Mission Populaire Libre

Jésus-Christ est le même hier, aujourd'hui et éternellement" (Hèbreux 13:8)

Langue:

Lăsaţi presiunea afară! / William Branham

Langue: roumain




(Laßt den Druck heraus!)

Jeffersonville, Indiana, SUA, 13 mai 1962

Îţi mulţumesc, frate Ruddel. Mă bucur foarte mult să ştiu că am un fiu duhovnicesc prin Evanghelie. Asta este foarte bine. Da, bineînţeles, eu îl preţuiesc pe fratele Ruddel. Eu cred că şi Pavel a avut un fiu numit Timotei. El spunea că este fiul lui în credinţă.

Eu nu sunt sigur dacă acela nu este Flossy Ford. Eu îmi amintesc că mult timp în urmă, pe când mai eram încă un băiat, eram prieten cu fratele ei, Lloyd. Atunci ea făcea de obicei multe prăjituri şi noi veneam şi mâncam până aproape ne îmbolnăveam. Eu îmi amintesc când odată m-a invitat Lloyd la el, şi sora lui mai mică a făcut prăjituri. Noi am mâncat atât cât am putut. Eu am vrut să fiu toată seara împreună cu Lloyd. Când s-a întunecat, am observat că era timpul să merg acasă. Eu am fugit pe stradă în jos şi mi-e era o frică de moarte pe drumul spre casă.

Eu pot să-mi amintesc de tatăl lor. Mama ta mai trăieşte? Asta-i frumos. Multă apă a curs de atunci pe râu în jos. Acum suntem doi oameni de vârstă mijlocie — bunici. Dar există o ţară în care nu vom mai îmbătrâni. Eu sunt aşa de bucuros Flossy, că şi tu cauţi această ţară şi ai siguranţa că o vei găsi. Cum îi merge lui Jim, soţului tău? Eu pot să-mi amintesc bine de el. Eu îi cunosc şi pe unii dintre copii. Aproximativ în timpul acela când am început să merg pe câmpul misiunii, ei s-au căsătorit. Copiii lor au crescut de atunci. Noi am pierdut un pic legătura. Pe fratele Lloyd îl mai întâlnesc câteodată pe stradă şi ne salutăm. Ei au pregătit multe cine pentru mine şi ei au fost pentru mine ca frate şi soră.

Mă bucur că primul gând al fratelui Ruddell a fost să facă din sala de oaspeţi o casă a DOMNULUI. Asta este bine. Voi ştiţi că dacă vezi un pic lucrurile dinainte, atunci este bine. Astfel noi am putut vedea ceva în băiatul acesta timid. Tatăl său şi cu mine lucram acum câţiva ani împreună. Eu ştiu că tatăl lui era harnic şi îndrăzneţ. De ce să nu fie şi fiul său aşa? Eu ştiu că el avea o mamă drăguţă. El venea din linia corectă, deci trebuia să fie ceva bun în el şi o dorinţă în inima lui să-L slujească pe DOMNUL. Dacă adâncul cheamă adâncul, atunci trebuie să vină un răspuns la chemare. Eu sunt aşa de bucuros că fratele Ruddell înaintează.

Acest grup minunat de oameni! Pentru mine este o mare onoare să vorbesc în seara aceasta unui grup de sfinţi. Acesta nu este locul nostru pentru totdeauna, asta o ştiţi. Noi suntem călători, noi nu suntem aici acasă.

Eu pot să-mi amintesc cum tu, soră Rudell, ai venit cu el şi aţi şezut acolo. El ţinea capul aplecat şi tu erai foarte sigură. Ea credea că el va predica Evanghelia. Cu o aşa soţie bună şi părinţi care se roagă, trebuia să se întâmple ceva, frate Ruddell, şi s-a întâmplat. Eu mă rog frate Ruddell, ca acesta să fie numai un punct de plecare pentru tine, din care tu te vei putea ridica în înălţimile minunatei Evanghelii. Eu ştiu că fratele şi sora Max Ruddell ar fi foarte fericiţi în seara aceasta. Ce mult aş fi dorit să-1 văd pe Billy Paul pe platformă. Eu sper să-l văd într-o zi pe Iosif pe platformă. Asta ar fi minunat. Toate greutăţile pe care le-am avut la creşterea copiilor noştri, mai ales a tinerilor, ne-ar fi atunci răsplătite. Voi priviţi înapoi şi vedeţi părul cărunt al tatălui vostru şi vă gândiţi că unele din faptele voastre au pricinuit aceasta. 

Este bine să fiu aici. Eu sunt un pic răguşit. Fratele Gene Goad şi cu mine am făcut o călătorie mică şi ne-am dus jos la pescuit. Peştii au tras. Am avut un timp frumos şi ne-am întors târziu acasă. Noi am ieşit afară în largul apei şi am răcit un pic. Dar eu sper că mă veţi suporta.

Noi ne pregătim pentru o misiune de vară care va dura 90 de zile. Noi  sperăm că la sfârşitul lui august sau începutul lui septembrie suntem înapoi. Săptămâna aceasta încep în Green Bay, Michigan, după aceea duminică după masă sunt la o conferinţă la facultate. În Green Bay voi vorbi la conferinţa oamenilor de afaceri creştini. De acolo mă duc la Chicago la o adunare misionară cu fratele Joseph Boze. De acolo în  Southern Pines şi apoi la Cow Palace în Sooth Gate, Los Angeles. Circa patruzeci de biserici care cred în unitatea lui Dunmezea sprijină aceste adunări. Ei sprijină pentru prima dată adunările mele.  Canada. 

Din California merg la Oregon şi şi apoi în Canada. Mai departe în Anchorage, Alaska. În toamnă mă voi întoarce. Fratele Joseph Boze merge în Kenya, Tanzania şi Africa de Sud pentru a pregăti adunările de toamnă.

Dacă aş spune că mă simt călăuzit să merg în aceste locuri, atunci nu ar fi adevărat. Dar simt că trebuie să semănăm sămânţa, şi de aceea fac tot ce pot în Împărăţia lui Dumnezeu.

Să ne aplecăm acum capetele încă o dată pentru rugăciune. Nu pentru că nu ne-am rugat încă, ci pentru că eu vreau să-L rog pe DOMNUL să-mi ajute şi să-mi dăruiască cuvintele potrivite pentru voi.

Tatăl nostru ceresc, noi ne apropiem acum de tronul Tău de har în Numele DOMNULUI Isus, care ne dă acces, care ne-a rugat să venim şi ne-a făgăduit că ne va dărui lucrurile care le cerem. Noi nu ne rugăm ca să apărem în faţa judecăţii Tale, ci venim înaintea tronului tău de har ca să primim milă. Noi recunoaştem că suntem greşiţi şi nu este nimic bun în noi. Dar noi ne aducem înaintea Ta, DOAMNE. Nimic nu-Ţi putem da. Noi venim la Tine în rugăciune cu făgăduinţa DOMNULUI nostru Isus: „…cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” Noi credem aceasta. El ne-a spus să venim şi ceea ce Îl rugăm în Numele Său, El ne va da. Noi credem aceasta. Pe baza credinţei noastre noi venim şi Te rugăm să binecuvântezi această adunare şi pe fratele Ruddell şi familia lui, şi toate familiile care sunt reprezentate aici. Eu am văzut-o pe doamna Morris şi m-am gândit la zilele care au trecut. O, Dumnezeule, aşa cum i-am spus şi ei, multă apă a curs pe rău în jos şi multă străduială, pericole şi obstacole au rămas în urma noastră. Tu ne-ai trecut prin toate acestea, DOAMNE, şi încrederea noastră se odihneşte în Tine, ca noi să mergem cu Tine până la capătul drumului. Binecuvântează locul acesta. Adu Tu Numele tău aici şi dăruieşte locului acesta cele mai bune lucruri. Fie ca Tu să îndepărtezi toate relele şi piedicile, aşa cum s-a rugat deja fratele. Îngăduie, DOAMNE, şi răspunde la rugăciunea lui. Vindecă bolnavii din mijlocul nostru. Dăruieşte-le mântuirea celor care flămânzesc şi însetează după dreptate. DOAMNE, sfinţeşte acum vocea şi faptele robului Tău neînsemnat. Binecuvântează Cuvântul Tău şi să nu vină fără rod înapoi. De ar rezolva aceea pentru ce a fost trimis. De ar înviora Duhul Sfânt inimile de la cel mai mare la cel mai mic prin lucrurile divine în seara aceasta. Noi ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Azi dimineaţa am predicat cam mult. Eu nu ştiu dacă i se poate spune predică. Eu am învăţat ca într-o scoală duminicală. Odată am făcut aceasta timp de şase ore. Dar în seara aceasta nu va fi aşa de rău, de asta sunt sigur.

Eu vreau şi citesc un text biblic la tema mea, căci eu ştiu că cuvintele Sale nu dau greş. De aceea vreau să aduc cuvântul meu în concordanţă cu Cuvântul Său şi prin cuvintele mele să fac o legătură la Cuvântul Lui care îl luăm ca text.

În seara aceasta vreau să citesc din două locuri: Prov. 18, 10 şi din Isa. 32, 2. Mai întâi din Prov. 18,10: ,,Numele DOMNULUI este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost.”

Acum Isaia 32,1-2: ,,Atunci împăratul va împărăţi cu dreptate, şi voievozii vor cârmui cu nepărtinire. Fiecare va fi un adăpost împotriva vântului, şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete.”

În ceea ce priveşte textul, tema mea va fi: A lăsa presiunea afară. Acesta este un text mai deosebit: A lăsa presiunea afară. Eu am ales textul acesta pentru că am văzut necazul oamenilor. Înainte de a veni la adunare, eu Îl caut pe DOMNUL în rugăciune, ca atunci când stau în faţa unei adunări, fie mică sau mare, indiferent dacă stau în faţa unui om sau a unui milion, pentru ca să nu fiu auzit sau văzut eu, ci DOMNUL să fie proslăvit. Eu nu vin aici ca să fiu auzit, căci în mine nu este nimic. Eu am o voce cam joasă, sunt un om fără şcoală, nu rămân niciodată la textul meu, ci sar peste tot de la Genesa până la Apocalipsa. Eu nu sunt un orator bun, dar eu Îl iubesc pe DOMNUL. Eu pot să-L iubesc pe Hristos numai dacă iubesc mai întâi poporul Lui. Eu trebuie să iubesc poporul Lui. Dacă eu iubesc poporul Lui, atunci Îl iubesc şi pe El. Eu aş vrea să fac ceea ce a făcut şi El. Eu vreau ca modul meu de lucrare să corespundă cu al Lui, să încerc întotdeauna să fac numai bine şi să ajut pe cineva.

Ceea ce spun acum, nu spun pentru a măguli, ci din inimă. Dacă aş spune altceva, atunci aş fi un făţarnic. Eu cred că această adunare are un păstor care apără adevărul, indiferent de ceea ce vine sau pleacă. Asta cred eu. Aşa o încredere am eu în fiul meu. El este neînfricat. Eu cred că el este un bărbat fără cusur, sfinţit, trimis de Dumnezeu cu o slujbă pentru aceste zile din urmă. El predică acelaşi Cuvânt ca şi mine, şi anume din Genesa până la Apocalipsa aşa cum este scris. Asta îmi place. Nu a încheia compromisuri, ci a rămâne în Cuvânt. Asta îmi place.

Apoi m-am gândit, un astfel de bărbat — şi eu să merg pe podium? El este mai tânăr, ce aş putea spune eu ca să-i ajute adunării lui. De aceea el şi-a dorit să vin aici. El este un păstor, el are grijă de oile sale.

Poate s-a gândit că o schimbare ar fi bună pentru oamenii lui. El se interesează de voi, să vă meargă bine. Zi şi noapte el este pregătit să meargă unde este chemat şi să facă tot posibilul pentru a ajuta. Acesta este un slujitor adevărat al lui Dumnezeu.

El m-a rugat de multe ori să vin. Eu îl iubesc cu atât mai mult, pentru că m-a rugat de mai multe ori să vin, căci astfel aduce la exprimare încrederea lui. El nu m-ar pune în faţa oilor sale, dacă ar crede că le-aş păgubi. Nici un păstor nu ar face aceasta. El ştie că eu fac ce este corect şi el îmi face o onoare mare când mă roagă să vin. Punctul lui de vedere este bun. El crede până se adevereşte. Acesta este un bărbat al credinţei. Asta îmi place. Eu mă gândeam ce aş putea să-i spun adunării? Fără îndoială sunteţi învăţaţi în toate. Dar în timpul acesta este o presiune pe oameni. Această stare depresivă nu cunoaşte graniţe, nici cea a denominaţiunilor şi nici cea a epocilor, şi nu ţine seamă de persoană. Tânăr sau bătrân, bun sau rău, peste toţi este această presiune.

Noi trăim într-un timp nevrotic, sub încordare nervoasă. Fiecare goneşte de aici acolo şi nu ajunge nicăieri. Aceasta este impregnarea acestei epoci. Eu ştiu că aceasta adunare este tot aşa de chinuită ca toate celelalte. Noi suntem chinuiţi în biserica noastră şi peste tot în întreaga lume este la fel. Este o zi de presiune. Totul se întâmplă în grabă — grabă şi aşteptare. Se circulă cu nouăzeci de mile pe oră pentru a ajunge acasă la masa de seară şi apoi trebuie să mai aştepte două ore ca să se facă mâncarea gata. Aşa este. Este timpul acesta. În grabă intraţi într-o stare nervoasă. Dacă nevasta vă contrazice un pic, atunci voi vă înfuriaţi. Dacă bărbatul zice ceva, voi bateţi cu piciorul în podea şi îi spuneţi să părăsească încăperea. ,Bărbate, eu nu vreau să mă mai cert cu tine, ieşi afară.”

,,Nevastă, eu sunt aşa de nervos.”

De ce, ce s-a întâmplat? Toate acestea sunt o aglomerare de presiuni şi rezultatele sunt procedurile greşite. aşa este. Aceasta cauzează că cei săraci, cei din clasa mijlocie şi cei bogaţi să procedeze aşa. Aceasta cauzează că cei cu mintea inversă şi oamenii buni să procedeze astfel, căci este o presiune care este exercitată. Presiunea trebuie lăsata undeva afară. Dacă nu se întâmplă aceasta, atunci cazanul explodează.

Noi constatăm aceasta. Se aglomerează tot mai mult în timpul zilei. Voi vorbiţi cu şeful vostru la lucru despre una sau cealaltă. Şi când vorbiţi cu copiii: ..Veniţi aici!”, atunci ei spun: ,,Mamă, eu sunt ...” Aşa este. Se aglomerează. Câteodată simţiţi că vă pierdeţi capul, eu ştiu cum este, cu aceasta sunt confruntat în fiecare zi. Eu ştiu ce înseamnă aceasta. Se tot adună.

Acum câteva seri m-am gândit la aceasta. Eu m-am dus într-un spital. Eu am fost de părere că păstorul nostru este bolnav, dar el a fost numai slăbit. A alergat încoace şi încolo în grabă până a fost epuizat total. Mi s-a telefonat la birou şi m-au întrebat dacă pot să fac eu vizitele sale. Eu am fost toată ziua la tratative cu predicatori din diferite oraşe, dar am acceptat. Eu am făcut toate vizitele, şi m-am dus şi într-un anumit spital. Mi s-a dat numele unei femei şi numărul camerei ei. Eu m-am dus cu circa cincisprezece până la douăzeci de minute mai devreme de ora de vizită şi m-am interesat de femeia aceea. Eu am spus că sunt predicator şi că vreau să vizitez o anumită femeie. Doamna de la ghişeu era ocupată cu ceva. Ea s-a uitat la mine şi m-a întrebat: ,,Ce doriţi?” Eu am răspuns: ,,Eu vreau să aflu unde se află o anumită femeie pe această secţie.”

Ea a spus: „Eu nu ştiu!”

Eu am spus: ,,Mie mi s-a dat numărul acesta, dar am vrut să mă informez mai întâi.”

Ea a răspuns: ,,Dacă aveţi numărul, atunci mergeţi acolo.” Eu i-am mulţumit, am mers până la cameră şi am întrebat: ,,Se află aici o femeie cu numele acesta?”

„Nu!”

M-am dus înapoi şi m-am uitat pe biletul care scria aşa. Când m-am întors, femeia stătea acolo şi eu am spus: ,,Acest număr este greşit.”

,,Cum se numeşte femeia?” şi ea a spus: ,,Ea nu se află la etajul acesta.”

,,Mulţumesc! Eu voi merge sus.”

Eu m-am dus la etajul următor şi acolo am văzut un doctor şezând la masa de scris. Eu am spus: ,,Cum vă merge?” S-a uitat la mine şi apoi iarăşi în jos, astfel eu m-am gândit: ,,Pe acela trebuie să-l las în pace.” Eu m-am dus mai departe şi am văzut o doamnă, o soră medicală.

Eu am spus: ,,Scuzaţi-mă!” Ea a spus: ,,Ce doriţi?”

Eu am răspuns: ,,Se află aici o femeie cu numele acesta?”

Ea a răspuns: „Eu nu ştiu.”

,,Ar trebui să fie numărul de camera 321 sau 221. La 221 am fost deja şi nu se află acolo, de aceea eu am crezut că poate este aici.”

Ea a spus: ,,De ce nu mergeţi atunci la 321?”

Eu am spus: ,,Mulţumesc!”

Când am ajuns acolo am întrebat din nou şi mi s-a spus: ,,Nu!”

O femeie din camera vecină a spus: „Ea s-a aflat în camera 31.”

Eu i-am mulţumit, am mers acolo şi mi s-a spus că a fost dusă într-o altă cameră la un etaj mai jos.

Eu m-am gândit: ,,O, timpul meu!” Eu m-am dus din nou jos, şi mi s-a dat numărul de cameră. Eu nu am îndrăznit să mai întreb, de aceea m-am dus peste tot şi am căutat camera, dar nu o puteam găsi.

În spitalul acela era totul aşa de încurcat. Un doctor venea cu o geantă şi un stetoscop în mâna. Eu nu văzusem până atunci niciodată un bărbat care era de un metru douăzeci şi un metru douăzeci lat. El s-a apropiat şi eu am zis: ,,Bună seara! Puteţi să-mi spuneţi unde se află cutare cameră?” El a spus: „Pe aici şi apoi acolo drept înainte.” Eu am răspuns: ,,Mulţumesc pentru informaţie.”

Acesta este adevărul. El a spus: ,,Aici drept înainte şi apoi acolo.” Eu am spus: ,,Mulţumesc!” şi m-am gândit: ,,Până acum nu am ajuns prea departe.”

Eu m-am uitat înapoi şi am văzut o doamnă drăguţă la birou. Eu m-am dus la ea şi am zis: „Bună seara!”

Ea a spus: ,,Cum vă merge?” Eu am zis: „Eu sunt cu totul încurcat”, şi i-am spus povestea mea, zicându-i: ,,Undeva se află o femeie care trebuie să fie operată mâine, şi ea este aproape de moarte. Eu sunt un predicator, şi pentru că păstorul nostru nu a putut să facă vizita, mi s-a dat numărul acesta.”

Ea a spus: ,,Un moment frate Branham, eu o voi găsi.” Eu i-am mulţumit DOMNULUI.

Ea a pus totul deoparte şi s-a dus dincolo. Apoi ea a zis: ,,Da, frate Branham, ea se află acolo la stânga ta, chiar acolo.”

Eu am spus: ,,Mulţumesc mult!” Eu m-am întors şi m-am gândit: ,,Aşa este când laşi aburul afară.”

Totul se întâmplă în epoca aceasta nevrotică. În fiecare s-a adunat câte ceva. Nimeni nu are timp. Aceasta se depozitează atât timp, până se întâmplă ceva. Aceasta face ca oamenii să fie nervoşi şi să spună lucruri pe care nu le doresc.

Fiecare este de vină. Eu sunt de vină, voi toţi sunteţi de vină. Noi facem sub presiune lucruri pe care normal nu le facem. S-a adunat o presiune excedentară. Înainte de a merge mai departe, aş vrea să precizez că eu cred că duşmanul este cel care provoacă această presiune. Eu cred că este Satana.

Noi ştim că venirea DOMNULUI este aproape şi Biblia spune că Satana va umbla în ultimele zile ca un leu care răcneşte. Dacă el vă poate pune sub această presiune, atunci luaţi hotărâri încoace şi încolo pe care nu le-aţi face dacă v-aţi aşeza şi v-aţi gândi asupra acestor lucruri. Acum aproximativ trei ani, m-am dus la vânătoare şi am avut ca ghid un indian. Eu mă grăbesc tare la vânătoare, acesta este felul meu. Şi din cauza aceasta se produce o presiune.

Am fost la vânătoare cu indianul şi eu am tot sărit de pe cal. În munţi erau cerbi, şi eu am cotit-o. Bătrânul indian era cu zece ani mai în vârstă ca mine. El venea gâfâind după mine, şi eu strigam: ,,Vino căpetenie, vino!” El spunea: ,,Prea repede, prea repede!” Eu spuneam: ,,Vino aici!”

Eu fugeam mai departe, şi el iarăşi zicea: ,,Prea repede.” Eu am mers mai încet, şi totuşi el a zis: „Prea repede.” Eu mergeam încet, dar totuşi pentru el era prea repede.

Eu am spus: ,,Căpetenie, acolo sus este un cerb.” El a spus: ,,El rămâne acolo, el este născut acolo.” Eu am răspuns: ,,Tu ai dreptate.” „El rămâne acolo pentru că este născut acolo! Predicatorii vânează prea repede şi alungă vânatul. Fă-o că indienii: un pas înainte, de nouă ori să te uiţi împrejur.”

Eu m-am întrebat cât de încet ar trebui să merg, ca să pot veni jos. Eu eram pe cărarea care ducea în sus pe munte, şi el a spus: ,,Un pas înainte, de nouă ori să te uiţi împrejur.” Să te uiţi de nouă ori împrejur, înainte de a face un pas. Dar vedeţi, el nu se grăbea. Eu m-am gândit asupra acestui lucru.

Mama mea iubita este astăzi în slavă. Când a murit, mi s-a pus întrebarea: ,,De ce nu porţi astăzi o floare albă ca semn că mama ta a murit?” Eu am răspuns: ,,Mama mea nu a murit, mama mea trăieşte.” Eu am purtat o floare roşie şi oamenii ziceau: ,,Eu am crezut că mama ta a murit.” Pentru ca să nu-i mai încurc şi să nu se adune şi mai multă presiune, nu am mai purtat niciuna. Ea nu a murit, ea numai doarme. Ea este la Hristos.

O, acest timp nervos, nevrotic în care trăim! Voi ştiţi, pentru toate acestea doctorii nu au nici un răspuns, căci şi ei sunt chinuiţi de aceasta. Nu putem aştepta un răspuns de la ei, nici ei înşişi nu ştiu ce trebuie făcut. Voi spuneţi: „Domnule doctor, eu sunt pe cale să-mi iau viaţa. Eu nu ştiu ce trebuie să fac.” El v-ar putea răspunde: ,,Şi mie îmi merge la fel.” Nu există nimic ce aţi putea face. El vă prescrie un calmant şi după ce se termină efectul, sunteţi mai nervoşi decât aţi fost vreodată. Este aşa de parcă un beţiv ar bea mai mult pentru a ieşi din beţie. Vedeţi, voi nu puteţi. Nu există nici un răspuns. Doctorii nu îl au. Dar Dumnezeu îl are. De aceasta vrem să ne ţinem, să vorbim despre aceasta. Ei nu au nici un răspuns. Dumnezeu are răspunsul. El este răspunsul. Hristos este răspunsul la fiecare problemă pe care o aveţi.

Despre El vom vorbi acum. În Vechiul Testament cineva era sub presiune dacă făcea ceva greşit, de exemplu dacă a vărsat sânge nevinovat şi era fugărit. Dacă un bărbat a ucis pe un altul şi a făcut ceva greşit, atunci era căutat printre oameni până era găsit. Apoi era omorât. Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. Un astfel de om nu avea un loc unde se putea opri.

Dacă cineva făcea ceva fără voie şi nu i se dădea crezare, atunci trebuia să se refugieze, căci rudele acestui bărbat sau acestei femei, indiferent cine era, îl căutau. Şi după ce îl găseau, se spunea: dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. Acesta era felul lor de viaţă.

El nu putea să se stabilească nicăieri, căci era fugărit. El nu ştia ce putea să facă, căci el era pe fugă. Aceasta se potriveşte şi pentru timpul de astăzi. Eu cred că aceasta produce o astfel de presiune, încât noi suntem pe fugă. Aceasta este concepţia lumii de astăzi. Noi ştim că ei sunt greşiţi şi că venirea DOMNULUI este aşa de aproape, şi presiunea se aglomerează tot mai mult. Ei sunt pe fugă, se aruncă în distracţii pentru a lasă presiunea afară. El se uită la televizor, povestesc glume murdare, caută ceva prin care pot să lase presiunea afară. Ei sunt în refugiu. Ceva este pe cale să se întâmple. Ei ştiu aceasta. Ei beau până mor şi se distrează, ei sunt pe fugă. Ei ştiu că se va întâmpla ceva. Lumea vorbeşte despre aceasta. Noi ştim că ceva este pe cale să se întâmple. Lumea aceasta ar putea exploda înainte de zorii zilei. Fiecare naţiune este încordată. De ce? Când am fost în Africa, mă uitam la o turmă de oi. Acolo era un miel care păştea liniştit, şi dintr-o dată a devenit neliniştit. El păştea şi se uita tot timpul împrejur. Când mai era încă liniştit, m-am uitat la el. Arăta aşa de blând. Eu m-am gândit: ,,Nu este liniştit acolo? Uitaţi-vă la vieţuitoarea aceasta mică.” Păstorul, un băştinaş, care le păzea, se afla după gard.

În timp ce mă uitam la acest miel mic, deodată el a devenit nervos şi eu m-am gândit: ,,Ce s-a întâmplat cu el?” Eu mă uitam la el printr-un binoclu. El a devenit nervos şi privea tot împrejur. Începuse să behăie; nu ştia ce să facă. Şi eu m-am gândit: „De ce este deodată aşa de nervos mielul acesta mic? El se afla pe o pajişte mică. Dar în depărtare am observat că ceva se tot ridica şi se lăsa iarăşi jos. Aproximativ o jumătate de milă de el, ascuns în iarbă, se furişa un leu. Şi ceva în mielul acesta mic s-a aglomerat, şi el ştia că se apropie ceva rău. El nu putea vedea nimic. Leul a mirosit mielul şi vroia să îl ia repede, înainte de a-l salva păstorul. Eu am privit cum s-a adunat presiunea în el. Din depărtare leul se furişa încet. Deşi mielul nu putea vedea leul, totuşi era ceva în el care-i zicea că se apropie un pericol.

Aşa este astăzi. Ceva din oameni îi lasă să ştie că se va întâmpla ceva, asta o ştim. Credincioşii ştiu asta. Lumea o ştie. Beţivul şi jucătorul o ştiu. Omul de afaceri, conducerile, ONU, toţi ştiu că se va întâmpla ceva în curând. Presiunea s-a adunat.

Femei, mame fumează ţigară după ţigară. Eu le văd când vin la şcoală. Ele trec pe acolo în timp ce eu mă uit la copii şi câinele meu. Ele circulă cu şaptezeci de mile pe oră într-o zonă de douăzeci de mile. În timp ce femeile îşi aduc copiii la şcoală, au o ţigară în mână, zbiară la copii şi trebuie să frâneze aşa de tare încât şuieră cauciucurile. Apoi vin înapoi. Nu demult am observat cum o mamă modernă a venit repede şi patru sau cinci copii au trebuit să treacă în grabă strada. Unde a vrut să meargă? Ce s-a întâmplat? Poate a vrut să vadă neapărat un program la televizor.

Aşa este. Presiune! Aceasta este cauzată de ceva. Mai demult ei nu făceau aşa ceva. Ceva se apropie—moarte şi distrugere se apropie. Ele nu mai sunt departe. Ceva se apropie de noi. În Vechiul Testament DOMNUL s-a îngrijit pentru cazul în care se întâmpla lucruri fără voie. Dacă sunteţi nevinovaţi, atunci Dumnezeu vă va croi un drum.

Dacă un bărbat a ucis un altul cu voia, el era pierdut. El nu mai putea rămâne în locul acela. Dar dacă era un accident care s-a întâmplat fără voie, atunci pentru el exista un loc de refugiu. Unul din ele a fost Ramot-Gilead. Eu cred că au fost şase cetăţi de refugiu pe care le-a zidit Iosua. în aceste cetăţi puteau să se refugieze oamenii. Dacă ei făcuseră ceva greşit fără voie, atunci mergeau la una din aceste cetăţi libere şi apăreau la poartă. Portarul îl întreba pe respectivul de ce vine şi ce a făcut. Apoi venea procesul. Dacă procesul avea loc în faţa porţii cetăţii şi respectivul era găsit nevinovat pentru că nu a făcut fapta cu intenţie, atunci omul era lăsat în cetate, în locul de refugiu. Atunci duşmanul nu-1 putea ajunge. Dacă a minţit şi a procedat greşit şi intra în cetatea liberă, chiar dacă punea mâinile pe coarnele altarului, totuşi duşmanul avea dreptul să-1 tragă de la altar şi să-1 ucidă. Da, pentru că el era vinovat şi a procedat cu voia, trebuia pedepsit.

Toată problema îl învinuia pe respectivul. Bineînţeles că un astfel de om era nervos. Poate erau o mulţime de bărbaţi după el. După fiecare stâncă, fiecare munte, fiecare tufiş se putea ascunde duşmanul şi să-1 aştepte. El era nervos. Dar dacă ajungea în această cetate, el era eliberat de presiune. El era în siguranţă. Acum el era la adăpost, pentru că a găsit locul pregătit. Locul pregătit de Dumnezeu se îngrijea ca cei nevinovaţi să nu fie ucişi, ci eliberaţi de moarte, pentru că ei au făcut-o fără voie. Dacă a făcut-o cu voia, atunci trebuia să suporte consecinţele. Nu exista nici o şansă pentru el, dacă a făcut-o cu voia. Astăzi există două grupuri de oameni, dacă pot să spun aceasta. Astăzi există femei şi bărbaţi în lume, care în realitate nu vor să facă ceea ce fac. Astăzi sunt femei şi bărbaţi în lume care nu doresc să păcătuiască. Mie îmi pare rău de ei. Ei nu vor să facă nimic greşit şi totuşi o fac. Ei sunt îndemnaţi la aceasta. Există un loc pentru cei care vor să facă ce este drept. Există un loc în care eşti eliberat de această presiune. Este adevărat. Dar există şi acei pe care nu-i interesează aceasta.

Acum câteva zile, fratele Hickerson mi-a dat un permis ca să pot intra în penitenciarul de stat în La Grande, Kentucky. Eu am vrut să pescuiesc acolo. Acolo m-am întâlnit cu un tânăr negru din Louisville cu care am intrat în discuţie. Eu 1-am întrebat: ,,Ce a făcut un bărbat care arată aşa de bine şi este inteligent ca d-voastră?” El a răspuns:”Predicatorule, aşa şi aşa s-a întâmplat. Nimeni nu este de vină, numai eu. Eu am fost odată al DOMNULUI. Numele meu este Bischof (episcop). Ei mă numeau Sfântul Bischof (episcop), pentru că îi slujeam DOMNULUI. Soţia mea şi eu avem o fetiţă. Dar într-o zi nu am mai putut rezista, m-am îndepărtat de DOMNUL şi m-am dus în lume. Eu am avut un tată credincios şi o mamă credincioasă. Dar după aceea am fost trimis peste ocean în Corea.” El a povestit despre bătăliile care le-a trăit şi tot ce i s-a întâmplat. El a spus: ,,Acolo ne-am dus să dansăm, etc. Eu am ajuns într-un anturaj rău. Într-o zi au venit doi băieţi şi au zis: „Bischof, noi vrem să cumpărăm alimente. Ne duci până acolo?” Soţia mea mă chemase chiar la masă. Ea a vrut să mă convingă şi a zis: ,Dragă, nu merge cu ei. Nu este nimic bun în băieţii aceştia. Noi trebuie să ne îndepărtam de ei şi să ne întoarcem la adunare.' Apoi eu am răspuns: ,Eu nu vreau s-o fac, dar băieţii aceştia trebuie să meargă la cumpărături. Îmi este penibil dacă nu-i pot duce până acolo.' Eu am vrut să le dau maşina mea. Ea a zis: ,Nu le-o da, că o vor strica. Du-i până acolo şi vino înapoi.' Eu i-am dus până acolo şi i-am aşteptat în parcare. Eu stăteam acolo şi aşteptam. Dintr-o dată a sunat alarma şi băieţii aceştia au venit fiecare cu un pistol în mână. Eu am închis uşa şi am zis: ,Voi nu puteţi intra.' Unul dintre ei mi-a dat una peste cap, m-a tras în sus, a ridicat pistolul spre mine şi a spus: ,Nu vrei să conduci?' El a ridicat pistolul şi a zis: ,Dacă nu vrei să fii ciuruit, atunci fă ce-ţi spunem, dacă nu te aruncăm afară şi conducem singuri.' Eu am răspuns: ,Voi nu puteţi să mergeţi nicăieri. O să vă prindă. Spuneţi-le că eu nu am nimic de-a face cu aceasta, că sunt nevinovat.' Imediat după aceea i-a prins politia. La interogatoriu am fost întrebat de procurorul despre care am gândit rău:,Aceasta este maşina ta?' Eu am răspuns: ,Da, domnule, dar eu ...' El a spus: ,Răspunde-mi la întrebare.' O, frate, Satana are un fel anume de a proceda. El a spus: ,,,Răspunde la întrebarea mea. Este maşina ta?' Eu am răspuns: ,Da domnule.' ,Este acesta numărul tău?' ,Da, domnul meu!' El a întrebat: ,Ai fost acolo în parcare?' Eu am spus: ,Bineînţeles, dar vreau să spun ...' El a repetat: ,Răspunde-mi numai la întrebare!' După aceea eu am spus: ,Da domnule!'

Apoi el a zis: ,Asta este!'„

Pe baza acestui interogatoriu care a adus dovezile, el a fost condamnat pe zece ani, ceilalţi au fost condamnaţi pe viaţă. El a spus: ,,Uite frate, eu am ajuns într-o societate cu renume rău. Nimeni nu este de vină în afară de mine.” Aşa este.

Acum el are zece ani pentru a fi eliberat de presiune. Eu m-am rugat pentru el. Fratele Wood şi eu stăteam acolo la apă, 1-am luat pe băiat de mână şi ne-am rugat acolo pentru wl ca să fie eliberat cu suspendare. Eu mă mai rog pentru el, ca Dumnezeu să o facă. Ce este? Un om nevinovat sub presiune. Acestui bărbat ar trebui să i se dea o şansă. Dacă sunteţi pregătiţi astăzi să faceţi ce este drept, sunt bucuros să vă pot spune că există un oraş liber, un loc de refugiu, şi acesta este Isus Hristos. Dacă nu vreţi să faceţi ceva greşit, deşi duşmanul este după voi, există o posibilitate de scăpare şi această scăpare este în Isus Hristos. Este locul în care puteţi veni să lăsaţi presiunea voastră afară. Dacă păcătuiţi cu plăcere şi nu-L vreţi pe Dumnezeu, atunci duşmanul vă va birui cândva. Voi nu puteţi veni la Hristos, pentru că nu vreţi. Dar un om poate veni la Hristos. În Vechiul Testament un om trebuia să vină de bună voie în locul de refugiu. Aşa trebuie să veniţi şi voi la Hristos.

Încă ceva: voi trebuie să fiţi mulţumiţi când va aflaţi acolo. Voi nu puteţi să vă plângeţi toată ziua şi să spuneţi: „Eu vreau să ies afară de aici. Eu vreau să plec de aici”, căci atunci veţi fi scoşi afară. Voi trebuie să rămâneţi de bună voie acolo. Voi trebuie să vreţi să rămâneţi în oraş.

Dacă aţi venit la Hristos, atunci nu puteţi să vă uitaţi înapoi la lume. Biblia spune: ,,Cine pune mâinile pe plug şi se uită înapoi, acela nu este vrednic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.” Aceasta este greşeala multor aşa zişi creştini. El se fac că ară, dar când vine o problemă mică, atunci devin nerăbdători.

Acum câteva zile am avut un asemenea caz, după cum ştiţi deja. Vă mulţumesc pentru rugăciunile voastre. Când merg la vânătoare şi la pescuit sau la tir, mi-am dorit întotdeauna o puşcă Weatherby magnum. Unii prieteni de-ai mei au vrut chiar să mi-o cumpere, eu îi cunosc. Dacă le-aş fi spus de aceasta, atunci mi-ar fi cumpărat-o cu plăcere. Doi sau trei au vrut chiar s-o facă. Dar eu nu am putut permite să se investească atâţia bani într-o puşcă, în timp ce mai sunt misionari pe drum fără încălţăminte. Asta nu am putut s-o fac. Fratele Wilson i-a dat lui Billy Paul o arma mică Roberts 257. Şi unul din fraţii mei, un prieten, a spus: ,,Frate Branham, aceasta armă poate fi regăurită. Pot să o fac foarte ieftin.” Eu i-am permis. El a venit înapoi, eu am încărcat arma şi trăgând cu ea, a explodat în mâinile mele. Ţeava a zburat aproape cincizeci de metri depărtare de mine, şi închizătorul a zburat în spatele meu. Este o minune că nu am fost sfâşiat. Au fost cinci până la şase tone presiune cărora le-am fost expus. Un doctor a spus: ,,Singurul lucru pe care îl ştiu este, că bunul DOMN a fost prezent acolo şi te-a păzit pe tine, slujitorul Lui.”

Lucrul asupra căruia mă gândesc, este următorul: dacă ar fi fost o armă Weatherby! Ce s-a întâmplat? A fost o greşeală în arma. Aceasta a fost găurită prea mult şi de aceea era slobodă. Aceasta este problema cu mulţi dintre noi, cu pocăinţa noastră: noi suntem prea degajaţi.

Dacă ar fi fost de la început o armă Weatherby, din oţelul din care se toarnă o închizătoare, atunci gaura ar fi fost corespunzătoare. Ea nu ar fi explodat. Dar pentru că s-a încercat să se facă altceva din ea, care nu era în realitate, a explodat. Acelaşi lucru îl va constata oricine susţine că este un creştin şi nu face un început corect prin naşterea din nou. Cândva el va exploda. Pentru că este prea multă presiune. El nu va rezista. El va exploda cândva.

Oamenii încearcă să zică una şi cealaltă. Ei imită o slujbă la care nu au fost chemaţi. La sfârşit va exploda. Voi trebuie să fiţi trimişi de Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să fie Acela care confirmă, nu o strângere de mâini sau o poveste sentimentală, ci aceasta o primiţi pe baza sângelui vărsat al lui Hristos, prin credinţa voastră în ceea ce a făcut Dumnezeu pentru voi prin Isus Hristos. Dacă aceasta nu este aşa, atunci veţi exploda cândva. Cineva vă va calca pe picioare şi deja aţi dispărut. Vedeţi, presiunea se adună până la punctul în care are loc explozia. Un om trebuie să rămână de bună voie în locul de refugiu. El nu poate intra acolo ca să critice. El trebuie să rămână acolo fără să comenteze deloc. Afară el va pieri: înăuntru el este în siguranţă.

Eu vreau să le spun acum ceva celor care nu sunt încă creştini. Eu am venit în acest oraş de refugiu acum treizeci de ani. Frate, niciodată nu am vrut să ies afară de aici. O, eu am intrat înăuntru, în Hristos. Tot ce mi-am dorit, am găsit aici. Eu nu vreau să ies de aici. Eu mă rog zilnic: O, Dumnezeule, eu sunt aşa de bucuros că sunt aici, lasă-mă să rămân aici, eu nu vreau niciodată afară. Eu ştiu că El nu mă va părăsi niciodată. Eu ştiu că El nu vă va părăsi niciodată. Dacă presiunea este mare, atunci El va fi scăparea voastră. Noi nu trebuie să ne mai îngrijim de nimic. Dacă voi sunteţi sub o astfel de presiune, încât nu ştiţi unde mergeţi şi ce se întâmplă după moarte, şi voi sunteţi aproape de moarte, atunci trebuie să veniţi la Hristos, la locul vostru de refugiu şi să lăsaţi presiunea afară. Rezolvaţi-o odată pentru totdeauna. Indiferent ce se întâmplă, Hristos este refugiul nostru. Dacă noi venim la El, putem să lăsăm presiunea afară. Voi puteţi să încetaţi să vă faceţi griji de ce se va întâmpla când muriţi; ce se va întâmpla cu nevasta, ce se va întâmpla cu soţul, ce se va întâmpla cu copiii. Veniţi la Hristos şi lăsaţi presiunea afară. El ne-a dat toate lucrurile. Totul este pentru noi în Hristos. Lăsaţi pur şi simplu presiunea afară.

De exemplu, dacă cineva v-ar da un milion de dolari, atunci ar veni o anumită presiune asupra voastră. Voi poate vrei să aparţineţi de o biserică, dar presiunea devine tot mai mare. Metodiştii vă vor spune că ei sunt adevăraţi şi baptiştii sunt pe dos. Baptiştii vor spune că ceilalţi sunt pe dos şi ei sunt adevăraţi. Aceasta ridică presiunea şi mai mult, şi voi nu ştiţi ce poziţie să luaţi. Dar dacă veniţi la Hristos, atunci puteţi să lăsaţi presiunea afară. Atunci totul a trecut. Este rezolvat.

Este locul de siguranţă pregătit de Dumnezeu. Dumnezeu a zis: ,,Numele DOMNULUI este un turn tare; cel neprihănit fuge în El şi stă la adăpost.” În timpul bolii, când doctoral spune: ,,Nu se mai poate face nimic”, atunci să nu permiteţi să se adune presiune, ci lăsaţi presiunea afară. Chemaţi-1 pe predicatorul vostru, lăsaţi-vă unşi cu untdelemn, să se roage pentru voi şi rugăciunea îi va ajuta bolnavului şi DOMNUL îl va întări. Eliberaţi-vă de presiune.

El este refugiul nostru. În timp ce voi sunteţi în locul acesta de refugiu, aveţi dreptul la tot ce este acolo. Hristos este refugiul nostru. Tot ce aveţi nevoie, este în El. Amin. Dacă sunteţi bolnavi, să nu adunaţi presiunea, ci lăsaţi-o afară. Voi spuneţi: „Eu mă întreb, frate Branham...” să nu vă întrebaţi nimic, ci lăsaţi presiunea afară, lăsaţi cazul lui Dumnezeu şi mergeţi mai departe de parcă totul ar fi trecut. să nu aglomeraţi presiunea. Lăsaţi-o afară.

Voi ziceţi: „Eu sunt aşa de îngrijorat, frate Branham. Eu nu ştiu ce să fac mai departe.” Lăsaţi presiunea afară! Amin! În oraşul de refugiu El v-a preluat grijile. Voi nu mai aveţi nevoie de ele. Aruncaţi grijile voastre asupra Lui, căci El se îngrijeşte de voi. Să nu vă îngrijoraţi de grijile voastre. Aceasta este treaba Lui.

Acum câţiva ani, m-am întâlnit aici într-un magazin cu o femeie. Ea era de vreo şaizeci de ani, dar arăta doar de treizeci de ani. Eu am întrebat-o: ,,Cum faci asta, soră?” Ea a spus: ,,Frate Branham, eu am doi fii. Ei sunt doctori şi sunt mai în vârstă ca tine.” Sincer, ea nu arăta mai mult de treizeci de ani. Ea a spus: ,,Ştii ceva, când am venit la Hristos aveam aproximativ doisprezece ani. Eu m-am aşezat şi m-am gândit. Eu citisem despre alte religii, dar când am găsit adevărul, de când am venit la Hristos şi i-am predat Lui problema mea, sufletul meu şi tot ce este al meu, de atunci nu m-am mai îngrijorat niciodată. El a făgăduit că se va îngriji de toate necazurile mele. Dacă El nu este destul de mare să facă aceasta, cum aş putea s-o fac eu atunci? De ce să mă mai îngrijorez de aceasta?” Asta este.

Hristos a făgăduit că va purta toate grijile voastre. Aruncaţi toate grijile voastre asupra Lui. De ce mai sunteţi îngrijoraţi? Grijile formează presiunea, şi presiunea explodează. Aruncaţi grijile voastre asupra Lui. Încetaţi să vă mai faceţi griji. Voi întrebaţi: cum să fac eu asta? Încredeţi-vă în făgăduinţa Lui. El a făgăduit că o va face, chiar şi în timpul morţii, când îngerul morţii va veni în încăpere. Voi spuneţi: ,,O, frate Branham. Eu ştiu că voi fi nervos.” O, nu, voi sunteţi în locul de refugiu. Nu, nu! Voi ştiţi că trebuie să muriţi. Într-o zi va trebui să plecaţi. Veniţi în locul de refugiu. Simţiţi-vă adăpostiţi. Asta este. Voi sunteţi siguri atâta timp cât sunteţi în locul de refugiu. Gândiţi-vă, El a murit pentru voi, El se îngrijeşte de voi. El a murit pentru voi.

Să cercetam încă o dată această problemă. Voi spuneţi: ,,Frate Branham, crezi tu că atunci când va veni îngerul morţii, nu te va pune sub presiune?” Nici un pic! ,,Cum faci tu asta?” Veniţi în locul de refugiu! Asta este. Voi spuneţi: ,,Frate Branham ...” Un moment, vă rog. Să privim înspre Israel în Egipt. A venit timpul în care Dumnezeu a zis: ,,Eu voi trimite îngerul morţii prin ţară pentru a fi ucişi primii născuţi din fiecare familie care nu are uns cu sânge stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor.” Noaptea cea mare a Paştelor sosise. Aici era Israel, poporul făgăduinţei, care urma să între în ţara făgăduită. Era noaptea sărbătorii azimilor. Îngerul morţii era în ţară. Pe stradă se auzeau strigate. Se vedeau două aripi care treceau pe stradă. Credeţi voi că Israelul era în panică? Nu! Moartea era la uşă. Băiatul, primul născut din familie, putea să privească afară pe fereastră şi să-l vadă pe îngerul mare şi negru. El privea şi spunea: ,,Tată, mă iubeşti?” ,,Desigur că te iubesc, fiul meu.”

,,Tată, eu sunt primul născut?” ,,Da, fiul meu, tu eşti.” ,,Uite tată, îngerul 1-a luat pe băiatul de acolo. Eu 1-am cunoscut. Eu m-am jucat cu el. O tată, acum se apropie de casa noastră.”,,Fiul meu, vezi stâlpii uşii?” Aleluiah!

,,Tată, mă va lua?” „Nu, fiul meu. Ţie nu îţi poate face nimic.” „De ce?” ,,Aceasta este făgăduinţa Lui: ,EU voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi.' Du-te, ia-ţi jucăria şi te joacă, fiul meu. Nu trebuie să te îngrijorezi. Noi suntem în locul de refugiu al lui Dumnezeu. Lasă presiunea afară.”

Israelul putea să citească în Biblie. În timp ce ceilalţi zbierau şi presiunea venea peste ei, Israelul era liniştit. De ce? Moartea era în faţa uşii, dar ce folos? Ea nu le putea face nimic. Dacă vine moartea la voi, o, slavă lui Dumnezeu, atât timp cât este împlinită cerinţa lui Dumnezeu şi sângele împăcării este uns pe stâlpii şi pragul inimii voastre, la ce îi foloseşte? Nu mă poate împiedica. Dacă doctorul spune: ,,Mâine trebuie să mori!”, ce îmi pasă? Sângele este pe stâlpi. Voi trebuie şi-aşa să muriţi. Dar dacă sângele a fost uns, atunci vă aşteaptă învierea.

Israelul putea fi liniştit. În el nu a fost acumulată presiunea, căci ei ştiau că îngerul morţii nu-i putea lovi. Ei erau sub sânge. Era calea pregătită a lui Dumnezeu.

Vedeţi acum! Voi întrebaţi: ”Pot să fiu sigur de aceasta?” Vedeţi creştini, despre ce este vorba. „Pot să fiu sigur de aceasta?” Despre aceasta am vorbit ultima duminică. Israelul a fost poporul făgăduinţei, al legământului, poporul lui Dumnezeu. Lor le-a fost făgăduită o ţară cu lapte şi miere. Ei nu văzuseră ţara aceasta niciodată. Nici unul din ei nu a fost vreodată acolo; ei nu ştiau nimic despre ţara aceasta. Dar lor le-a fost făgăduită. Ei au ieşit din sclavie prin mâna lui Dumnezeu şi prin proorocul Lui, au umblat şi au zis că sunt călători şi străini care vor să intre într-o ţară pe care nu au văzut-o niciodată. Niciunul din ei nu o văzuse. Gândiţi-vă la aceasta! Ei au venit la graniţă.

Printre ei se afla un luptător mare cu numele Iosua. Iosua înseamnă ,,Iehovah-Salvatorul”. Iosua a trecut Iordanul şi a trecut în ţara făgăduită. El a venit înapoi cu dovada că aceasta este o ţară bună. Ei au adus struguri pe care trebuiau să-i ducă doi oameni. A fost exact aşa cum a spus Dumnezeu. Curgea lapte şi miere. Aceasta ar fi fost destul pentru bucuria tuturor. De ce? Iosua a adus dovada iară, despre care nu ştia nimeni. Dar Dumnezeu le-o făgăduise lor. Lor le-a fost făgăduită o ţara, şi ei erau pe drum înspre ea.

Întreaga omenire a căzut într-o capcană, dar apoi a venit DOMNUL ISUS Hristos pe acest pământ. Isus înseamnă, Jahveh-Salvatorul”. El s-a dus jos la Iordanul-morţii, a trecut Iordanul prin moarte, a înviat în dimineaţa Paştelor cu dovada că omul poate trăi după moarte. Aleluiah! Moartea nu este sfârşitul. Isus a dovedit că omul poate trăi după moarte. El a stat în faţa lor şi a mărturisit.

Înainte de a pleca El, a spus: În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce mă voi duce şi va voi pregăti un loc, mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” Mai întâi El a murit. Soarele, luna şi stelele s-au ruşinat şi şi-au pierdut strălucirea. El a murit, un soldat roman i-a străpuns inima; a curs sânge şi apa. El a murit, a fost pus în mormânt ca oricare alt om. Sufletul Lui a mers în iad, aşa cum spune Biblia. Dar în dimineaţa Paştelor, El a înviat din morţi. Mormântul şi iadul erau înapoia Lui. El a zis: ,,EU sunt. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.” Ei au crezut că este un duh, dar El a zis: ,,Aveţi ceva de mâncare?” El a mâncat peşte şi pâine. Ca om, El a murit şi a mers prin ţară. El s-a întors cu dovada că un om poate trăi după moarte. Ce are de-a face moartea cu noi? Amin!

Lăsaţi presiunea afară! Nu numai aceasta, El ne-a dat făgăduinţa. Ce era? El ne-a dat o asigurare pentru moştenirea noastră. El a spus: „Aceasta să-i fie dată fiecărui credincios ca dovadă.” Unii trec pe aici în necredinţă. Voi nu credeţi Cuvântul. Voi umblaţi în păcat şi în lucrurile din această lume. Dar El a spus: ,,Cine crede în Mine are viaţă veşnică, o viaţă care nu poate muri.”

Recunoaşteţi acum: dacă primim Duhul Lui, noi care am fost morţi în păcate şi fărădelege, atunci El ne dăruieşte naşterea din nou, viaţă nouă. Ce a făcut El? Noi am murit şi am fost îngropaţi împreună cu Isus. Noi am fost înviaţi în Duh din lucrurile lumeşti şi transpuşi în locurile cereşti. În seara aceasta suntem împreună în locuri cereşti în Isus Hristos.

Câţi creştini de aici mai iubesc încă lumea? Dacă o mai iubiţi, atunci nu sunteţi creştini. Voi vă declaraţi pentru creştinism, dar nu îl posedaţi, căci dacă un om a gustat o dată din Hristos, este mort pentru lucrurile din lume. În nici un caz el nu mai are vreo cerinţă să meargă acolo înapoi.

Ce efect are? Viaţă! Pavel a spus: „Eu nu mai trăiesc cum am trăit odată. Eu trăiesc, dar Hristos trăieşte în mine.” De ce? El a fost scăpat de păcatele acestei lumi. Şi noi putem să privim înapoi şi să vedem unde am trăit odată. Acum noi trăim altfel. Ce este? Este siguranţa că noi am murit şi viaţa noastră este ascunsă prin Hristos în Dumnezeu şi este pecetluită cu Duhul Sfânt şi suntem ridicaţi deasupra lucrurilor lumeşti. Astfel noi am venit la viaţă cu aceeaşi dovadă cu care a venit El înapoi şi ne-a confirmat-o.

Ţara este minunată. Acesta este acontul. Aceasta este arvuna pentru mântuirea noastră. Este arvuna pentru contractul lui Dumnezeu. „... Cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” Lasă presiunea afară, frate. Amin! Înţelegeţi aceasta?

Vedeţi, Ilie, marele prooroc, este un simbol înspre Hristos. Elisei, un simbol înspre Biserică, cu dubla măsură a Duhului care a venit asupra lui. Într-o zi El s-a dus la Iordan — un simbol înspre timpul acesta, conducerea aceasta şi ce au acum, Ahab, Izabela, etc. Voi vă mai amintiţi de predica mea despre aceasta. Vedeţi, Elisei 1-a urmat pe Ilie dintr-un motiv. Amin. Unde 1-a luat pe el? — la Iordan, peste Betel, Ierihon şi pe lângă şcoala proorocilor. În acelaşi mod va conduce El prin neprihănire, sfinţire, a muri pentru a primi viaţă. Nu o denominaţiune, nu o dogmă, voi înşivă trebuie să muriţi ca să puteţi fi născuţi din nou.

Ilie a lovit apa, a trecut Iordanul. Elisei 1-a urmat. Când Elisei s-a întors în partea cealaltă a ţării, avea o măsură dublă. Astăzi noi Îl urmăm pe Isus în moartea Sa, prin botez suntem îngropaţi cu El şi înviaţi la o viaţă nouă. Noi Îl credem. Noi am murit pentru lucrurile din lume, am recunoscut că nu suntem nimic. Botezaţi în Numele Lui, prin aceasta îngropaţi cu El şi înviaţi la o viaţa nouă cu El. Duhul nostru este deasupra lucrurilor din lume. Aşa suntem noi în Hristos. Acum avem o parte; dacă trecem de linia morţii şi peste Iordan, atunci vom avea o măsură dublă.

Deja în trupul acesta avem prin Duhul arvuna, pe Duhul Sfânt care nu poate muri, pentru că El este o parte din Dumnezeu. DOMNUL a spus: ,,Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Lăsaţi presiunea afară. Ce contează dacă vor arunca cu bombe atomice? Să facă ce vor. Noi ştim un lucru: că am primit viaţă veşnică prin Isus Hristos, DOMNUL nostru. Ce ne interesează ce spune lumea? Ce contează această presiune? Nu ne interesează,  căci putem lăsa presiunea afară.

Cu capetele noastre aplecate, să ne ridicam mâinile.

Noi umblăm în lumină, 

în lumina minunată, 

acolo, unde strălucesc stropii harului, 

luminează-ne zi şi noapte 

Isus, lumina lumii.

Tatăl nostru ceresc, Satana a pierdut lupta. Fiţi răbdători. Nu lăsaţi să se adune presiunea. Eu stăteam aici şi predicam să lăsăm presiunea afară, şi Satana a încercat să mă tragă jos de pe platformă, ca să nu aibe loc chemarea la altar. DOAMNE, în inima mea ardea: ,,Cineva se află acolo. Cineva caută stânca aceasta.” Noi Îţi mulţumim Tată, pentru biruinţă. Când a venit ultimul la altar, a apărut lumina. El a recunoscut că a pierdut, şi Satana a trebuit să se retragă. Astăzi sunt aici cinci suflete scumpe — numărul îndurării. Cinci: Isus (Jesus-Iesus), credinţă (Glaube-Faith), îndurare (Gnade-Grace). O, Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu. Tu nu poţi da greş. Tu ai întotdeauna dreptate.

Eu stau aici deoparte şi mă uit în jos. Aici este fiica sorei Wilsons. Eu o cunosc de când era o fetiţă mică. Eu pot să-mi amintesc când Tu ai chemat-o. Eu îmi amintesc de seara aceea în New Market înainte cu mulţi ani. Eu mă gândesc la aceasta, DOAMNE.

Lângă ea este o doamnă din New York care vrea să umble cu noi. Aici stă un bărbat tânăr şi o femeie tânără în timpul acesta decisiv, în timp ce în lume ei dansează dansuri imorale şi fac alte lucruri. Ei au venit să caute stânca.

La capătul altarului stă un bărbat tânăr, mâinile lui sunt ridicate. El vrea să găsească stânca. Isus, Tu eşti stânca aceasta şi Tu ai spus: ,,Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Stânca se află aici. Poate arată totul aşa de străin, Tată, aşa de simplu. Tu faci totul aşa de simplu, astfel încât noi nu putem da greş. Când s-au ridicat de pe locurile lor şi au urmat invitaţia, Satana a încercat să-i reţină înapoi, dar el a pierdut. Ca slujitor al Tău, eu pun mâinile peste ei şi am să spun binecuvântarea Ta. O, Dumnezeule, fie că ei să Te urmeze, căci ei doresc să fie sinceri şi să urmeze Duhului Tău. Eu fac acelaşi lucru.

Eu mă rog ca sufletul sorei mele să nu meargă în pierzare şi ca cerinţa ei de a primi viaţa veşnică să fie acceptată în Numele lui Isus Hristos. Eu pun mâinile peste sora mea şi sunt conştient că ea a trecut prin multe încercări. Eu ştiu că ea se roagă pentru băiatul ei drag. Eu ştiu că tatălui i-au curs lacrimi pe obraz în timp ce şi-a adus jertfa lui. Când ne-am rugat azi dimineaţă, el 1-a predat DOMNULUI pe băiat. Aceşti părinţi îşi iubesc copilul. O, Dumnezeule, ei caută un loc unde îşi pot lăsa presiunea afară, ştiind că totul va ieşi bine. Tată, noi am pus-o în mâna Ta. Tu o vei accepta, nouă nu ne este teamă. Dăruieşte-i Tu acum siguranţa, Tată. Noi ne rugăm în Numele lui Isus.

Tată, acest bărbat tânăr şi aceasta femeie tânără vin împreună ca să pun mâinile peste ei. Ei vin ca să poată lăsa presiunea afară. Această pereche frumoasă. Noi ştim că ei ar putea fi o momeală pentru Satana, dacă i-ar putea folosi. Dar ei au fost scoşi ca din foc. Ei vin, DOAMNE, pentru că vor să găsească un loc de refugiu. Ei vor să vină acolo unde pot să lase presiunea afară şi să devină liniştiţi înaintea lui Dumnezeu, ştiind că El este Dumnezeu. Eu Te rog Tată, să le dai acum siguranţa veşnică. Fie ca toţi solzii să fie luaţi de pe ochii lor.

Acest bărbat tânăr, DOAMNE, care stă aici cu mâinile ridicate, este ultimul. Când s-a ridicat să vină, au strălucit luminile. Acest număr ai chemat Tu. ,,Toţi pe care Mi-i va da Tatăl, vor veni.” Tot ce putem să facem este să ţinem tare de Cuvânt. Pe aceia pe care i-a destinat Tatăl pentru viaţă, Te vor urma. Şi acum El a venit. El vrea să găsească stânca, DOAMNE, ca să se poată odihni o vreme. Eu mă rog, o Dumnezeule, să-l aduci acum înăuntru în spărtura stâncii.

De s-ar rupe fiecare legătură. De ar pleca tot de la voi ce a fost împotriva voastră şi ce v-a împiedicat. Fie ca furia, sau indiferent ce este, temperamentul, grijile, îndoiala, păcatul care se strecoară, să vă părăsească. DOAMNE, ca slujitorul Tău şi fratele lor, vin înaintea Ta pentru ei, ca unul care stă între cei vii şi cei morţi. O, Dumnezeule, eu pretind aceste suflete. Eu pretind biruinţa în ascultare, în această chemare la altar. Noi ştim că Satana a încercat să ne oprească, dar eu îi pretind acum ca slujitorul Tău. Eu îi predau Ţie, DOAMNE Isuse, ca răsplată a biruinţei harului Tău, ca răsplată biruinţei prezenţei Duhului Sfânt care i-a chemat în seara aceasta în diferite feluri şi i-a condus la stâncă. Fie ca ei să lase presiunea afară şi să ştie că Isus a spus: ,,Nimeni nu poate veni la Mine, până nu este chemat. Şi toţi care vor veni, le voi da viaţă veşnică şi îi voi învia în ziua de apoi.” S-a împlinit, DOAMNE. EU Ţi-i încredinţez Ţie acum în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, în timp ce staţi acolo. Dacă vă întoarceţi la locurile voastre, atunci ştiţi că cerinţele voastre şi toate lucrurile care s-au strecurat şi sunt pe dos, sunt sub sânge. S-a isprăvit. Credeţi asta? Credeţi cu adevărat? Crezi cu adevărat, frate? Crezi tu soră? Credeţi voi toţi? Atunci aşa să fie. S-a împlinit. Este deja trecut. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă dea toate cele bune în viaţa aceasta şi viaţa veşnică, pe care o posedaţi deja. Voi sunteţi deasupra păcatului. Păcatul este sub picioarele voastre. La ce mi-ar folosi mie dacă aş sta aici şi v-as spune ceva neadevărat. Eu aş fi găsit ca înşelător la sfârşitul drumului meu. Voi aţi primit viaţă veşnică, pentru că aţi crezut în DOMNUL ISUS Hristos. Puneţi acum fiecare păcat deoparte. Aruncaţi fiecare legătură. Mergeţi liberi. Lăsaţi presiunea afară. Voi sunteţi creştini. Voi aţi fost ridicaţi deasupra păcatului şi aţi primit arvuna pentru mântuirea voastră veşnică, pentru că Hristos v-a primit. Nu a spus El: ,,Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”? Atunci este rezolvat. Amin. Totul a trecut. Dumnezeu să vă binecuvânteze acum şi să aibe milă de voi. Îl iubiţi voi toţi?

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

căci El m-a iubit mai întâi

şi mi-a răscumpărat mântuirea

pe Golgota.

Câţi dintre voi simt că v-a părăsit presiunea?

Eu am găsit portul păcii

eu sunt mântuit şi eliberat.

Chiar dacă în jurul meu este furtună,

În mâna Mântuitorului

eu am liniştea veşnică.

Aşa cum se spune în povestea lui Charles Wesley, când se afla în locul de refugiu de lângă lac. El avea o colibă mică şi citea. DOMNUL 1-a condus acolo. Şi în timp ce studia, Dumnezeu i-a dat o cântare. Mai întâi nici nu putea să înceapă. Dar apoi el a început ceva şi inspiraţia 1-a părăsit. El s-a dus la ţărm, a ascultat valurile şi a crezut că aude o inspiraţie în zgomotul valurilor. Dintr-o dată s-a ridicat o furtună. Nimic nu se petrece din întâmplare, totul este rânduit de Dumnezeu. Indiferent de ceea ce se întâmplă, totul este numai pentru binele nostru.

El s-a grăbit în coliba lui mică, când a început să bată vântul. El s-a gândit: ,,Eu voi fi şters de pe ţărm până voi ajunge acolo.” El şi-a ridicat gulerul de la palton şi a început să fugă. Ceva l-a lovit în piept. El a privit în jur. Era o vrabie mică, care căuta şi ea un loc de refugiu. El a luat pasărea la sine până când a trecut furtuna şi a răsărit soarele, a pus-o apoi pe degetul lui şi a lăsat-o să zboare. După aceea i-a venit inspiraţia şi a scris cântarea:

,,Stânca mântuirii să se deschidă,

ascunde-mi adăpost Sfânt, în Tine ...”

O, asta îmi place. Stânca mântuirii într-o ţară ostenită. Un adăpost în timpul furtunii. O, stâncă a mântuirii, adăposteşte-mă în Tine! Ascunde-Mă, o, stâncă a mântuirii, care a fost bătută pentru mine.

Marii poeţi ai cântărilor, de care ne mai bucurăm şi astăzi! Voi întrebaţi: ,,Cântările sunt inspirate?” Isus a vorbit despre aceasta când a fost pe pământ şi s-a referit la Psalmi: ,,Nu este scris în Psalmi? Nu a spus David una sau cealaltă în acestea?” Bineînţeles că sunt inspirate, că predicarea sau altceva care este inspirat. Eu sunt aşa de bucuros că am un adăpost. Un alt adăpost eu nu cunosc. Nădejdea mea este bazată pe sângele lui Isus şi dreptate; atunci când totul trece în jurul meu, atunci El rămâne totuşi nădejdea şi stânca mea, eu rămân pe Hristos, stâncă neclintită căci toate celelalte sunt nisip mişcător. (Indiferent ce este.)

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi şi pe păstorul vostru. Satana a încercat să stingă lumina, dar Dumnezeu are biruinţa. Amin.