Mission Populaire Libre

Jésus-Christ est le même hier, aujourd'hui et éternellement" (Hèbreux 13:8)

Langue:

Fiţi siguri de Dumnezeu! / William Branham

Langue: roumain




(Seid Gottes gewiß!)

Jeffersonville, Indiana, SUA, 25 ianuarie 1959

Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: ,,Viu este DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.” Şi Cuvântul DOMNULUI a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe: „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit, şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Vei bea apă din pârâu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.”

El a plecat şi a făcut după Cuvântul DOMNULUI. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţă, şi pâine şi carne seara, şi bea apă din pârâu. Dar după câtdva vreme pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară. Atunci Cuvântul DOMNULUI i-a vorbit astfel: ,,Scoală-te, du-te la Sarepta care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o, şi a zis: ,,Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.” Pe  când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou, şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.” Şi ea a răspuns: ,,Viu este DOMNUL, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.”

Ilie i-a zis: ,,Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău. Căci aşa vorbeşte DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: ,,Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina, până în ziua când va da DOMNUL ploaie pe faţa pământului.” Ea s-a dus, şi a făcut după Cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei, şi Ilie. Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după Cuvântul pe care-l rostise DOMNUL prin Ilie.

Pentru predica din dimineaţa aceasta, înainte de a trece peste ocean, am ales din textul acesta tema cu numele ,,Fiţi siguri de Dumnezeu!”

Să ne rugăm! DOAMNE, binecuvântează acum Cuvântul Tău în timp ce este vestit. Fie ca Duhul Sfânt să ne ia gândurile şi să ne pregătească pentru cercetare, căci noi L-am rugat să vină. Noi nu venim la casa DOMNULUI pentru a fi văzuţi sau să-i vedem pe alţii, ci pentru a învăţa de la Tine felul Tău, căile Tale şi să recunoaştem planul Tău, pentru ca să fim întotdeauna în stare şi ne întâlnim cu o siguranţă adevărată cu problemele vieţii, fiind siguri de Dumnezeu. Îngăduie, DOAMNE! Noi ne rugăm în Numele lui Isus. Amin.

A fost o dimineaţă îngrozitoare, aşa de cald şi cu mult praf. Oamenii flămânzeau pe stradă. Pământul era aşa de fierbinte, încât aproape că ardea. Toate acestea erau o oglindire a păcatelor şi decăderii lor morale. Vedeţi, Ahab domnea atunci peste Israel, el a fost cel mai rău împărat al Israelului. Nici un împărat nu a fost aşa de rău ca Ahab. El a primit învăţătură, ştia totul mai bine, şi totuşi el a făcut tot ce nu-I plăcea lui Dumnezeu. El avea o oaste mare, şi oamenii de sub conducerea lui erau foarte bogaţi. Dar voi nu puteţi face mult timp ceea ce nu-I place lui Dumnezeu.

În ceea ce priveşte căsătoria lui, în loc să meargă şi să ia de nevastă o femeie din poporul lui, el s-a dus şi s-a căsătorit cu o păcătoasă, închinătoare la idoli. El s-a  căsătorit cu Izabela. Ea nu era credincioasă. Nici un credincios n-ar trebui să se căsătorească vreodată cu un necredincios, în nici un caz, ci numai cu credincioşi. Dar Ahab a făcut fapta aceasta urâcioasă. Fără îndoială că Izabela era o femeie frumoasă. El a fost fascinat de înfăţişarea ei, în loc să fie atent ce era ea. Mulţi oameni mai fac şi astăzi aceeaşi greşeală. Ea a adus închinarea la idoli în naţiune, la popor. Poporul, preoţii, predicatorii au devenit o pradă a acestei cerinţe populare. Este un tablou comparabil cu ţara noastră de astăzi. Şi noi am cedat la cerinţa populară! Fără îndoială că preoţii au crezut că este în ordine dacă conducerea recomandă aceasta. Eu nu dau nimic pe recomandarea unei conduceri, ci trebuie să fie ceea ce recomandă Dumnezeu. Dar oamenii au crezut că este în ordine, dacă iau parte la ceremoniile lor lumeşti.

Poate cineva mă roagă să repet ce am spus, că tabloul este asemănător cu timpul de astăzi. Noi nu suntem de părere că suntem închinători la idoli, dar noi totuşi suntem, şi conducerea sprijină aceasta. Oamenii de astăzi care aduc slava idolilor sunt închinători la idoli. Unii dintre ei idolatrizează stelele de cinema ca idoli. Alţii idolatrizează banii ca idolul lor, alţii stelele de cinema. Dar tot ce puneţi înaintea lui Dumnezeu, este un idol, indiferent ce este.

Satana, duşmanul nostru, este aşa de înţelept încât ne pune câteodată biserica pe primul loc, înaintea lui Dumnezeu. Poate voi aveţi o biserică mare. Poate este o clădire mare, o denominaţiune mare, poate o adunare mare, dar să nu lăsaţi nimic în inima voastră înaintea lui Dumnezeu. Tot ce este pus înaintea lui Dumnezeu, este un idol — divinitate păgână.

Poporul ştia că nu era aşa de duhovniceşte ca sub alte domnii ale altor împăraţi, dar ei se gândeau că fiind o naţiune religioasă, totul este în ordine. Pe acelaşi drum am ajuns şi noi acolo. Acum câteva luni am vorbit cu unul din prietenii mei cei mai bum. El a spus: ,,Frate Branham, eu sunt de părere că tu eşti prea exact cu Statele Unite.” El a spus: ,,Tu strigi mereu împotriva păcatului şi cum va pedepsi Dumnezeu această naţiune.”

Eu am spus: „El trebuie să o facă ca să fie drept.”

El a spus: ,,Frate Branham, tu uiţi că această naţiune a fost ridicată pe baza Scripturii. Părinţii noştri au venit aici. Dumnezeu ne-a dat această moştenire. Noi suntem o naţiune religioasă.” Eu am răspuns: ,,Este adevărat şi nimeni nu ştie cât de mult preţuiesc eu această naţiune. Dar, fratele meu, şi Israelul a fost ales de Dumnezeu. El le-a trimis lor prooroci şi bărbaţi mari. Dar Dumnezeu nu poate suferi păcatul. El 1-a 1ăsat pe Israel să secere ce a semănat; şi dacă El s-a îngrijit ca Israelul să secere ce a semănat, atunci El ne va lăsa şi pe noi să secerăm ce am semănat. El nu se uită la faţa omului.”

Noi am ajuns până acolo încât credem că ne putem odihni pe ceea ce au făcut părinţii noştri, sau pe ceea ce au făcut marii întemeietori ai bisericii noastre, pe jertfele lor pe care le-au adus lui Dumnezeu. Ei au fost în ordine şi sunt foarte apreciaţi, dar noi nu ne putem lua mântuirea de la ceea ce au făcut ei. Mântuirea este un lucru individual între om şi Dumnezeu. Nu cu naţiunea noastră, nu cu biserica noastră, ci noi singuri vom fi răspunzători înaintea lui Dumnezeu. În ţara noastră s-a ajuns până acolo, încât şi celor mai duhovniceşti oameni, bărbaţi şi femei, le lipseşte ceva în inima lor. În ultimele săptămâni m-am ocupat de aceasta şi am dedus că punctul central în inimile oamenilor este că ei pun mare preţ pe lucrurile trecute. Ei umblă şi spun: ,,Dumnezeu îmi dă cel mai mare lucru din asta sau cealaltă ... Dumnezeu îmi dă asta şi cealaltă ...” Voi vă faceţi iluzii.

Lucruri materiale mari nu sunt întotdeauna în voia lui Dumnezeu. Dumnezeu lasă ploaia peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Lumea nu are nevoie astăzi de o eroare a credinţei, nici de o autoînşelare, chiar dacă este denumită duhovnicească. Câteodată credinţa înfăptuieşte minuni mari şi totuşi nu vine dintr-o inimă duhovnicească. Nu a spus DOMNUL nostru: ,,Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: DOAMNE, DOAMNE! N-am făcut noi una şi alta în Numele Tău? Atunci le voi spune curat: Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”? Ce este fărădelegea? Este ceva despre care ştiţi cum este corect şi totuşi nu o faceţi. „Niciodată nu v-am cunoscut”, va spune El. Noi trăim în timpul acesta?

Noi nu avem acum nevoie de multe lucruri materiale; acestea le avem. Noi nu avem nevoie de o biserică mai mare, nu adunări mai mari. Noi nu avem nevoie de mai multe programe de radio şi televiziune. Astfel de lucruri nu mai avem nevoie. Astăzi este important să fim duhovniceşti. Noi avem nevoie de oameni care se smeresc înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă nu au nici un ban, şi se roagă atâta timp până când Duhul din ei este satisfăcut cu bunătatea lui Dumnezeu şi în interiorul inimii lor are loc o trezire prin care poziţia şi atmosfera în care trăiesc va fi schimbată. Poate nu posedaţi nici măcar o pereche de pantofi, sunteţi îmbrăcaţi rău, dar ceva cântă în inima voastră slava lui Dumnezeu. Asta îmi place mai mult decât toţi banii acestei lumi. Voi nu puteţi spune că lucrurile materiale sunt întotdeauna un semn al binecuvântării lui Dumnezeu.

David a spus înaintea DOMNULUI că celui nedrept îi merge bine. Dar Dumnezeu 1-a întrebat: ,,Ai văzut sfârşitul lui?” Indiferent cât este de bună îmbrăcămintea pe care o purtăm, sau cât avem de mâncare, aceasta nu ne aduce în prezenţa lui Dumnezeu. Acest trup trece, indiferent cât îl îngrijim de bine. Aici este vorba despre sufletul din om, de starea Duhului care vine în prezenţa Dumnezeului celui viu.

Noi luăm lucrurile ca de la sine înţeles. Noi credem că numai pentru că suntem o naţiune ... Dar aşa a crezut şi Ahab şi Israel în timpul acela. Ei au luat ca de la sine înţeles, că este totul în ordine. Preoţii şi predicatorii lor au încercat să spună: ,,Totul este în ordine, totul este frumos.” Dar ei aveau pe unul care s-a ridicat împotriva lucrurilor false, căci el ştia că Dumnezeul Sfânt nu putea fi mulţumit cu moda modernă într-o religie nelegiuită. Dumnezeul cerului rămâne şi astăzi acelaşi. În ciuda tuturor străduinţelor şi lucrurilor mari pe care încercăm să le facem, Dumnezeu totuşi nu va privi mulţumit în jos, fie doar dacă noi avem o viaţă sfântă înaintea Lui.

Noi putem construi şcoli sau biserici, să fim organizaţii mari, să facem lucruri mari; dar Dumnezeu nu va fi mulţumit până când sufletul omenesc nu se va odihni pe altarul lui Dumnezeu, închinat pentru lucrarea lui Dumnezeu. Şi aceasta nu se mai poate găsi. Voi puteţi vedea că adunările voastre de rugăciune sunt aşa de slabe. Înainte de a merge în pat, voi vă rugaţi numai un moment Aceasta se întâmplă poate numai o dată sau de două ori pe zi. Noi toţi suntem vinovaţi. Naţiunea noastră decade moral. Peste tot avem mulţi Billy Graham şi Oral Roberts, dar numai dacă vine o sete în inima americanilor vor fi aduşi înapoi la Dumnezeul cel viu - la o trăire vie, până se va înfăptui o credinţă nemuritoare în Dumnezeu, — altfel ne vom sparge capetele, cum se spune. Poate noi mergem pe stradă cu pieptul scos şi cu gulere întoarse dorind să fim numiţi doctor sau reverend. Poate sunteţi predicatori din una din cele mai mari biserici din ţară, smeriţi cum nu se poate mai bine, nici un om nu poate să ne atingă viaţa cu degetul; fie doar dacă interiorul sufletului este cuprins de focul lui Dumnezeu şi noi avem o dorinţă după El ca: ,,...un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” Când vom avea o astfel de trăire?

Comunismul cuprinde tot mai mulţi. Toate aceste uniri pe care le facem noi, nu îl vor opri. Este spus dinainte că El va veni. Dar Dumnezeu cheamă Biserica Lui.

Să ne întoarcem la femeie. Ea a fost de acelaşi fel ca Ilie, căci de obicei lucrările voastre arată ce sunteţi. Ea a fost aleasă să-1 găzduiască pe proorocul lui Dumnezeu. Gândiţi-vă, ea a fost păgână şi nu evreică.

Ţara se afla în căldură şi seceta. Bineînţeles că femeia aceasta era o credincioasă, căci Dumnezeu nu ar fi chemat-o, dacă nu ar fi fost vrednică să-1 găzduiască pe proorocul lui Dumnezeu. El nu 1-ar fi trimis niciodată pe proorocul său într-o casă nevrednică. Nu a fost alegerea lui, ci al lui Dumnezeu. Nu ea 1-a chemat, ci Dumnezeu. El a fost adus la un pârâu, corbii l-au hrănit. A fost porunca lui Dumnezeu să se întâmple ceva. Dumnezeu s-a adresat unei credincioase, care era de acelaşi fel ca Ilie. Ea era o văduvă. Noi toţi ştim prin ce a trecut ea ca văduvă; soţul ei era decedat şi ea trebuia să-l crească pe fiul ei cel mic.

În ţările acelea ei depindeau de recolta lor. Ei nu aveau măsurile pe care le avem noi astăzi, ca de exemplu preparatul pentru protecţia plantelor. Ei depindeau de recolta lor. Pentru că răutatea oamenilor şi decăderea imorală a adus seceta peste ţară, ei flămânzeau şi mureau.

Apoi noi am observat că ea s-a rugat fără îndoială seară de seară şi noapte de noapte, când a văzut că făina ei scade până a mai rămas de-abia o cană. Ea mai avea numai un pumn de făină. Moartea era pe cale să intre pe uşă. Nu exista nici o posibilitate să cumpere ceva. Naţiunea flămânzea. Şi din ulei a mai rămas numai o lingură. Numai un pic de ulei şi un pic de făină mai era între ea şi moarte. Ea s-a rugat cu seriozitate. Dacă este vorba despre casa voastră, atunci va fi mai serios decât aici în dimineaţa aceasta, dacă ştim că moartea este în faţa uşii. Noi ne putem închipui că ea s-a rugat toată noaptea pentru ziua următoare. Ea vedea ce palid devenea fiul ei, care era cam de 3-4 ani. Ea putea vedea cum îi ieşeau la iveală oasele, pentru că flămânzea. Cred că a fost ceva îngrozitor pentru această mamă să vadă toate acestea; şi totuşi cu mâinile întinse spre Dumnezeu, ea s-a rugat zi şi noapte. Mai era numai un pumn de făină şi o lingură de ulei.

Voi ştiţi, este curios. Fie ca Dumnezeu să vă ajute ca aceasta să pătrundă în voi, de parcă ar fi ultima dată când mă auziţi predicând. Lăsaţi că acesta să fie un mesaj. Este foarte curios. Dar totuşi Dumnezeu face câteodată lucruri în felul acesta. Voi ştiţi, dacă ne recunoaştem păcatele şi împlinim condiţiile lui Dumnezeu, atunci credem în Dumnezeu. Trebuie să ne întâlnim cu aceste situaţii, şi anume conform voiei Lui. Noi am recunoscut păcatele noastre, noi am pus corect tot ce a fost pe dos, am făcut ce am ştiut. Tot ce a cerut Dumnezeu de la noi. Atunci am împlinit cerinţa. Şi totuşi El nu ne răspunde.

Eu sunt sigur că astăzi le vorbesc unor oameni care sunt într-o astfel de situaţie. Eu însumi am fost deseori în aceasta situaţie. Eu m-am gândit asupra vieţii mele şi am rostogolit fiecare piatră. Dacă găseam ceva pe dos, mergeam acolo, o recunoşteam şi spuneam: ,,O, DOAMNE, eu o voi aduce în ordine”, mergeam acolo şi o făceam. Apoi veneam înapoi şi ziceam: ,,DOAMNE, TU eşti Dumnezeu. TU îmi vei răspunde. Sigur că am împlinit fiecare cerinţă pe care ai cerut-o de la mine. Tot ce ai cerut Tu, am făcut.” Şi totuşi El nu se mişcă, ci rămâne pe loc. Asta este când trebuie să fiţi siguri că El este Dumnezeu. Să nu fiţi descurajaţi, este important numai ca voi să fiţi siguri de Dumnezeu în inima voastră.

Să ne întoarcem la textul meu: Fiţi mai întâi siguri, înainte de a face ceva.” Fiţi siguri în inima voastră că este de la Dumnezeu, şi dacă aţi îndeplinit tot ce a spus El, atunci sunteţi siguri că El este Dumnezeu. Aceasta este când credinţa este în lucrare, chiar acolo. Credinţa este pregătită şi ştie că El este prezent.

Voi aţi împlinit fiecare cerinţă. Voi credeţi că El este aici. Credinţa este statornică. O, slăvit să fie Numele Lui. Credinţa nu se clatină căci este sigură că Dumnezeu îi răsplăteşte pe cei care Îl caută cu adevărat. Fie ca aceasta să pătrundă adânc în voi şi să nu vă părăsească niciodată. Dacă voi aţi împlinit cerinţele lui Dumnezeu şi credeţi în inima voastră că El este prezent, atunci Dumnezeu vă cercetează numai credinţa. Asta El o face cu plăcere. Voi aţi recunoscut păcatele voastre şi aţi împlinit fiecare cerinţă a lui Dumnezeu, şi El totuşi rămâne liniştit. Gândiţi-vă, credinţa spune: „El este prezent.” Credinţa ţine tare neştiind ce este în legătură cu aceasta, dar ea ştie că El este prezent. Este sigură că El este prezent. Gândiţi-vă, dacă El este prezent, atunci Cuvântul Lui trebuie să fie confirmat ca adevărat. Dacă El a cerut de la voi să înfruntaţi aceste situaţii şi voi aţi făcut-o, atunci El are datoria să se îngrijească de Cuvântul Său. Să nu daţi înapoi şi să spuneţi: ,Eu nu am fost vindecat.” O, săracilor, slabi în credinţă! Să nu credeţi asta. Dacă voi aţi recunoscut, aţi adus totul în ordine şi aţi îndeplinit toate cerinţele lui Dumnezeu, atunci credinţa se bazează pe aceasta. Nimic nu o poate mişca. El este prezent. Voi sunteţi siguri de aceasta. Cei care-L aşteaptă pe DOMNUL, primesc puteri noi. Ei se înalţă ca vulturii. Ei aleargă fără să obosească. Ei umblă fără să istovească. 

Aşteptaţi! Dacă voi aţi îndeplinit cerinţele Lui, atunci credinţa voastră va rezista la proba puterii. Dacă voi aţi îndeplinit cerinţele lui Dumnezeu şi aţi făcut tot ce a cerut Dumnezeu de la voi, atunci credinţa voastră se odihneşte în faptul că El este prezent. Fiţi siguri de Dumnezeu. Voi ştiţi, El ne cercetează cu plăcere. El vrea să vadă reacţia credinţei voastre. Aţi ştiut aceasta? Dumnezeu vrea să vadă cum reacţionaţi. Dacă voi spuneţi: ,,O, DOAMNE, eu Te cred; TU eşti Salvatorul meu. Eu cred că TU eşti Vindecătorul; eu cred că TU eşti Acela care ne dă Duhul Sfânt; toate aceste lucruri de care am eu nevoie, TU eşti Dumnezeul care mi le dă.”

Dacă voi recunoaşteţi toate păcatele şi Îi promiteţi lui Dumnezeu tot ce vreţi şi faceţi dacă veţi fi vindecaţi, şi dacă apoi nu se întâmplă, atunci voi fugiţi că un laş undeva. De aşa ceva Dumnezeu nu are nevoie. Este imposibil ca El să se folosească de voi. Pentru El este imposibil să vă împlinească dorinţa, căci El poate răspunde numai la credinţă. Apoi voi plecaţi dintr-o dată, fără că El să poată răspunde. Dar credinţa sinceră adevărată este sigură că Dumnezeu este prezent. Fiţi siguri, El este prezent.

Dacă Dumnezeu vă roagă să faceţi una sau cealaltă, să recunoaşteţi păcatele, etc., şi voi aţi făcut-o, atunci credinţa vă spune că El este prezent. Este sigur că se va întâmpla. Cerinţa voastră trebuie să fie acceptată. Eu sper că voi aţi înţeles. Dacă voi sunteţi siguri de Dumnezeu — Dumnezeu este sigur de Cuvântul Său. El aşteaptă numai să vă cerceteze. El a făcut-o deseori.

Să vorbim despre unele cazuri. Noi ne gândim la bărbaţii din cuptorul de foc. Ei nu au îngenunchiat în faţa idolului. Dumnezeu a avut încredere în ei. Când au auzit că trebuie să intre în cuptorul de foc, ei au zis: ,,Dumnezeul nostru este în stare să ne salveze din cuptorul de foc. Dar dacă El nu o va face, totuşi tu să ştii că noi nu ne vom închina înaintea niciunui idol de-al tău.” Ei erau siguri; Ei erau siguri de Dumnezeu. Ei ştiau că El este Iehovah. El ştiau că El răspunde la rugăciuni. Dacă El o face sau nu în cazul acesta, va fi numai spre bine. Aşa au explicat ei, au recunoscut păcatele şi au intrat în moarte. Când au fost aruncaţi în cuptorul de foc, ei erau siguri de Dumnezeu; chiar dacă El i-ar fi lăsat să ardă, atunci El i-ar fi înviat la înviere. Ei erau siguri de Dumnezeu, căci ei ştiau că Dumnezeu va face totul spre binele lor.

Dacă noi suntem siguri de Dumnezeu, ştim că El va face totul spre binele nostru. Ei au dat o explicaţie. Ei erau siguri. Ei au intrat în cuptorul de foc. Dumnezeu i-a lăsat să intre acolo şi a avut grijă de ei. El vroia să le vadă reacţia.

Când a întrebat împăratul: ,,V-aţi închinat când au sunat trâmbiţele?”, ei au răspuns: ,,Nu, noi nu ne-am închinat.” Aşa de tare este credinţa voastră. ,,Dacă voi nu v-aţi închinat, atunci cunoaşteţi porunca mea?” ,,Da, noi cunoaştem porunca ta.”,,Porunca mea este ca cuptorul să fie încălzit de şapte ori mai tare decât de obicei şi voi să fiţi aruncaţi înăuntru. Vreţi să vă închinaţi acum?” ,,Nu, noi nu ne închinăm.” Aceasta a fost credinţa lor.

Dumnezeu a spus: ,,Eu vreau să văd ce vor face. Eu vreau să văd reacţia credinţei lor.” Porunca a fost: ,,Legaţi-i de mâini şi de picioare şi aruncaţi-i în cuptorul de foc.” Ei se apropiau de cuptorul de foc, focul era în faţa lor. Dumnezeu tot mai privea încă. Dar ei erau siguri că El este Dumnezeu. Ei au depus mărturia lor. Ei au adus în ordine tot ce ştiau. Ei erau siguri că El este Dumnezeu. Ei au fost aduşi la cuptorul de foc. În ultima clipă El a venit din cer într-un vânt, le-a adus răcoare, i-a mângâiat şi a vorbit cu ei. Dumnezeu lasă credinţa voastră să vină la un punct în care reacţionează. În Vechiul Testament Iov era acuzat de Satana, pârâşul, că ar fi păcătuit pe ascuns. Iov ştia că el nu a păcătuit. El ştia  că tot ce a făcut a recunoscut şi a adus o jertfă pentru iertare. Aceasta a fost cerinţa lui Dumnezeu. Aceasta a fost tot ce cerea Dumnezeu. Recunoaşterea şi jertfa. Asta a făcut Iova Satana a spus: „E1 este bogat, eu îi voi lua cămilele, oile, etc.” La sfârşit el i-a luat şi copiii, care erau cei mai apropiaţi inimii lui. Iov a rămas statornic. El era sigur de Dumnezeu, căci El Îi vorbise şi împlinise cerinţele Sale. El a cercetat tot şi a observat: „Eu am adus jertfa. Eu m-am gândit în inima mea: poate au păcătuit fiii şi fiicele mele la o serbare, au făcut ceva în taină şi au ascuns în inimă, astfel eu voi aduce o jertfă pentru ei şi voi face de cunoscut lucrarea lor falsă.” O, Dumnezeule, dacă un om respectă ce a poruncit Dumnezeu, atunci el este sigur de Dumnezeu şi ştie că El trebuie să răspundă.

Credinţa Îl cheamă de fiecare dată la faptă. Dacă voi aţi făcut tot ce este corect şi aţi îndeplinit cerinţele Lui, dacă aţi recunoscut, aţi adus totul în ordine, restituit şi în faţa lui Dumnezeu, atunci nu mă deranjează cât de liniştit rămâne Dumnezeu. El este totdeauna Dumnezeu, El aşteaptă numai ca credinţa voastră să reziste la cercetare. Voi aţi făcut faptele voastre. Acum El vrea să vadă credinţa prin faptele voastre. El vrea să vadă ce veţi face. Dacă aţi fost unşi şi s-au rugat pentru voi, atunci aşteptaţi-L pe Dumnezeu pentru a vedea ce credeţi într-adevăr; nu să mergeţi în duminica următoare iarăşi acolo dacă a venit cineva în oraş care se roagă pentru bolnavi. El aşteaptă pentru a vedea reacţia credinţei voastre. Nu cumva să veniţi în ziua următoare şi să spuneţi: ,Eu mă simt aşa de rău. Eu nu cred că am fost vindecat.” Atunci voi nu sunteţi deloc capabili să veniţi în rândul de rugăciune. Voi nu sunteţi încă pregătiţi. Voi nu credeţi că El este Dumnezeu.

Poate voi spuneţi: ,Frate Branham, eu nu sunt de acord cu tine.” Faptele voastre dovedesc ce sunteţi: ,,După roadele lor îi veţi recunoaşte.” Dacă un om spune că este un creştin, dar mai bea, fumează, joacă jocuri de noroc, povesteşte glume murdare şi spune că o parte din Biblie este corectă şi una nu, chiar dacă el predică Evanghelia şi tăgăduieşte o parte din Biblie, mai este încă un păcătos. El nu este încă în ordine.

Dar dacă voi recunoaşteţi public că Dumnezeu este acelaşi Dumnezeu, şi voi v-aţi pus viaţa în mâinile Lui şi spuneţi: ,,DOAMNE, eu sunt lutul, TU eşti olarul”, atunci puteţi să vă rugaţi pentru ce vreţi. Credinţa nu se va mişca; ea va rămâne statornică. Chiar dacă sunteţi aruncaţi din stânga în dreapta prin unele situaţii, totuşi credinţa nu va fi mişcată, căci voi sunteţi siguri că El este Dumnezeu. El este Dumnezeu şi împlineşte făgăduinţele Sale. El nu poate da o făgăduinţă şi să nu o îndeplinească. Dacă El este Dumnezeu, atunci împlineşte făgăduinţele Sale. O, eu iubesc aceasta. El trebuie să rămână la aceasta.

Iov şi-a adus jertfele sale. El a făcut totul. El se ştia în ordine. Pe acolo treceau unii membrii ai bisericii, unii din alte denominaţiuni şi îi spuneau: ,,Iov, recunoaşte că ai păcătuit, altfel Dumnezeu nu te-ar pedepsi în felul acesta, doar dacă TU ai păcătuit.” Dar Iov răspundea: ,,Eu mi-am recunoscut păcatele şi am adus jertfa înaintea lui Dumnezeu. Eu nu sunt un păcătos.” El ştia unde se află. Totul a mers mai departe şi mai departe. Totul a devenit foarte greu pentru a-1 face pe Iov să-L tăgăduiască pe Dumnezeu şi jertfa lui.

În momentul în care va îndepărtaţi de ceea ce aţi mărturisit, voi vă arătaţi slăbiciunea, îndoiala voastră faţă de Dumnezeu. Voi Îl rugaţi pe Dumnezeu pentru ceva, apoi umblaţi şi vă îndoiţi. Atunci voi sunteţi îndoielnici şi nu credincioşi. Iov ştia unde se află. El a rămas statornic pe fundament. Nu este de mirare că poetul a spus în ceasul morţii: ,,Pe Hristos, stâncă neclintită, este poziţia mea, toate celelalte motive sunt nisip mişcător.”

Mărturisirea lui Iov era o stâncă neclintită. Chiar şi soţia lui iubită s-a dezis când a dispărut sănătatea lui şi avea bube pe corp, blestemând ziua naşterii lui: ,,Prefacă-se în întuneric ziua aceea, şi să nu mai strălucească lumina peste ea! Noaptea aceea! S-o acopere întunericul...” Soţia lui a spus: ,,Iov, este ca vai de tine. Bleastămă pe Dumnezeu, şi mori!” El a răspuns: ,,Vorbeşti că o femeie nebună.” El era sigur că Dumnezeu este acolo şi că el a împlinit cerinţele Lui. O, acum mă simt foarte bine. El ştia că a împlinit cerinţele lui Dumnezeu. Cu aceasta era încheiat. Dumnezeu a cercetat credinţa lui. El va cerceta şi credinţa voastră şi a mea.

Dacă noi am îndeplinit cerinţele Lui: ,,Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” Aceasta este făgăduinţa Lui. ,,Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele DOMNULUI. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi DOMNUL îl va însănătoşa.” Cu aceasta s-a încheiat. ,,Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii.” Voi aţi îndeplinit cerinţele lui Dumnezeu. ,,Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” Fiţi siguri de Dumnezeu! Fiţi siguri în inima voastră că credeţi Cuvântul lui Dumnezeu. Iov a fost sigur. Soţia lui a spus: ,,De ce nu bleastămi pe Dumnezeu şi mori? Este tot mai rău cu tine.”

Satana vă spune mereu: ,,Ţie nu îţi merge mai bine ca înainte de ungere. Ţie nu îţi merge mai bine ca înainte de rugăciunea predicatorului. Predicatorii şi-aşa nu sunt în ordine.” Nu este vorba despre predicator. Este vorba despre credinţa voastră în Dumnezeul viu. Nu este vorba despre ce este predicatorul, ci despre ce este Dumnezeu. Predicatorul nu a dat niciodată făgăduinţa aceasta. Dumnezeu a dat făgăduinţa. Nu este vorba despre predicator, ci despre Dumnezeu şi credinţa voastră, ca să credeţi că Dumnezeu este prezent. Fiţi siguri de Dumnezeu. Fiţi siguri că Dumnezeu este prezent, că este Cuvântul lui Dumnezeu şi Dumnezeu este în Cuvântul Său.

Iov a spus: ,,TU vorbeşti că o femeie nebună. DOMNUL a dat, DOMNUL a luat, slăvit să fie Numele DOMNULUI.” El era sigur că Dumnezeu este prezent. Când a exprimat El aceasta, a început să tune şi să fulgere. Dumnezeu s-a prezentat. El este chemat întotdeauna la fapte, chiar dacă El tace mult timp.

Asta face El. El priveşte în jos spre americanii aceştia care se apropie de iad, hulitorii care merg la biserică. Eu nu sunt mânios, dar păcatul îl supără pe oricine este neprihănit înaintea lui Dumnezeu. Eu nu sunt mânios pe naţiune, nu pe oameni. Eu sunt mânios pe Satana care cauzează aceste lucruri şi îi orbeşte pe oameni cu acestea. Aceşti păstori şi predicatori orbi îi lasă să treacă cu o teologie oarecare făcută de oameni. Voi trebuie să fiţi născuţi din nou. Dumnezeu împlineşte Cuvântul Lui. Priviţi-L cum este El, şi nu priviţi spre ei. Fiţi mai bine siguri că Dumnezeu este prezent. Ei au o formă de evlavie, dar tăgăduiesc puterea.

Să ne întoarcem la această femeie. Ea ştia că El este Dumnezeu. Făina era tot mai puţină şi la fel şi uleiul. Situaţia era tot mai rea. Dar Dumnezeu a lăsat să se întâmple astfel. El o face cu plăcere aşa. El cercetează cu plăcere credinţa voastră pentru a vedea cum procedaţi. Voi vă lăsaţi unşi şi alţii să se roage pentru voi. Atunci starea voastră se înrăutăţeşte şi mai mult. ,,Satano, vino aici, Eu ştiu că el mă crede.” Slăvit să fie Dumnezeu în veci. O, ce minunat! ,,Cercetează-l acum. Eu ştiu că el a crezut Cuvântul.” Ar putea spune El aceasta despre voi?

Despre Iov El a spus: ,,Fă ce vrei cu el, numai de viaţa lui nu ai voie să te atingi, căci Eu ştiu că el mă iubeşte. El a adus jertfa şi a îndeplinit cerinţele Mele. El a făcut ce i-am spus Eu. El crede. Rostogoleşte-1 peste cărbuni, dacă vrei.” El i-a luat total. Dumnezeu i-a dat-o apoi dublu înapoi. Sigur că El o va face. El cercetează credinţa noastră pentru a vedea dacă credem într-adevăr că El este Dumnezeu.

Femeia a putut să spună fără îndoială: „Eu m-am rugat şi m-am rugat. Eu ştiu că sunt o păgână nevrednică.” Gândiţi-vă, Isus a vorbit despre ea în Biblie, spunând: „Erau multe văduve în Israel; şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului care era păgână.” El putea să spună: „Eu m-am rugat.”

Când ea a văzut ultima ei bucată, moartea era poate pe cale să intre pe uşă. Pentru fiecare mai era numai puţin. Ea şi fiul ei ar fi murit. Eu pot să văd cum ea se ruga toată noaptea. Vânturile fierbinţi băteau. Pământul avea crăpături. Oamenii urlau şi strigau pe stradă. Ea se plimba prin casă, îl privea pe băiatul ei cel mic, s-a uitat la pijamaua lui, picioarele lui mici ieşeau afară, se uita la mâinile ei crăpate. Ea se plimba încolo şi încoace, şi a spus: ,,Eu ştiu că El este Dumnezeu. Eu am mărturisit totul; eu am făcut ce a cerut El. Eu mă rog pentru viaţă noastră spre slava Lui.” Dumnezeu a văzut-o.

Poate ceilalţi au ieşit la plimbare, au mers la dans, s-au făcut frumoşi, aveau un program modern de televiziune, se distrau în lume. Dar această femeie era singură cu Dumnezeu.

Se crăpa de ziuă. Băiatul a plâns toată noaptea de foame. ,,Ce mai pot să fac cu acest pumn de făină?” Voi ştiţi, făina simbolizează pe Hristos. Fiecare cititor al Bibliei ştie că Hristos a fost jertfa de mâncare. Grâul pentru jertfa de mâncare trebuia măcinat foarte fin la o anumită moară. În ceea ce mă priveşte pe mine, eu cred că Hristos este acelaşi ieri, azi şi  în veci. Eu îmi ocup poziţia într-o lume plină de necredincioşi. Eu tot mai cred că El este acelaşi ieri, azi şi în veci.

Moara a măcinat fiecare grăunte în acelaşi fel, căci El este acelaşi. El este acelaşi Dumnezeu care a fost atunci. Chiar acum în dimineaţa aceasta. El va fi întotdeauna acelaşi. Aceasta a fost însemnătatea jertfei de mâncare. Untdelemnul simbolizează Duhul Sfânt. Aceasta rezultă din multe legături. De aceea noi ungem cu untdelemn prin care este reprezentat Duhul. Ce este? În Ioan 4 este scris: „Închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” Isus a fost Adevărul. El a fost jertfa de mâncare. Untdelemnul a fost Duhul. Când Duhul este unit  cu adevărul, trebuie să ia naştere ceva. Uniţi undelemnul cu făina şi astfel rezultă o turtă.

O, unde este credinţa voastră? Chiar dacă Cuvântul lui Dumnezeu este predicat în simplitate, totuşi în puterea Lui, că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci, şi Cuvântul este împărţit ca hrană, totuşi trebuie amestecat cu untdelemn. Şi dacă este numai o lingură, este adevărat.

Pentru ce este pregătit? Este pregătit pentru cruce, pregătit să se jertfească pe Sine însuşi. Dacă Cuvântul a fost predicat şi prin aceasta 1-aţi amestecat cu Duhul, atunci este o jertfă dacă tăgăduiţi fiecare durere, fiecare boală şi tot ce este în contradicţie cu Cuvântul şi luaţi poziţie. Doctorul poate spune una sau cealaltă. Asta nu face nimic. Voi vă ridicaţi. Dumnezeu a spus. Făina este acolo, untdelemnul este adăugat şi sunt amestecate împreună.

Eu aud o voce. Este în zorii zilei. Vocea spune: „Ieşi afară, adună lemne!” Ea a spus: „Eu adun două bucăţi de lemne.” Aceasta formează o cruce. Ea are făina şi untdelemnul. Ea este acum chemată la faptă — să procedeze astfel. Indiferent câtă făină şi cât untdelemn mai aveţi, voi trebuie acum să acţionaţi şi să aduceţi o jertfă.

În vremurile vechi nu exista o posibilitate mai bună de a face un foc, decât de a pune două lemne unul peste altul şi să fie aprinse în mijloc. Aşa fac indienii focul lor. Deseori am stat toată noaptea la foc, punând lemnele unele peste altele în foc.

Ambele lemne formau o cruce. Biblia spune: ,,Ea s-a dus acolo şi le-a luat.” În acelaşi timp a răsunat un tunet pe munte şi i-a vorbit proorocului: ,,Du-te în oraşul în care ţi-am poruncit.” O, ambii erau ascultători. Ceva trebuia să se întâmple. Ambii ascultau.

Dacă predicatorul predică Cuvântul şi acel ce aude acceptă prin credinţă şi procedează astfel, atunci trebuie să se întâmple ceva. Dacă sunteţi păcătoşi, atunci trebuie să fiţi salvaţi. Dacă sunteţi bolnavi, atunci trebuie să fiţi vindecaţi. Dumnezeu a făgăduit, dacă suntem siguri de Dumnezeu.

Aşa de sigur cum El este Dumnezeu, aşa trebuie să împlinească El Cuvântul Lui. Desigur! Porunca sună: ,,Du-te în oraş, căci Eu i-am poruncit unei văduve să se îngrijească de tine.” Proorocul a văzut o vedenie. El nu ştie unde merge. Dar nu asta este important. El este numai ascultător. Nici ea nu ştia unde erau lemnele. Undeva erau două lemne prin curte. Ea s-a dus în curte şi a privit în jur. O, era aşa de cald! Strigătul din oraş era de auzit. Haimanalele intră înăuntru, îşi beau vinul lor şi altele. Ea priveşte pe stradă în jos; nu vede nimic. Ea găseşte o parte din cruce —jertfa. Ea găseşte şi cealaltă parte şi o ridică.

O, ce trist trebuie să fi fost. Moartea era în faţa uşii. Ea şi fiul ei mai aveau ceva din turtă. Asta era tot. Câteodată noi auzim vocea, când este trist. Când a ridicat a doua bucată de lemn şi era pe cale să se întoarcă, a auzit un glas deasupra porţii: ,,Adu-mi apă într-un vas.” Cu ambele bucăţi de lemn în mână, ea s-a întors. Făina şi untdelemnul erau deja amestecate şi pregătite. Asta a făcut ea. Cuvântul şi Duhul trebuie întotdeauna să fie amestecate. Puneţi-o ca jertfă pe cruce şi tăgăduiţi tot ce este în contradicţie cu ceea ce aţi cerut. Aşa este corect. Eu le-am amestecat, acum iau lemnele.

Glasul a spus: ,,Dă-mi să beau dintr-un vas.” Ea a văzut un bărbat cu barbă, cu chelie, îmbrăcat cu o piele de oaie care se apleca peste poarta ei. El arăta ca un domn politicos, în vârstă. Ea a spus: Cu El îmi voi împărţi apa. Apa vieţii. Voi sunteţi binevoitori să i-o daţi fiecăruia mai departe, să i-o spuneţi fiecăruia şi să mergeţi peste tot. ,,Un moment, domnule.”

Ea a venit înapoi cu cele două lemne în mână. Glasul a strigat încă o dată. ,,Nu numai apă, dar şi un pic de pâine.” Pâinea vieţii, apa vieţii. Era pentru viaţă? Ea ar fi murit, dacă nu ar mai fi avut. ,,Adu-mi din apa ta şi din pâinea ta.” Ce găsim aici? Ce lecţie ne este dată? Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucrări vi se vor da pe deasupra. ,,Adu-mi să beau şi dă-mi un pic de pâine.”

În tristeţea ei, ea s-a întors. Eu o pot auzi cum spune: ,,Stimate domn, TU te deosebeşti de toţi ceilalţi bărbaţi pe care i-am văzut eu vreodată. Când te-am auzit vorbind, am observat că eşti sigur în tot ce zici. Dar eu n-am decât un pumn de făină şi o lingură de untdelemn. Eu le-am amestecat şi chiar am vrut să o pregătesc pe aceste două bucăţi de lemn. Atunci eu şi fiul meu vom mânca şi vom muri. Mai mult nu am.” Dumnezeu mai întâi. Indiferent de ceea ce spune cineva sau ce dovezi avem, cât de trist arată, indiferent ce este, puneţi-L pe Dumnezeu şi Cuvântul Său pe primul loc.

,,Doctorul spune că eu nu mă pot vindeca.” Puneţi Cuvântul pe primul loc. ,,Eu sunt un păcătos prea mare. Eu sunt o curvă. Eu sunt un jucător de cărţi. Eu sunt un beţiv.” Puneţi Cuvântul lui Dumnezeu pe primul loc. ,,De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.” Dumnezeu mai întâi.

,,Du-te şi adu-mi mai întâi o turtă mică. Tot ce ai adu-mi mie.” Sunteţi pregătiţi să puneţi totul în mâinile Lui? Viaţa mea, tot ce sunt eu. Eu am cincizeci de ani. „Eşti pregătit, William Branham să îmi predai totul? Sunteţi pregătiţi copii, să îmi daţi viaţa voastră? Sunteţi pregătiţi? Puteţi să o faceţi? Voi bolnavilor, puteţi să vă încredeţi în Mine, să mă puneţi pe primul loc?” ,,Adu-mi să beau şi dă-mi din pâinea ta.” Ea s-a uitat la el. El i s-a spus ceva şi bărbatul ştia despre ce vorbea. Dar Dumnezeu îi cunoaşte pe ai Săi. „ Oile Mele ascultă de glasul Meu.” Ei ştiu dacă este conform Scripturii, dacă este corect sau nu.

Ea s-a întors ascultătoare înapoi. Aceasta trebuie s-o faceţi şi voi. Când ea s-a întors şi a ascultat ce a spus proorocul, a venit tunetul din cer, astfel încât fiecare trebuia şi privească în sus şi să asculte. A venit un tunet din glasul proorocului, încât fiecare păcătos şi fiecare bolnav o auzea: ,,Aşa vorbeşte DOMNUL!” O, cum dorim să auzim aceasta. De câte ori nu au venit oameni la poarta mea şi au spus: ,,Vino la noi, fiica mea, copilul meu, acela şi celălalt... vorbeşte numai Cuvântul!” Cum puteţi spune înainte de a fi în gura voastră. Atunci aţi zice de la voi. Dar ei doresc atât de mult să audă pe ,,Aşa vorbeşte DOMNUL!”

S-a auzit ceva de peste gard. Tristeţea ei a fost întreruptă, căci a ascultat. ,,Aşa vorbeşte DOMNUL. Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina, până în ziua când va da DOMNUL ploaie pe faţa pământului.” O, ce mângâiere.

Ea a copt pâinea, i-a dat-o proorocului, s-a dus înapoi şi a mai pregătit una pentru ea şi pentru fiul ei. Ei au mâncat şi au băut şi aveau din belşug pe pământ. De unde a venit aceasta? Cum a ajuns acolo? Spuneţi-mi ştiinţific, de unde a venit făina. De unde a venit untdelemnul? Cum a ajuns în vas? În fiecare dimineaţă ea a golit vasul şi ulciorul, dar când mergea înapoi era din nou iarăşi totul plin. Era acolo. De unde venea? Credeţi Cuvântul lui Dumnezeu. Fiţi siguri de Dumnezeu. El este Creatorul. Poate v-aţi pierdut sănătatea, poate v-aţi pierdut părtăşia. Credeţi Cuvântul Lui. Fiţi siguri că El este Dumnezeu. Vremurile triste nu vor mai fi aşa de triste dacă credeţi Cuvântul Lui şi sunteţi siguri că El este Dumnezeu.

În Germania am văzut un tablou la care mă tot gândesc. Un pictor german a pictat un tablou care se numeşte ,,Ţara norilor”. Dacă îl priviţi de la depărtare este înnorat şi trist. Sunt nori care se unesc, dacă priviţi de la o anumită distanţă. Dar dacă vă apropiaţi mai mult, se schimbă. Atunci vedeţi aripi de îngeri care se ating, cântând ,,Aleluiah DOMNULUI”. Aşa este câteodată cu o întristare. Dacă o priviţi de la o distanţă mai mare, arată mâhnită şi întunecată. Dar dacă credeţi Cuvântul lui Dumnezeu şi sunteţi siguri că El este Dumnezeu, atunci apropiaţi-vă. Apoi veţi vedea cum se ating aripile îngerilor.

Aşa cum s-a cerut totul de la Avraam în timpul lui, aşa a fost şi la această femeie. ,,Pune-l pe altar.” Poate vi se strigă în dimineaţa aceasta: părăsiţi căile voastre, necredinţa voastră; părăsiţi tot ce aveţi. Luaţi atunci untdelemnul şi Cuvântul, amestecaţi-le şi puneţi-le pe altarul jertfei. Atunci veţi constata că Dumnezeu va depune mărturie, aşa de sigur cum stau eu aici pe platformă. Gândiţi-vă asupra acestui lucru, în timp ce ne rugăm. Aveţi o dorinţă în dimineaţa aceasta? Aveţi în dimineaţa aceasta un necaz mai mare decât puteţi suporta din punct de vedere fizic? Aveţi prea puţini bani, încât nu puteţi să vă plătiţi chiria? Au nevoie copiii de încălţăminte nouă şi voi nu aveţi bani să le cumpăraţi? Oala din casa voastră este goală şi ulciorul este aproape uscat? Nu puteţi să cumpăraţi hrană pentru animale sau altceva nu este în ordine? Gândiţi-vă, El a dat o făgăduinţă.

Sunteţi bolnavi? Doctorul spune că este nevoie de operaţie şi voi nu aveţi bani pentru aceasta. Sunteţi în necaz? Sunteţi păcătoşi? Necazul vostru este mare. Voi ştiţi, dacă vă cheamă astăzi Dumnezeu, sunteţi pierduţi. Voi aţi decăzut, departe de Dumnezeu, deşi voi faceţi parte dintr-o biserică. Şi totuşi voi ştiţi că nu sunteţi în ordine. Conştiinţa voastră v-o spune conform Cuvântului, că nu sunteţi corecţi. Voi aveţi un necaz. Nu lăsaţi ca aceste cuvinte să cadă sub spini sau pietre, nici în inimi de piatră. Fie ca acestea şi cadă pe pământ roditor. Dacă sunteţi bolnavi şi doctorul spune că nu puteţi deveni sănătoşi, şi voi Îi promiteţi lui Dumnezeu ci Îi veţi sluji în toate zilele vieţii voastre, voi sunteţi siguri că El este Dumnezeu, astfel veniţi şi îndepliniţi cerinţele Lui! Dacă aveţi un necaz, atunci veţi ridica cel puţin mână spre Dumnezeu şi să mărturisiţi prin aceasta că aveţi nevoie de ceva? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să ne rugăm!

O, DOAMNE, aşa de sigur cum stau în dimineaţa aceasta pe acest podium, eu ştiu că nu este ridicată nici măcar o mână fără să nu o vezi Tu. Căci TU eşti Dumnezeu. TU ai spus: ,,Nu se vând oare două vrăbii la un ban?” Cu cât suntem noi mai mult decât vrăbiile? Cât de multe mâini ai văzut Tu, ale fiinţelor muritoare pentru care a murit Fiul Tău Isus. TU vezi mâinile lor care sunt mai mult decât o vrabie care ar putea cădea în dimineaţa aceasta. Eu cred că astăzi n-am primi nici măcar un ban pentru o grămadă de vrăbii, căci nimeni nu le vrea. Ele ar cauza numai stricăciuni. Dar TU le cunoşti pe toate. Fiecare pană din trupul lor. TU cunoşti fiecare fir de păr din capul nostru.

O, DOAMNE, răspunde-ne la rugăciunile noastre. Lasă-i să fie siguri că TU eşti Dumnezeu. Duhul Tău este lucrător. Fie că toată greutatea şi fascinaţia acestei religii moderne să fie luată de la ei. Ei spun: ,,O, eu fac parte dintr-o anumită biserică.” O, Dumnezeule, fie ca toate acestea să dispară şi să fie luate acum din mintea lor. Fie ca în momentul acesta să primească imaginea pentru viaţa veşnici. Apoi ei vor căuta şi vor dori să ştie ce este Dumnezeu, şi ei sunt atunci siguri că El este prezent şi se ţine de Cuvânt.

Păcătoşii să se pocăiască şi să se pregătească pentru botezul în Numele lui Isus Hristos. TU ai făgăduit că le vei da Duhul Sfânt. TU ai spus, DOAMNE. TU îndeplineşti făgăduinţa Ta.

Acolo este un decăzut care este sigur că TU eşti Dumnezeu. Ei au plecat, dar fie ca ei să vină astăzi înapoi, căci TU ai spus: ,,De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.” Dacă sunt bolnavi aici, fie ca ei să înţeleagă că TU eşti Dumnezeu. TU împlineşti Cuvântul Tău. TU trebuie să îţi ţii Cuvântul.

Ei se aduc personal prin duhul, untdelemnul, care este în ei, ca să poată depună mărturie că ei cred şi sunt de acord cu Cuvântul, pâinea vieţii care ne-a fost dată. Pentru aceşti oameni ai Vechiului şi Noului Testament s-a jertfit Hristos, pentru a arăta că El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Fie ca ei să amestece Cuvântul cu untdelemnul, Duhul, pe care-l au, să se ridice şi să spună la altar:,,DOAMNE, asta este tot ce am. Ţi-o aduc Ţie.” O, cum o vei înmulţi Tu. Cum este chemat Dumnezeul istoriei să lucreze! Cum se va ridica Iehovah cu o inimă plină de dragoste: ,,Acolo sunt copiii Mei care mă ascultă. Eu îi voi trece prin cercetare. Ei vor aduce dovada că Mă iubesc şi Mă cred. Ei sunt siguri că Eu o voi face, căci este scris: „Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” Îngăduie în ceasul acesta. Noi îţi predăm totul Ţie.

În timp ce noi avem capetele aplecate, eu vreau ca acei care au nevoie de ceva, să se ridice. Dacă sunteţi siguri că El este Dumnezeu şi împlineşte făgăduinţele Sale şi El vă va da salvarea şi mântuirea sau altceva, dacă sunteţi siguri că El este Dumnezeu, atunci ridicaţi-vă vă rog. Şi dacă vă rugaţi pentru altcineva, ridicaţi-vă. Dacă sunteţi siguri de Dumnezeu, atunci faceţi de cunoscut problema voastră în adunarea sfinţilor. Voi o faceţi prin faptul că vă ridicaţi. Păcatul este necredinţa. Poate sunteţi membrii bisericii. Eu vorbesc despre păcat, despre necredinţă. Puneţi-vă ca jertfă. Voi sunteţi pregătiţi să jertfiţi totul. Voi veniţi la cruce. Voi veţi jertfi acum întreaga voastră necredinţă. Predaţi-i Lui tot şi recunoaşteţi că El este prezent. Voi sunteţi siguri că El răspunde.

Dacă este acesta cazul cu voi, atunci ridicaţi mâna şi rămâneţi aşa. DOAMNE, TU eşti Dumnezeu. Ei au amestecat aici untdelemnul şi făina. Ei o aduc la cruce — focul lui Dumnezeu să cadă în inimile lor şi să mâncaţi jertfa. Tu vei veni din cer cu un car de foc. Tu vei mişca cerurile şi pământul pentru a-i răsplăti.

În timp ce ei stau acolo cu mâinile ridicate, mărturisind că ei cred şi se pun pe ei înşişi şi tot ce este al lor pe altar — o, Dumnezeul cerului, Tu eşti Judecător în cer şi pe pământ, sigur va lăsa Judecătorul cerului şi al pământului să domnească dreptatea. Sigur El îşi va ţine Cuvântul. TU cunoşti inima femeilor şi a bărbaţilor, inima acestor oameni. O, Dumnezeu şi DOMN, şi eu mi-am ridicat mâinile, căci eu ştiu că acum va veni o schimbare în slujba mea. Eu cred că Tu eşti acolo. Eu Te-am văzut stând acolo, acolo în stâlpul de foc. Eu am văzut că Tu ai cercetat tainele din inimile oamenilor. Nici măcar o dată nu ai dat greş. Tu ai făgăduit acolo la colţul străzii (la râu), când ai început, că vei face aceste lucruri. Tu m-ai ocrotit în toată lumea. Eu sunt sigur că TU eşti Dumnezeu. De aceasta sunt sigur.

Eu mă aduc şi pe mine împreună cu aceşti oameni ca jertfă, şi tot ce am pun în slujba Ta, o, DOAMNE. DOAMNE, din nou voi merge prin lume. Ajută-mă, o, Dumnezeule. Dacă nu Te-am crezut vreodată, atunci iartă-mi păcatul. Iartă-mi necredinţa mea. Eu ştiu că TU eşti prezent şi îi vei răsplăti pe cei care Te caută. În acelaşi timp recunosc păcatele poporului meu, slăbiciunile lor, îndoielile lor. În timp ce ei stau aici cu mâinile ridicate, eu mărturisesc păcatele lor, DOAMNE, şi toate slăbiciunile. Trimite Duhul Sfânt peste noi cu pecetea ocrotirii Tale. TU eşti Dumnezeu şi eşti acum aici pentru a ne primi, pentru ca să ne iei în braţele Tale şi să ne restitui nouă ca mântuiţi tot ce am pierdut. Dacă este vorba despre sănătate, atunci fie ca Tu să ne-o restitui înapoi. Dacă este vorba despre sufletul nostru, fie ca El să înflorească şi să strălucească, umplut cu Duhul Sfânt, odihnindu-se în prezenţa lui Dumnezeu. Dacă este necredinţă, fie că credinţa să ne fie restituită din nou, DOAMNE, că să putem muta munţi. Îngăduie, o, DOAMNE. Noi credem că TU lucrezi. Duhul Sfânt îi străpunge pe toţi în această clădire. El este peste oameni şi lucrează în inimile lor ca să-L accepte pe Dumnezeul cel viu. Noi ne rugăm pentru toate acestea în Numele lui Isus Hristos.

Credinţa mea priveşte înspre Tine,

care ai murit pe cruce,

DOMNUL Dumnezeu meu!

Dăruieşte-mi bunăvoinţa Ta,

ia de la mine toată vina

si lasă-mă, Isuse

să fiu al Tău pe veci.

Vreţi aceasta într-adevăr? Acceptaţi, ridicaţi mâinile şi spuneţi: ,,Acum o primesc de la El.”

Dacă voi merge prin necaz,

ajută-mă să privesc spre Tine,

care ai suferit pentru mine!

şi dacă îmi dăruieşti bucurie,

nimic nu mă va despărţi de Tine;

Eu merg de mână cu Tine

în patria noastră!

Noi vrem să ne aplecăm capetele:

Acest mesaj serios este prezentat într-un fel aspru, dar totuşi este adevărul. Dacă puteţi să credeţi smeriţi pentru ce v-aţi rugat, atunci o veţi primi. Să nu vă lăsaţi înlăturaţi prin nimic de pe drumul acesta. Rămâneţi statornici! Indiferent cât predic, ce fac eu sau ce face altcineva, va reacţiona în voi atunci când o veţi primi ca proprietatea voastră personala. Dacă credeţi aceasta din toată inima, atunci vi se va împlini ce aţi cerut. Dacă aţi recunoscut păcatele voastre, Dumnezeu v-a iertat. Să nu vă mai îndoiţi. Dacă aţi fost decăzuţi, astfel aţi fost aduşi înapoi în dimineaţa aceasta. Dacă aveţi nevoie de Duhul Sfânt, atunci lăsaţi-vă botezaţi în Numele lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor voastre. Aşa este scris în Cuvântul lui Dumnezeu. El nu îl va schimba din cauza unei biserici sau denominaţiuni. În felul acesta trebuie să rămână. Noi trebuie să îndeplinim cerinţele Lui, nu ale unei biserici, ci ceea ce cere El. Asta trebuie s-o facem.

Dacă este scris: „Rugăciunea îi va ajuta bolnavului ...”, dacă sunteţi bolnavi, astfel eu m-am rugat rugăciunea credinţei pentru voi. Voi v-aţi rugat împreună cu mine în inima voastră şi aţi crezut. Acceptaţi, rămâneţi statornici. Va trebui să fie aşa. Nimic nu v-o poate lua. Indiferent cât de trist arată, voi să spuneţi: ,,Şi dacă se vede că mai sunt bolnav.” Asta nu face nimic. Este ca într-un tablou pe care îl priveşti de aproape. Aripile îngerilor se ating. Asta este. Dumnezeu este acela care se face de cunoscut în felul acesta de binecuvântări. Dacă vi se pare trist, apropiaţi-vă un pic şi priviţi încă o dată. Vedeţi dacă nu este Dumnezeu acolo şi împlineşte Cuvântul Lui.

În timp ce avem aplecate capetele noastre, îl rog pe păstorul nostru, fratele Neville, să încheie această adunare. Amin.