Freie Volksmission

Jesus Christus ist derselbe gestern, heute und in Ewigkeit. Heb.13.8

Sprache

Un tip ciudat / William Branham

Sprache romänisch

Andere Sprachen




(Sonderling)

14. 6. 1964, Jeffersonville - Indiana - SUA 

Să rămânem pentru un moment în picioare. Scumpe DOAMNE, în rugăciune venim din nou în prezenţa  Ta divină, pentru a-ţi mulţumi pentru tot ce ai făcut pentru noi şi pentru dragostea faţă de Tine şi Cuvântul Tău din inimile noastre. DOAMNE, aceşti oameni pe care îi iubesc din toată inima, au adus în seara aceasta o jertfă, au venit şi stau aici în încăperea aceasta fierbinte pentru că iubesc Cuvântul Tău. 

Noi venim în seara aceasta, DOAMNE, să ne rugăm pentru bolnavi şi suferinzi. Fie ca la sfârşitul acestei adunări să nu mai fie nici o persoană slăbită în mijlocul nostru, DOAMNE. Răsplăteşte-i pentru credincioşia lor, DOAMNE. Vorbeşte-ne prin Cuvântul Tău şi întăreşte-ne, DOAMNE, în timp ce purtăm ocara Ta. Ce prioritate este aceasta! Noi ne rugăm pentru toate acestea în Numele lui Isus. Amin. Vă puteţi aşeza. 

Eu nu găsesc cuvinte să exprim mulţumirea mea unui grup de oameni ca acesta care a venit şi a luat loc în această clădire. Eu vreau să vă spun că noi vom merge mâine la Topeka în statul Kansas pentru a avea adunări până duminica viitoare. De acolo mergem în Philadelphia. După aceea vrem să trecem peste ocean în Kenya, Tanzania şi Uganda la triburile de acolo. Tribul Mau Mau are acolo acum o revoltă. Eu nu pot să merg acolo ca misionar, dar voi încerca să merg ca vânător. Ei  fac pregătirile pentru aceasta. 

De obicei eu merg ca misionar acolo şi apoi mă duc şi la vânătoare; dar de data aceasta merg la vânătoare şi voi fi misionar. Noi vrem să ajungem cumva la ei. Fratele Mattson-Boze încearcă să organizeze un safari cu care să merg la vânătoare, ca să mă lase înăuntru. Dacă voi merge cu acest safari, atunci el  va merge la ambasadă şi vă spune: "Fratele nostru Branham este în ţară. Aveţi ceva împotrivă dacă va avea aici o adunare mică?" Cu aceasta se va face începutul şi apoi aşa merge mai departe. Deci noi nu ştim încă dacă va fi posibil să facem aceasta; dar încercăm. Eu i-am spus DOMNULUI că dacă intervine ceva şi nu se poate, atunci îl voi lua ca semn că trebuie să mă întorc aici la Jeffersonville pentru a vorbi despre cele şapte trâmbiţe. Asta ar fi atunci în iulie sau august. 

Dacă facem aceasta, atunci vom încerca să primim încăperea climatizată din şcoală. Acolo este răcoare şi oferă oamenilor 1500-1800 de locuri. Este o clădire nouă, cinci străzi depărtare de aici. Noi am cerut odată sala, dar nu ni s-a dat. Între timp bărbatul care a împiedicat aceasta, a fost concediat din conducere. Urmaşul lui a spus că o putem primi oricând; când vrem. Noi suntem foarte bucuroşi că o putem primi. Poate o primim acum şi în iulie. Câţi se vor ruga ca DOMNUL să conducă în aşa fel, dacă primim o respingere? 

Voi ştiţi, mie îmi place Arizona. Este un stat minunat. Mie mi-a fost întotdeauna dor să fiu acolo. Frate Ben, poţi să instalezi aceasta mai sus? O, scuză-mă! Aceasta este pentru înregistrarea pe bandă, şi cealaltă la fel. Atunci este în ordine, frate Ben. 

Eu am venit din Arizona aici şi prin schimbarea climei am răguşit un pic. Noi avem aici cam 90, câteodată chiar 100% umiditate a aerului, acolo este media la unul, câteodată chiar la 20 de procente. Este de parcă te afli sub un cort de oxigen. Voi vă puteţi gândi ce schimbare este pentru cineva care vine de acolo aici. Aceasta influenţează vocea şi toate celelalte. 

Instalează aşa cum a fost, frate Ben. Eu am făcut o greşeală şi am obiectat. Eu am crezut că se reglează aici, dar este acolo. 

Vă rog, rugaţi-vă toţi pentru noi. Eu va preţuiesc. Billy mi-a spus că cineva ne-a adus un coş cu piersici şi alte lucruri. Eu nu vă pot mulţumi destul, şi eu nu ştiu cum să vă mulţumesc. Eu mă simt aşa de nevrednic să iau aceste lucruri de la voi. Eu mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze şi ştiu că El o va face, căci El  a zis: " ... oridecâte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut." Dumnezeu vă va binecuvânta, de aceasta sunt sigur. 

Arizona este un stat frumos, dar este ceva care îmi lipseşte acolo: voi sunteţi aceia. Aşa este! Voi toţi îmi lipsiţi. Indiferent unde merg, voi nu sunteţi acei pe care îi întâlnesc. Eu am prieteni în toată lumea, dar nu vă înlocuiesc pe voi. Eu nu ştiu, dar este ceva în grupul acesta mic. Eu mă gândesc la voi. Voi ştiţi, Tucson este un oraş turistic. Bisericile îi atrag pe fiecare la sine. Este foarte greu. Ei nu sunt prea duhovniceşti căci concurenţa este foarte mare. Asta îngreunează aşa de mult. Dacă v-aş avea pe voi acolo în capelă şi apoi să locuiesc acolo, atunci, cred eu, ar fi bine. Dar eu cred că atâta timp cât va mai fi această adunare şi voi toţi veniţi, şi eu voi fi aici până va veni Isus. 

Rugaţi-vă pentru mine, cum am spus deja mai înainte. Eu nu vreau să repet, dar când sunt în faţa voastră, sunt nervos şi devin melancolic, sentimental şi uşor iritabil. Eu şi-aşa am o astfel  de înclinaţie. Mă distruge în interior. Dar voi ştiţi, că indiferent unde mă duc, nicăieri pe pământ nu am un grup care ţine aşa la mine ca acesta de aici. Fie ca Dumnezeu să ne lase aşa nedespărţiţi, ca să fim şi în împărăţia viitoare împreună, aceasta este rugăciunea mea. 

Înainte de a conduce la Hristos pe cineva acolo într-o cameră, am vorbit cu Bill Dauch care şade la uşă. În timp ce ei stătea acolo, am vorbit cu el. El  are deja peste 90 de ani. El  a spus: "Eu slăbesc. Ochii mei nu mai sunt aşa cum ar trebui să fie." Eu m-am gândit că acum doi ani am fost la el când inima lui nu a mai funcţionat deloc şi el era pe moarte. Doctorul care l-a consultat şi a spus că nu va mai deveni sănătos, acest medic a murit între timp. Bill Dauch însă şade aici. El  are acum 91 de ani. Eu am spus: "Bill, în ceea ce priveşte munca şi aceste lucruri, tu nu mai poţi face nimic pe acest pământ, dar eu îi rog pe Dumnezeu să îţi dea putere, pentru că tu iubeşti aşa de mult adunările." Acest bărbat de 91 de ani merge prin toată naţiunea cu maşina, indiferent dacă este frig, cald, uscat sau altceva, pentru a asculta Cuvântul. Dumnezeu să binecuvânteze aceste suflete curajoase. 

Eu trebuie să-mi mai cer iertare pentru că azi dimineaţă v-am reţinut trei ore. Totuşi eu am scurtat mesajul lăsând o parte peste care am trecut. De aceea eu i-am rugat să nu facă încă banda. Cândva când vom avea o încăpere corespunzătoare, mă voi întoarce la aceasta. Eu simt Duhul, dar când mă uit la voi şi ştiu că vă este cald, atunci mi se rupe inima în interior. Eu nu vreau să suferiţi. Eu vreau să vă simţiţi bine. Asta mi-a făcut griji. 

Exact aşa este când văd oameni bolnavi. Dacă eu nu pot să simt împreună cu oamenii bolnavi, atunci nu le pot fi un ajutor. Eu trebuie să simt pentru ei. Tot aşa este cu voi; eu trebuie să simt împreună cu voi, altfel  nu pot să fiu fratele vostru. Eu trebuie să simt cu voi. Şi acesta este cazul. Dumnezeu ştie, că este adevărat. 

Seara aceasta o să fie pentru rugăciunea pentru bolnavi. Eu vreau să-i laud pe: fratele Collins, fratele Hickerson, fratele Neville, fratele Capps, conducerea şi pe toţi cei răspunzători şi să le urez binecuvântare. Mi s-a relatat cât de bine ordonaţi totul în adunare şi cum totul este la locul potrivit. Eu vă sunt mulţumitor. DOMNUL să vă binecuvânteze că încercaţi să împliniţi indicaţiile. Mereu primesc scrisori în Tucson în care se spune: "Frate Branham, nu mai este aşa ca înainte. Este cu totul altfel. Se simte prezenţa  lui Dumnezeu foarte mult!" Pentru aceasta sunt mulţumitor. DOMNUL să vă binecuvânteze. 

În seara aceasta am citit un text biblic pe care vreau să îl prezint şi să vorbesc câteva cuvinte. Poate citim încă două texte biblice şi vorbim scurt despre ele. Apoi mă voi ruga pentru bolnavi. Nu va dura mult; eu voi fi atent la ceas şi voi încerca să mă grăbesc. 

Eu cred că într-o adunare unde nu este citit Cuvântul lui Dumnezeu şi nu este dat nici un îndemn, nu este completă. Mulţi dintre voi au rămas şi trebuie să călătorească mai departe. O, cum preţuiesc eu aceasta, să vă văd pe fiecare dintre voi! Când sunt acolo în Arizona, îmi zic: "Dacă îl văd, mă duc la el, îi scutur mâna şi îl îmbrăţişez." Acum şedeţi toţi aici - la cine să mă duc acum? Voi ştiţi ce vreau să spun. Eu nu aş şti cu cine aş începe şi cum ar fi. Dar eu vă iubesc şi Dumnezeu vă iubeşte. 

Dacă nu greşesc, eu am textul corect în faţa mea. Eu vreau să citesc din 1 Corinteni 1, de la vers. 18 şi 2 Corinteni 12, verso 11. Din aceasta iau tema mea. Eu voi deschide imediat şi voi citi, apoi ne vom ruga şi în încheiere voi începe să vorbesc scurt despre această temă. 

1 Corinteni 1, de la vers. 18: "Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: ,Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.' Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cei răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie iudei,fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decât oamenii." 

Şi 2 Corinteni 12, vers. 11, Pavel spune: "Am ajuns nebun: voi m-aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi; căci, măcar că nu sunt nimic, totuşi cu nimic n-am fost mai pe jos de aceşti apostoli aşa de minunaţi." 

Să ne rugăm. DOAMNE Isuse, pune binecuvântarea Ta pe puţinele cuvinte care au fost citite în seara aceasta şi care au fost scrise atunci prin marele apostol Pavel, astfel  încât noi să fim îmbogăţiţi auzindu-le în seara aceasta şi să le folosim în viaţa noastră, pentru ca să fim lucrarea lui Dumnezeu şi să fim formaţi aşa cum vrea să ne aibe El. Noi ne rugăm în Numele lui Isus. Amin. 

În seara aceasta voi vorbi scurt despre tema "Un tip ciudat", dacă este în voia DOMNULUI. Eu am ales un titlu neobişnuit, dar eu cred că prin aceasta aduc la exprimare mai mult sau mai puţin ceea ce vreau să spun. 

Voi ştiţi, astăzi sunt atâtea motive pentru care oamenii sunt denumiţi "ciudaţi". Aceasta expresie, dacă aţi auzit-o vreodată, denumeşte un om care li se pare altora mai deosebit, special. Fără îndoială mulţi dintre noi părem ciudaţi unii altora. 

Când am mers odată pe stradă în Los Angeles, California, am văzut un om foarte ciudat, care se şi comporta deosebit. El  mergea pe stradă nu pentru a observa ceva, ci de parcă ar merge la o plimbare de după masă. Eu m-am dus pe partea cealaltă a străzii pentru a vedea ce face. Toţi se uitau şi râdeau de el, pentru că se comporta aşa de ciudat. Eu am observat că el avea o placă agăţată în faţă şi m-am gândit: "Uită-te o dată de ce râd toţi de acest bărbat ciudat, deosebit." Eu l-am observat, şi când îl priveau, oamenii începeau să râdă de el. El  dimpotrivă, avea un altfel  de zâmbet, un zâmbet de mulţumire. Zâmbetul pe care îl aveau oamenii faţă de el, era mai mult batjocoritor. Dar el se părea că era mulţumit cu ceea ce făcea. 

Este ceva deosebit, dacă un om este convins că ceea ce face este corect. Chiar dacă el pare altora ciudat - dacă este convins că ceea ce face este corect, atunci să rămână la aceasta. Când am fost foarte aproape de acest bărbat, am văzut cuvintele de pe plancarda care o avea pe pieptul lui: "Eu sunt un nebun", dedesubt scris: "pentru Hristos". "Eu sunt un nebun" era scris cu litere mari; dedesubt scria: "pentru Hristos". Toţi râdeau de aceasta. 

Când bărbatul şi-a făcut loc prin mulţimea care râdea tare de el, m-am întors pentru a vedea ce este scris pe spate. Acolo era un semn mare de întrebare, jos era scris: "Al cui nebun eşti tu?" 

Eu mă gândeam: "Este ceva adevărat." Se părea că el este mulţumit că este un nebun pentru Hristos. Şi Pavel a spus că din pricina lui Hristos a devenit un nebun. Fratele Troy de la oamenii de afaceri ai Evangheliei pline, un prieten bun de-al meu, este măcelar. Când a prelucrat odată carne de porc, a primit o infecţie la mână. Sigur ştiu unii dintre voi ce fel  de germene patogen a fost acela. El  mănâncă. Pentru a-i salva viaţa, trebuiau să-i amputeze trei degete. Deşi el  mai are la o mână numai două degete, el lucrează mai departe ca măcelar. 

Într-o măcelarie din Los Angeles a lucrat odată un german împreună cu el. El  a încercat mereu să-l aducă la Hristos; dar el spunea: "Eu sunt lutheran." Lui îi era de ajuns asta. El  era mulţumit că era un creştin, pentru că făcea parte din biserica lutherană. Într-o seară a avut fratele Troy prioritatea de a veni cu el împreună la adunare. Numele lui era Henry. "Henry" se spune în germană "Heinrich". De aceea el era numit "Heini". Voi aţi auzit deja sigur aceasta denumire. El  a spus: 

"Heini, ce ar fi dacă ai veni în seara aceasta cu mine la adunare?" 

"Eu cred că vin cu tine", a spus el. El  a venit deci într-o astfel de adunare demodată unde mai era ora de rugăciune. Acolo el şi-a predat inima lui Hristos. În următoarea zi acest german era plin de bucurie. El  mergea mereu cu mâinile ridicate prin clădire şi spunea: "Slavă lui Dumnezeu. Mulţumesc, DOAMNE Isuse." Prin aceasta el a atras atenţia tuturor asupra lui. Vedeţi, el a devenit un tip ciudat pentru toată măcelăria. El  prelucra carnea, se gândea la DOMNUL şi începea să plângă. El  punea cuţitul jos, mergea pe coridor în sus şi în jos; nu pentru că era isteric, ci pentru că pur şi simplu era cuprins de dragostea lui Hristos, şi el spunea: ,,O, cum Te iubesc pe Tine, Isuse." Aşa mergea El  încolo şi încoace. Când a trecut şeful pe acolo şi l-a văzut cum umblă pe acolo şi plânge, nici nu l-a observat pentru că el se gândea la Isus. Şi iarăşi îşi ridica mâinile sale, lacrimile curgeau pe obrajii lui şi a spus: ,,O, Dumnezeule, cum Te iubesc pe Tine." 

Apoi şeful a zis: "Heini, ce s-a întâmplat cu tine? Toţi care lucrează aici vorbesc numai despre tine. Ce s-a întâmplat cu tine, Heini?" 

Germanul a răspuns: ,,O, şefule, slavă lui Dumnezeu, eu am fost salvat." El  a întrebat: "Ce s-a întâmplat?" El  a spus: "Eu am fost salvat. Când am fost la aceasta misiune mică cu fratele Troy, care lucrează şi el aici, eu am fost salvat. Isus a venit în inima mea. Eu sunt aşa de plin de dragostea Lui." 

El a răspuns: "Tu precis te-ai dus la grupul acela de nebuni." ,,O," a spus el, "Slavă lui Dumnezeu! Mulţumire lui Dumnezeu pentru nebuni. " 

,,Ştii tu, dacă scoţi de la o maşină piuliţele şi apoi circulă, atunci nu ai mai mult decât o grămadă de tablă." 

Eu nu ştiu, dar eu cred că germanul avea dreptate. Piuliţele sunt cele care ţin ceva împreună. Eu cred că ele sunt acelea care ţin câteodată împreună o biserică sau o civilizaţie. 

Când m-am întors acum câteva zile din Prescott, am privit pustiul şi am descoperit înainte de a ajunge în Phoenix, că s-au făcut grădini japoneze în care înfloresc flori minunate. Eu am păzit ca băiat vitele în regiunea aceasta. Atunci nu creştea nici măcar iarba, de aceea ele mâncau fructe de cactuşi şi altele. Eu am observat că prin aceasta ei încearcă să cultive ceva în pustie. În pustiu cresc numai cactuşi, dar nu flori. În faţa casei noastre pe care am închiriat-o de la sora Larsen - eu cred că a fost azi dimineaţă aici, căci eu am văzut-o - a făcut un strat cu flori. Pământul de acolo este numai din nisip, de aceea ea a făcut din pământ pe fiecare parte a casei un strat de flori. Eu trebuie să merg în fiecare dimineaţă afară ca să ud florile acestea. Dacă nu le ud, atunci se usucă. În afară de aceasta trebuie să le stropesc cu o soluţie ca să nu primească păduchi, căci altfel le-ar mânca insectele. Circa zece metri mai departe, şi anume în pustie, cresc flori, şi s-ar putea săpa câţiva metri adâncime şi ar fi ca un butoi cu pulbere - nimic în afară de praf. Acolo nu există deloc apă şi cine le stropeşte? Dacă cele din strat nu sunt udate şi stropite, atunci le vor mânca insectele, păduchii. Dar păduchii nu mănâncă florile care cresc afară în pustie. Ea nu trebuie să fie îngrijită sau udată zilnic. Ea este o capodoperă a Creatorului. Cealaltă este o cultură încrucişată. 

Eu cred că creştinismul este o nebunie pentru oameni, pentru că noi avem o mulţime de credincioşi încrucişaţi în loc de credincioşi adevăraţi, oameni care trebuie îngrijiţi şi "stropiţi" ca să rămână în adunare. 

Eu pot să-mi închipui cum a fost prima Biserica şi să o compar cu încrucişările de astăzi. Ele sunt un produs inferior în comparaţie cu prima Biserică. Ei erau credincioşi stabili în Dumnezeu, plini cu Duhul Sfânt. Ei  nu erau dădăciţi. Ei nu trebuiau să fie mângâiaţi şi să li se spună că sunt acceptaţi; dacă erau plictisiţi de un loc, atunci să meargă în altul. Sau voi să îl faceţi diacon dacă vine la voi şi îi părăseşte pe ceilalţi. Aceasta este o cultură încrucişată. 

Eu m-am gândit la pictura originală "Cina" de Vinci. Eu cred că este pictată de el. Vă puteţi închipui cât poate costa pictura originală? Sute de dolari nu sunt de ajuns pentru a cumpăra originalul, căci nu este stabilit preţul pentru că are o valoare aşa de mare. Dar o copie ieftină poţi cumpăra deja cu câţiva dolari. 

Oamenii de astăzi nu pot înţelege asprimea credincioşilor adevăraţi; pentru ei sunt nebuni. Voi ştiţi, lumea ajunge mereu într-o astfel  de stare încât din când în când are nevoie de un nebun ca să fie din nou echilibrată. Trebuie să se ridice cineva care este un pic altfel. Atunci el  este pentru generaţia aceea un nebun. Nu demult m-am gândit: astăzi cine nu este un nebun? Întotdeauna eşti pentru cineva un nebun. Eu cred că lumea devine total nebună. Ştiţi voi, că acesta este un timp în care oamenii nu pot deosebi adevărul de fals? Voi vedeţi că ei tac când este vorba să decidă, când este vorba despre decizia introducerii sau nu a Bibliei în şcoli. Ei nu recunosc în ce direcţie îi duce politica lor. Gândiţi-vă asupra acestui lucru. Eu nu ştiu cum este acum în Indiana, dar în statul Arizona este împotriva legii dacă se citeşte la şcoală din Biblie. Eu cred că în Indiana şi în aproape toate celelalte state din Statele Unite este aşa numai pentru că o femeie necredincioasă a schimbat programul. Gândiţi-vă numai, este împotriva legii dacă se citeşte din Biblie în şcolile noastre oficiale, dar impozitele credincioşilor sunt folosite pentru a învăţa necredinţa în şcoli! 

Politica! Noi avem nevoie din nou de un Abraham Lincoln, un Patrick Henry, un american care se ridică şi numeşte corect ce este corect şi fals ce este fals, indiferent de poziţiile politice. 

Ştiţi voi, că predicatorii de astăzi nu pot deosebi dacă este corect Cuvântul lui Dumnezeu sau denominaţiunea bisericească? Ei nu ştiu pe ce drum trebuie să meargă. Ei nu pot deosebi între corect şi fals. Se spune: "Eu ştiu că este scris în Biblie, dar biserica noastră spune ... " Oamenii nu sunt în stare să deosebească între corect sau fals. Tot ce este în contradicţie cu Biblia, este pe dos! Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, fiecare cuvânt omenesc este minciună, pentru că este contrariul acestuia. Încercaţi o dată să staţi pe poziţie în timpul acesta, atunci deveniţi un nebun. 

Să observăm acum unele personalităţi. Eu pot să mi-l închipui pe proorocul Noe în epoca aceea mare în care a trăit; în epoca mare, ştiinţifică, în care au fost construite piramidele şi sfinxul, şi în care puteau dovedi prin cercetări ştiinţifice că în cer nu există apă. Apoi a venit acest bărbat bătrân şi a spus: "Va cădea ploaie pe pământ." Pentru acea generaţie Noe era un nebun. El  a devenit un nebun. 

Să ne gândim la Moise când s-a dus la faraon şi a spus: "DOMNUL m-a trimis aici ca să-i eliberez pe sclavi." Cu un toiag în mână stătea faţă-n faţă cu o armată mare care cucerise întreaga lume. Faraon în genialitatea lui ştiinţifică credea că Moise este un nebun. Pentru ei, el era un nebun. 

Eu pot să mi-l închipui pe proorocul Ilie în epoca lui mare şi cum a fost atunci în epoca modei, când Ahab şi Izabela domneau peste pământ, şi Izabela vroia să poarte totul după moda nouă şi toate femeile se îmbrăcau ca ea, se fardau pentru că ele stabileau moda. Dar când a venit apoi bătrânul cicălitor Ilie şi s-a împotrivit întregii naţiuni, el a fost pentru Ahab un nebun. Aşa este! 

Amos, proorocul, s-a ridicat într-un timp în Samaria, când era ca Hollywoodul nostru astăzi; cum erau îmbrăcate pe stradă, preacurveau în public; cum se comportau şi trăiau. Şi astăzi se preacurveşte în public în faţa voastră. 

Într-o seara m-am dus undeva să mănânc, şi fetele şi băieţii de acolo se îmbrăţişau şi se sărutau nu ştiu cum. Ştii tu soră scumpă , că aceasta este în parte preacurvie? Dacă tu te laşi sărutată de un bărbat, atunci el  a preacurvit deja în parte. Tu să nu te laşi sărutată de el  până nu sunteţi căsătoriţi, căci glandele hormonale masculine şi feminine sunt stimulate prin buze. Înţelegi tu aceasta? Dacă se ating celulele masculine cu cele feminine, poate să fie oriunde, tu ai preacurvit deja în parte. Să nu te laşi sărutată de un băiat până nu este luat voalul de pe faţa ta şi tu eşti nevasta lui. Să nu o faci. Este preacurvie. Prin aceasta se stimulează glandele masculine şi feminine. De ce nu sărută un bărbat pe un alt bărbat şi o femeie altă femeie pe buze? Pentru că glandele nu se stimulează. Copiii iau naştere când se unesc celulele masculine cu cele feminine. Peste tot este aproape preacurvie publică. Tot ce se poate vedea la televizor este mizerie. Nu este de mirare că imoralitatea creşte. Cum pot să facă asta şi să se stimuleze sărutând aceste femei pe buze, deşi e ştiu că este precurvie! Dumnezeu nu o va ierta, numai dacă vă pocăiţi. 

Când s-a ridicat acest prooroc mare, Amos - el este cunoscut ca unul din proorocii mai mici pentru că nu a fost scris prea multe despre el; dar el avea Cuvântul DOMNULUI - el  a văzut oraşul şi parcurile în care se aflau bărbaţi şi femei îmbrăţişaţi; ca un Hollywood modern. El  a mers prin oraş şi a spus: "Pocăiţi-vă sau dacă nu, veţi pieri!" El  era un nebun. El li se părea lor ca un nebun. 

Când s-a ridicat Ioan Botezătorul, el  era un nebun pentru denominaţiunile religioase din timpul acela. El  a avut posibilitatea să devină preot şi să calce pe urmele tatălui său. Dar el a respins aceste lucruri şi Dumnezeu l-a îndepărtat de credinţele denominaţiunilor, pentru că slujba lui era prea importantă. El urma să vestească venirea lui Mesia. El nu avea de-a face nici cu fariseii şi nici cu saducheii, el a respins multe grupuri şi a spus: "Să nu spuneţi: ,Noi avem ca Tată pe Avraam.' Căci eu vă spun: Dumnezeu poate trezi din pietre copiii lui Avraam." Pentru lumea religioasă din epoca lui el era un nebun. Aşa este! 

Când s-a ridicat Isus, El a fost pentru oamenii religioşi din timpul lui, la fel  un nebun, căci ei au spus: "TU eşti un samaritean şi Ţi-ai pierdut minţile. Tu eşti un nebun." Cu alte cuvinte: un rătăcit. Aşa îl considerau oamenii pe El, DOMNUL şi Salvatorul vostru! Pe când Pavel studia la picioarele lui Gamaliel şi avea posibilitatea să devină într-o zi episcop, a fost aruncat la pământ de o lumină supranaturală pe drumul Damascului. El  a privit în sus, şi pentru că era un iudeu, El ştia ce înseamnă acest stâlp de foc care a condus poporul său. El  a întrebat: "Cine eşti Tu, DOAMNE?" El a răspuns: "Eu sunt Isus ... " 

Când el a părăsit întreaga lui teologie şi a devenit un predicator obişnuit de stradă, el a fost un nebun. El  a spus: "Eu am devenit un nebun." El nu s-a mirat că oamenii credeau că el este nebun. Lui Festus el i-a zis: 

"Eu nu mi-am pierdut minţile." El  L-a recunoscut pur şi simplu pe DOMNUL. Dacă DOMNUL Isus este recunoscut astăzi în mijlocul unui grup religios, din nou sunteţi consideraţi nebuni. Eu sper că nu scăpaţi aceasta. Nu s-a schimbat. Eu aş putea să mai spun multe despre aceasta, dar din cauza rândului de rugăciune vreau să mă grăbesc. 

Martin Luther a fost un preot german. Într-o zi el  a luat hostia, a aruncat-o pe scări şi a zis: "Acesta nu este adevăratul trup al lui Isus Hristos. Aceasta este numai pâine care a fost făcută aici." Şi el a vestit că neprihănitul trebuie să trăiască prin credinţă. Pentru biserica catolică el era un nebun. Ei l-ar fi putut ucide pentru aceasta, dar pentru că era un nebun, l-au lăsat în pace. El  a devenit un nebun pentru generaţia aceea. 

John Wesley s-a ridicat într-o epocă imorală în Anglia. Când a izbucnit  trezirea sub Wesley, întreaga lume era stricată, peste tot domnea imoralitatea. Biserica anglicană se abătuse aşa de mult, încât nu mai era o trezire, ci numai o gândire calvinistă. Atunci s-a ridicat John Wesley cu cuvântul sfinţirii, să se curăţească de imoralitate. El a devenit un nebun. Wesley a amintit în cartea lui că odată i s-a pus un bărbat al bisericii Angliei în cale când mergea pe drum. Ei credeau că el  este nebun, astfel  bărbatul acesta i s-a pus în cale. Wesley era mic de statură. Acest flăcău mare a crezut că îl poate băga uşor în buzunar, de aceea i s-a pus în cale. Wesley s-a apropiat de El  şi a zis: "Scuzaţi-mă, domnul meu. Aţi putea merge de-o parte; eu sunt grăbit." Anglicanul i-a răspuns: "Unui nebun nu îi plec din cale." Wesley şi-a ridicat politicos pălăria, l-a ocolit şi a spus: "Eu o fac întotdeauna." Voi vedeţi, acesta a fost unul din nebuni. Unul a fost pentru Hristos, celălalt pentru biserică. Voi sunteţi deci întotdeauna un nebun pentru cineva. 

Când au venit penticostalii acum cincizeci de ani, s-a spus: "Aceşti oameni sunt nebuni." Ei erau nebuni pentru că ei condamnau depravarea din epoca aceea când s-au ridicat. Dar ce au făcut penticostalii? Ei s-au întors la vărsăturile de la care au venit, în depravarea denominaţională. Ştiţi ceva? Este timpul să se ridice din nou un nebun. Da, este timpul. Aşa este. 

Observaţi, înainte de a exista o piuliţă, trebuie să fie mai întâi un şurub pe care se potriveşte piuliţa. Piuliţa are un filet care se potriveşte cu şurubul. Dacă nu este cazul, atunci nu se potriveşte. Observaţi, toţi care au primit filetul mesajului Evangheliei în zilele lui Noe, i-a atras Noe "piuliţa" în arcă înăuntru. Depinde de filetul vostru, pe ce se potriveşte filetul vostru. Dacă voi aveţi filetul lumii, ea vă va atrage; sunteţi potriviţi pentru filetul Cuvântului, vă va atrage Cuvântul. Depinde de filetul vostru, de ce sunteţi atraşi. Noe care era o astfel  de "piuliţă", s-a ridicat cu Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru epoca aceea ştiinţifică şi religioasă în care a trăit el, la fel  a fost un nebun. El i-a atras în corabie pe acei care vroiau să fie salvaţi - Amin! Ei, care au fost aleşi dinainte. Şurubul a fost făcut înainte de piuliţă. Filetul şurubului trebuie să se potrivească cu piuliţa. 

Şi Satana are şuruburi şi piuliţe; şuruburi şi piuliţe ale acestei lumi. Faraon era pentru Moise un nebun, exact aşa ca şi Moise pentru faraon. Faraon a atras naţiunea lui cu trucuri ştiinţifice. Moise, care era "piuliţa" lui Dumnezeu, a atras poporul în ţara făgăduită. Depinde ce filet aveţi. El  a atras biserica afară din Egipt, aşa cum a atras Noe biserica din lume în arc. Moise a atras biserica din Egipt în ţara făgăduită a lui Dumnezeu. 

Fiţi foarte atenţi, căci şuruburile şi piuliţele sunt asemănătoare. Fiţi atenţi numai la filet. În Matei 24, 24 Isus vorbeşte despre posibilitatea ca cei aleşi să fie ispitiţi. 

Americanii şi denominaţiunile lumii au nevoie de un nebun. Metodiştii, baptiştii şi presbiterienii sunt toţi împrăştiaţi în una şi alta şi se luptă între ei. Dar la sfârşit El  vor primi un filet care se potriveşte pe acelaşi şurub. Dumnezeu le dă un şurub şi o piuliţă - Consiliul mondial al bisericilor. El  îi va atrage pe toţi împreună. Aşa este! Sigur va face aceasta! Consiliul mondial al bisericilor îi va aduna. Voi ştiţi, noi am vorbit nu demult despre aceasta. Fără nici un motiv nu se poate întâmpla nimic. Femeile vor să se dezbrace, ele vor să poarte pantaloni scurţi şi totuşi să facă parte din adunare. Ele vor să poarte bichini, şi toate acestea. Ele vor să o facă şi totuşi să facă parte din adunare. Ele zbiară tare şi dansează la rugăciune. Aceasta să fie o rugăciune? 

Dacă aş avea timp, v-aş demonstra că este închinare la Satana dacă se dansează aşa şi se fac alte lucruri asemănătoare. Eu aş putea să v-o demonstrez în ţările păgâne. Ei vor să se roage şi să menţină mărturia şi să rămână în biserică. Deci Dumnezeu a admis un Ernie Ford. Ei au cântat cântări duhovniceşti şi susţin că sunt creştini. Sunt "piuliţe" al căror filet nu este în concordanţă cu Cuvântul. 

Eu am vrut să vorbesc o jumătate de oră. Aceasta a trecut deja. Dar ascultaţi: lumea vrea o "piuliţă" şi Satana le-o da. Filetul ei este deja potrivit. În timp ce lumea obţine filetul potrivit pentru o piuliţă, totuşi mai există un popor care se numeşte "Mireasă". Şi ea va primi un filet. Dumnezeu îi va trimite Miresei o "piuliţă" prin care va ieşi din acest haos şi va fi atrasă în prezenţa  lui Dumnezeu. Filetul acestei "piuliţe" va concorda cu Cuvântul. 

Acum câteva zile un critic din Tucson mi-a zis: ,,Ştii tu, unii oameni te consideră un nebun, alţii fac din tine un dumnezeu." Eu am spus: "Oarecum este corect." Eu ştiam că el încearcă să mă critice. El a spus: "Oamenii spun că tu eşti dumnezeu." Eu am spus: "Păi, da." Eu ştiam că oamenii nu o făceau, dar mie îmi era clar că el nu înţelegea pentru că se afla de partea cealaltă. De aceea eu am zis: "Nu este prea departe de Cuvântul lui Dumnezeu, nu-i aşa?" Eu vroiam numai să-l fac să înţeleagă că nu ne-am pierdut, ci ştim unde stăm - cum avem pânzele şi ce vânt ne poartă; că noi ştim ce filet avem şi ce piuliţă se potriveşte. Noi ştim cum stăm. Eu am spus: "Aceasta nu este de fapt în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu, nu-i aşa? - Gândeşte-te, când Dumnezeu l-a trimis pe Moise la poporul Israel, El  i-a vorbit: "El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţinea pentru el locul lui Dumnezeu." (Exod 4, 16). Aşa este. Isus a spus că toţi proorocii au fost dumnezei (Ioan 1O, 34-35). Aceşti bărbaţi au fost dumnezei. Aşa este. Dumnezeu spune aşa. 

Ascultaţi Cuvântul pe care l-am predicat şi ceea ce am spus azi dimineaţă, că Dumnezeu se ascunde după piei (Exod 25). Dumnezeu se ascunde şi într-un om. Asta a făcut El. Când s-a descoperit Dumnezeu lumii, El  s-a ascuns după o perdea, într-un bărbat care era numit Isus. El  s-a ascuns într-un bărbat care se numea Moise. Ei au fost dumnezei - nu ce înţelegem noi, ci a fost Dumnezeu, acel Dumnezeu care a luat mereu o altă învelitoare şi făcea întotdeauna acelaşi lucru, şi anume că El  aducea Cuvântul. Dumnezeu a făcut-o aşa, căci El  ştie că omul trebuie să aibe ceva înaintea ochilor. 

Noi toţi suntem născuţi în această lume. Aşa cum v-am spus azi dimineaţă, nimeni nu avea voie să facă acelaşi lucru ca Moise. Dumnezeu nu se ocupă niciodată de doi oameni în acelaşi timp, ci El ia întotdeauna numai unul. Nimeni nu avea voie să îndrăznească să-L imite pe Moise. Moartea firească era urmarea dacă încercau să-L imite şi să calce împreună cu el în faţa stâlpului de foc. Nu toţi oamenii sunt destinaţi, născuţi, să intre în domeniul supranatural. Dar Dumnezeu a ales pe cineva pe pământ care să îl reprezinte ca mesager. Acest mesager a fost destinat de Dumnezeu să intre în marele supranatural necunoscut, să vadă şi să le descopere lucrurile care nu pot fi înţelese cu mintea firească. Prin aceasta este descoperită taina lui Dumnezeu şi sunt spuse dinainte lucruri care sunt, au fost şi care vor fi. Ce este? Dumnezeu - Dumnezeu, care se ascunde într-un om. Aşa este. 

Sam Connelly care locuieşte în Tucson, a venit acum câţiva ani cu domnul Kidd aici şi a fost vindecat de o tumoare din cauza căreia a suferit ani de zile. Când am ajuns ultima toamnă acolo, am aflat că doctorul din Tucson i-a găsit lui Sam o piatră care era mare cât o bilă. Mulţi dintre voi îl cunosc pe fratele Sam Connelly; El  este din Ohio. La un control medical lui i s-a spus: "Sam, pregăteşte-te. Săptămâna viitoare voi scoate piatra afară." El a întrebat: "Nu pot să o elimin, doctore?" El i-a răspuns: "Este imposibil; ea este prea mare." A fost chemat un taxi şi a fost adus acasă. De acolo el mi-a telefonat şi a spus: "Eu vreau să vii şi să te rogi pentru mine, frate Branham." De ce m-a chemat pentru acest caz? Eu am început să mă rog pentru el, apoi am spus: "Sam, este AŞA VORBEŞTE DOMNUL: piatra va ieşi singură afară." Deja în dimineaţă următoare el a adus piatra la doctor. Doctorul a spus: "Domnule Connelly, eu nu înţeleg cum s-a putut întâmpla aceasta." El a răspuns: "Eu cred în Dumnezeu, şi Dumnezeu mi-a îndepărtat piatra." Doctorul de-abia a putut crede, exact aşa cum nu putea înţelege că tumoarea mare de la nevasta mea a dispărut. Voi ştiţi despre aceasta. 

Circa şase luni mai târziu, asta a fost acum două, trei săptămâni, Sam Connelly a primit ceva la inima. Eu nu ştiu cum se numeşte aceasta boală de inimă, era ceva la vasele inimii şi a fost un blocaj coronarian; eu nu ştiu exact. Este foarte periculos; se spune că nu trăieşti dacă ai aceasta. Aceasta a cauzat un infarct şi inima lui nu a fost alimentată cu destul sânge. Picioarele lui s-au umflat aşa de tare, astfel încât erau mai groase decât femurul. Ei l-au adus la doctorul care a spus: "Duceţi-l cu grijă acasă sau la spital." Sam a spus: "Eu nu vreau la spital." Doctorul a spus: "Duceţi-l acasă. El  trebuie să rămână culcat şi şase luni nu are voie să-şi mişte capul sau picioarele. El  ar putea muri în fiecare clipă." 

Fratele Norman mi-a telefonat; noi l-am vizitat pe fratele Sam în seara aceea, şi când ne-am rugat pentru el, DOMNUL a vorbit. În dimineaţă următoare Sam s-a dus din nou la doctor, şi-a ridicat pantalonii, s-a aşezat în faţa doctorului şi a zis: "Uitaţi-vă aici, doctore." Doctorul a făcut o electrocardiogramă şi a spus: "Eu nu înţeleg aceasta. Puteţi să mergeţi din nou la lucru." Apoi el l-a întrebat: "Din care biserică faceţi parte?" El a răspuns: "Din niciuna." Apoi el a răspuns: "Nu puteţi fi un creştin dacă nu faceţi parte dintr-o denominaţiune. Asta trebuie să fie." Vedeţi, mai mult doctorul nu ştia. Pentru el Sam era un nebun, şi el era pentru Sam, pentru că el i-a pus o astfel  de întrebare. Ce s-a întâmplat apoi? Sam a venit şi m-a întrebat: "Ce pot să-i spun cuiva care mă întreabă de aceasta, frate Branham?" 

"Spune-i respectivului că tu faci parte din ,unica Biserică' şi tu nu poţi să intri în ea pentru că nu este o denominaţiune, ci poţi numai să fi născut în ea." 

O doamnă, care este bună prietenă cu sora Norman, a făcut acum şase luni leucemie. Eu i-am uitat numele. Ea era o femeie frumoasă de circa 30 de ani. Ea trăieşte despărţită de soţul ei, şi ei îi era aşa de rău încât de-abia mai putea merge. La sfârşit a fost aşa de rău, încât doctorii i-au ordonat linişte la pat. Doctorul venea la ea acasă şi a ajuns aşa de rău că el i-a mai dat de trăit până miercurea următoare. Apoi urma să moară. Doamna Norman a făcut cumva şi a adus-o din pat până aici. Ea trebuia să o sprijine în scaun ca să poată şedea drept. Săraca şedea acolo, se clătina încolo şi încoace, avea părul cărunt, pielea era galbenă de cancer, de leucemie. Eu am spus: "Soră, eu pot să mă rog pentru tine." Cu lacrimi în ochi, ea a încercat să vorbească. Eu am întrebat: "Eşti credincioasă?" 

Ea a răspuns: "Eu sunt metodistă." 

După aceea eu am spus: "Eu am vrut să ştiu dacă eşti o creştină." 

Ea a răspuns: "Vrei să spui dacă aparţin de o biserica creştină?" 

Eu am spus: "Nu, doamna mea. Eu vreau să spun dacă tu ai fost născută din nou prin Duhul lui Dumnezeu şi Îl iubeşti pe DOMNUL Isus." 

Ea a răspuns: "Eu am făcut întotdeauna parte din biserică." 

Apoi eu am spus: "Dacă te menţine Dumnezeu în viaţă, îmi promiţi că vei veni la mine ca să îţi arăt mai clar calea DOMNULUI?" 

Ea a răspuns: "Eu sunt pregătită să promit totul lui Dumnezeu. Dacă îmi va lasă viaţa, îi voi sluji." 

Apoi eu am o văzut o viziune şi am spus: "Aşa vorbeşte DOMNUL: nu te pregăti pentru moarte; pune de-o parte tot ce vrea să îţi spună că vei muri poimâine, căci tu nu vei muri." Aceasta a fost luni, miercurea următoare urma să moară. Ultima duminică, acum o săptămână, şedeam cu ea acolo în cameră. Ea cântarea 15 kg mai mult. Doctorul nu a putut să găsească nici măcar o urmă de leucemie. Ea a vrut să cunoască calea DOMNULUI. Apoi am trimis-o să se boteze în Numele DOMNULUI Isus Hristos. Poate El era privit ca nebun, dar totuşi El  a spus: ,,Şi după  ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii. " 

Eu am făcut o vizită unui bărbat tânăr, Leo Mercier, cei care a înregistrat mai demult benzile. El  are un parc de tiruri. Eu m-am rugat pentru câţiva oameni, printre altele şi pentru o femeie cu numele Lokar. Ea a avut paisprezece operaţii de cancer şi doctorii au considerat-o pierdută. Eu m-am rugat pentru ea şi i-am spus că nu va muri, ci va rămânea în viaţa. Acum nu mai este urmă de cancer. Datorită acestui fapt au venit douăzeci şi opt de rudenii de-ale ei, au fost salvaţi şi umpluţi cu Duhul Sfânt. Despre El  poate a fost spus că "Ii lipseşte o doagă", dar îi atrage pe toţi oamenii care vor să vină. Filetul este în concordanţă cu Cuvântul. Vedeţi voi ce vreau să spun? 

Alaltăieri am primit o scrisoare. Eu am pus-o într-un dosar. Era anul trecut în primăvară când m-am întâlnit cu un indian tânăr care se numea Oscar, acolo în apropiere de autostradă, când am fost la vânătoare. A fost acolo unde a trebuit să prind un caribu şi un urs Grizzly, cum mi-a spus îngerul DOMNULUI. Voi vă amintiţi că v-am povestit despre aceasta. Băiatul a venit cu mine în cort. Când But m-a rugat să cer binecuvântarea lui Dumnezeu, el şi-a pus mănuşile pe care le purta la călărie şi a plecat afară. El  era catolic; pe el nu îl privea aceasta. 

În toamnă stătea lângă mine, când mama lui era pe moarte după un infarct de inima. El  m-a întrebat: "Nu poţi să vii să te rogi pentru ea?" Eu m-am dus împreună cu El  în coliba mică indiană. Toţi se adunaseră în jurul acestei marne muribunde. Ea nu vorbea nici un cuvânt englezeşte. Duhul Sfânt s-a coborât şi i-a spus mamei ce s-a întâmplat, fiica ei a tradus. El  i-a spus numele ei, i-a spus cine este ea, din care trib face parte şi ce se va întâmpla. Mama aceea a fost vindecată pe loc.

În dimineaţă următoare, când mi-am propus să călăresc patruzeci de mile pentru a primi o oaie, i-am vizitat din nou. Ei erau toţi adunaţi. Ea vroia chiar să se urce pe cal pentru a merge să usuce carne de elan. Eu am spus: "Când am început să mă rog aseară şi am spus: ,Tatăl nostru care eşti în ceruri', voi aţi fost de acord şi aţi spus o rugăciune catolică." Eu am lăsat-o să facă asta. "Acum îi voi mulţumi lui Dumnezeu. Dar acum noi nu spunem rugăciuni, ci ne rugăm." 

Apoi ea a răspuns: "Noi nu mai suntem catolici. Noi credem aşa cum crezi tu. Noi vrem să ne botezi corect. Şi noi vrem să avem Duhul Sfânt." Acum câteva luni au dispărut caii lui Oscar şi el nu îi mai putea găsi. Şeful l-a certat şi a spus: "Oscar, tu trebuia să ştii că nu ai voie să laşi caii singuri. Cu siguranţă urşii i-au sfâşiat deja." 

El  era tot în apropierea mea şi a spus într-o seară: "Am voie să te rog ceva?" 

"Desigur!" am răspuns eu. 

El  a spus: "Frate Branham, roagă-te lui Dumnezeu ca El  să-mi dea poneii înapoi. " 

Eu am spus: "Dar Bud a spus că i-au mâncat urşii." 

El  a repetat: "Frate Branham, roagă-te lui Dumnezeu să îmi dea poneii înapoi. " 

Eu am întrebat: "Crezi tu asta, Oscar?" 

El  a spus: "Eu cred. Dumnezeu a făcut-o sănătoasă pe mama mea; Dumnezeu ţi-a spus unde este ursul şi animalele sălbatice; dacă Dumnezeu ştie unde sunt animalele sălbatice, atunci El  ştie şi unde sunt caii mei." 

Acum un an stăteam acolo cu Fred Sothmann care este aici în seara aceasta, şi cu fiul meu Billy Paul. Duhul Sfânt s-a revărsat şi eu am spus: "Oscar, tu vei găsi poneii tăi. Ei vor fi înzăpeziţi." Acolo este scrisoarea care mi-a fost scrisă în ultima săptămână. Eu am primit-o vineri; este acolo în dosar. Acolo era scris: ,,Frate Branham, Oscar a găsit poneii înzăpeziţi" Cum au trăit, nu ştie nimeni. În anotimpul acesta, în iunie, acolo este deja atâta zăpada - cum au putut să trăiască acolo în prăpastie, iama? Oscar a ajuns la ei pe schiuri. Bineînţeles că poneilor nu le putea da schiuri. Dar el i-a găsit acolo conform Cuvântului DOMNULUI! Poate se aude curios. Dar depinde ce fel  de filet aveţi. 

Nu va concorda cu filetul denominaţiunilor, ci numai cu Cuvântul. Dar există oameni pe pământ care cred Cuvântul. Va fi nevoie de o astfel  de "piuliţă" încât să poată scoate Mireasa afară, căci Mireasa şi Mirele vor fi uniţi. Este un Dumnezeu, şi Dumnezeu este Cuvântul. Filetul trebuie să fie în concordanţă cu Cuvântul şi va atrage Mireasa din aceste denominaţiuni. 

Da, El  vroia să mă critice. 

Ştiţi voi, aceasta îmi aminteşte de ceea ce am vorbit azi dimineaţă, că Dumnezeu se ascunde în om. 

Eu vă voi povesti încă o mică întâmplare, şi apoi mă apropii de încheiere. Îmi păre rău că v-am reţinut circa 45 de minute. Acelaşi lucru i-am spus şi acestui critic. Era într-o locuinţă creştină în care se credea în Dumnezeu. El  aveau un băiat mic căruia îi era foarte frică de furtuni. Când începea să fulgere, lui îi era aşa de frică încât se ascundea sub masă sau altundeva. Într-o seară urma să vină o furtună mare peste ferma în care locuiau. Pomii erau clătinaţi încolo şi încoace, fulgera. Era deja târziu, şi mama a spus: "Băiatule, mergi sus în pat. Ţie nu trebuie să-ţi fie frică. Mergi sus." 

Astfel  băiatul s-a dus în pijama pe scări în sus şi cu lacrimi în ochi s-a uitat împrejur. El s-a urcat în pat, şi-a tras pătura peste cap şi a încercat să adoarmă, dar el  nu putea să adoarmă pentru că la fereastră fulgera aşa de tare. De aceea el a strigat: ,,O, mamă, vino sus şi aşează-te lângă mine!" 

Ea a răspuns: "Băiatule, nu ţi se va întâmpla nimic. Fulgerul nu îţi poate face nimic." 

Dar El  a strigat mai departe: "Mama, vino sus şi dormi cu mine." 

Astfel  mama s-a dus sus şi s-a aşezat lângă băiat în pat. Ea i-a spus lui: "Băiatule, fiul meu, mama ta vrea să îţi spună ceva: noi suntem o familie creştină, credincioasă. Noi credem în Dumnezeu şi mai credem că Dumnezeu se îngrijeşte de noi şi în furtuni. Asta credem noi. Noi credem că Dumnezeu se îngrijeşte de ai Săi." Ea a spus: "Băiatule, eu vreau ca şi tu să crezi asta. Nu te teme. Dumnezeu este cu noi, El  ne va ocroti.” 

Băiatul a mai suspinat de câteva ori şi apoi a zis: "Mamă, şi eu cred aceasta. Dar dacă fulgerele sunt aşa de aproape de fereastră, atunci aş vrea să-L simt pe Dumnezeu într-o învelitoare." Eu cred că mulţi dintre noi maturii gândesc aşa, că Dumnezeu se înveleşte. Pentru lume "lipseşte o doagă", dar El atrage toţi oamenii la Sine. Să ne rugăm. 

Tată ceresc, câteodată se întâmplă aceste evenimente mici pentru un anumit scop. Aşa de simplu cum este prezentat; noi totuşi înţelegem limba în care se întâmplă. Noi îţi mulţumim în seara aceasta, DOAMNE, că Însuşi Dumnezeu a putut lua locuinţă în noi. Noi suntem aşa de mulţumitori că sângele neprihănitului Isus, care a fost plinătatea lui Dumnezeu, plinătatea Dumnezeirii, a adus răscumpărarea. El  şi-a dat viaţa Lui preţioasă de bună voie; nimeni nu L-a obligat. El  a făcut-o de bună voie, pentru ca noi să ne bucurăm în plinătatea prezenţei Sale, în măreţia supranaturală în care a locuit El, deoarece sufletul nostru a fost sfinţit prin sângele Lui, pentru ca însuşi marele Duh Sfânt să poată locui în noi şi să devenim învăţători, prooroci şi multe altele pentru oamenii lipsiţi, DOAMNE. Dumnezeu se descoperă prin darurile Lui luminând aceste daruri mari ale lui Dumnezeu în această epocă prezentă, modernă. A fost o comparaţie curioasă cu şurubul, DOAMNE, pe care am folosit-o. Noi recunoaştem, DOAMNE, că în epoca aceasta în care lumea a ajuns pe calea aceasta, că în bisericile de astăzi, când ei aderă la biserici şi denominaţiuni noi, trebuie să se ridice un bărbat cu Cuvântul care să fie considerat un nebun. Marele apostol Pavel a studiat teologia pentru preoţi, şi totuşi el a mărturisit că a devenit un nebun pentru slava lui Dumnezeu. El  s-a dezis de învăţătura lui pentru ca oamenii să nu trebuiască să asculte cuvinte şlefuite. El  a spus că nu a venit cu cuvinte strălucite şi înţelepciune omenească, pentru ca credinţa lor să nu se bazeze pe aceasta. Dar biserica a ajuns astăzi acolo, cum s-a proorocit: ,,ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma. " Dar el a spus că a venit la ei sub dovada Duhului şi puterii, pentru ca credinţa lor să fie ancorată în Dumnezeu. Tată, el a devenit un nebun pentru lume, pentru a-L recunoaşte pe Isus. 

Aşa este astăzi cu noi, DOAMNE. Aici sunt oameni care sunt consideraţi nebuni pentru că sunt pregătiţi să creadă în Dumnezeu, că El îi va vindeca şi că El i-a ales pentru viaţa veşnică. Ei îşi sacrifică renumele slujindu-l pe El, mulţumindu-I Lui, slăvindu-L pe El, pentru că El le-a dat libertatea în Duhul pentru a se închina lui Dumnezeu. Ei sunt consideraţi nebuni, dar este scris că nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât înţelepciunea omenească; căci oamenii nu L-au recunoscut pe Dumnezeu cu înţelepciunea lor, ci lui Dumnezeu I-a plăcut să salveze prin nebunia predicării pe acei care sunt aleşi pentru răscumpărare. Noi ne rugăm, O, Dumnezeule, ca Tu, marele Urzitor al acestui Cuvânt, să vii în seara aceasta să-i salvezi pe cei pierduţi şi să-i vindeci pe cei bolnavi. Noi Te rugăm în Numele lui Isus. Amin. 

Eu Îl voi compara pe veşnicul Dumnezeu cu un diamant, pentru ca să nu fiţi nedumeriţi despre ceea ce v-am vorbit astăzi. Dacă un diamant este scos din stânca albastră a Africii - eu am vizitat minele de diamant şi am văzut prin ce procedeu se scot diamantele, cum este zdrobită piatra şi apoi ies marile, strălucitoarele diamante albastre. Atunci nu au încă o formă anumită. Ele sunt numai că nişte pietre mari şi nu strălucesc încă. Sunt multe diamante, pietre care ies de acolo. Aceste diamante trebuie mai întâi şlefuite. Este ilegal să fi în posesia unui diamant neşlefuit. El  trebuie să fie şlefuit şi trebuie să poţi dovedi printr-o chitanţă unde l-ai cumpărat, căci este vorba despre milioane de dolari. 

Eu Îl compar pe Dumnezeu cu un astfel  de diamant. Un diamant este şlefuit pentru ca ceea ce este în el, strălucirea din diamant, să reflecteze. El  trebuie şlefuit în bucăţele mici, în forma unor triunghiuri mici. Dacă triunghiurile sunt şlefuite, lumina care cade pe el va reflecta şapte culori. 

Observaţi: DOMNUL Dumnezeu a fost rănit din cauza fărădelegilor noastre şi bătut din cauza păcatelor noastre. EL, acest diamant mare, a fost şlefuit când L-au bătut, pentru ca darurile Lui să fie reflectate în Biserică. El  nu este lumina, căci dacă soarele nu mai străluceşte pe el, lumina trebuie să se întoarcă de unde a venit. Dar şi cel  mai mic ciob care este şlefuit, este folosit şi nu este distrus. Chiar şi ace de gramofon se fac din el. Aceste ace care sunt şlefuite din diamante, formează muzica care este înregistrată pe plăci. Eu sper că voi vedeţi ce vreau să spun. 

Dacă Hristosul bătut, darul lui Hristos, este pus pe Biblie, atunci se descoperă pentru credincioşi tainele ascunse ale lui Dumnezeu. El  cunoaşte taina inimii, El Îl cunoaşte pe fiecare în parte. Credeţi voi asta? Diamantul nu spune: "Vedeţi ce sunt eu." - de originea lui depinde. Diamantul este un diamant pentru că este din diamant. Aşa sunt şi darurile Duhului pentru un om, o parte din acel diamant. Ele au fost trimise şi ne-au fost date ca daruri de tălmăcire, de predicare, învăţătură, etc. Există cinci slujbe duhovniceşti: apostoli, profeţi, păstori, învăţători şi evanghelişti. Toate acestea slujesc pentru zidirea trupului lui Hristos. Aşa de sigur cum există învăţători şi păstori, aşa trebuie să fie şi prooroci. Asta ştim noi.

Noi credem că Dumnezeu se va descoperi conform Bibliei în ultimele zile poporului Său - seminţei alese - în statura unui prooroc. Asta concordă exact cu Cuvântul. Nu bărbatul este Dumnezeu, ci darul este Dumnezeu - el este "acul". Un ac de siguranţă sau un ac de cusut nu ar putea face să cânte placa; numai diamantul. El  este cel  mai bun pentru aceasta. Un ac cu un vârf din diamant aduce tonul clar. Fie ca Dumnezeu să ne descopere în seara aceasta placa vieţii voastre, ce nu este în ordine cu voi sau ce doriţi de la Dumnezeu - fie ca Maestrul cel  mare să pună acul pe care îl ţine în mâna Lui pe viaţa voastră. Apoi noi vom recunoaşte că El  este aici. 

Tată ceresc, o vei dărui Tu înainte de a începe cu rândul de rugăciune? Nu pentru că vreau neapărat, dar Te rog să îngădui pentru ca oamenii să recunoască. Poate sunt străini aici pentru care trebuie să ne rugăm. Eu nu îi cunosc, dar Tu îi cunoşti. Pavel a spus: "Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cel fără daruri, sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni? Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără  daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea eu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. " Las-o în ceasul acesta târziu să fie din nou aşa, DOAMNE. TU ai făgăduit şi aşa să se împlinească. În Numele lui Isus Hristos. Amin. 

Eu vreau să ştiu câţi oameni bolnavi sunt în seara aceasta aici. A împărţit Billy bilete de rugăciune? Au fost date? Da. Atunci cred că fiecare bolnav a primit un bilet de rugăciune. Eu nu ştiu ce aţi scris pe ele. El  vă împarte numai biletele şi voi scrieţi pe ele ce doriţi. Este aşa că voi aţi primit numai biletul? Voi scrieţi pe El  ce doriţi. 

Eu nu vă cunosc. Câţi ştiu că eu nu vă cunosc şi voi sunteţi bolnavi şi spuneţi: "Astăzi te-am auzit spunând: Dumnezeu se ascunde într-un trup omenesc; El  se înveleşte." Dacă voi aveţi ochi spirituali, atunci puteţi să-i deschideţi, să-L vedeţi pe El şi să înţelegeţi cine este El. Voi credeţi că Isus a spus: "Adevărat, adevărat, vă spun, că, cine crede în Mine, va face şi El lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl." Dacă voi credeţi acum din toată inima, şi voi sunteţi bolnavi şi ştiţi că eu nu vă cunosc şi nu ştiu ce problemă aveţi, atunci ridicaţi mâna şi spuneţi: "Eu sunt bolnav; eu sunt în necaz." Câţi au o dorinţă în inima lor, nu caz de boală, ci o altă cerinţă? Eu nu am văzut nici unul care nu şi-a ridicat mâna. 

Eu nu vă cunosc. Pe bărbatul care şade aici îl cunosc, este fratele James şi cred că aceasta este sora James. Şi pe fratele Ben îl cunosc. Câteodată vă cunosc numai din vedere. Fratele acesta face fotografiile. 

La sfârşitul acestui mesaj voi da provocarea pe baza aceasta. Ştiţi voi că Dumnezeu a făgăduit că aceste lucruri se vor întâmpla în ultimele zile? El a dat făgăduinţa. Eu nu o pot împlini. Eu nu pot; El  trebuie să o facă. El  este singurul care o poate face; nu eu. Dar eu Îl cred; Altfel eu nu aş sta acum aici să vă spun ceva ce nu cred. Rugaţi-vă acum şi spuneţi: "DOAMNE Isuse, eu am fost învăţat că în Biblie este scris că Tu eşti acum Marele Preot care simte împreună cu noi în slăbiciunile noastre şi care poate fi atins." Indiferent cine sunteţi, spuneţi simplu: "Eu Te cred. Prin credinţă eu accept ceea ce a spus bărbatul acesta astăzi." Aceasta mi-a zis îngerul: "Trebuie să îi faci pe oameni să creadă!" Dacă eu vă aduc Cuvântul lui Dumnezeu, atunci nu este vorba că trebuie să îmi daţi mie crezare, ci să credeţi Cuvântul. Dacă nu este în concordanţă cu Cuvântul, atunci să nu credeţi. Dar dacă credeţi că este Cuvântul indiferent ce este: rugaţi-vă şi credeţi şi vedeţi dacă mai poate descoperi ce este în inima voastră. Fiecare ştie ce spune Biblia: "Cuvântul lui Dumnezeu este mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde şi judecă simţirile şi gândurile inimii." Prin aceasta a recunoscut Avraam că este Dumnezeu când El  i-a spus ce a zis şi a gândit Sara acolo în cort. Când El a spus: "EU mă voi întoarce", Sara s-a gândit în inima ei: "Asta nu poate fi." 

Eu am susţinut că El este aici pentru a vă vindeca. Ce gândiţi voi despre aceasta? Credeţi simplu. Eu nu am o anumită închipuire, Tatăl ceresc ştie aceasta. Mie trebuie să mi se arate mai întâi. Ce văd, spun; ce nu văd, bineînţeles că nu pot să spun. El  mai este încă acelaşi Dumnezeu. Ar întări aceasta credinţa voastră dacă El ar face-o? Prin predica am ieşit un pic din concept. Dar El este aici; eu sunt sigur. 

Eu văd un bărbat care are capul aplecat. Nevasta lui şede lângă el şi se roagă şi ea. Ei se află aici şi au ceva pe inimă. Nevasta ta se roagă. Tu ai o greutate pe inimă. Este vorba despre soacra ta. Aşa este! Crezi tu că Dumnezeu îmi poate spune ce are soacra ta? Eu nu te cunosc. Noi suntem străini. Aşa este. Crezi tu că Dumnezeu îmi poate spune despre ce este vorba la ea? Ea nu este aici. Eu văd că este o distanţă mare. Ea este în est - în Ohio. Aşa este! Ea suferă de o boală de sânge. Soţia ta să ia batista cu care şi-a şters lacrimile şi să o aşeze pe ea. Nu vă îndoiţi; ea se va însănătoşi. Credeţi voi asta? 

Aici şade o femeie, chiar în faţa mea. Ea plânge. Nu este ceva în ordine cu copilul? Eu nu ştiu. Nu, nu este asta. Ea are o dorinţă: ea doreşte să primească botezul cu Duhul Sfânt. Aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Crede copilă, şi vei primi. 

Aici la sfârşitul rândului şade o doamnă. Ea se roagă. Eu îi sunt străin. Peste ea este o umbră. Tu ai avut operaţii. Eu cred că noi suntem străini unul pentru altul. Eu nu te cunosc şi tu nu mă cunoşti. Poate tu ai auzit de mine. Tu nu eşti de aici; tu nu eşti cunoscută printre noi. Tu vii din statul Wisconsin; din oraşul Milwaukee. Tu ai cancer la piept. Tu ai avut multe operaţii una după alta, dar fără succes. Fie ca credinţa care a atins acum poala hainei Lui să primească şi aceasta şi să pătrundă adânc în inima ta. Să se întâmple! Crede numai! 

Acolo în colţ şade un bărbat care se roagă pentru mama lui. El îmi este străin. Eu nu îl cunosc. El se roagă pentru mama lui, şi mama lui are aceeaşi boală ca femeia aceasta: cancer. Mai bine zis ei îi este teamă că este cancer. Şi tu te rogi pentru un bărbat care are dureri de spate. Eu îl văd beat; el este alcoolic. El este fratele tău. Tu nu eşti de aici, ci din Ilinois. Crezi tu că Dumnezeu poate să îmi spună numele tău? Farmer. Aşa este? Ridica mână ta. Crede! 

Eu văd pe cineva care îngenunchează şi se roagă peste cineva care este pe o targă. Crezi tu că ceea ce ai auzit este adevărul? Da. Dacă te-aş putea vindeca, aş veni şi aş face-o, dar tu eşti deja vindecat prin Hristos. Tu trebuie numai să crezi. Femeia care stă acolo şi se roagă, a vrut ca tu să fii atins. Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Nici tu nu eşti din oraşul acesta, aşa este, ci la fel din Ilinois. Aşa este. Oraşul se numeşte East Moline, Ilinois. Tu suferi de cancer. Tu eşti soţia unui predicator. Crezi tu? Tu vei muri dacă rămâi întinsă acolo. De ce nu îl primeşti în seara aceasta? Spune: în inima mea pot şi mă ridic în credinţă peste tot ce este împotrivă. Eu cred că sunt vindecată, eu sunt în prezenţa  lui Dumnezeu." Crede, ridică-te şi mergi acasă, căci tu eşti vindecată. Ea o face. Credeţi voi din toată inima? Să-L slăvim pe Dumnezeu! 

Tată ceresc, noi îţi mulţumim pentru toată bunătatea şi mila Ta. Noi îţi mulţumim că Tu mai eşti cu noi în mijlocul acestor necazuri, în aceasta lume stricată. Fie ca Duhul Tău, DOAMNE, să rămână întotdeauna cu noi. Noi vedem că Tu eşti aici, o Dumnezeule; învăluit în carne omenească, locuieşti Tu prin credinţă în inimile noastre, ne dai descoperiri şi vedenii. Tu eşti Dumnezeu în Biserica Ta, Dumnezeu în poporul Tău. Noi îţi mulţumim pentru aceasta, DOAMNE. Fie ca în seara aceasta să creadă toţi şi să fie vindecaţi. În Numele lui Isus Hristos mă rog. Amin. 

Câţi de pe partea aceasta au bilete de rugăciune? Să vină prin coridorul din mijloc şi pe partea aceasta să meargă înapoi. Voi de pe partea aceasta, veniţi vă rog încoace şi va aşezaţi în rând. Treceţi vă rog pe aici. După ce am terminat cu rândul acesta, să vină apoi cei de pe partea cealaltă. 

Voi bătrânilor, veniţi vă rog. Frate Roy, DOMNUL să te binecuvânteze. Eu nu am ştiut că eşti acolo. Eu vreau ca şi diaconii Bisericii să vină de acolo de unde sunt, dacă este posibil. Veniţi şi fiţi de ajutor. Toţi pentru care trebuie să ne rugăm: ridicaţi vă rog mână voastră. Spuneţi după mine: "DOAMNE, eu cred. Ajută Tu necredinţei mele. Eu cred că în prezenţa  Ta totul este posibil, dacă eu urmez Cuvântul Tău şi vor fi puse mâinile peste mine. Eu accept vindecarea mea, în Numele lui Isus. Amin." Dumnezeu să vă binecuvânteze. Gândiţi-vă: "Rugăciunea credinţei îl va salva pe bolnav. Dacă se vor pune mâinile peste ei, se vor însănătoşa." Lui Noe, El i-a spus: "Va ploua", deşi până atunci nu plouase niciodată. El nu a spus: "Când se vor ruga pentru voi, veţi fi sănătoşi", ci El a spus: "Se vor însănătoşa." 

El i-a zis lui Noe: "Va ploua", dar au trecut mulţi ani până a plouat. El i-a spus lui Avraam că va avea cu Sara un fiu. A durat 25 de ani, dar el l-a primit. Prin Isaia El a spus: ,,O fecioară va naşte", şi au trecut 800 de ani până s-a împlinit. Aşa este? El a făgăduit. Indiferent cât de mult durează, El o face în orice caz. Credeţi voi asta? Veniţi acum în faţă. 

Fratele Capps să conducă cântarea. Dă te rog tonul. Fiţi toţi în rugăciune acum. 

Tatăl nostru creresc, noi vom pune mâinile acum peste aceşti oameni bolnavi în ascultare faţă de porunca Ta. Eu nu ştiu ce ai mai putea face, DOAMNE, căci Tu ne-ai spus în Cuvântul Tău că ne-ai răscumpărat şi vindecarea noastră. Tu ne-ai dovedit că Tu, Cuvântul, care poate judeca gândurile inimii, este în seara aceasta aici cu noi. Tu ai dovedit că eşti printre noi. Eu Te rog Tată, ca Cuvântul Tău care nu poate greşi să-i devină fiecăruia o astfel de realitate cum ai spus Tu: "Dacă puteţi să credeţi - nu vă îndoiţi, ci credeţi - atunci puteţi să-i spuneţi muntelui: ,Mută-te', şi dacă nu vă îndoiţi, ci credeţi că se întâmplă, atunci se va întâmpla." 

Tu i-ai poruncit omului să meargă şi să aştepte trăirea de Rusalii. Tu nu ai spus câte ore sau câte zile, ci ai spus numai: "Aşteptaţi până se întâmpla." Ei vin acum să primească vindecarea lor. Fie că ei să nu se mai gândească decât la vindecarea lor, până când vor fi eliberaţi de boala lor. Noi Te ascultăm, punând mâinile peste ei ca credincioşi. În Numele lui Isus Hristos. Amin. 

Treceţi acum pe aici. 

Tu eşti deja vindecat, Dumnezeu să te binecuvânteze. Asta este bine. Toţi cântă: "Crede numai". 

DOAMNE Isuse, eu mă rog peste aceste batiste; în Numele lui Isus Hristos. Amin. 

Poate putem cânta acum cuvintele acestea: 

Acum eu cred! 

Acum eu cred! 

Totul este posibil; 

Acum eu cred.

Crezi tu că ţi se va da pentru ce te rogi? Să se întâmple. 

Mai înainte am văzut venind printre rânduri pe unii din prietenii mei italieni din Chicago. Câţi o cunosc pe sora Botozzi din Chicago? Voi ştiţi că ea nu demult a avut o criză de nervi. Dar în dimineaţa aceea la micul dejun al oamenilor de afaceri creştini din Chicago, i-am vorbit sorei sub inspiraţia Duhului Sfânt. Eu m-am tras la o parte; ea a pierdut controlul asupra e. Eu am spus: "Soră tu nu vei trece imediat peste aceasta. Dar totuşi tu te vei însănătoşa." Eu am spus: "Va dura între 18 uni şi 2 ani. În acest timp te vei însănătoşa. " Nu demult am vorbit cu ea. Eu am auzit mărturia ei Ea este aşa de fericită ca niciodată. Ea a circulat cu maşina şi nu a avut linişte. Se părea că prezenţa  lui Dumnezeu a părăsit-o. Voi ştiţi, ea a avut ceva cu nervii. Şi dintr-o dată a venit peste ea, ca un val mare de bucurie. Puterea Duhului Sfânt era peste ea. Ea plângea şi jubila şi a avut un timp minunat. Asta s-a întâmplat acum trei, patru săptămâni. În penultima duminică am auzit mărturia ei. Ea a spus: "Frate Branham, când am venit înapoi, mi-am scris-o imediat. Eu am luat banda şi erau exact 18 luni." Amin! 

Îl iubiţi? Nu este El minunat? Acelaşi Duh Sfânt care poate să spună totul dinainte, fără să fie ceva greşit în toţi anii aceştia, a încercat astăzi să vă descopere prin Cuvântul Său că Dumnezeu nu este o fiinţă oarecare în depărtare sau ceva istoric, ci El trăieşte - în prezent - şi împlineşte Cuvântul Său: El se ascunde după o perdea omenească în Biserica Sa, dar se descoperă prin credinţa voastră şi a mea care se uneşte şi devine o unitate. Eu nu pot face nimic fără voi, şi voi nu puteţi face nimic fără mine; noi nu putem face nimic fără Dumnezeu. Împreună formam o unitate prin care se formează legătura. Dumnezeu m-a trimis cu un scop, voi credeţi şi se întâmplă. Aşa este. A fost dovedit pe deplin. Indiferent ce este greşit cu voi, ce a spus cineva - dacă voi credeţi din inimă că veţi deveni sănătoşi, atunci nu vă poate opri nimic. El a spus-o! Şi El a spus: "Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece." 

Credeţi voi asta? Câţi dintre voi se vor ruga pentru mine când voi merge la celelalte adunări? Eu sunt cineva care are nevoie de rugăciune. Toţi, în afară de voi, m-au respins. Şi totuşi mai există acolo afară sămânţă. 

Eu am trimis o scrisoare în Africa de Sud. Ei nu au vrut să-mi permită să merg acolo, numai dacă voi semna că-l voi boteza pe fiecare în acelaşi loc prin scufundare de trei ori, şi anume o dată pentru Tatăl, o dată pentru Fiul şi o dată pentru Duhul Sfânt; cu faţa înainte. Într-un alt loc să botez în spate tot aşa, şi aceasta să predic ca învăţătură. Eu le-am trimis o scrisoare în care am scris: "Duhul Sfânt a încercat să mă aducă înapoi în Africa în ultimii ani. El vrea să folosească slujba mea acolo unde într-o după masă treizeci de mii de oameni L-au primit pe Hristos." Eu am scris mai departe: "Gândiţi-vă, sângele acestor suflete va fi cerut de la voi, nu de la mine. Eu m-am oferit să vin, dar voi nu-mi permiteţi." Eu mă întreb ce se va mai întâmpla în zilele acestea în care Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost scos afară din Biserica prin respingerea Cuvântului. Dar totuşi El s-a făcut de cunoscut poporului Său. Nu sunteţi mulţumitori pentru aceasta? 

În timp ce ei au trecut pe aici, am pus mâinile peste ei. Unele dintre femei sunt deja bătrâne, altele tinere; erau bărbaţi tineri şi bătrâni. Ei sunt uzi ca şi mine. Eu m-am gândit: "ei şed aici şi ascultă Cuvântul, ceea ce restul lumii consideră nebunie." Dar ei sunt ca piuliţele cărora Dumnezeu le da un filet, pentru a-i trage afară din boală. Este o făgăduinţă a Cuvântului. Gândiţi-vă, vă va atrage. El a spus: ,,şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii." El vă va atrage pe toţi. Sigur că o va face. Credeţi-L numai. Puneţi-vă credinţa în El; nu vă îndoiţi de El, ci credeţi-L. 

Rugaţi-vă pentru mine. Dacă nu aveţi pe altcineva pentru care să vă rugaţi, atunci gândiţi-vă la mine. 

„Dumnezeu cu voi până ne vom revedea '"

Eu sunt aşa de bucuros. Voi ştiţi că există multe lucruri care nu le ştiu, dar există lucruri pe care le ştiu. Eu sunt aşa de mulţumitor pentru voi. Eu sunt aşa de bucuros că sunt în părtăşie cu voi; eu sunt aşa de bucuros că sunt unul dintre voi. Dumnezeu să fie cu voi. El va fi cu voi şi nu vă va părăsi niciodată. El nu vă va părăsi niciodată. Voi aţi pătruns prin perdea. 

Eu sunt aşa de bucuros, frate Palmer, să văd unul din fraţii slujitori din Georgia aici. Noi ne bucurăm că-l avem aici şi pe fratele Junior Jackson, care este aici undeva în clădire - acolo în colţ; şi fratele Don Ruddel, care şade aici. O, sunt aşa de mulţi. Eu nu ştiu dacă am trecut cu vederea peste cineva. Aici este şi fratele Ben Bryant, şi alţi mulţi fraţi; Williard Collins. Noi ne bucurăm mult că sunteţi aici. Să ne ridicăm pentru un moment. Noi vrem să ne aplecăm capetele. 

„Dumnezeu cu voi, până ne vom revedea!”

Simţiţi că Duhul vă este aproape? Noi ne aplecăm capetele acum pentru rugăciune. Noi vrem să încercăm să-i spunem fiecărui predicator că ne bucurăm că se află aici. Şi pentru voi toţi din Tennessee, Ohio şi din toată ţara. Eu am întâlnit astăzi femei aici care au venit din Boston. Şi fraţii noştri de culoare de acolo au fost azi dimineaţă aici. Au venit mulţi din diferite părţi ale ţării. Eu vă mulţumesc dragi şi credincioşi prieteni. Dumnezeu cu voi. Eu vă numesc prietenii mei. Gândiţi-vă ce a spus Isus despre aceasta (Ioan 15, 14-17). Un prieten ne este mai aproape ca un frate. 

Noi ne aplecăm acum capetele. Dumnezeu să fie cu voi până ne vom revedea în câteva zile. Eu vreau să-l rog pe bunul şi credinciosul frate Richard Blair să facă rugăciunea de încheiere.