nu, nu, tu nu ai făcut-o niciodată. „El ne-a ales pe noi (trecut), ne-a ales (Biserica) în El.” Cât timp este de atunci, Pavele? În ultima săptămână sau când ai avut trezirea? Nu.”Înainte de întemeierea lumii...”Acum puteţi să plutiţi ca pe nori. Vedeţi! Ce a făcut El? „El ne-a ales în El (Hristos) înainte de întemeierea lumii.” Eu aş dori să avem un pic de timp pentru a ne întoarce la Iov 38,4-7, pentru a vedea ce spune El acolo: „Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci  când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?” El i-a vorbit lui Iov: „Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să mă înveţi.” Pavel spune aici: ,,El ne-a ales — Biserica — înainte de întemeierea lumii.” Fiţi atenţi! „... Ca să fim sfinţiţi...”Nu sfinţirea noastră proprie. Voi spuneţi: ,,Frate Branham, crezi în sfinţire?” Desigur! Nu în a mea, ci în a Lui. Sfinţirea mea nu este nimic; a Lui este desăvârşită. Apoi voi spuneţi: ,,Vrei să spui că putem bea sau ...” Nu, asta nu am spus niciodată. Vedeţi, un bob de grâu poate produce numai grâu, nu poate produce spini. În el nu este dorinţa aceasta, în el nu este viaţă pentru spini, şi dacă suntem în Hristos ...

Să nu vă înşelaţi, ci cercetaţi exact. Vedeţi, dacă voi spuneţi mereu: „Nu mă condamnă nimic dacă fac aceasta, sau eu nu mă simt condamnat dacă fac lucruri din lume.”, eu vă voi jigni acum un pic şi am să vă mângâi penele în direcţia inversă. Toate acestea sunt o dovadă că voi nu aţi venit niciodată la Hristos Voi nu aţi fost niciodată născuţi din nou. „Cine iubeşte lumea şi lucrurile din lume, nu are dragostea lui Dumnezeu.” Dacă voi încetaţi să faceţi aceste lucruri numai pentru că ştiţi  că nu trebuie să le faceţi, astfel acesta este un semn că nu aţi ajuns departe. Dacă lucrul acesta este ucis în voi – dacă natura aceea v-a părăsit, atunci este o altă persoană în voi. Duhul Sfânt din tine care a fost în Hristos, aduce viaţă lui Hristos în voi. Nu ceea ce faci tu, ci ce a făcut El. El v-a ales înainte de întemeierea lumii. Cineva a spus: „Eu ştiu  că sunt salvat, căci eu am încetat să fumez.” Nu prin aceasta am fost eu salvat, şi nici tu; tu ai fost salvat pentru  că Dumnezeu te-a ales să fii salvat înainte de întemeierea lumii. Aceasta este învăţătura Scripturii. Amin. Vedeţi, noi începem să recunoaştem, că nu noi suntem, El este. Vedeţi, El ne-a ales pe noi. 

Avraam nu putea să spună: ,,Slavă lui Dumnezeu, eu am venit jos de pe turnul Babel. Aleluiah! De aceea eu sunt salvat.” Atunci ar fi fost salvat un grup întreg, dacă ar fi fost acesta motivul. Vedeţi dar El nu a făcut aceasta. El l-a ales pe Avraam şi acesta a fost începutul mântuirii noastre care le-a fost dat oamenilor, când El l-a ales pe El şi i-a dat făgăduinţa şi a făcut un legământ cu Avraam şi sămânţa lui pentru totdeauna. Noi am putea continua şi să citim un capitol întreg despre aceasta, dar nu avem timp. Dumnezeu cheamă. Observaţi, când El l-a chemat pe Avraam, El a făcut-o prin alegere. Nu din cauza lui, ci din cauza lui Dumnezeu. El l-a chemat din poporul lui, l-a binecuvântat şi a spus: „Eu te voi salva.”, şi El i-

a vorbit când era deja la o vârstă înaintată. Înainte ca El să mai facă ceva, l-a ales pe el şi i-a spus: ,,Nu numai pe tine, ci şi sămânţa ta.”

În Genesa 12,4 citim: ,,Avram a plecat, cum îi spusese DOMNUL, ,şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani, când a ieşit din Haran. Avram a luat pe Sarai,nevastă-sa, şi pe Lot. fiul fratelui său, împreună, cu toate averile, pe care le strânseseră şi cu toate slugile...”

Observaţi! Imediat a făcut ce i-a poruncit Dumnezeu. El l-a luat cu sine pe Lot, nepotul lui. Voi cititori ai Bibliei, dacă aveţi timp, citiţi mâine Genesa, 11. Avraam a plecat mai întâi cu tatăl său şi cu toată familia. Dumnezeu nu i-a poruncit aceasta. Bărbatul bătrân era ca o muscă în alifie până ce a murit. El a fost o piatră de poticnire pe tot drumul, şi aşa a fost şi Lot. Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, nu pe Lot. El l-a chemat pe Avraam, nu pe tatăl său. Poate voi spuneţi: ,,Ce este cu Sara?” Un bărbat şi nevasta lui sunt una. În Efeseni Biblia spune: ,,ei sunt un trup.” În ordine.

Dar El l-a chemat pe Avraam şi i-a poruncit să se despartă de tot ce poseda şi să plece într-o ţară străină. Vedeţi, o despărţire! Să mergi într-o ţară străină despre care nu ştiţi nimic, acesta este creştinismul. Să fii despărţit de lucrurile lumii, pentru că te-a chemat Dumnezeu. Voi mergeţi într-o altă ţară pentru a locui cu oameni pe care nu-i cunoaşteţi şi să fiţi pelerini. Amin. Când mă gândesc la aceasta, de-abia mă pot abţine. Pelerin! Străin!

Atunci când Iacov a stat, scurt timp înainte de moartea lui, înaintea lui faraon, el a zis: „Zilele anilor călătoriei mele sunt multe ...” Amin. Ce era cu el? El s-a regăsit. Acest bărbat mic avea o viaţă anevoioasă după sine. El ştia că este aici numai în călătorie. Fiţi atenţi!

Noi mergem înapoi la vers. 3. Dumnezeu îi făgăduise lui Avraam că îl va binecuvânta pe el şi sămânţa lui după el. El a încheiat un legământ fără condiţii. El nu a făcut-o pentru că era Avraam. El nu a spus: ,,Avraame, dacă faci aceasta, atunci Eu voi face cealaltă.” El a spus: ,,Avraam, Eu am făcut-o deja. Nu se întâmplă pentru  că tu trebuie să faci ceva, Eu însumi am făcut-o!” Amin. O, dacă mă gândesc la aceasta! Dumnezeu a făcut-o fără condiţii. Legământul lui Dumnezeu necondiţionat.

Tu spui: „Frate, eu am încetat să mănânc carne. Eu nu fac asta...” Frate, asta nu are importanţă. Nu depinde dacă tu mănânci came sau nu, dacă tu ţii Sabatul sau lunile noi, sau dacă mergi la şcoala duminicală, indiferent ce este. TU eşti salvat — necondiţionat.

Apoi tu spui: ,,Frate Branham, dacă eu sunt salvat, slavă lui Dumnezeu, atunci pot să fac ce vreau.” Desigur! Dacă tu eşti salvat, frate, atunci nu ai dorinţa după lucrurile acestei lumi. Acum aceasta a devenit punctul central din inima ta, şi tu nu te mai poţi îndepărta de aceasta. Dar atâta timp cât mai este o atracţie spre lumea aceasta, atunci tu ştii că mai este ceva greşit.

Alegerea dinainte! Dumnezeu l-a chemat pe Avraam şi i-a spus  că îl va măntui, — fără condiţii.

Să continuăm după ce i-a fost dată făgăduinţa. Noi trecem la Genesa 15, 7. Să citim:

 ,,DOMNUL i-a mai zis: Eu sunt DOMNUL, care te-am scos din Ur din Haldea, ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.' Avraam a răspuns: ,DOAMNE Dumnezeule, prin ce voi recunoaşte  că o voi stăpâni?'”Avraam ieşise din ţara haldeilor, din statul Ur, din ţara Şinear, s-a despărţit, el ieşise afară. Vedeţi, aşa este cu credincioşii de astăzi. Ei mai sunt în călătorie.

,,Şi DOMNUL i-a zis: Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.'” Eu vreau ca voi să vă notaţi şi să citiţi mâine. Eu citez numai din cauza timpului, pentru că nu vreau să vă reţin mult timp. Eu vreau ca voi să veniţi mâine seară din nou aici şi să continuăm. În seara aceasta punem numai baza, fundamentul.

Astfel el a luat juncana, capra, berbecul, turtureaua şi puiul de porumbel şi le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat. El a izgonit păsările răpitoare până la apusul soarelui. Apoi Dumnezeu a venit la Avraam, i-a confirmat legământul şi a spus: ,,Avraame, Eu vreau să-ţi arăt ce voi face.”

Mulţi dintre voi care vin de mulţi ani la adunare, ştiu că deja atunci am învăţat aceleaşi lucruri. Desigur, deja în 1949 am învăţat despre acestea. Bine, voi v-aţi însemnat în Biblie.

Vedeţi! El a venit jos şi i-a arătat lui Avraam ce va face. Mai întâi El a lăsat un somn adânc peste Avraam: ,,Avraame, TU nu ai nimic de-a face cu aceasta.”

Voi care încercaţi să vă salvaţi singuri. Eu ştiu că mulţi care au venit la adunare şi au şezut sub această învăţătură, au părăsit adunarea şi au mers la culte pentru a crede tot ce există”. Unii dintre ei nu mai mănâncă carne, alţii ţin Sabatul şi lunile noi, aduc diferite jertfe şi altele, după ce au respins Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta vă arată ce găsim aici. Pavel a spus: ,,ei au plecat din mijlocul nostru, pentru că nu erau de-ai noştri.” Aşa este. Vedeţi, acesta este adevărul. Duhul Sfânt ţine tare de Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă se ajunge la o hotărâre, se va vedea că lucrurile acelea sunt greşite.

El a spus: „Avraame!” El a lăsat un somn adânc peste el şi a spus: ,,Eu îţi voi arăta cum o voi face, cum îmi voi ţine legământul.” Şi El a luat aceste animale; fiţi atenţi, când Avraam a căzut în somn, lui i-a fost arătat că moartea va veni la fiecare creatură ... şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor. Cuptorul fumegând simboliza iadul, că fiecare păcătos ar fi meritat iadul. În afară de aceasta au apărut la jertfă nişte flăcări, o lumină mică, albă, care a trecut printre dobitoacele despicate. Încheierea legământului!

Observaţi, existau multe feluri în care oamenii încheiau legăminte în diferite timpuri. Cum încheiem noi astăzi un legământ? Noi ne scuturăm mâinile unii altora şi semnăm un contract. Aceasta este învoiala. Acesta este legământul nostru, nu-i aşa? Ştiţi voi cum se încheia un legământ în China mai demult? Ei presărau sare unii peste alţii. Acesta a fost legământul în China. Vedeţi, legământul este încheiat în diferite feluri, oamenii au diferite obiceiuri.

În Orient era obiceiul să  ucidă un animal şi stând lângă acest animal se încheia contractul. Noi găsim în Leveticul cum încheiau ei contractul. Acest contract era rupt în două peste acest animal mort, şi ei jurau acolo ca trupul lor să devină ca al acestui animal mort, dacă nu respectă contractul. Fiecare lua o parte din contract şi pleca. Indiferent când se întâlneau pentru acest contract, aceste două bucăţi trebuiau să se potrivească exact. Ce minunat!

Dumnezeu a făcut un legământ şi l-a arătat dinainte: ,,Eu jur că o voi face, toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta.” Citiţi! „Eu voi binecuvânta neamurile, eu îi voi binecuvânta pe oamenii negri, galbeni şi albi. Eu îi voi binecuvânta prin sămânţa ta, căci din tine vor ieşi împăraţi şi domnitori.”

,,Cum o vei face, DOAMNE?”

,,Eu îţi voi arăta.”

El i-a arătat aceasta pe coasta muntelui unde a adus aceste jumătăţi. Fiecare cunoscător al Bibliei ştie că fiecare din aceste animale a fost curat, ceea ce reprezintă jertfa lui Isus Hristos. Acest berbec, această juncană, ale căror jumătăţi au fost spălate după ce le-a despicat, arătau spre El. Noi avem spălarea prin apa Cuvântului, despărţirea de păcat prin Cuvânt, prin credinţă. Puiul de porumbel şi turtureaua arătau spre vindecare divină, şi toate acestea în Hristos.

Acolo Dumnezeu i-a arătat lui Avraam ce va face: că El va lasă ca prin sămânţa lui Isaac să vină Fiul Său, Hristos, care a fost ucis atârnând între cer şi pământ, în timp ce soarele apunea şi întunericul acoperea pământul; acolo El L-a zdrobit. Dumnezeu a luat duhul Lui din El şi a făcut un legământ cu omenirea pe pământ. Tot acest sânge scump, divin, neamestecat, care a curs din rănile lui Emanuel, duhul Lui L-a părăsit. El a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?” Faţa lui era scuipată de batjocoritori: aceşti batjocoritori îngrozitori i-au pus o coroană de spini pe cap, romanii i-au bătut cuie mari în mâini şi picioare, spatele Lui a fost aşa de biciuit încât se vedeau coastele, El atârna acolo pe cruce şi striga tare: ,,S-a isprăvit!” El a murit moartea păcătoşilor. Păcatul lumii era pe El. Când a fost deschisă coasta Lui, duhul Lui L-a părăsit şi a strigat: ,,În mâinile Tale îmi încredinţez duhul Meu.” Şi El şi-a aplecat capul. Pământul s-a cutremurat. Acesta este El, în aceasta constă legământul lui Dumnezeu! Acolo s-a împlinit.

În mijlocul stâncilor şi a cerului întunecos,

Mântuitorul meu şi-a aplecat capul şi a murit.

Perdeaua ruptă a deschis calea

Spre bucuria cerului şi a zilei fără sfârşit

O, Golgota, o, Golgota! Isus a sângerat şi a murit pentru mine!

El a luat sufletul propriului Său Fiu şi a făcut un legământ de despărţire. Trupul Lui a fost pus în pământ. El a zăcut acolo, dar în ziua a treia El a înviat „…căci nu-mi vei lăsa sufletul în locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.” Şi sufletul Lui a fost duhul Lui care s-a coborât în iad. Dumnezeu a coborât jos, a înviat trupul Lui şi I-a dat viaţă. El a luat trupul lui Isus, L-a aşezat la dreapta slavei Lui, şi a trimis Duhul Său Sfânt ca şi confirmare a legământului.

Aşa este! Frate, să nu uiţi aceasta. Fără botezul Duhului Sfânt eşti pierdut. Acesta este singurul... atunci nu trebuie să te mai îngrijorezi dacă ajungi în cer. Dacă nu este nimic aici înăuntru supranatural, atunci uşa nu se va deschide acolo. Tu ai putea ajunge până acolo şi să dai cu capul de ea. Dar dacă Duhul lui Dumnezeu este în noi, atunci Duhul lui Dumnezeu care locuieşte în noi va ridica uşa din ţâţâni. Tu trebuie să îl ai în tine, ca să ţi se poate deschide acolo. Aşa este. TU eşti deja judecat prin ceea ce gândeşti despre Isus Hristos.

Vedeţi, acolo este El, rănit, bătut, străpuns. Sufletul Lui s-a dus la Dumnezeu. Dumnezeu L-a binecuvântat. După aceea sufletul Lui s-a întors înapoi în forma botezului cu Duhul Sfânt care vine peste fiecare credincios, îl sfinţeşte şi îl curăţă, aduce în ordine gândirea şi inima lui, şi o măsură a Duhului Sfânt rămâne în el. Acelaşi Duh Sfânt care ne este dăruit, este acelaşi care a adus trupul lui Isus din mormânt, şi El va face răpirea. Legământul trebuie să corespundă cu partea aceea în care El a fost bătut şi şi-a dat trupul; El s-a întors înapoi la Dumnezeu şi Duhul s-a întors înapoi pe pământ. Atunci duhul tău trebuie să fie acelaşi fel de Duh, altfel vei pierde ocazia întâlnirii la locul stabilit. Amin. Desigur! Nu pentru că o faceţi voi personal, ci pentru că ceva, şi anume dragostea lui Dumnezeu, a fost revărsată în voi şi idolul pământesc a fost smuls afară. Aşa este.

În noi este ceva ce strigă şi cheamă după Dumnezeu; este sufletul din tine care apelează la Tatăl ceresc. Aşa este. Aceasta îţi dă ţie credinţă şi tu devii un urmaş al lui Avraam. Tu crezi făgăduinţa lui Dumnezeu cum a făcut-o lui Avraam. Şi dacă tu trebuie să aştepţi, tu crezi. Credincioşie! Avraam nu s-a lăsat dus în eroare prin necredinţă în făgăduinţa lui Dumnezeu, ci a devenit tot mai tare şi i-a dat slavă lui Dumnezeu.

Tu nu poţi rămâne salvat de la o trezire la alta, şi apoi te numeşti sămânţa lui Avraam? Cercetează mai întâi totul! Să nu judeci greşit. Să rămâi statornic, în concordanţă cu Cuvântul.

Avraam nu s-a lăsat dus în eroare prin necredinţă în legătură cu făgăduinţa lui Dumnezeu. Când El i-a spus că îi va da un fiu, el a aşteptat 25 de ani şi a devenit tot mai tare. El a crescut în har şi cunoştinţa DOMNULUI. Amin.

Eu nu am avut de gând să predic, în interiorul meu a început să predice. Aşa este. Dumnezeu cheamă şi alege dinainte. Voi trebuie să ştiţi că există oameni care nu vor fi salvaţi. Există oameni care nu vor fi mântuiţi niciodată, indiferent de ceea ce fac. Voi ştiţi asta. Există oameni care sunt destinaţi să fie pierduţi. Există oameni care sunt destinaţi să fie mântuiţi. Toţi care sunt destinaţi pentru mântuire, vor fi mântuiţi, indiferent de situaţii (Rom. 8. 28-30)

Nu prea aţi acceptat aceasta. Se pare că nu aţi înţeles. Să mergem la Noul Testament pentru a vedea ce spune Dumnezeu. Permiteţi-mi câteva minute pentru Romani 9, şi noi vom vedea dacă este aşa sau nu. Noi vom vedea dacă a spus Dumnezeu că unii vor fi pierduţi şi alţii nu. Iubiţi Cuvântul lui Dumnezeu? Să vedem acum ce spune. Ascultaţi cu atenţie! Luaţi-vă timp. Să nu fiţi în grabă! Observaţi, în Romani 9 Pavel vorbeşte în Noul Testament. Eu vă voi mai da şi alte texte din Vechiul Testament.

Cine îşi notează textele, să ia şi Iuda 4: ,,Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi DOMN Isus Hristos.” La fel în Timotei se spune: ,,După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit tui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.” (2 Tim. 3, 1-10). Dumnezeu a spus că ei vor fi prezenţi, şi ei sunt aici!

Uitaţi-vă numai la aceste lucruri false. Mergeţi afară, mergeţi în adunările penticostale, la metodişti, baptişti, peste tot unde mergeţi veţi găsi oameni care imită, oameni care se pretind ceva: ,,O, slavă lui Dumnezeu, aleluiah!” Acum câteva zile o femeie a spus: ,,Eu am zece copii, dar slavă lui Dumnezeu, DOMNUL m-a chemat să predic Evanghelia. Aleluiah! Eu mă duc să predic.” El nu a făcut aşa ceva. El nu a făcut-o niciodată şi nici nu o va face, căci El a spus că nu o va face. Dar ea era de această părere. Desigur! Dumnezeu i-a dat zece copiii de crescut, şi asta ar trebui să facă. Dar ei înşişi se năpustesc într-un astfel de entuziasm.

Ei spun: ,,Eu nu am nevoie de nimeni care să mă înveţe. Slavă lui Dumnezeu, eu am Duhul Sfânt.” Atunci Duhul Sfânt a fost greşit când El a spus că va trimite învăţători în Biserică. Dumnezeu a pus în Biserică învăţători, şi cu asta este clar. De ce a pus El învăţători, dacă Duhul Sfânt îi va învăţa pe toţi? Vedeţi!

În afară de botezul cu apă, oamenii mai au nevoie de botezul minţii lor. Aşa este. Scuzaţi-mi această observaţie aspră. Dar eu vreau să pătrundă adânc. Noi vrem o trezire, şi tu frate, trebuie să o pui în mişcare. Înainte ca tu să poţi face asta, trebuie să-l arunci pe Satana afară. Nu argumenta cu el. Ocupă-ţi poziţia şi rămâi pe ea. În toată lumea trebuie să se lupte cu el, şi fiecare creştin care a fost de partea lui Dumnezeu, trebuia să se lupte cu el. Dar dacă tu îţi cunoşti poziţia şi ştii că este adevărul, că este , AŞA VORBEŞTE DOMNUL”, atunci poţi rămâne pe aceasta.

Tu spui: ,,Slavă lui Dumnezeu, eu am fost salvat pentru că am încetat să beau. Slavă lui Dumnezeu, mie mi-a trecut un fior peste spate. Un vânt puternic mi-a atins faţa. Crezi tu asta, frate Branham?” Sigur! Dar eu vreau să ştiu mai întâi de unde a venit acest vânt puternic. Vedeţi, aşa este. Desigur. Acest fior este în ordine, dar eu nu am fost salvat pentru că am avut acest fior şi nu pentru că am simţit acest vânt puternic.”Tu crezi în aceasta, frate?” Da, eu cred. Dar aşteaptă un moment, să dovedim cu Cuvântul. Satana are în felul acesta multe imitaţii.

Eu sunt mântuit pentru că am îndeplinit condiţiile lui Dumnezeu. El m-a chemat şi eu ştiu că El m-a chemat. Eu L-am primit pe baza Cuvântului Său, de aceea eu pot să-i spun lui Satana: ,,AŞA VORBEŞTE DOMNUL!”

Când a fost Isus aici pe pământ — El a fost Dumnezeu, El a fost Emanuel. Dumnezeu a fost în Hristos şi a împăcat lumea cu Sine. El nu s-a folosit de darurile Sale când l-a întâlnit pe Satana, ci a spus: „Este scris că omul nu trăieşte numai cu  pâine. Este scris - să nu ispiteşti pe DOMNUL Dumnezeul tău.” El l-a biruit. Asta este - să cunoşti Scriptura. Şi Satana o cunoaşte dar voi trebuie să ştiţi cum trebuie să împărţiţi — folosiţi - Cuvântul lui Dumnezeu. Vedeţi!

Fiţi atenţi şi ascultaţi ce a spus Pavel. Câţi vor primi învăţătura lui Pavel? El a spus: ,,Chiar dacă un înger ar vesti o altă Evanghelie, să fie anatema.”

,,Eu spun adevărul în Hristos, eu nu mint—conştiinţa mea mi-o mărturiseşte în Duhul Sfânt.”

Ascultaţi de Pavel care era sigur de aceasta şi a prezentat-o ca s-o ştiţi şi voi în mod absolut. ,,Eu am o durere mare care nu încetează în inima mea. Să fiu exclus din părtăşia lui Hristos printr-un blestem, dacă prin aceasta aş putea să-i salvez pe fraţii mei.” 

Voi aţi auzit ce se spune: ,,O, toţi iudeii sunt poporul ales al lui Dumnezeu!”? Nu este aşa. Iudeii ca întreg nu sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Nu, ei nu sunt. Ascultaţi dacă nu spune Pavel acelaşi lucru, şi el a fost un iudeu. Vedeţi, Avraam a avut opt fii. Asta o ştiţi voi. Ei toţi au fost sămânţa lui Avraam, dar: ,,În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele.” Nu în ceilalţi, nu în Ismael şi în cei şase fii de la a treia nevastă pe care a avut-o Avraam. Nu, în Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele.”

 ,,Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele...” (Rom. 9,4).

El vorbeşte aici despre Israel. Fiţi atenţi ce spune el mai departe: „... patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sunt Israel...” Aşa este? Aşa nu toţi israeliţii sunt iudei. Ei nu sunt. Observaţi! „... şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam.”

Aceasta nu îi face israeliţi. Fiţi atenţi. „Ce vrei să spui, frate Branham?” Eu vreau să vă arăt un tablou de preumbrire a Bisericii. Nu toţi care îl mărturisesc pe Hristos, sunt creştini. Nu toţi care merg la biserică sunt credincioşi. Nu toţi care făceau parte din sămânţa lui Avraam, aveau făgăduinţa. Era un ales, era făgăduinţa. Făgăduinţa i-a fost spusă dinainte lui Avraam. Aleşii lui Dumnezeu sunt aleşi înainte de întemeierea lumii. Vedeţi! Observaţi!

„... şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam, ci este scris: în Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele.”

Nu în restul iudeilor, ci în Isaac. Prin Isaac a venit Hristos. Aceasta a fost sămânţa lui Avraam: Hristos. Sămânţa lui Avraam nu a fost în primul rând sămânţă genetică, a fost credinţa pe care a recunoscut-o Dumnezeu. Aşa este şi credinţa din noi în moartea, îngroparea şi învierea lui Hristos, care ne face sămânţa lui Avraam.

Avraam a fost tăiat împrejur ca o pecete pentru credinţa lui în făgăduinţă. El nu a primit-o prin tăierea împrejur, el a primit făgăduinţa înainte de tăierea împrejur. Aşa este, bătrâne? (Un frate spune Amin.) Unde este celălalt frate, predicatorul, care a şezut aici? Eu cred că înregistrează acolo în spate. El a primit făgăduinţa înainte de a fi tăiat împrejur. Romani 4 v-o spune. El a primit făgăduinţa înainte de a fi tăiat împrejur. Tăierea împrejur i-a fost dată ca o pecete a ascultării sale în credinţă. Acesta este motivul de ce vorbeşte aşa Billy Graham, Charles Fuller, Billings şi toţi aceştii fraţi baptişti. Eu am vorbit cu mulţi dintre ei despre aceasta, şi cu Rufus Mosley. El a spus: ,,Noi avem 20000 de pocăiţi în două săptămâni. Mai târziu ei nu au mai găsit nici 20.” Eu am spus: ,,Ei nu au fost pocăiţi.”

,,O,” a spus el, ,,ei L-au primit pe Isus Hristos ca Mântuitorul lor personal.”

Eu am spus: ,,Şi totuşi ei nu sunt pocăiţi” Aşa este. Voi nu sunteţi pocăiţi până… Pocăit înseamnă transformat.

Petru a crezut în DOMNUL, el a fost botezat, a primit putere să vindece bolnavii, să scoată draci, să învie morţii. Şi Isus i-a spus în seara înainte de răstignire: ,,Dacă te pocăieşti, atunci întăreşte-i pe fraţii tăi.” Aşa este? El a fost mântuit şi sfinţit, dar nu pocăit. Aceasta este Scriptura.

,,O, a fost el sfinţit?” Da, desigur!

Ioan 17, 17 a spus: ,,Sfinţeşte-i prin adevărul Tău.” Credeţi voi  că El ar fi pus Duhul Său într-un vas nevrednic? Ei se duceau şi scoteau draci, veneau înapoi şi jubilau. Aşa este, voi metodiştilor. Ei veneau înapoi, jubilau şi slăveau pe Dumnezeu şi spuneau; ,,Chiar şi dracii ne sunt supuşi!” O, un moment. În Matei 10 El a spus: ,,Nu vă bucuraţi că dracii vă sunt supuşi, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în cer?” Aşa este?

Eu doresc acum, ca voi să fiţi un moment liniştiţi. Iuda era printre ei. Aşa este? Iuda era o raţă mare pe lac. Şi el a jubilat şi s-a bucurat. El a mere împreună cu Biserica, dar nu până la Rusalii. Înainte de a primi Duhul Sfânt de Rusalii, el s-a ridicat şi l-a trădat pe Isus. Acesta a fost Antihristul. Acest duh se pogoară şi astăzi şi predică neprihănirea prin credinţă şi toate celelalte, şi merge până la botezul cu Duhul Sfânt, dar apoi îşi arată culorile. Exact aşa este.

Priviţi la cele zece fecioare. Toate erau fecioare. Dar cinci din ele erau neînţelepte; cinci aveau untdelemn în candelele lor. Ce este untdelemnul? Duhul Sfânt. Vedeţi? Aşa este. Toate au fost fecioare, trăiau o viaţă bună, curată.

Voi spuneţi: ,,Frate, eu nu merg la dans, eu nu merg la filme.” Acesta este numai un lucru moral. Fie doar dacă se întâmplă ceva supranatural. Nu pentru că tu jubilezi, nu pentru că tu vorbeşti în limbi, nu pentru că ai sărit în sus şi în jos, nu pentru că ai făcut ceva, ci pentru  că s-a întâmplat ceva supranatural în inima ta care te-a schimbat şi te-a adus înăuntru... Tu eşti pecetluit în Dumnezeu. Tu eşti ancorat. Aşa este.

,,Nu crezi în aceasta?” Eu cred în jubilare, eu cred în toate aceste lucruri, dar nu acesta este răspunsul. Metodiştii au crezut că o au când au jubilat, dar apoi au constatat că nu este aşa. Mulţi dintre ei au jubilat şi nu l-au primit. Apoi au venit penticostalii, au vorbit în limbi şi au zis: ,,Noi îl avem!” Dar ei au constatat că nu este aşa. Mulţi au vorbit în limbi şi nu aveau nimic; ,,Dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti şi nu aş avea dragoste, nu mi-ar folosi la nimic,” ei nu îl aveau. Aşa este. Acesta este motivul de ce a fost înşelată toată lumea şi s-au întâmplat aceste lucruri. Nu acesta este răspunsul. Nu o demonstraţie firească sau o mişcare a simţurilor, ci ceva care se întâmplă în interior prin care este transformată toată gândirea şi natura ta.; tu eşti pocăit; nu tu, ci Hristos a venit în tine şi te-a pocăit. Natura ta a murit, omul vechi, tu ai fost născut din nou şi eşti un om nou. Fiţi atenţi. Amin.

Este târziu, nu-i aşa? Atenţionaţi-mă fraţilor, dacă durează prea mult. Eu trebuie să revin imediat la copiii lui Israel, dar eu vreau să arăt că este în voia lui Dumnezeu să fac aceste lucruri. Mă mai iubiţi? Bine. Rugaţi-vă în continuare pentru mine. În ordine.

„... şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele.' Aceasta însemnează că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.”

„Copiii făgăduinţei.” Ce a fost făgăduit? Ce fel de făgăduinţă? Ce a făgăduit Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. El le-a spus lor: ,,Aceasta este sămânţa!” Nu pentru  că voi aţi încetat să faceţi asta sau cealaltă. aţi încetat să minţiţi. Acestea sunt numai fapte morale pe care le face orice cetăţean bun. Voi nu vă puteţi numi încă creştin până nu se întâmplă ceva aici înăuntru, până nu sunteţi înnoiţi, până nu se întâmplă ceva aici înăuntru. Fiţi atenţi!

„Căci Cuvântul acesta este o făgăduinţă: ‚Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.' Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac”.

Îmbrăcaţi-vă scutul şi puneţi-vă coiful vostru. Aceasta vă va da o altă perspectivă. „Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine, nici rău, — ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu ...”Eu las ca aceasta să pătrundă adânc. Treziţi-vă! „Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine, nici rău, — ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă.”

O! Eu cred că voi aţi încetat să mâncaţi carne ca să fiţi salvaţi. Asta nu are nimic de-a face, dacă tu eşti mântuit, atunci Dumnezeu te-a ales înainte de întemeierea lumii şi te-a mântuit. Aşa este? Fiţi atenţi cum este scris: „... s-a zis Rebecii: ,Cel mai mare va fi rob celui mai mic' după cum este scris: ,Pe lacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.'”

Înainte de a fi născut un copil, Dumnezeu a spus: ,,Eu îl iubesc pe acela, şi îl urăsc pe celălalt.” Este acesta Cuvântul lui Dumnezeu? Eu nu sunt răspunzător pentru aceasta, eu trebuie numai să-l predic.

Alegerea nu este ceea ce trebuie să faci tu, ci este ce a făcut deja Dumnezeu. Dumnezeu a făcut-o în Hristos pentru tine, înainte de întemeierea lumii. ,,Toţi pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni la Mine.” Aleluiah! O, ce minunat! Scuzaţi-mă, eu nu sunt nervos, ci bucuros.

„Toţi pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni la Mine, şi cine vine la Mine, pe acela nu-l voi scoate afară. Cine mănâncă carnea Mea şi va bea sângele Meu în chip vrednic, după ce a primit Duhul, are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

De ce vă temeţi? Dumnezeu a dat făgăduinţa fără condiţii. Dragostea lui Dumnezeu sună în inima ta şi tu ştii că ai trecut de la moarte la viaţă. Tu îi iubeşti pe toţi şi toată lumea ţi se pare altfel. Este ancorat înăuntru şi nimic nu te mişcă. Bucură-te pur şi simplu şi înaintează. Slavă lui Dumnezeu. Să nu te laşi influenţat de nimic. Poate te îndepărtezi, devii rece şi eşti scuturat de aici încolo, dar sămânţa lui Dumnezeu va rămâne credincioasă. Biblia spune: ,,Chiar dacă noi am fi necredincioşi, totuşi El rămâne credincios. El este adevărat, El rămâne credincios.” Acum fiţi atenţi, să citim.

 ,,Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! Că El a zis lui Moise: ,Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.' Aşa dar, nu atârnă nici de cine vrea..”

Voi spuneţi: ,,Slavă lui Dumnezeu, aleluiah, eu voi fi mântuit înainte de a muri.” Vei fi? Dumnezeu are ceva de spus la aceasta.

 ,,...nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, (ci de ce?) ci de Dumnezeu care are milă.” Nu este cel ce aleargă sau vrea, ci este Dumnezeu care are milă. Este alegerea lui Dumnezeu. Dumnezeu face ce vrea.

Fiţi încă un pic atenţi. Eu am subliniat aici cu roşu, încât nici nu mai pot citi. Eu am citit-o atât de des. Eu am subliniat-o gros cu roşu. Mâine îmi voi aduce Biblia cealaltă.

 ,,Fiindcă Scriptura zice lui faraon: ,Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.” Dumnezeu a permis să se ridice faraon şi i-a împietrit inima pentru acest scop. Dumnezeu a permis să se ridice Iuda Iscarioteanul, el a fost născut ca fiul pierzării. Aşa este? Dumnezeu i-a spus mamei lui Esau şi Iacov ce se va întâmpla, înainte de naşterea lor. El l-a iubit pe unul şi l-a urât pe celălalt. Este adevărat? Aşa este Dumnezeu care face totul în toate lucrurile, şi tu nu ai nimic de-a face cu aceasta. Dacă te-a chemat Dumnezeu, atunci dragostea lui Dumnezeu sună în inima ta. Toţi pe care i-a chemat El, vor veni la El şi niciunul nu va fi pierdut. Dumnezeu a făgăduit. El a spus: ,,Niciunul din ei nu va fi pierdut. Toţi pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni la Mine, şi niciunul din El nu va fi pierdut, în afară de Iuda Iscarioteanul ca să se împlinească Scriptura. Eu îi voi învia în ziua de apoi.”

Voi care aţi mărturisit mai înainte că sunteţi creştini. Cum aţi devenit creştini? Pentru că Dumnezeu v-a ales să fiţi creştini înainte de întemeierea lumii, de aceea sunteţi creştini. Voi sunteţi mântuiţi, umpluţi cu Duhul Sfânt şi aveţi viaţă veşnică. Pentru ce v-a dat El viaţa veşnică? Ca pecete a credinţei voastre. Mai întâi aţi avut credinţă. Voi spuneţi: ,,TU ai vorbit mai înainte despre Billy Graham şi despre cei care fac chemarea: ,Câţi vor să-L primească pe Hristos ca Mântuitorul lor personal, ridicaţi mâna!' Este corect?” Sigur că este corect, asta este bine. Dar acesta este numai începutul. Dacă credeţi cu adevărat şi aţi primit învăţătura corectă în inimă, atunci Duhul Sfânt va veni ca o tăiere împrejur, aşa cum i-a dat-o El lui Avraam ca dovadă după ce a crezut.

Acum oamenii spun: ,,Să facem o adunare de aşteptare — slavă lui Dumnezeu, şi să ne întoarcem din nou. Slavă lui Dumnezeu, să stăruim după Duhul Sfânt.” Aşa ceva nu există.

Stăruinţă nu înseamnă aşteptare. Câţi ştiu că  înseamnă aşteptare? Isus a spus: ,,Aşteptaţi în Ierusalim până primiţi făgăduinţa.” Eu nu ştiu ce au făcut ei. Ei sigur s-au rugat. Eu nu ştiu.

Dar după aceea nu a mai trebuit să aştepte niciodată. ,,în timp ce mai vorbea Petru, s-a pogorât Duhul Sfânt peste ei.” Până jos — pe când punea Pavel mâinile peste ei, s-a pogorât Duhul Sfânt. Aşa este? Vedeţi, nici o aşteptare! Duhul Sfânt era acolo şi le-a dat botezul cu Duhul Sfânt ca dovadă a credinţei lor.

Dumnezeu i-a dat lui Avraam tăierea împrejur ca dovadă a credinţei lui. Ce era? Ce este Duhul Sfânt? Să-mi spună cineva pentru ce este Duhul Sfânt. Este un semn. Aşa este? Ce a fost tăierea împrejur? Un semn. Aşa este? Un semn. Dumnezeu a dat un semn prin tăierea împrejur, că El l-a primit pe Avraam. Dacă tu spui: „Eu cred în Dumnezeu. Eu cred în Isus Hristos.” atunci Dumnezeu îţi dă botezul cu Duhul Sfânt ca semn că El a acceptat credinţa ta. Aleluiah!  Atunci sunteţi pecetluiţi în Împărăţia lui Dumnezeu: nu până la prima trezire, ci până în ziua răscumpărării voastre. (Ef 4, 30). „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Vedeţi voi!

Să trecem pentru câteva minute la Genesa 45. Eu voi prescurta aici şi îi voi pune pe copiii lui Israel în prim plan şi mâine seara vom continua de acolo. Îmi pare rău că s-a făcut târziu în seara aceasta, dar a trebuit să găsesc mai întâi începutul.

Avraam a primit făgăduinţa. A venit Isaac. Voi cunoaşteţi jertfa. Eu am vrut să vă arăt că alegerea Bisericii a făcut-o Dumnezeu, aşa cum este şi astăzi. El l-a chemat pe Avraam prin alegere, El cheamă Biserica prin alegere. El i-a dat lui Avraam făgăduinţa, Avraam a crezut, şi El cheamă astăzi Biserica. Crezi tu în Isus Hristos? Mai întâi voi aţi crezut. După aceea Dumnezeu i-a dat lui Avraam şi copiilor săi, sămânţei sale, tăierea împrejur ca semn; şi astăzi El îţi da ţie Duhul Sfânt ca semn.

Ce lucrează Duhul Sfânt astăzi într-un om când îl primeşte? Este o tăiere împrejur. Nu a spus Ştefan aceasta în Fapte 7: ,,Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.” Aşa este? Duhul Sfânt este o tăiere împrejur. Ce se întâmplă printr-o tăiere împrejur? Carnea este tăiată, lucrurile din lume, sunt tăiate afară. Te desparte de lucrurile lumii şi de dragostea pentru lume, de dragostea firească, de mândria vieţii. Taie toate acestea de la tine. Tu nu ai nimic de-a face cu aceasta;  El însuşi o face şi te aduce într-o relaţie de dragoste cu ISUS Hristos, la o dragoste nemuritoare. „Nimic nu te poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos.” Pavel a spus: ,,Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, ... nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, DOMNUL nostru.”

El te-a chemat, ţi-a făcut tăierea împrejur, te-a adus în El şi te-a destinat pentru ţinta ta veşnică. Dacă aceasta nu-i aduce pe credincioşi să jubileze, atunci nu ştiu ce ar mai putea fi. Dacă aceasta nu-l trezeşte pe un om care este în Hristos, atunci nu ştiu ce l-ar putea trezi. Eu cred că El este atunci de două ori mort, scos din rădăcini. Nu credeţi şi voi? Aşa este.

El a chemat, El a produs sămânţa Lui. Aceasta sămânţă a venit prin Avraam, apoi prin Isaac, apoi prin Iacov, de la Iacov la Iosif. Observaţi, dacă am avea timp, am fi intrat mai adânc, dar nu acum. Vedeţi, alegerea în Avraam!

Aţi observat, patru patriarhi unul după altul, din ei au venit cei doisprezece patriarhi ai celor douăprezece seminţii ale lui Israel. Aşa este? Nu a încetat niciodată, până a venit apoi în ,,Unul” — ,,sămânţa lui Avraam” ca fiinţă omenească, care era Hristos. El a fost proslăvit aici pe pământ şi ridicat la Dumnezeu. Duhul Sfânt a venit înapoi şi s-a răspândit peste toate naţiunile, pentru a umple pământul până în ceruri cu cunoştinţa DOMNULUI. O, asta face Duhul Sfânt şi astăzi.

Fiţi atenţi! Alegere în Avraam, neprihănire în Isaac, har în Iacov, desăvârşire în Iosif. Nici un lucru nu este scris împotriva lui Iosif. Aceasta este desăvârşire. Au existat trei etape în pelerinajul pământesc al copiilor lui Israel, şi la a treia ei au intrat în ţara făgăduită, preumbrind Împărăţia de o mie de ani. Biserica dintre naţiuni la fel trece prin trei etape. În săptamăna aceasta vă voi arăta cu ajutorul Bibliei, dacă este în voia lui Dumnezeu, că noi ne aflăm acum în stadiul al treilea—pregătiţi să mergem în Împărăţia de o mie de am”.

Fiţi atenţi, în timpul lui Iosif a ajuns totul la apogeu în Iosif. Ce? Un bărbat desăvârşit; dăruit tatălui său, urât de fraţii săi. Noi trebuie să ne grăbim. Dăruiţi-mi atenţia voastră neîmpărţită. Iubit de tatăl său, urât de fraţii săi. Aşa a fost cu DOMNUL Isus.

Vedeţi, faptele lui Isus au foit trăite în fiecare însuşire caracteristică. Priviţi spre Iosif, desăvârşitul. O, noi ne-am putea opri săptămâni întregi la el. Vedeţi, urât de fraţii lui, iubit de tatăl său. De ce? El a fost un bărbat duhovnicesc. El vedea viziuni, putea să tălmăcească vise. El era duhovnicesc. Fraţii lui spuneau: „Nebunie, lasă-ne în pace cu asta.”

Priviţi spre bisericile de astăzi: Priviţi spre partea duhovnicească. DOMNUL ISUS din Biserica Lui de astăzi este urât de toate mişcările. Exact aşa este. Ei L-au batjocorit şi L-au denumit fanatic. Aşa trebuie să fie. Aici este contrastul; acolo este preumbrirea.

Voi spuneţi: ,,Frate Branham, dacă primesc Duhul Sfânt, atunci toţi vor râde de mine.” Priveşte, dacă ei nu fac aceasta, atunci tu nu L-ai primit. Voi trebuie să fiţi urâţi de lume. Isus a spus: ,,Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa, pe cei din casa lui?” Fiţi atenţi!

 El a fost iubit de tatăl său. Noi nu ne putem despărţi de aceasta, nu putem să o lăsăm. Tatăl său i-a dat o haină pestriţă. Aşa este? Observaţi această haină fără cusături care reprezintă Duhul Sfânt şi i-a acoperit trupul. Astăzi Duhul Sfânt acoperă Biserica, haina în multe culori. În curcubeu sunt şapte culori. În toate culorile pe care le avem, sunt cuprinse şapte culori desăvârşite. Aceste culori prin amestecare, redau curcubeul. În Biblie curcubeul înseamnă un legământ. Dumnezeu a făcut un legământ cu Noe, că nu va mai distruge lumea încă o dată cu apă, ci data viitoare cu foc. El i-a dat semnul curcubeului, şi noi îl mai avem încă. Aşa este?

Deschideţi la Apocalipsa 1. Ioan L-a văzut: ,,Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului...”

Noi am început cu Efes şi am încheiat cu Laodicea, epoca căldicică în care ne aflăm acum. Ei au o formă de evlavie, dar tăgăduiesc puterea Lui. Ei merg la biserică, aduc oameni înăuntru şi spun:,,Primiţi-L pe Hristos!”. Apoi numele lor sunt scrise în carte, dar ei tăgăduiesc botezul Duhului Sfânt şi puterea, la fel minunile şi semnele, batjocorind. Aceasta se întâmplă în epoca Laodicea; Dumnezeu îi va vărsa din gura Lui. Dar cei aleşi vor fi luaţi sus. O, aleluiah! O, ceva vine în sufletul meu când mă gândesc la aceasta, prieteni! O, această lume în starea ei de azi!

El stătea acolo! El era ca iaspisul şi sardonixul; sardonixul-piatra lui Ruben. Ce era iaspisul? - Piatra lui Beniamin! Primul şi ultimul. El este primul şi ultimul. Un curcubeu era deasupra capului Lui, în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur. Un curcubeu, un legământ pe care l-a făcut Dumnezeu prin Avraam, Isaac, prin Hristos - până la Biserică prin botezul cu Duhul Sfânt. Haina cu şapte culori care o avea Iosif era pe Isus şi astăzi este peste Biserică ca s-o protejeze. Trupul a fost acoperit cu haina aceasta şi Biserica nu este acoperită cu ceva de la sine, ci cu Duhul Sfânt care vă acoperă cu sângele. Legământul lui Dumnezeu ales înainte de întemeierea lumii.

Aleluiah! Asta trebuia să iasă afară! Bine. Eu am crezut că plesnesc. Fiţi atenţi! Lăsaţi-mă să vă spun ceva. Poate credeţi că sunt nebun. Dacă sunt, atunci sunt bucuros, deci lăsaţi-mă în pace. Lăsaţi-mă să vă spun ceva. Cum să nu fiu bucuros dacă ştiu ceea ce ştiu. Cum pot să reţin bucuria la ceea ce ştiu! Eu încerc să le-o prezint oamenilor. Aceasta l-ar bucura pe fiecare.

Iosif era un simbol înspre El. Haina pe care i-a dat-o tatăl său ... Aieluiah! Vă amintiţi când a fost botezat Isus şi când El a ieşit din apă, s-a deschis cerul deasupra Lui şi Duhul Sfânt s-a pogorât ca un porumbel, a venit peste El şi glasul a spus: ,,Acesta este Fiul Meu preaiubit în care îmi găsesc plăcerea.” Până atunci El nu făcuse nici o minune. El s-a dus de acolo direct în pustiu unde a fost ispitit, iar atunci când s-a întors de acolo, El s-a dus în puterea lui Dumnezeu să-i vindece pe bolnavi.

Aceasta este Biserica. După ce a fost botezata, ea este îmbrăcata cu Duhul Sfânt –cu putere.

Ce fenomen! Pântecul Sarei era mort înainte de a veni Isaac, Dumnezeu a permis aceasta. Ea avea 65 de ani când a primit făgăduinţa. Ea avea 90 de ani când a primit sămânţa. Perfect, absolut, fenomenal.

Un om născut din nou este un fenomen. Aleluiah! Nu constă numai din ridicarea mâinii dacă acceptaţi. Este un dar al lui Dumnezeu, o minune! Născut din nou — scos din lumea aceasta, din sfera celor vizibile. Desigur! De ce? Pentru că am meritat? Pentru că Dumnezeu a făgăduit! Făgăduinţa este sigur conform alegerii.

Iosif a fost vândut de fraţii săi pentru aproape 30 de arginţi. Biserica iudaică L-a vândut pe Isus. Ce este astăzi în biserica? O trădare! Ei îşi procură material doveditor, ei vor încerca. Reţineţi aceasta! Ei vor unifica bisericile. Bisericile creştine ale Americii s-au unit deja cu comunităţile lor. Ei se vor uni toţi într-o zi pentru a combate comunismul, şi se vor uni cu catolicismul, după ce protestanţii şi catolicii sunt uniţi. Cele interconfesionale care apără adevărul şi nu se vor supune dogmei lor, vor suferi prigoana. Pe de-o parte semnul fiarei, pe de altă parte pecetea lui Dumnezeu. Ceasul decisiv va veni curând. Frate, dacă aceasta nu este aici înăuntru, atunci vei fi înşelat aşa de sigur cum stă lumea aici. Căci va arăta aşa de frumos. Ei vor zice: ,,Comunismul se răspândeşte în toată lumea, de ce nu ne unim şi să-i aducem pe toţi creştinii, toată creştinătatea înapoi.” Va arăta aşa de bine încât oamenii vor cădea în capcană. Ei vor uni bisericile şi vor încerca să facă din creştinism o unitate. Biblia spune în Apocalipsa că ea va pune la dispoziţie întreaga putere şi vor face chipul fiarei — va exercita întreaga putere pe care a avut-o fiara înainte. Sigur că este aşa. Eu aş fi dorit să avem timp ca să includem aici Apocalipsa, pentru a vedea unde ne aflăm. Noi suntem aici la timpul sfârşitului, frate. Noi suntem la sfârşitul epocii.

Apoi ei l-au vândut pe Iosif pentru 20 de arginţi şi l-au aruncat într-o groapă ca să moară. Apoi el a fost scos afară şi vândut. Când a fost în închisoare, acolo se aflau doi bărbaţi, un paharnic şi un brutar. Unul a fost pierdut şi celălalt era salvat conform visurilor lor tălmăcite de Iosif.

Aşa a fost şi când Isus atârna de cruce. De o parte şi de alta atârna câte un tâlhar. Unul a fost pierdut şi celălalt a fost salvat. Aşa este. Apoi el a fost adus la faraon, şi el i-a tălmăcit visul. După aceea el a devenit mâna dreapta a lui faraon. Nimeni nu putea vorbi cu faraon fără să nu treacă mai întâi pe la Iosif.

Acesta este un tip desăvârşit înspre Isus care şade la dreapta lui Dumnezeu, şi nimeni nu vine la Dumnezeu decât prin Hristos. Un tip desăvârşit.

Observaţi, aici mai este ceva. Neamurile sunt sămânţă conform alegerii. Iosif a primit o mireasă dintre neamuri. El a fost respins de fraţii săi, s-a îndepărtat, şi a luat o mireasă dintre neamuri. Aşa este? Faraon i-a dat fiica unui preot de mireasă. El s-a căsătorit cu o femeie păgână din care s-au născut Efraim şi Manase, şi care împreună au primit din moştenirea împărăţiei,—o parte din făgăduinţa patriarhilor.

Observaţi, ce perfect! Isus care a fost respins de iudei, a trimis Duhul Sfânt înapoi. Au râs de ei şi i-au batjocorit, şi s-a spus că sunt plini de vin. Aşa este? Isus a spus: ,,Şi orişicui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.” Acei iudei au venit sus şi au spus: ,,Ah, aceşti oameni sunt plini de vin dulce. Ha, ha, ha!” şi au râs de ei. Nu a durat mai mult de 30 de ani până când Titus a înconjurat zidurile şi ei şi-au mâncat proprii copii de foame. Titus a făcut un masacru printre ei şi a ars templul conform Cuvântului lui Dumnezeu. El nu va mai fi zidit până când vor trece zilele neamurilor. Eu mă pregătesc să vizitez Ierusalimul în câteva săptămâni, ruinele vechi şi zidul plângerii. De acolo ei au fost răspândiţi în toată lumea pentru că Dumnezeu a zis-o dinainte. Astfel Titus a venit şi a făcut-o. Aşa este. O, dacă ne gândim, ce blestem este să respingi Duhul Sfânt! Duhul Sfânt a fost revărsat, dar ei L-au respins.

Când L-au respins iudeii, L-au acceptat neamurile, un tablou al Miresei. El a spus că va chema afară un popor dintre naţiuni din pricina Numelui Său.

Fata aceea tânără de acolo s-a numit înainte Broy, acum este o Branham, ea este nevasta mea. Mireasa lui Isus Hristos va fi odată nevasta lui Isus Hristos, aleluiah, botezată cu Duhul Sfânt, în Numele Său, umplută cu putere, îmbrăcatăa cu dreptatea Lui. Aleluiah! Acolo este ea! Observaţi, Mireasa a fost dintre naţiuni.

Eu vreau să citesc restul înainte de încheiere. Aici este povestea cea mai tristă pe care aţi auzit-o vreodată în timpul sfârşitului, unde ne aflăm noi acum. Mireasa dintre neamuri este aleasă şi chemată afară. Lucrarea este aproape încheiată. Fiţi atenţi la cap. 45. Acesta se referă la sfârşitul epocii iudeilor.

 „Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: ,Scoateţi afară pe toată lumea.' şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut de cunoscut fraţilor săi.” Acelora care l-au respins.

Încă un moment, înainte de a continua. În timp ce Iosif a fost în toţi anii aceia acolo, s-a făcut o foamete în ţara lui natală. Dumnezeu începuse să lucreze. Săracul, micuţul Iosif a devenit mână dreaptă a lui faraon. Şi aici erau fraţii lui care l-au vândut, despre care el a văzut într-o viziune că vor veni şi se vor închina înaintea lui, cei care îl numiseră un visător şi văzător şi au încercat să-l omoare; acum aceştia...

Isus le-a spus iudeilor ce sunt, ce au făcut şi ce se va întâmpla. El le-a spus pilda despre stăpânul care şi-a trimis slujitorii săi şi apoi pe fiul său, şi cum ei l-au ucis, etc. Ce va face DOMNUL secerişului când va veni şi va găsi aceşti robi netrebnici?

Un moment. Aici este Iosif, un tip desăvârşit care stătea acolo ca şi atunci când iudeii se vor întoarce în ultimele zile înapoi, la sfârşit când iudeii vor fi mântuiţi şi vor intra în Împărăţia de o mie de ani.

Ei l-au privit. Voi ştiţi cum a ajuns Iosif acolo şi cum şi-a trimis Israel copiii săi. Ei mai aveau numai puţin grâu şi înfometau. Iosif a tălmăcit visul împăratului şi a depozitat grâu. A fost singurul loc de pe pământ unde se afla hrana. Un tip desăvârşit înspre Biserica de astăzi: singurul loc unde se împarte hrana duhovnicească este Împărăţia lui Isus Hristos. Voi puteţi lua o dogmă veche oarecare dintr-o comunitate şi să spuneţi unele doctrine apostolice şi ce vreţi, dar frate, Duhul este în Biserica născută din nou a Dumnezeului celui viu, este singurul loc unde este hrană. Aceşti iudei vor recunoaşte aceasta într-o zi, şi ei vor veni.

Fiţi atenţi, când a ieşit afară l-a văzut pe micul Beniamin şi cum se comportă şi ştia despre toate. El s-a gândit la tatăl lui, la mama lui care a murit la naşterea micuţului Beniamin. El s-a uitat la fraţii săi—ei nu ştiau cine era el. Ei credeau că el este un prinţ mare, şi le era teamă. Când i-a chemat înapoi, el i-a întrebat: ,,Cine sunteţi voi?”

Ei au răspuns: ,,Noi suntem fiii unui bărbat cu numele Iacov, el este bătrân; el se numeşte Israel, ceea ce înseamnă „cel binecuvântat de DOMNUL.” Atunci el a aflat că tatăl lui bătrân scump mai este în viaţă. Ascultaţi ce a spus el. El s-a făcut lor de cunoscut, după ce a închis uşa. Inima lui — vedeţi acolo dragostea lui Dumnezeu — tot mai ardea. Acolo stăteau iudeii, băieţi săraci, înfometaţi. Şi tatăl lor suferea de foame şi a spus: ..Mergeţi jos şi cumpăraţi un pic de grâu, altfel vom muri toţi de foame.”

El l-a reţinut acolo pe Beniamin ca dovadă. Voi ştiţi cum a fost. El stătea în faţa lui. El l-a văzut pe Beniamin şi nu s-a mai putut abţine. I-a scos pe toţi afară, acolo stătea Iosif, şi a spus; „Eu sunt Iosif, fratele vostru.”

Fraţii lui îi povestiseră:,,Noi am mai avut un frate, dar nu mai este. Un animal sălbatic l-a ucis.” — şi ei chiar vorbeau cu acest frate. Era fratele lor Iosif, care stătea acolo. El i-a scos pe toţi afară, şi apoi li s-a descoperit lor. El a spus: „Eu sunt Iosif, fratele vostru.” Şi ei, patriarhii, le era teamă. Ei s-au speriat. El a spus: ,,Să nu vă temeţi.” El a plâns aşa de tare, încât s-a auzit până în palatul lui faraon. Ei l-au auzit strigând şi plângând. El s-a apropiat de Beniamin şi l-a îmbrăţişat. El l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat, a început să plângă şi a spus: ,,Voi spuneţi că săracul meu tată mai trăieşte încă în Canaan.” Ce simţământ! Vedeţi, dragostea lui Dumnezeu a fost revărsată. ,,Tatăl meu mai trăieşte încă şi eu îi dau grâu,” El a fost aşa de covârşit, încât a strigat cu glas tare.

O, eu mă întreb cum va fi în ziua când DOMNUL nostru Isus va străpunge orizontul estic şi se va reîntoarce. Aleluiah!

Apoi el a strigat şi a plâns, prinţul cel mare stătea acolo cu patriarhii. El a spus: ,,Să nu vă simţiţi răi, Dumnezeu m-a trimis.” Vedeţi Duhul Sfânt, vedeţi ce va face dragostea divină! El a spus: ,,Dumnezeu m-a trimis aici. Să nu vă fie ruşine de voi. Dumnezeu m-a trimis aici pentru a vă menţine viaţa.”

De ce L-a trimis Dumnezeu pe El, dacă nu pentru a menţine viaţa? Pentru ce este dat Duhul Sfânt decât să menţină viaţă. El a fost respins de iudei şi trimis la neamuri pentru a menţine viaţa. Aţi înţeles în seara aceasta, prietenii mei?

Apoi el a spus: „Mai trăieşte Tatăl meu?”, şi el i-a trimis carul şi animale în întâmpinare. Săracul, bătrânul, orbul Israel, proorocul bătrân, a ieşit afară şi a auzit că Iosif mai trăieşte. El a plâns şi a spus: „O, slăvit să fie Dumnezeu! Eu îl voi întâlni încă o dată pe fiul meu şi îl voi pipăi.”

Când a fost adus acolo, s-a întâlnit cu el. Degetele lui bătrâne, slabe l-au pipăit şi au găsit faţa lui Iosif. Ei au îngenunchiat acolo şi au început să plângă şi să strige. Tatăl şi fiul s-au îmbrăţişat. Oh! Ce minunat!

Dacă mă gândesc astăzi la cei pierduţi, care sunt departe de Dumnezeu, afară în păcat, frate, care se hrănesc la troace ca porcii şi umblă prin lume! Nu vrei tu, care ai pierdut mulţi ani din viaţa ta cu diferite distracţii şi lucrurile acestea, să te adresezi în inima ta Tatălui în seara aceasta în timpul trezirii? Dacă ai procedat greşit, atunci de ce nu te întâlneşti cu El în seara aceasta, Îl întâmpini şi îl îmbrăţişezi.

„Frate Branham, vrei să-mi spui că Dumnezeu mă mai iubeşte?” El te caută în seara aceasta. El te caută. Duhul Sfânt este aici pentru a menţine viaţa, pentru a-ţi da binecuvântarea, pentru a te alege. Dacă sunteţi aleşi în Dumnezeu, atunci aţi venit cu un scop în seara aceasta aici.

Tu spui: ,Frate Branham, pot să mă număr printre aceştia?” De ce ai venit în seara aceasta la adunare? Ce te-a făcut să vii? Crezi tu  că Satana te-ar fi atras la adunare? O, nu, Satana te-ar fi tras de acolo. Dumnezeu a fost Cel care te-a chemat. Tatăl te cheamă în seara aceasta. Tu ai un loc în Dumnezeu, şi Dumnezeu te-a chemat, te-a chemat, te-a chemat. De ce nu-ţi ocupi locul? Pentru toţi este un loc, şi Dumnezeu a stabilit deja atunci ca acest loc să fie al tău. Dacă întârzii să ocupi locul acesta, atunci o va face altcineva în locul tău. Dacă nu ţi-ai ocupat locul până în seara aceasta, fie ca Dumnezeu să permită ca tu ţi-l ocupi astăzi.

Mâine seară vom continua. Ei au rămas mulţi ani în Egipt. Mâine seară îi vom scoate afară sub mielul jertfit până la Iordan, vom trece fluviul cu ei în ţara cealaltă, după pustie.

Fie ca DOMNUL să binecuvânteze pe fiecare din voi. Aceasta a fost foarte aspru în seara aceasta şi ne-a luat mult timp. Circa o oră şi jumătate am trecut prin Scripturi, am scos ceva afară şi am prezentat, a fost foarte obositor. Dar frate, sori poţi să recunoşti tu în seara aceasta că alegerea este la Dumnezeu? Câţi cred în alegerea lui Dumnezeu? Câţi cred că Dumnezeu v-a ales, şi v-a chemat şi că El este cel ce face aceasta? Sunteţi bucuroşi acum? Credeţi voi?

Crezi tu în seara aceasta că te poţi opri acum şi mâine, şi poţi să spui: ,,Satano, tu m-ai împins încolo şi încoace, tu ai făcut asta şi cealaltă. Dar în inima mea a fost întotdeauna o bătaie şi o atragere înspre Dumnezeu. Acum recunosc care este chemarea mea. Acolo afară nu voi fi niciodată mulţumit. Eu nu voi fi niciodată mulţumit acolo afară,  căci Dumnezeu m-a chemat. De aceea eu mă pregătesc acum să arunc toate aceste lucruri la o parte şi vin la Tatăl meu ceresc. Eu voi trăi cu El.”

Câţi de aici vor să spună: ,,Frate Branham, începând cu seara aceasta vreau să mă predau lui Dumnezeu pentru a-I sluji Lui. Eu ştiu că suntem la capătul drumului, şi eu ştiu că nu mai avem mult timp. Dar prin harul lui Dumnezeu vreau să trec printr-o curăţire totală şi îi voi sluji lui Dumnezeu.” Vreţi să vă ridicaţi mâna? Dumnezeu să vă binecuvânteze inima voastră. În ordine.

Câţi simt în aşa fel încât pot să spună: ,,Frate Branham, eu nu am încă decizia finală. Dar vrei să te rogi pentru mine, ca Dumnezeu să-mi dea har că în ziua aceea să fiu acolo, şi El să-mi dea încă o dată chemarea aceasta în inima mea. Dacă El mă va chema încă o dată, atunci vin.” Vreţi să vă ridicaţi mâna? Eşti în seara aceasta aşa de îngrijorat? Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă! Dumnezeu să te binecuvânteze! Mai este cineva aici care vrea să spună aceasta? Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă tânără.

Mai este cineva aici care spune: ,,Frate Branham, eu nu sunt cel care ar trebui să fiu în seara aceasta. Eu ştiu  că eu nu sunt, eu L-am întristat pe DOMNUL meu, dar ceva în inima mea mi-a spus întotdeauna că trebuie să fiu credincios. Eu vreau să-I slujesc lui Dumnezeu.” Este o astfel de persoană aici în seara aceasta, care nu a făcut încă un început? Eu vreau acum înainte de încheiere, ca voi care ştiţi aceasta să fiţi sinceri cu mine. Ceva în viaţa voastră vă spune că trebuie să-I slujiţi lui Dumnezeu. Voi simţiţi deja demult aşa, dar voi nu aţi făcut niciodată începutul. Dar ceva v-a spus deja aceasta.

Eu nu sunt o persoană care v-ar trage în faţă. Nu, nu! Dacă Duhul Sfânt nu o face prin predicarea Cuvântului, atunci nu îmi va ajuta la nimic. Vedeţi, aşa este, voi trebuie să vă decideţi.

Fiţi sinceri pentru a-mi putea spune: ,,Frate Branham, deja de ani de zile este ceva în mine. Mereu ceva care mă chema, mi-a vorbit, şi eu simţeam că trebuie să mă predau lui Dumnezeu, dar eu nu am făcut-o încă. Roagă-te pentru mine, frate Branham, ca să am destul curaj să o fac.” Vreţi să vă ridicaţi toţi mâinile în clădire, voi care simţiţi aceasta de la Dumnezeu; Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Mai este cineva aici care spune: ,,Ceva a chemat inima mea şi eu nu am făcut încă predarea?” Ridică mână ta şi spune: ,,Eu sunt persoana aceasta. Eu nu sunt încă credincios, dar vreau să fiu. Eu vreau să fiu şi vreau să te rogi pentru mine, ca Dumnezeu să mă ajute să mă decid.” Vrei să faci aceasta? Ridica mâna ta. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule, aceasta este foarte bine. Mai este cineva care vrea să ridice mână şi să spună: „Roagă-te pentru mine ca să  nu resping oferta lui Dumnezeu.” Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Asta este bine. Încă cineva? Mai este cineva aici? Fiţi sinceri!

Gândiţi-vă, dacă ar veni doctorul în casa voastră înainte de a începe noua zi şi ar măsură pulsul, dacă s-ar întoarce şi ar spune: „Nu, de aici nu mai scapă. El nu mai scapă.” O, cum ţi-ai dori atunci să fi ridicat acum mâna! Atunci ar însemna poate ceva că ai spus: ,,Roagă-te pentru mine, frate!” Eu nu ştiu cine eşti tu, numai dacă îmi spui. Biserica nu ştie cine eşti tu. Dar dacă ridici mâna ta, atunci Dumnezeu va recunoaşte aceasta. Aceasta nu te va salva. Nu! Dar îţi va da începutul. Va fi de ajuns pentru început. Apoi poate îţi predai inima lui Hristos, încă înainte de a fi încheiată trezirea.

În seara aceasta a fost dur. Noi vom încerca să. ne adâncim în Cuvântul care a fost la început, în timp ce continuăm. Mai este cineva aici? Cinci au ridicat mâna. Mai este cineva aici? Sunt poate şase sau şapte? Eu vreau ca voi să fiţi sinceri. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă tănără. Eu ştiu că aici mai este o persoană care trebuia să ridice mâna. Ridică simplu mâna ta şi spune: „Frate Branham, roagă-te pentru mine.” Eu nu voi veni jos la voi, eu mă voi ruga de aici pentru voi. Spuneţi simplu: ,,Gândeşte-te acum la mine că nu sunt încă credincios, dar eu am simţit întotdeauna că trebuie să fu, şi eu recunosc că nu sunt încă un creştin.”. Mai este cineva aici? Ridică mâna ta! Eu voi încheia imediat. Teddy, du-te te rog la pian, dacă doreşti. 

Poate spune cineva: „Frate Branham, gândeşte-te la mine, ca să umblu mai aproape de Dumnezeu. Eu nu pot să rămân aşa şi să am o viaţă pe jumătate în starea aceasta căldicică. Eu vreau ca inima mea să fie aprinsă de foc. Roagă-te pentru mine.” Dumnezeu să te binecuvânteze! Dumnezeu să te binecuvânteze pe tine, pe tine! Asta este bine, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Eu văd cum se ridică mâinile voastre.

Vedeţi, Dumnezeu ascultă rugăciunea mea deschizând ochii orbilor şi urechile surzilor şi pe cei schilozi îi vindecă — senatori, împăraţi, domnitori, monarhi. Vedeţi, milioane şi milioane au trăit aceasta pe pământ. Eu îndrăznesc cu inima deschisă să spun că cca. 10 milioane de oameni au auzit mesajul — 10 milioane de oameni din diferite naţionalităţi. Eu am vorbit în faţa a 10 până la 15 naţiuni în acelaşi timp. Eu trebuia să aştept 10 sau 15 traducători până puteam să spun următoarea propoziţie. Şi eu am văzut cum au venit 100000 sau 30000 de oameni la Hristos în acelaşi timp. 30000 de pocăiţi dintr-o dată în Durban, Africa de Sud,

Eu mă duc acum la o adunare unde au loc 300000 de oameni. Cu o inimă sinceră eu întreb: Aţi auzit vreodată  că am prezis ceva în Numele DOMNULUI care nu s-a întâmplat aşa? Întrebaţi unde vreţi în toată lumea, şi priviţi înspre sutele şi sutele de lucruri care le-a spus DOMNUL. Desigur ştiu despre ce vorbesc. Nu de la mine, Hristos este aici înăuntru.

Eu vă spun adevărul, prieteni: dacă voi muriţi fără să fiţi născuţi din nou, atunci sunteţi pierduţi. Isus a spus: ,,Adevărat, adevărat vă spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” Indiferent cât de bun este cineva,  cât a plătit, de care adunare face parte, de unde ai făcut parte, starea socială, ce a fost mama ta, tatăl sau păstorul tău. Numai dacă este cineva născut din nou, altfel nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu.

Noi am vorbit acum câteva zile despre cereale, cum se cultivă, şi voi puteţi compara două boabe de cereale. Fiecare din ele are aceeaşi cantitate de calciu, una ca cealaltă. Una a crescut pe câmp şi cealaltă nu. Ei au luat din fiecare o mână de cereale şi le-au pus în pământ. Ele au fost la fel în compoziţie şi aveau aceeaşi formă, dar de la un pumn de cereale nu a ieşit nici una şi de la celălalt a răsărit fiecare De ce? În ea a fost germenele vieţii.

În seara aceasta sunt femei şi bărbaţi aici din toată lumea care merg la adunare, aparţin de acolo, mărturisesc că sunt creştini, dar totuşi ei nu au germenele vieţii în ei. Ei nu pot răsară. Nu există nici o posibilitate pentru ei să învie. Să nu vă înşelaţi, prieteni, găsiţi-vă echilibrul. Voi trebuie să vă decideţi. Depinde de voi. Este decizia voastră. Fie ca DOMNUL să vă binecuvânteze în timp ce ne aplecăm capetele.

Tată, asta am făcut eu în seara aceasta — trebuia să fie aspru, să spun lucruri dure şi tari. Dar Tu ai spus că Evanghelia este mai tăietoare decât orice sabie cu două tăişuri, pătrunde până acolo că desparte încheietura şi măduva, judecă simţirile şi gândurile oamenilor. DOAMNE, nu admite ca noi să ne mulţumim cu ceva superficial. Noi îţi mulţumim pentru alegere, noi îţi mulţumim pentru că ne-ai chemat. În inima noastră noi ştim că Duhul Sfânt ne-a păzit în toţi anii aceştia. Cum îţi mulţumim noi pentru aceasta! Har minunat, când  ne gândim că am fost traşi afară din mocirla păcatelor. Aceasta s-a întâmplat demult şi Tu ai fost aşa de bun cu noi.

Tu îi iubeşti pe aceşti bărbaţi şi pe aceste femei care mai sunt încă în lume. Noi ştim că soarele va mai răsări de câteva ori, şi apoi este prea târziu. Într-o zi va fi prea târziu. Ei vor fi despărţiţi de Tine—dintr-o dată—fără mântuire, fără har, Tu ai spus-o. Tu te îndepărtezi de suferinţa lor.

Dacă ne gândim că într-o zi vor urla vânturile peste acest pământ vechi! Va fi pustiit de bombe atomice, vor fi în sfera soarelui. Vânturile urlătoare vor vui peste el. Ce va mai fi în 5OO de ani din ce este astăzi? În nisip vor fi ascunse pietre de morminte, poate cât numele noastre pe ele, vor fi acolo ascunse sub vântul viscolitor, urlător, în căldura fierbinte a soarelui. Unde va fi săracul nostru suflet?

O, Dumnezeule, fie ca aceasta să fie seara în care ne hotărâm pentru locul veşnic destinat. Admite, DOAMNE, acestor păcătoşi, acestor bărbaţi şi femei, acestor femei tinere, care au ridicat mâinile şi au mărturisit că sunt păcătoşi. Ei vor să-i amintim în rugăciune. O, Dumnezeule, fie ca Duhul Sfânt să admită aceasta. Fie ca El să-L primească pe Isus Hristos ca Răscumpărătorul lor şi să fie umpluţi cu Duhul Sfânt.

Admite, DOAMNE, ca aceşti decăzuţi şi cei care au devenit reci şi s-au îndepărtat de Tine, să se grăbească în seara aceasta la masa lui Dumnezeu ca şi copiii care mor de foame; şi să spună: ,,Eu vreau să fiu hrănit” Fă aceasta, DOAMNE.

Eu îţi mulţumesc pentru aceşti sfinţi scumpi ai lui Dumnezeu, care şi-au ridicat mâinile, şi care înaintează prin lacrimi şi rugăciune, şi au rămas credincioşi până în ceasul acesta.

Binecuvântează cuvintele în seara aceasta, DOAMNE, deşi ele se mişcă de la o parte a Bibliei la cealaltă - neordonat şi fă legătura; dar Tu, DOAMNE, poţi să o ordonezi în mintea lor. Este ceva nou pentru mine, DOAMNE, pentru prima dată după şapte ani am încercat aceasta. Eu mă rog ca Tu să ne aduci mâine seară pe toţi din nou împreună. Da, mai mult, fie ca Duhul Sfânt să fie aici. Şi mulţi care au luat astăzi o decizie şi au fost mântuiţi, să vină mâine din nou aici bucuroşi şi fericiţi. Admite, DOAMNE. Fie ca ei să se arunce de gâtul Tatălui ca Iosif, DOAMNE, să-L sărute pe Tatăl şi să spună: ,,Mulţumesc, DOAMNE, că M-ai salvat.” Admite, DOAMNE. Fie ca acum să se întâmple ceva. Noi ne rugăm pentru această binecuvântare, lasă-ne să plecăm din această adunare, dar nu din prezenţa ta. Mâine seară vrem să ne întoarcem fericiţi, bucuroşi, şi să aducem spice scumpe înăuntru; noi ne rugăm în Numele lui Hristos. Amin.

Prieteni creştini, îmi pare rău că v-am reţinut atâta timp. Îmi pare foarte rău. Mâine seara vreau să vă las să mergeţi la ora 9, dacă este posibil. A trebuit să vorbesc un pic mai aspru, nu am putut altfel. Voi totuşi mă iubiţi, nu-i aşa? Eu vă iubesc. Este numai spre binele vostru. Să ne ridicam. Bine, să cântam: ,,Ia Numele lui Isus cu tine, copil al suferinţei şi al durerii. El îţi va da mângâiere şi bucurie ...”

Eu vreau ca voi să telefonaţi mâine dimineaţa şi să aduceţi un păcătos aici. Veniţi din nou. Spuneţi-le predicatorilor. Veniţi acum să ne unim şi să  avem o trezire ca mai demult. Într-o seară sau două vom fi aduşi în ordine, dar acum vrem să mergem înainte şi să ne bucurăm. Daţi-vă mâinile unii altora.

Nume scump, o ce dulce!

Speranţă pe pământ şi bucurie în cer!

Harul lui Dumnezeu şi părtăşia Duhului Sfânt să fie cu voi toţi. Binecuvântarea Lui să se odihnească şi să rămână peste voi. Până ne vom întâlni din nou în Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze acum. Voi puteţi pleca, în dragostea şi binecuvântarea lui Dumnezeu.

Voi toţi care sunteţi din această biserică, daţi mâna oamenilor de aici. Fiţi siguri că aţi dat mână fiecăruia şi le-aţi urat bun venit. Fie ca Duhul Sfânt să facă acelaşi lucru. Împăcaţi-vă unii cu alţii, uitaţi toate certurile. Împăcaţi-vă! Bine. ,,Aplecaţi în Numele lui Isus ...”