Ujumbe ya watu wa uhuru

Yesu Kristo ni sawa sawa Jana, leo na hata milele. Ebr.13.8

Lugha:

SCRISOARE CIRCULARĂ –decembrie 1975 / Ewald Frank

Lugha: Kiromania

Ma lugha ingine




„Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.“ (Evrei 13:8)

Din inimă salut pe toţi cititorii şi ascultătorii predicilor, în Numele Domnului Isus Hristos, cu textul biblic din Habacuc 1:5: „Aruncaţi-vă ochii printre neamuri, şi priviţi, uimiţi-vă şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare, pe care n-aţi crede-o dacă v-ar povesti-o cineva! La Cuvântul acesta s-au referit apostolii în timpul lor, când au văzut lucrarea lui Dumnezeu şi au trăit împlinirea proorociilor biblice; Faptele apostolilor 13:40: „Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în prooroci: »Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.«”

Noi am spus de repetate ori că prima şi ultima generaţie creştină poartă o răspundere deosebită. Atunci s-a împlinit tot ce era promis pentru timpul acela; acum se împlineşte tot ce a fost făgăduit pentru timpul nostru. Dacă avem ochii deschişi, atunci nu ne cade greu să recunoaştem cum se împlineşte planul lui Dumnezeu şi cum ajunge lucrarea lui Dumnezeu la sfârşit şi la desăvârşire.

Noi privim ca un har deosebit de la Domnul, faptul că ne-a dat posibilitatea să împărţim hrana duhovnicească la timpul potrivit în toată Europa şi în toată lumea. Emisiunile noastre în limba germană, engleză şi rusă sunt ascultate de mulţi. Reiese din scrisorile primite că predicile fratelui Branham, traduse în diferite limbi, dau celor ce caută adevărul din toată inima o privire mai adâncă în planul de mântuire al lui Dumnezeu. Noi ştim că nu masele de oameni, ci numai o rămăşiţă va primi ceea ce a dat Dumnezeu pentru timpul acesta. Pavel a spus deja atunci în 2 Corinteni 2:14-17; versetul 15: „În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos pentru cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă de la moarte la moarte…” Totuşi, Dumnezeu călăuzeşte lucrarea Sa în triumfala desăvârşire spre sfârşit. Noi suntem convinşi, ca şi Avraam, că Domnul rămâne la Cuvântul Său şi noi credem toate făgăduinţele, fără a ne lăsa iritaţi.

Proorocul a spus (Habacuc 2:3): „Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.”

Noi avem de-a face cu Dumnezeul Cel viu şi cu Cuvântul Său cel sfânt. Credinţa noastră este ancorată în făgăduinţele Lui, şi acum avem nevoie de răbdare până la timpul împlinirii lor. Este scris în Evrei 10:36: „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.”

În toate timpurile când a fost adus un mesaj din partea Domnului, bărbaţi vrednici au ieşit şi au transmis mesajul mai departe. Aşa s-a întâmplat şi acum. Eu, personal, am avut posibilitatea să călătoresc în foarte multe oraşe, iar până acum am fost în exact 50 de ţări, pentru a vesti această Evanghelie scumpă. DOMNUL le-a deschis multora ochii şi inima şi le-a dăruit har, le-a deschis mintea ca să vadă împlinirea Sfintei Scripturi. Numai în anul acesta, pe lângă traducerile şi multiplele sarcini în misiune, am vizitat 24 de ţări. Nu a fost niciodată o astfel de vreme, în care Cuvântul lui Dumnezeu să fi fost descoperit într-un mod atât de puternic. În călătoriile mele de misiune, am trăit cum au venit oamenii din tot felul de biserici, predicatori din diferite denominaţii şi au fost cuprinşi de Duhul şi de Cuvântul Domnului. În ultima călătorie prin ţările africane, în noiembrie anul acesta, într-un oraş, biserica locală luterană a fost plină de oameni din diferitele organizaţii. Într-un alt oraş, biserica baptistă a fost plină, cu peste 1000 de suflete. Mulţi stăteau în picioare. La fel am păţit-o în biserica prezbiteriană. Preotul a spus: „Aşa ceva nu am păţit de 22 de ani de când sunt aici”. Chiar şi săli din oraşe s-au dovedit a fi prea mici. Pretutindeni deschide Domnul uşile şi netezeşte calea, pentru ca Cuvântul Său descoperit să ajungă la oameni. Ei recunosc că noi le aducem un mesaj din partea Domnului. 

Cu puţin timp în urmă, un pastor penticostal mi-a zis: „Frate Frank, de ani de zile am avut presimţirea că eu predic fără ca să am un mesaj pentru biserica locală”.

Noi toţi ştim că, în cele şapte mesaje către cele şapte Biserici, Domnul s-a adresat de fiecare dată către îngerul Bisericii. Numai acela este un trimis al Domnului, care a primit har de la Dumnezeu pentru a vesti mesajul pentru timpul în care trăieşte.

Noi ştim şi o spunem deschis şi convinşi de faptul că fratele Branham a primit mesajul Domnului pentru timpul acesta, în calitate de înger al Bisericii. Iar acum fiecare vestitor însărcinat de Dumnezeu va face din acest mesaj obiectul vestirii sale. Normal, predicatorii, în majoritatea lor, se vor purta cu mesajul Domnului la fel ca fariseii şi învăţaţii din zilele lui Ioan Botezătorul şi după aceea. Ei au trecut pe lângă lucrarea Domnului, învăţând şi predicând mai departe tâlcuirile lor oamenilor. Numai cine recunoaşte lucrarea lui Dumnezeu în timpul acesta, se va despărţi de tot şi va pune pe Hristos şi lucrarea Sa în centrul vestirii sale. Nouă nu ne trebuie onoare de la oameni, ci avem nevoie de onoare în faţa Domnului. Este cunoscut că fratele Branham a avut o însărcinare directă din partea Domnului, pe care nu o poate pretinde nimeni pentru sine însuşi din generaţia aceasta. Noi trebuie să ne distanţăm de toţi acei care fac din persoana fratelui Branham un cult, dacă este vorba despre devieri nesincere şi nebiblice din Cuvântul lui Dumnezeu - cu astfel de oameni nu avem nimic comun.

Noi credem că el a avut un mesaj din partea Domnului, iar prin mesajul acesta ne-a adus din nou înapoi la Cuvânt. Noi am ajuns acum în zilele în care totul va fi restituit şi reaşezat din nou, înainte ca Biserica din timpul sfârşitului să poată apărea într-o putere şi mărire mai mare ca la început, conform Cuvântului profetic: „Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi”.

Toţi acei ce s-au întors atunci din Babilon, adică din robie, au avut sarcina de a construi un templu nou. Nouă ne este cunoscut că istoria poporului Israel ne este dată ca un exemplu pentru Biserica nou-testamentară. Israelul a avut un început strălucit, dar apoi a urmat necredinţă şi nesupunere. Dar lui Dumnezeu I s-a făcut milă din nou de poporul Său. El i-a adus din nou în ţara făgăduită. Şi Biserica nou-testamentară a avut un început minunat, dar apoi a urmat un timp întunecat, din care vrea Dumnezeu să ne scoată acum şi să ne facă o Biserică plăcută Lui, ca la început. 

În timpul călătoriei mele prin Africa, m-am gândit mult la lucrarea deosebită a lui Dumnezeu din timpul aceasta. După un serviciu divin, eu m-am retras în camera mea, am citit din Vechiul şi Noul Testament, cu o adâncă dorinţă ca Domnul să-mi vorbească prin Cuvântul Său. Nu prea satisfăcut, am închis Biblia şi m-am rugat. Apoi am început din nou să citesc. Ochii mei au căzut pe textul din Hagai 2:18: „Uitaţi-vă dar, cu băgare de seamă, la cele ce s-au întâmplat până în ziua de azi, până în a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, din ziua când a fost întemeiat Templul Domnului, uitaţi-vă cu băgare de seamă la ele”. Când am citit asta, mi-am dat seama deodată că aici este vorba de aceeaşi lună şi zi în care a vorbit Domnul aici în biserica din Krefeld, în mod deosebit, prin vedenii şi proorocii, deci în 24.IX.1975.

Pe mine m-a cuprins o teamă sfântă. Eu am simţit puterea lui Dumnezeu, recunoscând că acelaşi Dumnezeu se îngrijeşte şi azi de lucrarea şi de poporul său. DOMNUL a spus: „Dar în ziua aceasta, Îmi voi da binecuvântarea Mea.”

DOMNUL a adus poporul Său înapoi. Proorocul Hagai avea un mesaj divin. Rămăşiţa, poporul a ascultat şi a recunoscut că el este trimis pentru ei. Mesajul era adresat celor întorşi din robia babiloniană. DOMNUL dăduse indicaţii precise la tot ce trebuia făcut.

Şi noi am primit şi am crezut mesajul Domnului prin însărcinarea fratelui Branham pentru timpul acesta. DOMNUL a spus: „Eu sunt cu voi!”; aşa sună Cuvântul Domnului. După aceea, Domnul a trezit duhul lui Zorobabel şi curajul rămăşiţei poporului, aşa că ei au venit şi au lucrat la templul Domnului, Dumnezeului oştirilor, începând cu data de douăzeci şi patru a lunii a şasea.

Ei au lucrat pentru slava acestei case. Hagai 2:6-9. Deşi lucrarea era în plină desfăşurare, după un timp a venit proorocia, în a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, care suna astfel: „Din ziua aceasta Îmi voi da binecuvântarea!”

Noi am simţit în decursul anilor în mod deosebit mâna lui Dumnezeu şi binecuvântările Lui. Dar de când El a vorbit prin descoperire profetică, totul este vizibil acum. O paralelă între timpul acela şi timpul nostru este vizibilă acum. Hagai a fost proorocul care a adus mesajul profetic, dar piatra de încheiere trebuia să fie pusă de Zorobabel. Poate acest lucru este de neînţeles pentru unii, pentru că decizia noastră ar fi ca să punem desăvârşirea lucrării lui Dumnezeu în mâna proorocului şi trimisului. Dar Domnul aranjează toate lucrurile după voia Sa.

Zorobabel nu era proorocul sau trimisul, dar el avea parte la ceea ce făcea Dumnezeu în timpul acela. Chiar şi poporul întreg a înţeles despre ce era vorba. Ei s-au adunat punând mâna la lucrarea lui Dumnezeu. Acum Biserica lui Dumnezeu se compune din multe mădulare, dar formează un singur trup, pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru slujba Sa. DOMNUL a spus: „Eu sunt cu voi!” El nu a spus asta la singular: „Eu sunt cu tine!”, nu, toţi au fost cuprinşi de mesaj şi au trăit timpul în care a binecuvântat Domnul lucrarea mâinilor lor. Toţi cei ce au auzit în timpul acesta mesajul lui Dumnezeu, sunt răspunzători şi au parte la lucrarea lui Dumnezeu. Aceeaşi făgăduinţă: „Eu sunt cu voi!” ne-a dat-o şi nouă Domnul. Mai mult nu avem nevoie în timpul acesta. Cei întorşi din robie au zidit uniţi la Templul Domnului. Nu s-a întâmplat ca unii din ei să clădească ceva aparte pentru interesul lor. De aceea, trebuie să deosebim şi în timpul acesta pe cei ce zidesc pentru interesul propriu şi pe acei ce sunt mădulare în Trupul Domnului, care zidesc pe fundamentul sfânt al apostolilor şi al proorocilor şi unde Domnul Isus Hristos însuşi este piatra unghiulară, pe acei ce se lasă folosiţi prin diferite slujbe şi daruri. 

Dumnezeu a spus mai departe către prooroc: „Lucraţi, căci Eu sunt cu voi!” Sunt mulţi în zilele noastre care ştiu că Domnul a fost cu fratele Branham, dar asta nu ne este îndeajuns. Noi suntem recunoscători pentru asta, dar nu ne oprim aici. DOMNUL trebuie să fie cu noi aşa cum a fost şi cu robul şi proorocul Său, dacă vrem să se împlinească cu noi, ceea ce a făgăduit Domnul prin gura proorocului. Noi ştim că este scris: „Unde nu clădeşte Domnul casa, acolo lucrează lucrătorii degeaba, iar unde nu păzeşte Domnul, acolo păzesc paznicii degeaba.”

Noi ştim că Domnul are lucrarea Sa cu noi şi că El ne păzeşte de sus. Făgăduinţa pe care a dat-o Domnul poporului Israel la ieşirea din Egipt nu-şi pierduse valabilitatea, ci, din contră, pentru cei întorşi făgăduinţa avea valabilitate deplină, pentru că ei îşi aduceau aminte după sosirea în ţara lor de lucrarea lui Dumnezeu de la început şi de făgăduinţele Lui. 

Şi noi trebuie să ştim în timpul acesta că Domnul stă la Cuvântul Său. Noi am ieşit din toate şi stăm acum la dispoziţia Domnului. Făgăduinţele Lui rămân valabile; asta noi o credem din toată inima. Aşa că noi putem recunoaşte şi s-o trăim în fiecare zi din nou, felul cum lucrează Duhul Său în mijlocul nostru. Făgăduinţa care ne-a fost dată de Domnul Isus Hristos spune: „Unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, acolo voi fi în mijlocul lor.”

Acolo unde se descoperă voia lui Dumnezeu printr-un mesaj divin, acolo lucrează şi Duhul şi creează ceva nou în viaţa fiecărui mădular şi în Biserică. Era deci necesar mesajul şi Cuvântul profetic pentru timpul acesta, adică „Aşa vorbeşte Domnul!” din Cuvântul Său, înainte ca Duhul Său să lucreze din nou. Noi putem urmări şi cerceta istoria, ca să constatăm că Duhul Domnului a lucrat tot acolo unde a fost adus un mesaj din partea Domnului. Fără îndoială, noi trăim înaintea revenirii Domnului Isus Hristos. DOMNUL a trimis pe robul şi proorocul Său, înainte ca să vină ziua cea mare şi înfricoşată. Atunci a răsunat vestea: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: »Încă puţină vreme, şi voi clătina încă odată cerurile şi pământul, marea şi uscatul;«” În Evrei 10 citim: „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi.” DOMNUL va clătina încă o dată cerurile şi pământul şi totul ce nu poate rezista înaintea Sa. Fără ca noi să ne referim la un anumit timp, ştim totuşi că Domnul va încheia lucrarea Sa cu Biserica, cu poporul Israel şi cu toate naţiunile. Într-un mesaj biblic găsim întotdeauna Harul dar, la fel, şi judecata; Har pentru cei ce cred, iar judecată pentru cei ce nu cred. Nu este necesar ca să tâlcuim lucrurile viitoare, pentru că vedem deja împlinirea lor. Acum depinde numai ca fiecare şi Biserica în întregime, să recunoască calea şi voia Domnului şi să asculte mesajul profetic pentru timpul acesta, pentru ca Duhul lui Dumnezeu să poată lucra în mijlocul nostru. DOMNUL a început să binecuvânteze şi făgăduinţele Lui se împlinesc. Evreii sunt întorşi din Babilon, în unitatea lor, şi duhul de unitate care domnea între ei, ne sunt o pildă bună. Ei toţi ascultau acelaşi mesaj, aveau aceeaşi cunoştinţă şi înţelepciune şi toţi au pus mâna la lucru.

Fiecare făcea ce i se încredinţa. În acelaşi mod trebuie să se descopere unitatea Duhului în Biserică, acum la sfârşitul vremurilor, la fel cum era la început. Noi trebuie să lăsăm gândurile noastre la o parte, să părăsim cărările proprii, să încetăm cu orice lucrare proprie în Împărăţia lui Dumnezeu şi să rugăm pe Domnul ca să ne dăruiască har, ca să ne cunoaştem sarcina şi locul în Biserica şi Împărăţia Lui. Acum depinde de fiecare în parte. Credem din toată inima că strălucirea lui Dumnezeu va fi la sfârşit mai mare, se va descoperi mai puternic decât la început. La Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile. Noi nu privim la lucrarea oamenilor, ci la Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a desăvârşit lucrarea la Golgota, iar acum o duce la încheiere şi desăvârşire. Biserica Lui va fi înzestrată cu aceiaşi putere biruitoare şi cu puterea de înviere; aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El, vor fi găsite în mijlocul Bisericii. De ani de zile am trăit şi am văzut lucrarea Duhului în mijlocul nostru, iar acum am devenit martori la felul cum împlineşte Domnul tot ce a făgăduit prin proorocii şi vedenii. 

Lucrarea deosebită era şi în timpul lui Hagai, în mijlocul acelora ce s-au întors după Cuvânt în ţara sau în oraşul făgăduit, pentru ca să se poată împlini cu ei Cuvântul făgăduit. Atunci a spus Dumnezeu: „Duhul Meu lucrează în mijlocul vostru…acum voi binecuvânta din nou!” De aici învăţăm că Duhul Domnului lucrează acolo unde oamenii sunt dispuşi să asculte Cuvântul pentru timpul lor, să-l creadă, să primească în inimă mesajul divin şi să recunoască ce face Dumnezeu în timpul lor. Din cuprins reiese că sămânţa nu trebuie să rămână mai departe în hambar, ci trebuie semănată, iar apoi să aducă rod bun.

Oriunde se clădeşte pe fundamentul sănătos, pe Isus Hristos, piatra unghiulară cea scumpă, acolo poţi clădi fără grijă până când va veni El ca piatra de încheiere. Scopul acestui mesaj pentru timpul sfârşitului este ca să ne întoarcem la fundamentul original, la învăţătura şi puterea lui Dumnezeu, aşa cum era ea la început. Cel ce asculta în timpul acela glasul proorocului, asculta de fapt Cuvântul lui Dumnezeu. DOMNUL Isus umblă, de fapt, printre cele şapte sfeşnice. Glasul Lui este ca vuietul unor ape mari şi tunete. El însuşi vorbeşte prin solul Său. Despre cei ce sunt trimişi de El, spune: „Cine vă ascultă pe voi, Mă ascultă pe Mine. Cine vă primeşte, acela Mă primeşte pe Mine.”

Noi credem că slujba profetică a fratelui Branham şi mesajul sfârşitului sunt o vorbire directă pentru poporul Său din timpul acesta. Mai departe, noi credem că Domnul nu a încetat să lucreze, ci, în aceste zile, El îşi aduce lucrarea la încheiere, aşa cum a făgăduit-o.

Actualităţi

De multe ori suntem întrebaţi ce se va întâmpla în timpul următor şi cât va mai dura încă până la revenirea Domnului Isus Hristos. Ziua şi ceasul revenirii Sale nu-l ştie nimeni, nici îngerii din cer. Fiul nu a ştiut-o în calitatea Sa de om, când era pe pământ. De aceea, noi trebuie ca să fim treji şi să ne rugăm, ca să fim găsiţi vrednici să putem scăpa de tot ce va veni asupra acestui pământ.

Noi trebuie să rămânem lucizi, să ne vedem de lucru şi să trăim astfel ca şi cum ar dura încă mult timp până la venirea Domnului, dar, în interiorul nostru, să fim pregătiţi în orice clipă pentru întâlnirea cu Domnul. Încă niciodată nu au avut oamenii dreptate, stabilind un timp pentru sfârşitul tuturor lucrurilor. Faptul că noi trăim acum în timpul sfârşitului, rămâne în afara întrebărilor. Făgăduinţele biblice se împlinesc cu poporul Israel, cu Biserica şi cu toate popoarele; asta se vede desluşit. Dar nimeni nu poate spune dacă mai durează săptămâni, luni sau ani. De multe ori s-a împlinit deodată tot ce promisese Domnul. De multe ori suntem întrebaţi când se va rupe şi se va scufunda partea vestică a Statelor Unite (California, San Francisco) sau când va fi distrusă S.U.A., aşa cum a afirmat fratele Branham. Un lucru e sigur: tot ce au spus proorocii sub inspiraţia Duhului sau tot ce au văzut în vedenii, se va întâmpla.

Fratele Branham a spus doar că până în 1977 se va împlini tot ce a văzut el în vedenie în anul 1933. El a subliniat că aici nu e vorba de o proorocie, ci de o prezicere, văzând rapida desfăşurare a lucrurilor. El nu a stabilit niciodată timpul venirii Domnului Isus. Asta nu o ştie nimeni. Noi trebuie să vedem că sunt lucruri ce se vor întâmpla înaintea răpirii Bisericii şi sunt lucruri care se vor desfăşura după aceea. Cine vrea să stabilească data şi timpul, va ajunge într-o criză internă, împingând şi pe alţii. Noi trebuie să ne mulţumim cu faptul că ştim că toate lucrurile se află în mâna Domnului. El stabileşte timpul când se va întâmpla totul. Dacă este vorba de texte biblice, atunci putem recunoaşte din cuprinsul întreg în ce timp va avea loc împlinirea unei făgăduinţe. Dacă avem de-a face cu expuneri făcute de fratele Branham, la fel nu este uşor să stabileşti timpul precis al împlinirii lor. De fapt, asta nu ne ajută cu nimic dacă am şti aceste lucruri. Important este ca noi să ne lăsăm pregătiţi ca să putem întâmpina pe Domnul. Fratele Branham a spus că împărăţiile lumeşti îşi vor găsi sfârşitul aşa cum toate au avut şi un început. Deodată va apare scrisul pe perete, sentinţa va fi pronunţată şi executată. Este posibil ca într-o bună zi cele două supra-puteri să ajungă una în faţa celeilalte, fie pentru problema Orientului Mijlociu, Israelul, sau din cauza altor diferenţe. Două supra-puteri nu stau mult timp una lângă cealaltă. Ele îşi vor măsura puterile. Faptul că America va fi cea care va fi trasă pe sfoară, reiese din cele ce a văzut fratele Branham, adică S.U.A. va fi distrusă. Măsura nelegiuirii s-a umplut de tot şi asta nu o vedem numai la cei ce tăgăduiesc pe Dumnezeu, ci şi la acei ce Îl batjocoresc.

Astfel s-a scris în ultimul timp în ziare despre o nouă Biblie „comună”, la care au lucrat vreo 70 de teologi din ţările de limba germană (Elveţia, R.F.G., Austria şi R.D.G.). În cartea aceasta nu mai scrie „Duhul lui Dumnezeu se mişca deasupra apelor”, ci „vânturile se mişcau deasupra apelor”. La diferite texte se vede clar să această traducere nouă are un singur scop: să distrugă ultima credinţă în inspiraţia adevărului şi Cuvântului dumnezeiesc. 

Noi trăim într-un timp în care oamenii se încred în ei foarte mult, se măsoară unii cu alţii, este chiar mai rău ca în zilele Sodomei şi Gomorei. Cei adevăraţi şi sinceri se întorc înapoi la Dumnezeu, ei ţin tare de Cuvânt şi de credinţa în Domnul Isus Hristos, iar ceilalţi cad în lepădarea de credinţă totală, despre care a scris deja apostolul Pavel. Numai rămăşiţa poporului mai ascultă de glasul Domnului. DOMNUL îi cunoaşte pe ai Săi şi îi călăuzeşte minunat. Ei rămân cu adevărul în mijlocul minciunilor, cu lumină în mijlocul întunericului şi cu viaţă duhovnicească în mijlocul celor morţi şi fără credinţă.

Urare de Anul nou

Un poet spunea: „Ce repede trece timpul…” Abia a început un an şi deja ne găsim la sfârşitul lui. Oricine se gândeşte la cele întâmplate în ultimele luni. Pentru noi, anul 1975 a fost un an bogat şi unul din cei mai binecuvântaţi pe care ni i-a dăruit Domnul prin har. Eu sunt sigur că, pentru onoarea Numelui Său, s-a adunat mult rod. Toţi copiii adevăraţi se întreabă dacă Domnul a putut să-i folosească pentru onoarea Sa şi pentru folosul şi binecuvântarea altora. Nu sunt întotdeauna faptele mari, ci lucrurile mici şi mărunte, prin care putem fi o binecuvântare pentru alţii. Deja un cuvânt la timpul potrivit, un ajutor pentru un nevoiaş poate să aducă binecuvântarea Domnului. Începem anul nou cu încredere deplină. În exterior nu arată totul bine. Masele de oameni sunt neliniştite din cauza şomajului, scumpirea vieţii şi alte stări care domină acum între popoare. Recesiunea care cuprinde tot pământul dă un ton neplăcut. Ce va aduce viitorul? Încurajările de tot felul nu schimbă cu nimic faptul că totul merge în jos. Culmea economiei este în urma noastră, prezicerile optimiste nu se văd, gradul atins în trecut nu se mai repetă. Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Israelul este semnalul cel mai important în timpul nostru. Ei sunt adunaţi din lume şi sunt născuţi ca o naţiune nouă. Evanghelia se mai vesteşte o dată de mărturie până la capătul pământului. DOMNUL aşteaptă numai după pregătirea şi desăvârşirea Bisericii Sale, pe care trebuie s-o răpească înainte ca să vină pustiirea asupra pământului.

Noi nu ne îngrijorăm şi nu ne necăjim despre lucrurile pământeşti. Orice ar veni, noi vrem să mulţumim lui Dumnezeu pentru timpul cel bun; vom primi şi răul când va sosi. Dorinţa noastră este ca să ne apropiem de Domnul cât mai mult, să fim lămuriţi şi curăţiţi. Orice ar veni, ne va fi de un real folos, ca să ne dezlegăm de tot şi să se creeze o dorinţă în noi pentru a fi cu Domnul în veci. De multe ori suntem întrebaţi cine stă în spatele acestei misiuni mondiale şi cine suportă toate cheltuielile. Mulţi sunt miraţi că nu vorbim despre bani, iar ajutorul nostru nu cere nimănui nici o socoteală de plată. Noi nu am folosit niciodată vreun motiv sau prilej pentru a cere bani. Noi credem că lucrarea aceasta este lucrarea Domnului. El S-a îngrijit de la început şi a îndemnat inimile oamenilor pentru a-şi aduce partea lor în lucrare. Când mă gândesc în câte ţări am trimis ajutoare într-un fel sau altul… Da, Domnul ne-a dat cele necesare; am avut totul la dispoziţie, iar acum mai rămâne să mulţumim lui Dumnezeu, în primul rând, şi vouă tuturor care aţi purtat această lucrare în rugăciunile voastre, aţi sprijinit-o cu darurile voastre. La fel ca apostolul Pavel, putem scrie şi noi că nu am umblat după un câştig necinstit. Mai mult, ne-am jertfit cu totul pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom răscumpăra şi timpul care mai este înaintea noastră, vom sprijini sub orice formă lucrarea lui Dumnezeu şi vom avea grijă ca mesajul sfârşitului să ajungă fără piedici până la capătul pământului. 

Dorim ca binecuvântarea lui Dumnezeu să se odihnească asupra celor ce se jertfesc pentru lucrarea misiunii şi o poartă în rugăciune şi cu daruri benevole. 

Răsplătirea o va primi fiecare în veşnicie. Eu vreau să vă mulţumesc simplu, dar din inimă, şi spun fiecăruia din voi mulţumirea mea adâncă. Vă rog să vă gândiţi în rugăciunile voastre şi la mine, dar mai ales la lucrarea lui Dumnezeu, prin rugăciune şi fapte. 

Din însărcinarea lui Dumnezeu, lucrând,

Fratele Frank.