Свободная народная Миссия

Исисус Христос вчера и сегодня и во веки Тот же. Евр.13:8

Язык:

Pentru ce a fost dat Duhul Sfînt? / William Branham

Язык: Румынский

Другие языки




(Wozu wurde der Heilige Geist gegeben?)

17. 12. 1959, Jeffersonville, Indiana - SUA

Ieri seară am vorbit despre tema: „Ce este Duhul Sfînt?“ Noi am recunoscut că în aceasta este cuprins tot ceea ce ne-a făgăduit Dumnezeu. În aceasta este cuprins tot ce are nevoie Biserica lui Dumnezeu. Noi am observat că El este pecetea, Mîngîietorul, odihna, bucuria, pacea şi învierea (Rom. 8, 11). Tot ce i-a făgăduit Dumnezeu Bisericii Sale, este în Duhul Sfînt.

Cu ce scop a trimis Dumnezeu, Duhul Sfînt? Pentru ce a fost El dat? Dacă este ceva aşa de mare, atunci noi trebuie să recunoaştem pentru ce L-a trimis Dumnezeu.

Noi vrem să mai vorbim dacă El este prezent pentru voi; cum Îl primiţi voi şi cum recunoaşteţi că L-aţi primit. Pe baza Sfintei Scripturi trecem prin această temă, căci un text biblic îl luminează pe celălalt. În orice caz, Scriptura este decisivă. După aceea, cei care vor să primească Duhul Sfînt pot să vină în faţă. Eu sper că prin aceasta începe trezirea şi este continuată prin Duhul Sfînt.

Eu cred că mîine seară vor fi mulţi în aceste încăperi pentru adunare. Eu am impresia că ar fi bine dacă cîţiva predicatori şi oameni care au experinţă, i-ar conduce pe alţii în rugăciune pentru primirea Duhului Sfînt, fie în case sau aici. Cine este interesat, poate să se anunţe. Noi am fi bucuroşi pentru colaborarea voastră, pentru că eu ştiu că toţi sînt interesaţi. Este foarte important.

Gîndiţi-vă: „Cine salvează pe altul de pe drumul pierzării, va salva sufletul lui şi o sumedenie de păcate vor fi acoperite.“ Mireasa lui Hristos este înfometată şi însetată. Ea se află în durerile naşterii, pentru a fi născuţi copiii lui Dumnezeu.

Acum vrem să ne aplecăm capetele pentru rugăciune, înainte de a citi din Scriptură. Înainte de rugăciune, aplecaţi-vă capetele, şi dacă aveţi o problemă, ridicaţi mîna şi ziceţi: „O, Dumnezeule, eu îmi ridic mîna. Eu am o problemă. Eu mă rog ca Tu să Mă ajuţi, o, Doamne." Dumnezeu să vă binecuvînteze pe toţi. EL vă vede mîinile.

Tatăl nostru ceresc, noi ne apropiem acum de Tine prin rugăciune. Rugăciunile copiilor Tăi s-au înălţat fără îndoială deja din acest loc. Cîntările au fost cîntate, inimile noastre sînt pline de bucurie, ridicate în slava lui Dumnezeu.

David a spus că trebuie să aducă o problemă în adunarea sfinţilor. În seara aceasta au ridicat mulţi mîinile pentru rugăciune, circa 80 de procente din cei prezenţi în această clădire. Asta arată, o, Doamne, că noi nu putem trăi fără Tine. Noi trebuie să Te avem zi de zi. TU eşti viaţa noastră, bucuria noastră, sănătatea noastră, puterea noastră, armura noastră, scutul nostru împotriva duşmanilor. Fără Tine nu am putea să luptăm lupta vieţii. Ar fi imposibil pentru noi. Noi depindem cu totul de Tine, căci noi ştim că mergem printr-o ţară întunecată şi tristă. Din toate părţile ne atacă duşmanul şi ne pune capcane. O Doamne, drumul este plin de capcanele duşmanului, care vrea să ne biruiască.

Noi ştim că la sfîrşitul drumului nostru trebuie să trecem prin valea morţii. Noi vrem să Te cunoaştem deja acum şi să ştim că Tu ne ţii mîna şi noi ţinem mîna Ta strîns, astfel încît avem această siguranţă ancorată. Cînd vom ajunge apoi la ultimul moment mare din viaţa noastră şi trebuie să trecem prin poarta morţii, ca apoi să putem spune: „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui.“ (Fil. 3, 10). „Eu ştiu, cînd va striga El, voi învia dintre morţi.“

Dumnezeu Tatăl nostru, noi ne rugăm ca Tu să asculţi problemele noastre şi să binecuvîntezi această adunare. Binecuvîntează cuvintele Tale. Dacă eu voi spune ceva ce este împotriva voiei Tale, Tu mai ai încă putere să-mi închizi gura, cum ai făcut-o cu leii la Daniel. Doamne, noi Te rugăm să deschizi urechile şi inimile în seara aceasta. Creează în ei o sete şi o foame. Fie ca ei să primească o astfel de sete, încît să nu poată nici să doarmă, nici să se odihnească, pînă va veni Mîngîietorul.

Noi credem că noi trăim în ultimele zile, în umbra venirii Sale. Cu acest scop sînt destinate aceste mesaje, o, Doamne, ca oamenii să asculte şi să se lase avertizaţi. Fie ca noi să ieşim din noi în seara aceasta şi să punem totul la o parte şi să spunem: "Doamne, Dumnezeul nostru, noi primim tot ce ne dai. Fie ca Duhul Tău Sfînt să mă cerceteze şi să mă formeze după voia Ta. Eu îţi predau inima Ţie, puterea mea, totul." Doamne, ascultă-ne. Noi nu sîntem aici pentru a fi văzuţi în seara aceasta. Noi nu sîntem aici pentru că nu avem unde să mergem altundeva. Noi sîntem aici cu un scop sfînt, serios; inimile noastre să Ţi le predăm Ţie şi să ne apropiem de Tine. TU ai făgăduit: "Dacă noi ne apropiem de Tine, atunci şi Tu Te vei apropia de noi." De aceea sîntem aici. Cine vine înfometat aici, nu va ieşi flămînd. Isus spune: "Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!" Noi avem siguranţa că dacă ne vom ruga pentru pîine, nu vom primi pietre. Dacă ne vom ruga pentru peşte, nu vom primi şerpi.

O, Dumnezeule, Tatăl nostru, Tu ne vei hrăni cu mana cerească, cu Cuvîntul Tău, şi Duhul Tău va depune mărturie. Răspunde la rugăciunile noastre în timp ce Te aşteptăm mai departe. Noi ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vrem să deschidem împreună la Ioan 14 şi să începem cu vers. 14. Aici veţi găsi legătura cu tema despre care vom vorbi astăzi. Acestea sînt cuvintele pe care le-a vorbit însuşi Isus. De aceea noi ne putem odihni în siguranţa că va fi aşa cum a spus-o El. Cerurile şi pămîntul vor trece, dar Cuvîntul Lui nu va trece.

„Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. (Ce făgăduinţă binecuvîntată) Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngîietor (Avocat), care să rămînă cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămîne în voi, şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sînt în Tatăl Meu, că voi sînteţi în Mine, şi că Eu sînt în voi."

Despre acest text biblic vom vorbi în mod special. Eu vreau să citesc încă o dată versetul:

„În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sînt în Tatăl Meu, că voi sînteţi în Mine, şi că Eu sînt în voi. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.“

„Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: ,Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii? Drept răspuns, Isus i-a zis: ,Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvîntul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvîntul pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis. V-am spus aceste lucruri cît mai sînt cu voi. Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu."

Isus a spus:

„În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sînt în Tatăl Meu, că voi sînteţi în Mine, şi că Eu sînt în voi.“

Voi ştiţi că predicile sînt înregistrate pe benzi. Un om de afaceri creştin din Louisville mi-a telefonat şi mi-a zis: „Billy, este o ruşine că aceste mesaje ca cel de ieri seară, nu este predicat în prezenţa a 40 000 de oameni, în loc de 450.“

Eu am spus: „Domnule, în 6 luni vor fi auzite în toată lumea. Aceste benzi vor fi trimise în toată lumea.“

Aici învăţăm ceea ce credem că este adevărul, căci Dumnezeu l-a confirmat printre noi ca fiind adevărul.

Care este scopul lui Dumnezeu, pentru trimiterea Duhului Sfînt? Tema noastră se bazează pe Ioan 14, de la vers. 14. Scopul principal pentru care a trimis Dumnezeu Duhul Sfînt, constă în faptul ca Dumnezeu însuşi să locuiască în Biserica Lui şi să împlinească planul Său prin ea. Dumnezeu era în Hristos şi a împlinit planul Său. Acelaşi Dumnezeu este în Biserică şi împlineşte lucrarea prin Biserică.

Noi ştim ce este Duhul Sfînt. Ieri seară am văzut că El este Dumnezeu. Dacă noi ne gîndim la Dumnezeu ca Tată, Isus ca Fiul şi la Duhul Sfînt, asta nu înseamnă, cum se spune astăzi, că sînt trei dumnezei diferiţi. Dumnezeu se face de cunoscut sub trei forme diferite.

Noi avem voie să spunem aşa. Tot ce a fost Dumnezeu, era aşezat în Hristos. Întreaga Lui plinătate era în Hristos, căci aşa este scris:

„Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.“ (Col. 2, 9).

Tot ce a fost Iehova, a fost descoperit în Hristos, şi tot ce era în Hristos, s-a revărsat în Biserică. Nu în fiecare în parte, ci în întregul trup. Indiferent unde ne adunăm, acolo avem puterea. Tot ce era în Dumnezeu, s-a revărsat în Hristos, tot ce era în Hristos, este în voi.

„Dumnezeu s-a descoperit în trup şi a locuit printre noi.“

Să citim în 1. Tim. 3, 16:

„Şi fără îndoială mare este taina evlaviei … Cel ce a fost arătat în trup …“

Iehova a devenit trup şi a umblat pe pămînt, El putea fi văzut şi atins.

Voi ştiţi, Filip a întrebat în Ioan 14: „Doamne, arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns." Apoi Isus a spus către el: "De atîta vreme sînt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: Arată-ne pe Tatăl?" Dumnezeu a devenit om!

Tatăl era Dumnezeu deasupra noastră. Dumnezeu Tatăl era deasupra lui Moise şi copiii lui Israel în stîlpul de foc. În Hristos era Dumnezeu cu noi. EL a umblat, a vorbit şi a mîncat cu noi. Dumnezeu deasupra noastră — Dumnezeu cu noi, şi acum Dumnezeu în noi. Tot ce era în Hristos, s-a revărsat în Biserică. Ce este? Dumnezeu lucrează în voi. Indiferent unde în lume, dacă El are nevoie de voi, vă cheamă şi lucrează prin voi, aşa cum Îi place. Cît de mulţumitori ar trebui să-I fim lui Dumnezeu pentru aceasta. Duhul Sfînt a fost trimis cu acest scop în Biserica Lui, pentru ca Dumnezeu să locuiască acolo şi să împlinească în fiecare epocă voia lui dumnezeiască.

Dacă oamenii rîd de voi, atunci de fapt nu rîd de voi, ci de El, care v-a trimis pe voi. Isus a spus: "Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!" (Mat. 5, 11). Mai este scris: "De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi." (2. Tim. 3, 12).

Cînd Dumnezeu însuşi s-a făcut de cunoscut în Hristos, L-au urît. Cine L-a urît cel mai mult? — bisericile. Bisericile L-au urît mai mult ca beţivii, L-au urît mai mult decît toţi ceilalţi oameni. De aici recunoaştem sensul cuvintelor: „… pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte.“

EL a venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit, dar cei care L-au primit, acelora le-a dat putere să devină copii ai lui Dumnezeu, şi anume acelora care cred în Numele Lui (Ioan 1, 12).

O, cum ar trebui să-L iubim şi să ne rugăm. Scopul lui Dumnezeu era să restabilească părtăşia.

Înainte de a continua cu acest text, vreau să spun următoarele: În zilele lui Rut era o lege a răscumpărării. Cînd Naomi a părăsit ţara din cauza foametei, ea a mers în ţara moabiţilor — care se pot compara cu creştinii căldicei, nominali, căci moabiţii erau urmaşii fiicei lui Lot. Ei erau creştini aşa-zişi amestecaţi.

Bărbatul lui Naomi şi cei doi fii au murit. Pe cînd ea era pe drumul spre casă împreună cu Rut şi cu cealaltă noră Orpa, Orpa a spus că se întoarce în ţara ei la dumnezeii ei, biserica ei şi poporul ei. Naomi a încercat să o convingă pe Rut să meargă înapoi. Dar ea a spus: 

„… poporul tău va fi şi poporul meu, şi Dumnezeu tău va fi şi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decît moartea!"

Aşa este cineva care este cuprins. Pe ea nu o interesa, chiar dacă neamurile ei ar fi spus: „Nu merge acolo ca să devii o sfîntă.“

Rut nu s-a lăsat dusă în eroare. Un scop dumnezeiesc urma să se împlinească în viaţa ei. Aşa de sigur cum voi flămînziţi în seara aceasta după Duhul Sfînt, este ceva în voi care vă constrînge, căci Dumnezeu trebuie să împlinească un scop în viaţa voastră, ca atunci la Rut.

Este minunat, eu trebuie să mai vorbesc un pic despre aceasta. Voi cunoaşteţi toţi întîmplarea cu Rut. Ea culegea spice de pe cîmp şi a găsit trecere înaintea lui Boaz. Înainte de a o putea lua de nevastă, el trebuia să răscumpere tot ce-i aparţinea lui Naomi conform legii de răscumpărare. Numai o rudă apropiată putea să răscumpere moştenirea pierdută. Legătura rudeniilor trebuia să se ţină, pentru a se putea face răscumpărarea. Răscumpărătorul trebuia să întărească răscumpărarea la poarta cetăţii ca dovadă că el a răscumpărat tot ce-i aparţinea lui Naomi. La răscumpărare omul îşi scotea încălţămintea şi o dădea celuilalt (Rut 4, 7).

Boaz a zis poate în faţa bătrînilor cetăţii: „Tot ce i-a aparţinut lui Naomi, este răscumpărat în ziua aceasta.“ În felul acesta a făcut-o Dumnezeu. EL a urmat propria Lui lege. Dumnezeu nu ne poate da o lege, şi pentru Sine să folosească alta. EL urmează propria Lui lege.

Pentru ca Dumnezeu să poată răscumpăra Biserica pierdută, lumea pierdută, creaţiunea pierdută, a venit El, care ca Dumnezeu este nesfîrşit, a venit ca rudă la noi, a devenit om, un Fiu pe care L-a zămislit El în trupul Mariei. Apoi a confirmat-o prin propria Lui mărturie. În afara porţilor Ierusalimului a fost atîrnat între cer şi pămînt, a murit, şi prin aceasta a răscumpărat totul. Prin vărsarea Lui de sînge El a sfinţit Biserica Lui, pentru ca El să poată locui acolo şi să aibe grijă de ei. Părtăşia pierdută, care era la început în grădina Eden, cînd Dumnezeu cobora seara, a fost restabilită. Aţi observat: Dumnezeu a coborît în răcoarea serii, la apusul soarelui. Cînd începe să se întunece, se întîmplă ceva curios în oameni. Creştinii se gîndesc la Dumnezeu şi slujbe dumnezeieşti. Noi observăm apusul soarelui şi recunoaştem că şi soarele nostru apune.

EL a venit în răcoarea serii pentru a avea părtăşie cu ei. Această părtăşie s-a pierdut, căci păcatul nu L-a mai admis. Apoi El a venit în trup şi a locuit printre noi, pentru a-Şi făuri din nou un drum înspre oameni. EL a trăit ca om, pentru a aduce oamenii iarăşi în starea părtăşiei cu El, şi pentru a primi înapoi drepturile pierdute de la Dumnezeu. Asta a făcut El. Pentru acest scop a fost dat Duhul Sfînt.

Este Dumnezeu Tatăl care locuieşte în voi, pentru a desăvîrşi planul Său de mîntuire. EL lucrează prin voi, vă face lucrătorii Lui şi vă dă vouă, celor care aţi căzut şi aţi fost pierduţi, un loc şi partea cuvenită. EL vă dă Duhul şi dragostea Lui, pentru ca voi să-i căutaţi pe cei pierduţi, aşa cum a făcut-o El în grădina Eden. „Adam, Adam, unde eşti?“ Astfel lucrează Duhul Sfînt la femei şi bărbaţi. Dacă El ajunge la inimile noastre şi le atrage pentru a locui apoi în ele, atunci avem dorinţa şi cerinţa după sufletele pierdute. În aceasta dau greş bisericile de astăzi. Nu este destulă mişcare a Duhului Sfînt. Mergeţi afară după sufletele pierdute şi muritoare. Astăzi este vorba numai de a-şi face un nume, o biserică, o clădire, în loc să cîştige suflete. Este foarte trist.

Dumnezeu s-a revărsat în Hristos. Hristos s-a revărsat în Biserică. Acum fiţi atenţi! „În ziua aceea veţi recunoaşte că Eu sînt în Tatăl şi voi sînteţi în Mine, şi Eu în voi.“ În ziua aceea veţi recunoaşte şi veţi vedea întregul plan de mîntuire.

Dumnezeu a coborît, (prin revărsarea Duhului Sfînt) pentru a trăi împreună cu poporul Lui şi să locuiască împreună cu ei, pentru a avea părtăşie.

Atunci cînd El aduce Biserica în starea în care poate să le vorbească, pînă acolo încît El să se reverse prin ei, să-i iubească, să convingă şi să aibe părtăşie, atunci Edenul este restabilit. EL va aduce înapoi Biserica Lui pînă acolo unde L-a părăsit, înapoi la Eden, înainte de căderea în păcat. Acolo s-a întîmplat păcatul, şi acolo este adusă înapoi, într-o stare curată prin mîntuire. Adusă înapoi în starea originală.

Biserica este de multă vreme în lume. După epoca întunecată de 1500 de ani, a revenit din nou prin Reformă. Luther a fost primul informator, care s-a ridicat după apostoli. În timpul acela Dumnezeu a revărsat în neprihănire un pic din Duhul Lui. În zilele lui Wesley, El a revărsat ceva mai mult în sfinţire din Duhul Lui. Acum, cînd noi ne apropiem de timpul sfîrşitului, Dumnezeu umple Biserica Lui. Priviţi şi constataţi dacă este adevărat sau nu.

Observaţi timpul lutheran, mai ales voi, care aţi citit istoria. Priviţi acea trezire şi ce s-a făcut atunci. Dar cu atît mai mult a fost trezirea lui Wesley. Ei aveau mai multă putere, deşi au fost în minoritate.

Priviţi ce s-a întîmplat în zilele trezirii penticostale — ce străpungere puternică.

Ziarul catolic „Our Sunday Visitor“ a scris că 1 500 000 s-au pocăit într-un an, mai mult decît în toţi anii împreună. Catolicii pretind numai 1 000 000 cîştigaţi. Ei recunosc în ziarul lor că penticostalii i-au întrecut. Nu uitaţi! La început ei au fost în minoritate undeva la colţul străzii cu o ghitară. Femeile nu puteau să-şi cumpere nici măcar o pereche de ciorapi noi. Mai demult ei au fost săraci, trebuiau să lucreze mult pentru pîinea copiilor lor. Dar cum este astăzi?

Ea se prezintă ca biserica cea mai puternică din lume. Nu în ochii lumii, dar în ochii lui Dumnezeu. EL o demonstrează prin ceea ce face pentru ea. EL însuşi se revarsă în ei.

Fiţi atenţi ce s-a întîmplat. Dumnezeu a pus plinătatea Lui în ei. Acum priviţi drumul Bisericii din timpul lui Luther şi Wesley pînă la mişcarea prezentă penticostală, şi fiţi atenţi la timpul în care ne aflăm noi prin acelaşi Duh Sfînt, dar într-o măsură mai mare. Cine a fost mîntuit în timpul lui Luther, a primit o parte din Duhul Sfînt. Cine a primit sfinţirea în timpul metodiştilor, a ştiut că este o lucrare a Duhului Sfînt. A fost o parte a Duhului Sfînt. Ei pot fi desăvîrşiţi numai împreună cu noi (Evrei 11, 40).

În timp ce a început să lumineze lumina în ultimele zile, Dumnezeu aşteaptă ceva mare de la noi. Căci cui îi este dat mult, de la acela se cere mult. De la noi va cere mult mai mult decît în epoca lui Luther şi Wesley, căci noi umblăm într-o lumină mai mare, într-o putere mai mare şi cu o mărturie mai mare, decît au avut-o ei. Noi avem acum o mărturie mai mare despre învierea Lui. Acum lucrurile sînt mai sigure decît atunci.

Este aşa cum am spus nu demult într-o şcoală lutherană. Ei m-au întrebat: „Ce avem noi?“ Eu am spus: „Un bărbat a semănat grîu pe un cîmp. Frunzele cele mici au ieşit la iveală. Deja atunci el putea să spună: ,Mulţumire Domnului pentru recolta mea de grîu."

El o are de fapt, dar într-o stare timpurie de dezvoltare. Apoi creşte mai departe tulpina şi apoi spicul.

Dacă observaţi natura, puteţi să vedeţi lucrarea lui Dumnezeu. În aceasta este o taină care rămîne ascunsă în această slujbă. Dacă observăm natura, putem să vedem în ce anotimp trăim. Fiţi atenţi la epocă.

În timpul metodiştilor a ieşit tulpina la iveală. Ei au privit înapoi la lutherani şi au spus: „Noi avem sfinţirea şi ce aveţi voi?“ Apoi s-a dezvoltat spicul şi polenul a adus rodirea grîului. Aceasta s-a întîmplat prin mişcarea penticostală. Aici aveţi cele trei etape de dezvoltare: neprihănire, sfinţire, şi botezul cu Duhul Sfînt.

Etapele de dezvoltare ale frunzei, tulpinei şi a spicului au fost necesare pentru a se coace grîul. De aceea nu poate zice una către cealaltă: „Eu nu am nevoie de tine“, căci aceeaşi viaţă a fost în frunză, apoi în tulpină şi mai tîrziu în spic. Din biserica lui Luther a ieşit biserica lui Wesley. Din biserica lui Wesley a ieşit biserica penticostală. Dar ce sînt Rusaliile? Este restituirea aceleiaşi sămînţe de grîu care a fost semănată la început pe cîmp. Prin aceasta toată plinătatea puterii de la Rusalii a fost adusă înapoi prin botezul cu Duhul Sfînt în ultimele zile. O, aceasta este ceva mare să crezi şi să vezi aceasta.

Timpul în care trăim acum, trece peste aceste Rusalii. Penticostalii s-au organizat şi au început să imite multe lucruri în organizaţiile lor. Ei au spus: „Noi sîntem asta sau cealaltă.“ Asta este în natură şi nu poate fi schimbată. Ei trebuie s-o facă aşa — acesta este planul pentru ei. Dar Biserica înaintează. Ea se află într-o putere mai mare. Ea este cuprinsă în restituire. Mulţi dintre oamenii penticostali nu mai cred în vindecarea divină, în slujba îngerilor şi în puterea lui Dumnezeu. Mulţi spun că viziunile pe care le am eu, sînt de la Satana şi nu vor să aibe nici o legătură.

Vedeţi, noi ne-am mişcat înspre aceasta. Aşa cum metodiştii au declarat vorbirea în limbi a penticostalilor ca fiind pe dos, aşa spun lutheranii despre metodişti că sînt pe dos din cauza slăvirilor. Dar toate acestea aduc Duhul Sfînt în Biserică şi îi umple cu puterea cea mai mare a Dumnezeului Atotputernic, pînă cînd lucrările pe care le-a făcut Isus, să fie descoperite în Biserică. Noi sîntem aproape de aceasta, prieteni.

Acum să observăm mai departe, pentru ce a aşezat Dumnezeu Duhul Sfînt în Biserică. Eu vreau să vi-l arăt într-o altă comparaţie. În Vechiul Testament un bărbat şi-a făcut mai întîi o casă. Apoi şi-a adus mireasa şi a devenit un om cunoscut. După aceea a avut loc o naştere în casa aceea. Aşa este cu Duhul Sfînt care ne face fii. Dar mai întîi fiul nu are răspundere, nu poate primi moştenirea, pînă nu a ajuns la o anumită vîrstă. Mai întîi el trebuia să se confirme ca fiu. Apoi a fost pus fiul ca moştenitor conform legii. O ilustraţie minunată ne-a fost arătată cu Isus pe muntele schimbării la faţă.

După cum am spus, Dumnezeu va face totul conform legilor Lui. Dacă de exemplu pe un munte este un izvor de apă şi pe cealaltă parte a muntelui este o recoltă care este arsă de soare, atunci voi nu puteţi să spuneţi: „O, apă, să curgi peste acest cîmp.“ Asta nu merge. Dar dacă duceţi apa corect încolo, atunci puteţi să udaţi cîmpul prin legea forţei de gravitaţie. Un om bolnav, un păcătos sau altcineva care vrea să aducă în ordine totul, (dar nu se poate lăsa de fumat, băut şi altele) trebuie să-L lase pe Dumnezeu să lucreze conform legii Lui. Dacă el îl lasă pe Duhul Sfînt înăuntru, atunci un astfel de om nu-şi mai aparţine lui. Duhul Sfînt va încheia toate lucrurile şi-l va lua în stăpînire. Dar voi trebuie să procedaţi conform legilor şi prescripţiilor lui Dumnezeu.

Dacă tatăl era destul de bogat, atunci se îngrijea ca şi copilul lui să obţină şcolarizarea necesară. Atunci nu existau şcoli publice ca acum. Ei căutau cel mai bun profesor, care îi raporta tatălui tot timpul adevărul.

După ce fiul a ajuns la o anumită vîrstă şi era găsit vrednic, atunci tatăl îl punea ca moştenitor. Dar dacă fiul nu era vrednic şi nu se ocupa de fabrica tatălui, dacă el se ţinea numai de flirturi cu femei, băutură şi curse de cai, un astfel de fiu, deşi era fiu, nu era pus niciodată ca moştenitorul tatălui.

Dacă era un băiat bun, care se ocupa de fabrica tatălui şi era un copil vrednic, era pus ca moştenitor; se făcea o sărbătoare, era îmbrăcat în alb şi era arătat tuturor oamenilor de pe stradă. Întregul oraş putea să-l vadă. Se făcea o sărbătoare mare. Tatăl îl punea ca moştenitor şi îi preda fabrica lui. Prin aceasta fiul era la egalitate cu tatăl. În ziua de astăzi semnătura fiului de pe cec ar fi tot atît de valabilă ca şi cea a tatălui.

Fiţi acum atenţi, ce a făcut Dumnezeu. Cînd a fost născut Fiul Său, El L-a lăsat 30 de ani să treacă prin unele încercări. Apoi au venit cei trei ani de încercări grele. La sfîrşitul acestor încercări grele, El a fost găsit ca Fiu în ceea ce era al Tatălui.

Isus i-a luat pe Petru, Iacov şi Ioan cu Sine pe muntele schimbării la faţă. Dumnezeu însuşi i-a numit. Ei au privit înspre Isus. „El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.“ „Pe cînd vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: ,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!‘“ Eu mă aşez acum şi îi predau Lui totul. Ceea ce zice El este adevărul şi legea (Ioan 3, 35).

Fiţi atenţi! Biserica a trecut prin şcoli, a devenit o organizaţie. Dar voi recunoaşteţi că naşterea a adus altceva la iveală. Biserica penticostală este cercetată. Dumnezeu nu se mai ocupă de biserică ca organizaţie. EL nu se ocupă de adunări în întregime, ci de fiecare din adunare personal. Aceasta nu este o taină. Noi o vedem cu toţii.

Dacă cineva aduce dovada şi răspunde la dragostea lui Dumnezeu, atunci El îl ia afară la Sine. În prezenţa îngerilor El face ceva pentru el. EL îl ridică în prezenţa lui Dumnezeu, îl umple, îi dă daruri şi îl pune în slujbă. Aceasta este epoca în care trăim.

Acelaşi Duh Sfînt care i-a mîntuit pe oamenii din epoca lui Luther, i-a sfinţit pe cei din epoca lui Wesley, care i-a botezat pe penticostali, aduce acum totul în ordine pentru venirea Domnului Isus. Va deveni atît de puternic, încît puterea va intra în partea aceasta din Biserică, iar apoi va avea loc învierea celor rămaşi. Învierea va avea loc. Pentru aceasta este dat Duhul Sfînt.

Ce produce Duhul Sfînt? Fără noi ei nu pot să ajungă la desăvîrşire. Ei au trăit într-un alt timp decît noi. Dacă duşmanul intră ca o avalanşă, atunci Duhul lui Dumnezeu se ridică să i se împotrivească.

Acum, în timpul acesta, ştim mult mai mult decît atunci. Ei nu puteau să construiască nici un automobil şi nici o bombă atomică. Ei nu aveau ştiinţa pe care o avem noi astăzi. Oamenii încearcă să prezinte creaţiunea de parcă s-ar fi creat de la sine, şi fac poporul ateist. Dar acum cînd avem nevoie de aceasta, Duhul lui Dumnezeu te ridică pentru a te împotrivi. EL revarsă Duhul Lui.

Noi ştim că sub altarul lui Dumnezeu sînt suflete care aşteaptă. Scriptura spune: "Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: ,Pînă cînd, Stăpîne, Tu care eşti sfînt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntului?" (Apoc. 6, 10).

Cei ce fac parte din Biserică, cei adormiţi deja, ne aşteaptă. Dumnezeu te aşteaptă pe tine şi pe mine. Biserica te aşteaptă pe tine şi pe mine. Este timpul punerii în funcţiune, în care Dumnezeu revarsă Duhul Său în toată plinătatea şi puterea Sa, în puterea învierii Sale, astfel încît Biserica şi Hristos să fie în legătură strînsă şi vizibilă, să învie morţii, şi noi să fim răpiţi şi luaţi sus.

Noi o spunem deja acum şi o să vă arătăm mai tîrziu, că numai acei care sînt umpluţi cu Duhul Sfînt vor fi răpiţi. Restul de morţi va fi înviat numai după cei o mie de ani. Numai oamenii umpluţi cu Duhul Sfînt vor avea parte de răpire. Dumnezeu ne-a dat nouă Duhul Sfînt.

Ioan 14, 12 este pentru toţi acei care sînt prezenţi aici, un text biblic foarte cunoscut.

„Adevărat, adevărat, vă spun, că, cine crede în Mine …“ Nu vă bazaţi pe cuvîntul, ,cine crede în Mine‘. În bisericile nominale ei spun: „Da, noi credem că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.“ Asta o crede şi Satana. Aşa este. Biblia spune asta în Iac. 2, 19.

Scriptura mărturiseşte: "Şi nimeni nu poate zice: ,Isus este Domnul, decît prin Duhul Sfînt." (1. Cor. 12, 3b).

Conform Scripturii voi nu sînteţi pocăiţi pînă nu primiţi Duhul Sfînt. Voi credeţi. Duhul Sfînt v-a vorbit. Voi L-aţi recunoscut deschis pe Isus. Şi Satana a făcut-o. Voi spuneţi: „Eu cred că Isus este Fiul lui Dumezeu.“ Acelaşi lucru îl face şi Satana. Dar voi vă apropiaţi de El. Petru a fost chemat şi făcut neprihănit prin credinţa lui în Domnul Isus Hristos. Conform Ioan 17, 17 Isus i-a sfinţit în adevăr pe ucenicii Lui, prin Cuvîntul care este adevărul, şi El era Cuvîntul.

Ioan a spus: „La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. Şi Cuvîntul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi.“ EL a fost Cuvîntul, astfel i-a sfinţit.

El a spus: „Tată, sfinţeşte-I Tu în adevărul Tău.“ Era de parcă El însuşi a pus mîinile peste ei. Cuvîntul Tău este adevărul. EL a venit sub forma Cuvîntulului prin trupul unei fecioare. EL nu putea să fie altceva decît Cuvîntul lui Dumnezeu care a fost descoperit. Este scris: „Sfinţeşte-o …“

Mai înainte Isus a spus: „EU vă dau putere peste toate duhurile necurate“, şi ucenicii au plecat la drum. EL le-a scris numele lor în cartea vieţii Mielului. EL i-a trimis şi le-a dat putere peste duhurile necurate, astfel încît ei au putut să scoată draci şi toate aceste lucrări. Ei veneau bucuroşi înapoi şi spuneau: „Chiar şi dracii ne sînt supuşi în Numele Tău.“ EL a răspuns: „Nu vă bucuraţi pentru faptul că duhurile vă sînt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sînt scrise în ceruri." Şi Iuda era printre ei. Vedeţi voi cît s-a apropiat de mult? pînă la neprihănire şi a înaintat pînă la sfinţire, dar apoi şi-a arătat faţa adevărată. Înainte de venirea Rusaliilor, a fost descoperit.

Vedeţi, un astfel de duh se va prezenta cuminte şi sfînt, pînă se va întîlni cu Duhul Sfînt. Apoi este descoperit şi nu merge mai departe. Nu puteţi să vedeţi cum înaintează acest duh — Anticristul? Isus a spus că ambele duhuri vor fi atît de aproape unul de celălalt în ultimele zile, încît dacă ar fi posibil, i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi. Nu uitaţi, numai cei aleşi vor vedea deosebirea. Dumnezeu ne-a chemat prin alegerea dinainte. Nu sînteţi bucuroşi că faceţi parte din ai Lui? Nu simţiţi în seara aceasta îndemnul din inimile voastre? "Eu vreau Duhul Sfînt. Doamne, eu Te vreau în inima mea." Această dorinţă este în voi, pentru că Dumnezeu a scris numele voastre în cartea vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii. EL a zis aceasta. Isus a spus: "Nimeni nu poate veni la Mine decît prin Tatăl, şi toţi care vin la Mine le dau viaţa veşnică." Ce este viaţa veşnică? Duhul Sfînt este viaţa veşnică. Dacă voi citiţi acest cuvînt în greceşte, o să găsiţi "zoe" viaţă veşnică este Duhul Sfînt.

„Toţi pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni la Mine. Şi toţi care vin la Mine primesc Duhul Sfînt şi îi voi învia la sfîrşitul zilelor.“ EL o va face. Atunci nu va fi „dacă ş¸i dar“, căci El o va face. EL le dă viaţa veşnică la toţi care vin la El. EL trebuie să-i învie, pentru că au viaţa veşnică. Ei vor învia pentru că nu pot să moară, aşa cum nici Dumnezeu nu poate muri.

O, prietenii mei dragi din ţara şi oraşul acesta, dacă v-aş putea face clar însemnătatea primirii botezului cu Duhul Sfînt în inimile voastre, atunci aţi ajunge la cea mai minunată descoperire din viaţa voastră. Pentru a recunoaşte aceasta, trebuie s-o trăiţi. Eu vreau să fac clar ce cuprinde o pocăinţă. Petru a fost mîntuit. EL L-a urmat şi L-a crezut pe Domnul. Isus i-a spus cine este el, şi să Îl urmeze. Şi lui i-a dat putere peste duhurile necurate şi l-a sfinţit. El a devenit oratorul întregii grupări persoana principală din Biserică.

Isus l-a întrebat: „Mă iubeşti mai mult decît aceştia?“ „Da Doamne, ştii că Te iubesc." EL a răspuns: "Paşte oile Mele!" (Ioan 21, 15-17). EL a repetat aceasta de trei ori. Petru a răspuns: "Doamne, ştii că Te iubesc. Eu voi merge cu Tine pînă la sfîrşit, pînă la moarte."

Înainte de răstignire, Isus a spus către el: „Adevărat îţi spun, că tu chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.“ Isus a mai spus către el: "Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi." (Luca 22, 32).

Deşi el a fost trimis înainte şi poate a jubilat, s-a bucurat în Duhul şi altele, el totuşi nu avea Duhul Sfînt. Se spune: „… după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.“ Este adevărat. Împlineşte planul Meu.

Să citim Ioan 14, 12 pînă la sfîrşit: "Adevărat, adevărat, vă spun că, cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu."

Toţi care au înţeles aceasta, spuneţi „Amin“.

În Fapte 19, 1 se spune că Pavel s-a întîlnit cu un predicator, care conform Fap. 18, 24-28 a vestit oamenilor Cuvîntul lui Dumnezeu, atît cît a înţeles. Oamenii au fost mîntuiţi şi s-au bucurat. Acuila şi Priscila s-au întîlnit cu acest predicator şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Scriptura şi învăţătura lui Dumnezeu. El a fost un bărbat mare. EL a dovedit cu Scriptura că Isus este Fiul lui Dumnezeu, deşi el ştia numai despre botezul lui Ioan, nu şi despre botezul cu Duhul Sfînt.

Acuila şi Priscila erau bărbat şi femeie. El făcea corturi ca Pavel. Ei primiseră Duhul Sfînt sub învăţătura lui Pavel. Poate ei au spus către Apolo: „Noi cunoaştem un frate şi dacă el va trece pe aici, ar fi bine să-l asculţi.“ Cînd a venit Pavel la Efes, i-a întrebat pe cei 12 bărbaţi: „Aţi primit voi Duhul Sfînt, după ce aţi crezut?“ Ei au răspuns: „Noi nici nu ştim că a fost dat Duhul Sfînt.“ După aceea el i-a întrebat: „Cum aţi fost voi botezaţi?“ Ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan."

Fiţi atenţi ce a spus Pavel: „Ioan a botezat pentru pocăinţă“, nu pentru iertarea păcatelor. Voi veţi trăi aceasta, dacă Îl primiţi pe Hristos ca Mîntuitorul vostru personal. Voi credeţi în botezul cu Duhul Sfînt, dar nu este încă botezul cu Duhul Sfînt, dragii mei fraţi. Asta nu este corect.

Un frate a spus nu demult către mine: „Frate Branham, Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi asta i-a fost socotit ca neprihănire.“ Eu am răspuns: „Este adevărat.“ După aceea el a zis: „Ce poţi să faci mai mult decît să crezi?“ Eu am răspuns: „Asta este tot ce poate face un om.“ Tot ce putem face noi, este să credem în Dumnezeu. Dar Dumnezeu i-a dat lui Avraam pecetea tăierii împrejur ca semn că credinţa i-a fost socotită ca neprihănire.

Voi credeţi acum în El şi Îl primiţi ca Mîntuitorul vostru personal. Dar dacă Dumnezeu vă dă pecetea Duhului Sfînt, atunci El v-a pecetluit pînă la locul vostru destinat pentru veşnicie.

Mulţi învaţă despre siguranţa veşnică (o dată mîntuit, pentru totdeauna mîntuit). Eu sînt de acord pînă acolo unde este în conformitate cu Cuvîntul. „Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.“ Voi nu sînteţi încă pecetluiţi numai dacă credeţi, ci atunci cînd aţi primit într-adevăr Duhul Sfînt.

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.“ (Ef. 4, 30).

Voi veţi fi pecetluiţi atîta timp cît aveţi har de la Dumnezeu. EL vă pecetluieşte prin Duhul Sfînt. Aşa spune Biblia. Aşa este.

Nimeni nu poate numi pe Isus Hristos Domnul, numai prin Duhul Sfînt. Poate voi ziceţi: "Eu cred pentru că aşa spune predicatorul." El are dreptate, dar asta nu se socoteşte pentru voi. "Eu cred pentru că aşa spune Cuvîntul", dar nici asta nu este destul pentru voi. Numai atunci puteţi să spuneţi: "Isus Hristos este Domnul", dacă Duhul Sfînt este în voi şi depune mărturie că Isus este Fiul lui Dumnezeu. (Rom. 8, 10-17). Numai aşa puteţi să aveţi parte de prima înviere, dacă Duhul Sfînt vă călăuzeşte. "Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul." (Ioan 16, 12-13). Asta nu o veţi găsi în nici o şcoală.

EL singur vă va aminti de aceste lucruri. Vreau să citesc încă o dată Ioan 14, 12.

„Adevărat, adevărat, vă spun, că, cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decît acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.“

După ce El s-a dus la Tatăl, a venit Duhul Sfînt. În alt text este scris:

„… dacă nu Mă duc Eu, Mîngîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-l voi trimite.“ 

Mai întîi este Dumnezeu deasupra voastră, apoi în Hristos cu voi şi prin Duhul Sfînt este Dumnezeu în noi. De aceea veţi face lucrări pe care le-am făcut şi Eu. Nu alte lucrări, ci aceleaşi. Dumnezeu vrea să aşeze Duhul Sfînt în voi pentru a face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El prin Hristos. În zilele lui Luther, lucrările acestea nu au fost atît de necesare în Biserica lui Dumnezeu. Ele au devenit mai necesare în zilele lui Wesley, căci lumea devenise tot mai înţeleaptă, dar tot mai rea, şi noi vedem unde s-a ajuns în zilele noastre. Acum o sută de ani nu s-ar fi gîndit nimeni cît de îngrozitori pot fi oamenii. Scriptura spune că în timpul de pe urmă va fi tot mai rău.

Duhul Sfînt a lucrat. Un pic a venit cu Luther. În timpul lui Wesley a adiat mai mult, şi în timpul penticostalilor a lucrat şi mai mult. Acum el lucrează ca la început. Biserica va fi unită şi va aduce la suprafaţă lucrarea puternică a Duhului Sfînt, cum a făcut-o El atunci. Aceleaşi lucrări care s-au întîmplat la început, vor fi descoperite acum în acelaşi fel. Fiţi atenţi ce a spus Isus: "Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decît ce vede pe Tatăl făcînd; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai." (Ioan 5, 19). Ceea ce vrea să facă Tatăl, Îi arată Fiului. EL a spus: "Tatăl este în Mine, El este acela care face lucrările."

Fiţi atenţi, aici mai este vorba şi despre altceva ce vreau să spun. Isus a spus: „Cum m-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit Eu pe voi.“ Cum L-a trimis Tatăl pe El? Tatăl care L-a trimis, a venit din cer şi a luat locuinţă în El. EL a spus: „EU fac numai ce este plăcut înaintea Tatălui Meu.“ EL s-a dus şi a făcut ceea ce i-a arătat Tatăl. Aşa s-a împlinit Cuvîntul: „EL nu face decît ce vede pe Tatăl făcînd.“ Dumnezeu care L-a trimis, a locuit în El. EL a spus: „ Aşa cum Tatăl M-a trimis pe Mine, aşa vă trimit şi Eu pe voi." Ce înseamnă aceasta? Dumnezeu în voi. Continuarea aceloraşi lucrări. De aceea Isus a spus: "Cine crede în Mine şi în cine locuieşte Duhul Sfînt, acela are deja mărturia învierii Mele şi ştie că Eu sînt în el." EL a mai spus: "Dacă voi rămîneţi în Mine, şi cuvintele Mele rămîn în voi "

Poate voi ziceţi: „Eu rămîn în Isus, dar nu cred în vindecare divină.“ Asta arată că El nu este în voi. Voi spuneţi: „Eu cred în Isus, dar nu cred că Duhul Sfînt este prezent în timpul acesta, aşa cum L-au primit ei la început.“ Asta arată că El nu este în voi.

Duhul Sfînt va mărturisi fiecare Cuvînt al lui Dumnezeu. EL nu este un mincinos. LUI nu-i este frică de nimeni, nici de organizaţie. EL nu trebuie să se plece înaintea nimănui. EL se exprimă şi rămîne la aceasta.

Dacă cei cu şcoală înaltă nu sînt pregătiţi să accepte, atunci Dumnezeu este în stare să trezească din pietre copii lui Avraam. Atunci El îi va lua pe răufăcători şi îi va îndrepta. Dumnezeu o poate face — El o face deja. Dumnezeu este în stare să-i trezească lui Avraam copii din pietre. EL are posibilitatea, pentru că El este Dumnezeu.

„Dacă voi rămîneţi în Mine, şi cuvintele Mele rămîn în voi, puteţi să vă rugaţi pentru tot ce vreţi.“ Căci voi vă rugaţi conform Cuvîntului, şi Cuvîntul lui este viaţă. Dacă Dumnezeu a spus-o, atunci exprimaţi-o, căci voi sînteţi siguri că El a spus-o. Duhul Sfînt depune mărturie pentru corectitudinea Cuvîntului lui Dumnezeu. Fraţilor, ocupaţi-vă poziţiile şi exprimaţi-vă! Atunci se va întîmpla. Dacă voi îi veţi zice muntelui: "Mută-te în mare, şi nu vă îndoiţi în inima voastră, ci credeţi că se va întîmpla ceea ce spuneţi, atunci nu voi sînteţi cei care vorbiţi, ci Tatăl care locuieşte în voi." EL este cel care vorbeşte. Nu voi sînteţi care spuneţi muntelui, ci Tatăl care este în voi. EL trebuie să se mişte.

„Cerurile şi pămîntul vor trece, dar Cuvîntul Meu vorbit prin Duhul Sfînt, nu va trece.“ Sigur că nu, pentru că nu poate trece.

„Lucrările pe care le fac Eu …“ Dumnezeu este în Biserica Lui pentru a-şi continua lucrările. De aceea a trimis El Duhul Sfînt. EL a ştiut că va fi aşa. EL a ştiut că altfel nu este posibil.

Tatăl L-a trimis pe Fiul. Tot ce a fost în Fiul, a pus El în voi. Aceleaşi lucrări pe care le-a făcut Isus, le veţi face şi voi ca Biserică. Nu vreţi să faceţi lucrările lui Dumnezeu? Isus a spus: „Dacă vreţi să faceţi lucrările lui Dumnezeu, atunci credeţi în Mine.“ Cum credeţi voi în El? Voi nu o puteţi face pînă nu aţi primit Duhul Sfînt, căci înainte de aceasta nu poate spune nimeni: „EL este Fiul lui Dumnezeu.“ Voi repetaţi numai ceea ce a spus altcineva.

Biblia spune ca Isus este Fiul lui Dumnezeu. Eu cred ce spune Biblia. Biblia mărturiseşte că El este Fiul lui Dumnezeu. Eu cred aceasta. Predicatorul spune: „EL este Fiul lui Dumnezeu.“ Eu cred ce spune predicatorul. Mama mea spune: „EL este Fiul lui Dumnezeu.“ Eu cred ceea ce spune mama. Prietenii mei spun: „EL este Fiul lui Dumnezeu.“ Eu îi cred pe prietenii mei. Dar eu pot să spun numai atunci din convingere personală că El este Fiul lui Dumnezeu, numai după ce Duhul Sfînt a luat locuinţă în mine şi a depus El însuşi mărturie. Atunci eu ştiu că El este Fiul lui Dumnezeu.

Nimeni nu poate spune: "De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: ,Isus să fie anatema! Şi nimeni nu poate zice: ,Isus este Domnul, decît prin Duhul Sfînt." (1. Cor. 12, 3). Prin aceasta ei Îl prezintă ca slab şi cu greşeli. O, nu! EL rămîne acelaşi ieri, azi şi în vecii vecilor. Fiecare duh adevărat va depune mărturie. Isus a spus: "Aceleaşi lucrări pe care le-am făcut Eu, le veţi face şi voi." Exact aceleaşi lucrări.

Astăzi se spune: „Biserica înfăptuieşte lucrări şi mai mari astăzi.“ Cum?

EL a spus: „Lucrările pe care le fac Eu.“

Ei spun: „Noi avem misionari în toată lumea, nu este aceasta o lucrare mai mare?“

Dar El a spus: „Lucrările pe care le fac Eu.“ Faceţi-le mai întîi, apoi puteţi să vorbiţi despre trimiterea misionarilor.

Nu demult am vorbit cu un mahomedan. El a spus: „Este adevărat că Mahomed a murit şi se află în mormînt. Dar într-o zi el va învia.“ El a spus mai departe. „Dacă el va învia din morţi, atunci va afla întreaga lume în 24 de ore.“ Apoi a continuat: „Voi spuneţi că Isus a înviat acum 2000 de ani, şi nici măcar o treime din populaţia pămîntului nu ştie despre aceasta.“ Asta s-a întîmplat pentru că s-a vorbit numai dintr-o direcţie despre aceasta. Voi aţi vorbit despre aceasta de pe poziţia unei şcoli sau conform şcolarizării voastre. Dacă întreaga Biserică a Dumnezeului celui viu, dacă toţi creştinii, catolicii şi protestanţii ar fi primit Duhul Sfînt, atunci întreaga lume ar fi bazată pe creştinism. Atunci nu ar mai exista comunism. Atunci nu ar mai exista certuri, duşmănie sau ură şi răutate. Atunci Isus ar şedea pe tronul Lui.

În paradisul lui Dumnezeu vom intra avînd viaţa veşnică; deja înviaţi într-un trup nou. Noi nu o să mai devenim bătrîni sau cărunţi, bolnavi sau flămînzi, ci ne aflăm în bucuria lui Dumnezeu.

Noi am făcut tot, numai ce a spus El nu am făcut: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia.“ Din ce este Cuvîntul lui Dumnezeu? Nu numai din cuvinte, ci din puterea şi dovada Duhului Sfînt. Prin Evanghelie va fi descoperit Cuvîntul lui Dumnezeu şi confirmat. Nu o puteţi face de la voi. Isus a ştiut că El trebuie să trăiască din cauza aceasta în Biserica Lui. EL a mai ştiut că se vor construi şcoli intelectuale. Dar aceasta nu o primiţi acolo, căci ei sînt împotrivă. Tot ce veţi afla acolo este învăţătura unui bărbat înţelept; o dogmă a unei denominaţiuni după care se orientează. Ei vă primesc şi vă fac membrii unei asociaţii.

O, frate! Ei citează lucruri din dogmele lor, care se aud foarte bine. Se spune: „Biserica-mamă cea mare a rezistat la unele lovituri“, dar acelaşi lucru se potriveşte şi pentru Satana. EL este aruncat aproape peste tot afară, dar totuşi a continuat. Isus a ştiut că va veni o mişcare cu gîndire intelectuală ca în zilele acelea. Ei au pus preţ foarte mare pe exterior; cum erau îmbrăcaţi, gulerul … EL a ştiut că ei o vor face. Dar Isus a spus către ai Săi: „EU nu vă voi lăsa orfani. EU voi veni iarăşi la voi." De aceea El a spus: "Lucrările pe care le-am făcut Eu, le veţi face şi voi." Scopul dumnezeiesc de a trimite Duhul Sfînt, consta în faptul că Dumnezeu se putea face de cunoscut înaintea lumii tot timpul printr-un grup de oameni. Aceasta nu se întîmplă printr-o dogmă sau denominaţiune, ci prin puterea învierii Sale, realizîndu-se Cuvîntul Lui, stînd de partea minorităţii şi crezînd făgăduinţele lui Dumnezeu. Atunci fiţi atenţi cum se retrag norii întunecoşi şi intră puterea lui Dumnezeu care ne dă biruinţa. Asta vrea El. Pentru aceasta a fost trimis Duhul Sfînt. Noi ştim acum ce scop are El, şi pentru ce a fost trimis.

 Numai sîngele Mielului poate să-l sfinţească pe om. Eu nu vă pot sfinţi, nici voi nu puteţi sfinţi, căci noi toţi sîntem născuţi în păcat. Dar Isus este născut fără păcat, şi sîngele Lui slujeşte pentru sfinţire. Dumnezeu însuşi a coborît şi şi-a pregătit un trup, a trăit în el şi şi-a vărsat sîngele pentru a-şi sfinţi Biserica, care a fost eliberată de toată vina, păcatele şi ruşinea. Dumnezeu vine în inima omenească prin credinţă şi încredere, inimă care a fost sfinţită prin sînge. Prin credinţă el devine sămînţa lui Avraam, care a crezut deja atunci că sîngele a curs pentru împăcare. Sîngele curat al singurului Miel face aceste minuni.

Trupul lui Avraam a fost aproape mort, dar el a crezut pe Dumnezeu timp 25 de ani, pînă cînd a ajuns aproape 100 de ani, şi Sara aproape 90. El era aproape mort. După ce le-a fost dăruit fiul făgăduit, Dumnezeu i-a spus: „Ia-l şi jertfeşte-l pe muntele pe care ţi-l voi arăta.“ Avraam le-a spus slugilor: „Rămîneţi aici cu măgarul şi aşteptaţi. Fiul merge împreună cu mine la rugăciune, şi apoi venim amîndoi înapoi.“

Oh, cum să facă această jertfire? El a ştiut că acelaşi Dumnezeu care i-a dat fiul, deşi trupul lui era aproape mort, îl va învia din morţi dacă va proceda conform Cuvîntului Său. El a ţinut tare de Cuvîntul Lui şi era convins că El îl va putea învia din morţi. O dovadă desăvîrşită înspre Hristos.

Acolo Îl vedem pe El. EL a fost străpuns, celulele de sînge în care locuia Duhul Sfînt au fost deschise. Printr-o singură jertfă El a făcut desăvîrşiţi pentru totdeauna pe cei ce sînt sfinţiţi (Evrei 10, 14). Dacă voi aţi primit-o, atunci Duhul Sfînt a luat tot răul de la voi. EL, însuşi Dumnezeu, vine în voi pentru a face voia Sa.

Şi acolo unde este un şef capricios şi toate lucrurile sînt împotriva voastră, unde se vorbeşte despre voi, oamenii umpluţi cu Duhul Sfînt vor rezista la toate acestea. Amin!

S-a dat ascultare unor apostoli neşcoliţi pentru că au fost împreună cu Isus. Pentru aceasta ne-a fost dat Duhul Sfînt. Pescarul cel bătrîn Petru, nu-şi putea scrie nici măcar numele, dar el stătea acolo şi spunea: „Judecaţi singuri, să vă dăm crezare vouă sau lui Dumnezeu? Noi vom predica mai departe în Numelel lui Isus.“ O, ce curaj! El ştia că are o locuinţă de partea cealaltă. Aici el era un călător şi un străin. El aştepta oraşul viitor.

Ce zicea despre batjocoritori şi preoţi? El stătea sub domnia Dumnezeului din cer, care L-a înviat pe Fiul Său Isus Hristos, şi prin care a fost creat cerul şi pămîntul, care L-a umplut şi pe el cu Duhul Lui. Vedeţi voi? El era fără frică.

Ei erau supăraţi că Ştefan a zis: „Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfînt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.“ El i-a tăiat la inimă şi scrîşneau din dinţi; ei erau hotărîţi să-l ucidă cu pietre. El poate a zis: „Voi nu puteţi să mă ucideţi.“ Ei au vrut să-i demonstreze şi au căutat cele mai mari pietre şi au aruncat în el. 

El a privit în sus şi a spus: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu.“ Biblia spune: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!" O, eu pot vedea cum a venit un înger şi l-a luat sus.

Duhul Sfînt a fost trimis cu acest scop, ca să biruim. Duhul Sfînt a venit să ne dea putere. Aşa o găsim în Luca 24, 49. Voi aţi primit putere. Putere pentru rugăciune.

Vedeţi, există oameni care au o viaţă bună, dar sînt tot învinşi. Ei spun: „Sigur că trăiesc în Domnul, frate Branham.“ Rugăciunile lor nu sînt ascultate. Ei sînt tot biruiţi. Dar dacă de exemplu este umplută o astfel de femeie cu Duhul Sfînt, puteţi vedea ce se întîmplă. Dacă ea vine înaintea lui Dumnezeu, nu mai este învinsă. Ea vine plină de încredere, cu credinţă, la tronul lui Dumnezeu. Prin naşterea din nou ea are dreptul, pentru că este fiica lui Dumnezeu. Ce schimbare se întîmplă cu un bărbat care a fost atîta timp laş, după ce a primit Duhul Sfînt?

Voi aţi primit putere. Viaţa voastră este umplută cu această putere. Ea vă dă putere să vorbiţi, ca şi celor de la început, Petru, Ioan, Iacov şi ceilalţi. Ei se aflau în sala de sus şi poate au zis: ,Fără puterea Duhului Sfînt nu putem face nimic. Acolo este dr. cutare, rabi cutare, cum putem să ne împotrivim acestora?‘ Petru s-a gîndit la oamenii de afaceri cu care a lucrat în timpul pescăriei şi s-a întrebat: „Cum pot să mă ridic înaintea lor?“

În timpul aşteptării poate a zis cineva: „Noi sîntem deja de patru zile aici, cît timp va mai dura?“

Lor nu le-a fost spus cît timp trebuie să aştepte, ci că trebuie să aştepte pînă se întîmplă.

„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.“

Mai întîi Dumnezeu a fost peste poporul Lui în stîlpul de foc. Apoi Dumnezeu a umblat cu ei pe pămînt. Acum trebuia să se întîmple altceva. Ei au fost toţi împreună. Dintr-o dată s-a auzit ca vîjîitul unui vînt puternic din cer şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat cîte una pe fiecare din ei.

Lor le-au apărut limbi împărţite. Ei nu au mai putut vorbi, ci numai ce le-a dat Duhul. Au fost limbi de foc împărţite. Ei nu puteau să tacă. Ei au fost toţi umpluţi cu Duhul Sfînt.

Ce s-a întîmplat apoi? Ei au mers pe stradă. ,Unde este rabi Jones? Unde sînt uriaşii intelectuali?‘ Dumnezeu a fost deasupra noastră ca pe vremea lui Moise în tufişul care ardea. EL ne-a hrănit cu mană de sus. EL a umblat cu noi 3 1/2 ani aici pe pămînt. Dar acum El este în noi. Nu noi sîntem aceia care vorbim, ci El. Noi ştim ce sîntem. Noi însuşi am murit. EL trăieşte în noi.

Poporul se aduna. Petru s-a ridicat şi a spus: „Voi bărbaţi iudei şi voi toţi ceilalţi … ascultaţi de cuvintele mele. Voi predicatori şi rabini.“ A fost o predică plină de putere. „Oamenii aceştia nu sînt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: ,În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură.‘“ 

Şi Maria făcea parte din aceia. Ea a dansat în Duhul şi a vorbit în Duhul. „Da, chiar şi peste robii Mei şi roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci. Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pămînt, sînge, foc şi un vîrtej de fum.“

Dumnezeu a luat locuinţă în poporul Lui. Amin!

Aici nu era vorba despre o distincţie sau pregătire profesională. Nu era vorba despre aşa ceva. Petru a vorbit din Scriptură cu cuvintele: „Căci David zice despre El: ,Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba căci nu-mi vei lăsa sufletul în locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea." Mai departe el a spus: "Cît despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormîntul lui este în mijlocul nostru pînă în ziua de azi. Fiindcă David era un prooroc despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el."

Mai departe el a zis: „Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.“

Poporul a strigat: „Fraţilor, ce să facem?“

Petru le-a răspuns: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele Domnului Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Duhului Sfînt. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sînt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru." Amin!

Atîta timp cît Dumnezeu are poporul şi Biserica Lui, El are grijă întotdeauna ca Duhul Lui Sfînt să înainteze cu ei. Pentru aceasta a dat Dumnezeu Duhul Sfînt. Învăţaţii se vor ridica întotdeauna, dar Dumnezeu are o minoritate. Dumnezeu are o Biserică mică cu botezul Duhului Sfînt, care înaintează şi umblă în lumină. Ei sînt aceia care vor judeca lumea prin mărturia lor. Nu a spus Isus în Biblie: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!“ Celălalt text biblic spune: „Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?" Desigur, mărturia noastră de astăzi va aduce judecata peste acest oraş. Mărturia noastră despre botezul cu Duhul Sfînt, despre puterea lui Dumnezeu, despre o viaţă sfîntă va aduce judecata peste acest oraş.

Primii vor fi ultimii, şi ultimii vor fi primii. Eu nu voi fi răspunzător la înviere de Sankey şi Moody, şi ei nu vor fi răspunzători pentru mine. Eu sînt pus în timpul acesta pentru a depune mărturie. Şi voi sînteţi prin botezul cu Duhul Sfînt, prin răspîndirea luminii, prin viaţa voastră şi a lucrurilor divine pe care le-a făcut El ca dovadă că lucrează printre noi. Toate acestea vor fi împotriva acelora care au respins şi au plecat. Ei vor fi judecaţi de sfinţi.

De fapt ei sînt deja judecaţi. Eu am vorbit despre puterea rugăciunii, despre puterea de a vorbi — de a predica, despre puterea de a avea o viaţă sfîntă. Toate acestea le face Duhul Sfînt. Unii dintre voi spun: „Eu nu mă pot lăsa de băut, eu nu pot.“ Dar cînd va veni Duhul Sfînt în voi, va lua „nu pot“ din voi. Femeile vor înceta să-şi taie părul, vor înceta să poarte pantaloni scurţi sau lungi şi discuţiile vor înceta. Da, este scopul Lui să creeze în voi o viaţă sfîntă, astfel încît voi să puteţi urma tot timpul indicaţiile din Biblie.

Femeile spun: „Este prea cald, noi trebuie să purtăm aceste haine.“ Ele spun: „Dacă lăsăm să ne crească părul, o să avem dureri de cap.“ Dar Duhul Sfînt nu primeşte astfel de scuze. EL este aici ca să vă ajute. EL va urma întocmai Cuvîntul. Duhul Sfînt este dat pentru ca voi bărbaţii să vă întoarceţi privirile de la femeile pe jumătate goale. Vedeţi voi, membri ai bisericii? Asta este ceea ce face Duhul Sfînt.

EL face ca voi să nu mai fumaţi, să nu mai beţi şi să nu mai aveţi dorinţa să fiţi ceva mare. Este luat din voi. Voi deveniţi smeriţi. Pentru aceasta a fost dat Duhul Sfînt. El face o viaţă sfîntă. Încheiaţi bîrfelile, jocurile de cărţi şi toate celelalte pe care le mai faceţi.

EL face ca voi să nu-i mai fiţi infideli soţiei. EL va face aceasta. El va lua dorinţa de a vă căsători cu nevasta altuia. EL face o viaţă sfîntă în voi. Puterea Duhului Sfînt ne-a fost dată pentru a-I da atenţie lui Dumnezeu şi la toate lucrurile divine. Gîndirea lui Hristos este în voi. Voi veţi recunoaşte toate aceste lucruri. Dacă voi vedeţi aşa ceva, atunci îndepărtaţi-vă.

Voi spuneţi: „Eu nu vreau, eu nu pot.“ Sigur că nu puteţi, dar Duhul Sfînt a venit cu acest scop. El ia totul din voi, toate obiceiurile vechi, şi tot ce mai faceţi voi: certurile vechi, despărţirile şi expresiile: „Mulţumire lui Dumnezeu, eu sînt metodist, dar nu vreau să am nimic de-a face cu omul acesta sfînt.“

Vedeţi, Duhul Sfînt a venit pentru a lua aceasta. Ceilalţi spun: „Eu sînt baptist, eu sînt presbiterian, eu nu merg niciodată la grupul acela numit sfînt.“

Duhul Sfînt este dat pentru a lua încăpăţînarea din voi. Voi veţi fi spălaţi în sînge şi aduşi în poziţia corectă.

EL a venit pentru a face aceasta. Este scris: „Orice munte şi orice deal să fie plecate.“ EL a venit pentru a netezi înălţimile. Într-un alt loc este scris: „Munţii au sărit ca nişte berbeci, şi dealurile ca nişte miei.“ Ciripitul păsărilor sună altfel. Clopotele bucuriei răsună. Nu se mai caută scuze. Pînă acolo se va ajunge. De aceea a trimis Dumnezeu Duhul Sfînt, pentru ca voi să faceţi aceste lucruri şi să-L puteţi urma. Eu nu vreau să vă jignesc. Dar eu v-am spus că stau aici cu toată sinceritatea.

Pentru ca să nu vă cert tot timpul, trec acum la altceva, dar care face parte din această temă, totuşi nu vreau să vă lovesc prea tare. Dar ceva trebuie să vă spun. Dacă Biblia spune că este greşit pentru o femeie să-şi taie părul, şi voi susţineţi că aţi primit Duhul Sfînt şi totuşi vă tăiaţi părul, atunci eu mă întreb dacă L-aţi primit într-adevăr. Să nu vă supăraţi. Dacă vă supăraţi, atunci este un semn că trebuie să mai aduceţi ceva în ordine. Dacă Biblia spune că este o urîciune pentru o femeie să poarte haine bărbăteşti (în afară de copii mici), dar dacă sînteţi de 15-16-18 ani sau chiar bunică şi vă îmbrăcaţi aşa şi mergeţi pe stradă, atunci este o urîciune înaintea lui Dumnezeu (Deut. 22, 5). Dar dacă o fac şi spun că au Duhul Sfînt, atunci este sub semnul întrebării. Duhul Sfînt va urma Cuvîntul pînă la ultima literă. Un predicator care nu are destul har ca să predice totul, la acela se pune sub semnul întrebării dacă L-a primit pe El, căci pentru aceasta a fost dat Duhul Sfînt. Prin aceasta primeşte predicatorul curajul şi întreaga turmă va fi sfinţită. Biserica este adusă în ordine şi unitatea Duhului lucrează. Noi vom fi uniţi sub putere. O unire în dragostea frăţească.

Este indiferent dacă sînteţi metodişti, baptişti, presbiterieni, lutherani sau altceva, dacă am fost botezaţi toţi cu acelaşi Duh Sfînt în trupul lui Hristos, atunci am devenit mădulare în trupul lui Isus Hristos. Atunci nu mai este nimic din trecut şi nimic din viitor, nici foamea şi nici altceva care să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru. Căci noi am fost spălaţi în sîngele Lui şi născuţi din nou prin Duhul Lui. Noi am devenit creaturi noi. Dumnezeu a venit să înfăptuiască aceasta. Pentru aceasta ne-a fost dat Duhul Sfînt.

Priviţi încoace! Mulţi şi-au ridicat mîinile că au Duhul Sfînt. Eu vreau să vă verific acum un pic. Noi vom continua. Dacă voi spuneţi că aţi primit Duhul Sfînt şi aţi fost găsiţi vinovaţi de ceea ce am vorbit, atunci mă întreb de cine aţi fost conduşi. Dumnezeu nu vă va conduce niciodată departe de la Cuvînt. EL vă va ţine în Cuvîntul Său, căci aceasta este legea lui Dumnezeu pentru poporul Lui, pentru Biserica Lui, pentru surori şi fraţi.

Voi spuneţi, pe mine nu mă răneşte dacă fac aceasta. Chiar nu? Dar Cuvîntul spune aşa. Dacă este Duhul Sfînt în voi, vă va conduce la Cuvînt. Atunci nu mai există scuze. Dumnezeu nu schimbă nimic, El nu face excepţii. EL a lăsat urmele, noi Îl urmăm.

Aşa este cu voi toţi. Aşa este cu fiecare personal. Voi veniţi pe acelaşi drum. Petru a spus: „Pocăiţi-vă, şi fiecare să fie botezat în Numele Domnului Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre, şi apoi veţi primi darul Duhului Sfînt." Asta este. Asta trebuie să accentuăm.

Eu nu vreau să vă rănesc, pentru că vă iubesc prea mult. Dar fraţilor şi surorilor, nu înţelegeţi că eu ştiu că în ziua aceea a învierii voi sta împreună cu generaţia aceasta pentru a da socoteală pentru acest Cuvînt. Duhul Sfînt îmi arată aceasta, şi eu trebuie să predic. Cum veţi sta voi acolo? Cum vreţi să treceţi cu aceasta? Nu merge, prieteni. Nu, încetaţi cu totul. Indiferent ce faceţi greşit, încetaţi cu aceasta. Voi spuneţi: „Eu nu vreau.“ Atunci nu-L aveţi pe Acela care este în stare să facă totul. Dacă vine Duhul Sfînt, atunci vă dă putere peste lume. Ascultaţi ce spune El: "Dacă voi iubiţi lumea sau ce este în lume, atunci dragostea Tatălui nu este în voi."

Deci nu există nici o scuză. EL o zice clar, şi noi trebuie să urmăm cerinţele Lui. Eu ştiu că voi credeţi că eu sînt foarte aspru. Poate credeţi acum aşa, dar fiţi atenţi căci este adevărul. Fraţilor, surorilor, lăsaţi-vă corectaţi prin aceasta. Nimeni din aceşti învăţaţi nu vă va putea zice: „O, asta este ceva vechi.“ Dacă este ceva vechi, atunci sînt şi eu. Amin! Eu vreau să devin cum este El. Duhul Lui în mine produce această foame şi sete şi respinge ce este în contradicţie cu Cuvîntul.

Dacă oamenii spun că nu strică dacă un bărbat joacă cărţi sau jocuri de noroc: „Înaintea lui Dumnezeu nu este corect.“

Voi spuneţi: „Nu este chiar aşa de rău dacă se bea împreună cu ceilalţi“, totuşi înaintea lui Dumnezeu este rău. Voi spuneţi: „Frate Branham, este în ordine dacă noi ne tăiăm părul. Şi celelalte femei fac aceasta.“ Nu vă uitaţi ce fac celelalte femei. Ele nu sînt exemplul vostru şi nu au voie să hotărască pentru voi. Dacă Duhul Sfînt este în voi, atunci veţi proceda după indicaţiile lui, indiferent ce spun oamenii.

Poate voi veţi spune: „Frate Brnaham, este totuşi aşa de cald, noi trebuie să ne îmbrăcăm cu aceste haine.“ Eu îţi spun ţie: „Soră, iadul este mai fierbinte.“ Să nu uitaţi asta.

Duhul Sfînt vă va conduce întotdeauna la adevăr. Adevărul este Cuvîntul. Isus a spus: „Cuvîntul Meu este adevărul.“ Pavel a spus: „Fiecare cuvînt al omului este minciună şi Cuvîntul lui Dumnezeu este adevăr.“

Poate unui predicator nu-i stă bine să vorbească despre lucrurile ruşinoase, dar voi ştiţi că eu sînt mult pe drumuri şi merg în multe moteluri. Cîteodată îţi vine să te întorci înapoi, dacă vezi prezentările acestea murdare. Cum pot să decadă oamenii aşa de jos? Ce miros! La spălat mi-aş fi putut ţine nasul cu mîna. Mie mi-a fost cam teamă să deschid uşa, căci pot să fie tot felul de microbi. Cînd am fost nu demult într-o gară, m-am speriat şi am spus: „O, ai milă“, şi ceva mi-a vorbit: "Un astfel de miros urît este lumea înaintea lui Dumnezeu. Ea este o urîciune."

Cînd eu văd femei mergînd pe stradă, care se prezintă astfel şi au haine bărbăteşti, mă gîndesc: „Cum arată aceasta înaintea lui Dumnezeu?“ Înaintea Lui este o urîciune, în ochii Lui este murdărie şi un miros urît. Dar duminică se decorează frumos şi merg la biserică. Şi bărbaţii merg. Ei beau, înşeală şi iubesc banii, îl înşeală pe aproapele lui numai pentru a cîştiga ceva bani. Ei joacă jocuri de noroc, fumează, beau şi mint, iar apoi depun mărturie în biserică. Este urîciunea şi murdăria bisericii intelectuale. Se spune: "Eu aparţin de biserică." Dar s-a ajuns pînă acolo că predicatorul face o pauză de 15 minute, pentru ca toţi fumătorii să fumeze. Despărţiţi-vă de toate murdăriile, de pătarea trupului. "Nu ştiţi că voi sînteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfînt: şi aşa sînteţi voi." (1. Cor. 3, 16).

Circa 90% din bolile de plămîni şi de cancer sînt cauzate de fumat. Se murdăreşte şi se distruge trupul. Ei nu sînt conştienţi că se îndreaptă înspre iad.

Un predicator cu unele decoraţii de seminar, stă acolo şi fumează. Frate, lasă-mă să îţi spun ceva: „Duhul Sfînt a fost dat pentru a-i îndepărta pe bărbaţi şi pe femei de la lucrurile acestea.“ Separaţi-vă de acestea. Cuvîntul „biserică“ înseamnă „separat“. De aceea spune Scriptura: „De aceea: ,Ieşiţi din mijlocul lor, şi depărtaţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic." (2. Cor. 6, 17-18).

Eu nu am intenţia să vă jignesc, dar eu trebuie să fiu sincer. Ce îngrozitoare sînt toate aceste lucruri. Bărbaţi şi femei, unde ne aflăm noi astăzi?

În timp ce eu m-am retras pentru rugăciune patru zile, am ajuns într-o stare încît am spus: „O, Dumnezeule, eu nu mai ştiu ce să fac. O, Dumnezeule, noi sîntem la sfîrşitul drumului.“ Eu nu am putut să merg peste tot unde am fost chemat, pentru că am fost foarte obosit. Eu atunci m-am gîndit la Domnul care s-a jertfit, cînd era şi El aşa de obosit că de-abia mai putea merge; obligat de mila dumnezeiască a înviat fiul femeii. EL l-a atins numai, şi băiatul a înviat. EL s-a folosit de restul puterii pe care o mai avea. "Doamne, ce este cu mine, de ce mă obosesc?" Eu mă gîndeam că este vîrsta mea. Dar Moise care i-a slujit aceluiaşi Dumnezeu ca mine, a trăit 120 de ani. Eu m-am gîndit la Caleb care mai era la vîrsta lui tare pentru luptă împreună cu Iosua şi a spus: "Eu mai am şi acum aceeaşi putere care am avut-o la exod." Amin!

Eu am spus: „O, Dumnezeule, ai milă de mine.“ După aceea i-am spus nevestei mele în timp ce i-am luat mîna şi ne-am pus mîinile împreună peste Bibliile noastre: „Dragă, eu am fost prea pesimist. Duhul Sfînt m-a scos din aceasta; cînd mă gîndesc că veveriţele au fost chemate la existenţă, şi sora Hattie Wright a trăit ceea a făcut Dumnezeu cu fiii ei, arătînd că El este Dumnezeu care a creat. Aleluiah!“

Apoi m-am gîndit la faptul că El mi-a spus acum cîţiva ani: „EU nu te voi părăsi niciodată. Nici un om nu va putea rezista înaintea ta în toată viaţa, căci eu voi cu tine, şi prin darul deosebirii ţi se vor descoperi tainele inimii, şi va fi tot mai minunat şi mai mare.“ Deja în anul următor a fost dovedit în toată lumea. Apoi a venit o slujbă mai mare.

Eu i-am luat nevestei mele mîna şi am spus: „O, Dumnezeule, cu ajutorul Tău şi prin harul Tău, nu mă lăsa să mai fiu niciodată pesimist. Lasă-mă să mă duc în această trezire şi să predic ca niciodată mai înainte. Dăruieşte-mi har, mai întîi să fiu sfinţit pentru ca să croiesc un drum pentru popor. Fie ca păcatele şi neajunsurile mele să treacă sub sînge. Ia şi greşelile mele sub sînge pentru ca să mă pot ridica şi să spun: ,Urmaţi exemplul meu, oamenilor.‘“

Eu nu vreau să fiu cineva care le spune numai altora ce trebuie să facă, ci unul care merge înainte pe drum şi este un exemplu.

Nu demult a luat foc aici un magazin de ulei. Un cunoscut care nu ştia despre urmările unui astfel de foc, a spus să se stropească cu apă. Dar deja veniseră pompierii din Louisville. Ei au ridicat repede scara şi şeful pompierilor era deja sus. El a aruncat toporul prin geam şi a strigat: „ Veniţi sus, băieţi!“ În cîteva minute focul a fost sub control.

El nu a spus: „Stropiţi un pic!“ Asta îmi aminteşte de predicatorul intelectual.

Veniţi să înaintăm. Eu ştiu că este adevărul. Eu l-am gustat şi l-am trăit. Duhul Sfînt are întotdeauna dreptate. Dumnezeu este bun. Să nu încercaţi asta sau cealaltă, ci umblaţi cu El. EL este aici. Este pentru voi. Dumnezeu i-a dat Bisericii Sale puterea Lui. Nu aici un pic şi dincolo un pic, aşa nu veţi reuşi. Mergeţi înainte. Amin! Şi dacă noi nu ştim ce ne mai aşteaptă, sau ce trebuie să facem, înaintăm.

Fiecare de aici, este umplut cu ceva. Voi nu puteţi sta acolo fără să fiţi umpluţi cu ceva. Voi aveţi o viaţă. Această viaţă vă stăpîneşte, şi viaţa este condusă de un duh. Poate voi sînteţi umpluţi cu lumea, pentru că iubiţi lucrurile din lume. Dumnezeu să aibe milă de voi. Voi sînteţi poate umpluţi cu dogmele unei biserici, sau cu rugăciuni formale, sau vă adresaţi în rugăciunile voastre morţilor şi vă faceţi semnul crucii. Dumnezeu să aibe milă de voi. Poate sînteţi plini de religie asta este şi mai rău. Biblia spune că în zilele din urmă ei vor fi religioşi, păstrînd forma evlaviei, dar dezmint puterea. De astfel de oameni depărtaţi-vă. Dacă voi sînteţi umpluţi numai cu religie, atunci vă aflaţi într-o stare îngrozitoare. Dacă aveţi numai dogme, nu ştiţi despre ce vorbiţi. Dacă sînteţi umpluţi cu lumea, atunci vă aflaţi în orbire.

Dar eu sper că voi faceţi parte din acei care sînt umpluţi cu Duhul Sfînt. Amin! Dacă nu sînteţi încă, atunci eu sper că veţi primi umplerea.

Ce aţi primit voi, dacă sînteţi plini de Duhul Sfînt? Voi aveţi putere dumnezeiască, dragoste, pace. Isus a spus: „Pacea v-o dau vouă, nu ca lumea.“ Voi aveţi pace, voi sînteţi pecetluiţi. Voi aveţi semnul. Amin! Voi aveţi pacea, voi aveţi bucurie minunată. Voi sînteţi ancoraţi. Toate acestea le primiţi cu Duhul Sfînt. Dacă voi aţi primit umplerea cu Duhul Sfînt, atunci aţi trecut din moarte la viaţă şi aşteptaţi învierea în aceste zile din urmă.

Domnul Isus Hristos va veni din nou cu putere mare şi măreţie. Cu El vom fi împreună în lumea aceea. Toţi care au adormit în El, vor învia cu trupuri care nu putrezesc, şi vom fi transformaţi.

Cum sîntem noi în Hristos? „Printr-un singur Duh sîntem botezaţi într-un singur trup.“ Trupurile trecătoare ale celor care au adormit, vor fi transformate ca trupul Lui preamărit. Căci El îşi subordonează toate lucrurile.

Ioan a auzit o voce din cer care i-a strigat: „Scrie: ,Ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul! ,Da, zice Duhul; ,ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!" Pentru aceasta a trimis El Duhul Sfînt.

O,Isus este al meu. Eu sînt în El şi El este în mine. Tatăl în El şi El în Tatăl. Tatăl în mine, şi eu în El. Amin!

Eu nu aş vrea să fac schimb cu nimeni. Amin! Amin! Eu nu vreau să fac schimb cu nimeni. Nu, niciodată!

Cum este relaţia voastră cu lumea dacă sînteţi umpluţi cu Duhul Sfînt? Voi aţi devenit străini. Aici noi sîntem străini şi călători, noi căutăm oraşul viitor …

Eu pot să mai aud apa rîului Ohio de atunci, cînd mai eram încă un predicator tînăr de cca. 22 de ani, şi am auzit glasul spunînd: „Priveşte în sus!“ Eu am văzut cum lumina cea mare cobora înspre mine, a coborît tot mai aproape şi s-a oprit asupra mea. Apoi au fost spuse următoarele cuvinte: „Aşa cum a venit Ioan Botezătorul înainte de prima venire a lui Hristos, aşa va merge mesajul tău înainte de a doua venire a lui Hristos.“ O, mie nu-mi venea să cred, dar aşa s-a întîmplat. Astăzi arde focul trezirii în toată lumea. Biserica lui Hristos cea mare, eliberată s-a ridicat la stadiul ei. În adunările mari se întîmplă vindecări, semne şi minuni, care depun mărturie despre venirea Lui.

Aici voi sînteţi străini şi călători. Voi procedaţi acum altfel decît aţi fost obişnuiţi. Voi nu vă comportaţi ca mai demult. După ce a venit Duhul Sfînt peste voi, şi voi aţi fost umpluţi cu Duhul Sfînt, voi neglijaţi lucrurile din lume. Voi ignoraţi lucrurile care vă înconjoară. Voi nu le daţi atenţie. Pentru ceilalţi voi deveniţi un ciudat, ca vulturul cel tînăr care a fost clocit în cuibul de găină, după cum am spus în predica mea despre vultur. Pentru ceilalţi sînteţi ciudat. Dar voi umblaţi pe drumul împăratului. O, este un drum înspre cer pe care mergem noi. Se spune: "Uitaţi-vă la sfîntul, la separatul, sau uitaţi-vă la predicatorul sfinţilor."

Un predicator renumit din Louisville a spus astăzi către cineva: „Eu vreau să-l ajut pe fratele Branham, dar atunci ar trebui să ţin capul meu pentru el.“ Tu nu trebuie să ţii capul pentru mine, căci Isus şi-a dat viaţa pentru mine. Amin! Acum am voie să umblu pe drumul împăratului, umplut cu Duhul Lui, născut din nou prin Duhul Lui, spălat în sîngele Lui. Aleluiah!

Acum altceva. Prin ce se produce aceasta în voi? Voi mai sînteţi încă oameni. Se întîmplă prin Duhul care v-a fost dat de sus. Este Dumnezeu în voi.

Cînd am fost în Roma, am observat că au un duh roman. Cînd am fost în Grecia, am văzut un duh grec. Cînd am fost în Anglia, am văzut un duh englez. Peste tot este un duh anumit. Aici avem duhul american care este îngrozitor.

Cînd am fost în Roma şi am vizitat catacombele, am văzut o tăblie pe care era scris: „Femei americane, vă rugăm să vă îmbrăcaţi pentru a-i cinsti pe morţi.“ Se vede cînd coboară din avion cu puţină îmbrăcăminte, deja se uită toţi la ele. „Acolo vine Mis America!“ Acesta este duhul american. Voi le puteţi recunoaşte imediat după îmbrăcăminte, purtare şi altele, de unde vin. Isus a spus atunci: „Ce este născut din carne, este carne, dar ce este născut din duh, este duh.“ Dacă voi aţi primit Duhul lui Hristos, atunci sînteţi de sus. Atunci voi sînteţi aici străini. Voi aveţi deja aici natura locului acela în care veţi ajunge. Eu încerc să vă fac clar aceasta.

Dacă vine cineva aici din Roma sau vine un german, se iau de cap, şi dacă merge unul din America acolo, face acelaşi lucru. De ce? Voi aveţi duhul ţării respective în voi. Asta ne deosebeşte pe noi de restul lumii, dar ca credincioşi sînteţi născuţi din nou. Voi faceţi parte de sus. Voi sînteţi cetăţeni ai acelei împărăţii. Asta credeţi voi. Duhul Sfînt v-a făcut cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Dacă voi aţi devenit cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu, cum procedaţi atunci? Aşa cum procedează Dumnezeu în Împărăţia Lui. Ce face Dumnezeu în Împărăţia Lui care este compusă din dreptate, sfinţire şi puritate? În puritatea gîndurilor, în putere, voi mergeţi cu dragoste să-i salvaţi pe cei pierduţi, să vindecaţi bolnavii, să faceţi minuni şi toate aceste lucruri mari. Pentru lume voi sînteţi nebuni. Ei spun: "Aceşti oameni şi-au pierdut minţile", dar voi sînteţi cetăţeni ai acelei împărăţii.

Încă un text biblic, dacă vreţi să-l reţineţi:

„Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.“ Asta a spus Isus în Ioan 12, 24.

La aceasta o observaţie. Să nu uitaţi! Este pentru voi toţi. Este foarte important, necesar şi obligatoriu să primiţi Duhul Sfînt acum. Dacă nu, atunci nu veţi avea parte de prima înviere.

Noi ştim că Dumnezeu nu poate rupe legile Lui. EL le înfăptuieşte întocmai. Isus a vorbit despre grăuntele de grîu care a căzut în pămînt. Indiferent cît de desăvîrşit arată un grăunte, dacă nu are viaţă în el, nu poate ieşi niciodată la suprafaţă. Poate să arate frumos. Ar cădea în pămînt, ar putrezi şi ar fi folosit ca îngrăşămînt. Dar în ceea ce priveşte răsăritul, trebuie să fie viaţă în grăunte. Asta o ştie fiecare.

Doi oameni pot să arate la fel. Pot să fie amîndoi buni şi să facă fapte bune, dar numai acela care are viaţa veşnică în el va avea parte de prima înviere. Trebuie să fie ceva în el care să fie trezit. Dacă nu este viaţă în el, nu răsare. Vedeţi, fraţi şi surori: „Numai dacă cineva este născut din nou, poate să vadă Împărăţia lui Dumnezeu.“ „Numai dacă grăuntele de grîu cade în pămînt şi moare.“ Acolo Isus a vorbit despre Sine. EL nu are numai viaţă lungă, ci viaţă veşnică.

EL v-a dat vouă viaţa veşnică, pentru ca voi să aveţi acelaşi fel de viaţă. Dacă voi aveţi numai o viaţă omenească, pentru a vă mişca aici şi să vă distraţi, atunci: „Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă.“ (1. Tim. 5, 6). Atunci nu veţi avea parte. Poate sînteţi cea mai atrăgătoare fată din şcoală, cea mai iubită doamnă din societate, cea mai bine îmbrăcată doamnă, un idol al soţului vostru, dar asta nu este destul surorilor; numai dacă ai Duhul Sfînt care este viaţa veşnică, altfel la sfîrşitul drumului tău eşti terminat. Atunci nu va mai fi vorba cum arătaţi, sau dacă aţi fost renumit şi iubit, dacă sînteţi frumos sau urît, atunci mai contează numai dacă aveţi viaţa veşnică. Numai aşa puteţi trăi veşnic.

Dacă luna şi soarele dispar, dacă pămîntul este mişcat încoace şi încolo, dacă stelele cad din cer, luna se transformă în sînge, soarele îşi pierde strălucirea, şi dacă Fiul lui Dumnezeu va veni cu putere şi în mărire, atunci veţi fi înviaţi în dreptatea lui Isus Hristos. Voi veţi fi femei frumoase şi bărbaţi tineri care trăiesc veşnic. Veţi rămîne tineri pentru totdeauna. Toate acestea le face Duhul Sfînt în voi.

Dacă vă simţiţi atraşi, să nu respingeţi. Ce este Duhul Sfînt? — Dumnezeu în voi. Pentru ce a fost dat El? Pentru a continua lucrarea Lui cu poporul Lui, şi pentru a aduna Biserica Lui în ultimele zile ca s-o aducă în starea corectă. Noi nu mai trăim acum în timpul lutheranilor, metodiştilor sau penticostalilor, ci în timpul înfierii şi în pregătirea harului pentru răpire. Dacă Duhul intră în această parte a Bisericii-Mireasă, va avea loc răpirea. Toţi răscumpăraţii care au fost umpluţi cu Duhul Sfînt, vor veni. Toţi care au venit în timpul lui Luther, în timpul lui Wesley şi au trăit în lumina sfinţirii, toţi care au venit în timpul trezirii penticostale şi nu au fost înţeleşi de ceilalţi numindu-i vorbitori în limbi, toţi aceştia vor sta înaintea lui Dumnezeu în ziua aceea, aşa de sigur cum deschid eu Biblia de aici. Dacă nu mă credeţi că sînt slujitorul Lui, (voi mă numiţi proorocul Lui, eu nu mă numesc aşa) atunci ascultaţi! Eu vă spun în Numele Domnului: "Aşa de sigur cum noi credem că Isus Hristos a murit şi a înviat, aşa de sigur îi va aduce Dumnezeu pe cei adormiţi în Isus împreună cu El." Numai acei care sînt în Hristos. Cum putem să fim noi fraţi în Hristos? Se întîmplă aceasta printr-o dogmă? Nu! Printr-o strîngere de mînă de bun venit? Nu! Prin botezul cu apă? Nu! Se întîmplă printr-o denominaţiune? Nu! "Am fost botezaţi printr-un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup", prin Duhul Sfînt al lui Dumnezeu sîntem noi uniţi, fie că sîntem metodişti, baptişti, lutherani sau presbiterieni (1. Cor. 12, 13).

„Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sîngele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.“ Printr-un singur Duh sîntem toţi botezaţi într-un trup şi avem parte de harul Său. Voi nu mai treceţi prin judecată, căci Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.“ Judecata nu vă va lovi. Voi nu trebuie să staţi înaintea judecăţii, înaintea tronului alb. Voi v-aţi lăsat deja aici judecaţi. Voi aţi recunoscut că nu este nimic bun în voi. Rugăciunea voastră a fost ca Domnul să ia locuinţă în voi şi să vă conducă. "Doamne, nu dau nimic pe ceea ce spune lumea aceasta rea. Condu-mă Doamne, prin Duhul Tău." Voi v-aţi lăsat conduşi şi aţi fost consideraţi nebuni pentru Hristos. În ziua aceea vom sta nemuritori în dreptatea Lui.

Există numai o posibilitate. „Printr-un singur Duh trebuie să fim botezaţi toţi în acest trup." Dacă voi sînteţi în trupul lui Isus Hristos, atunci judecata este deja împiedicată. Voi L-aţi primit ca împăcare pentru păcatele voastre. Voi spuneţi: "Frate Branham, asta am făcut eu." Apoi a venit Duhul Sfînt şi v-a dat pecetea ca semn, că voi aţi fost introduşi prin Duhul în trupul lui Hristos. Voi v-aţi transformat şi aţi devenit o creatură nouă în Isus Hristos. Voi aţi trecut din moarte la viaţă. Vechiul este trecut, voi aţi devenit noi în Hristos.

Fraţii mei creştini şi surori, permiteţi-mi să vă conving. Să nu lăsaţi să treacă această trezire pe lîngă voi. Voi trebuie să primiţi Duhul Sfînt! Ce este El? Duhul lui Dumnezeu. Pentru ce este El? Pentru a vă conduce pe voi, să vă umple şi să vă sfinţească, să vă cheme afară şi să vă pună în Biserică. În care Biserică? Ce înseamnă cuvîntul „biserică“? — cei chemaţi afară şi separaţi. Noi am fost chemaţi şi separaţi. Noi sîntem străini şi călători în această lume. Noi recunoaştem că noi nu avem aici pe pămînt un oraş stabil şi nici nu avem dorinţa să rămînem aici, aşa cum au locuit în corturi Avraam, Isaac şi Iacov şi au recunoscut că sînt numai călători şi străini. Ei au fost sămînţa, moştenitorii făgăduinţei. Noi sîntem aceeaşi sămînţă. Ei au aşteptat oraşul care l-a construit Dumnezeu însuşi. Amin! Şi astăzi mai aşteaptă sămînţa adevărată acest oraş viitor. Eu nu vreau să fiu legat de această lume. Eu nu vreau să am nimic cu lumea aceasta. Îmi este dor de acest oraş minunat. Eu aştept oraşul în care este viaţă veşnică, unde soarele nu mai apune niciodată, unde nimeni nu mai îmbătrîneşte, unde nu este mormînt şi tristeţe. Eu aştept oraşul al cărui constructor este Dumnezeu însuşi. Există numai o posibilitate de a găsi aceasta.

În proorocul Daniel este scris: „Tu te uitai la el, şi s-a deslipit o piatră, fără ajutorul vreunei mîini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi. Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărîmat împreună, şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vîntul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele.“

Această piatră este Isus Hristos — pentru lume o piatră de poticnire, chiar şi pentru biserici, dar pentru credincioşii adevăraţi este piatra unghiulară scumpă, siguranţa şi odihna desăvîrşită. Eu ştiu că am trecut din moarte la viaţă. Sufletul meu a trecut în odihnă. Isus s spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi eu vă voi da odihnă.“ În Luca 2, 34 proorocul Simion a spus către Maria: „Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel,, şi să fie un semn, care va stîrni împotrivire." Este un semn. Dar este şi o siguranţă. Este dragoste, este sfinţire. Voi ştiţi că aţi trecut din moarte la viaţă.

Fraţi şi surori, ca frate şi slujitorul lui Hristos vreau să vă avertizez din toată inima, să nu lăsaţi să treacă toate acestea peste capetele voastre, ci acceptaţi. Primiţi-o în inima voastră, şi atunci veţi deveni deja aici pe pămînt oameni fericiţi. Eu nu vă promit că veţi primi atunci un milion. S-a creat prea mult scandal din cauza unor astfel de promisiuni. Cît de des s-a spus: „Dacă devii un creştin, vei primi un milion de dolari şi vei deveni un om bogat.“ Eu nu vă promit nimic din lucrurile acestea. Eu vă promit numai mîntuirea făgăduită. Harul Lui vă va conduce prin toate încercările. După Rusalii oamenii nu au mai vrut să reţină pentru ei ce aveau, iar acum îşi promit bogăţii unii altora.

La început creştinii nu au mai vrut nici ceea ce aveau. Ei toţi au adormit fără a se gîndi la lucrurile pămînteşti. Ei nu au cerşit bani. Petru putea să zică: „N-am aur şi argint, dar ceea ce am îţi dau.“ Prieteni, vă spun în seara aceasta: bucuria, dragostea, siguranţa, dragostea lui Hristos şi puterea învierii Lui de care am eu parte, v-o ofer şi vouă, copiilor lui Dumnezeu. Dacă vă cheamă Dumnezeu, atunci veniţi şi vă aplecaţi sub cruce şi să nu vă ridicaţi pînă nu aţi primit.

Cine vine mîine seară aici, să fie pregătit să rămînă atîta timp pînă încheiem. Vă vom chema în faţă, vă vom pune mîinile pentru primirea Duhului Sfînt. Numai după aceea putem merge acasă. Fiţi pregătiţi să rămîneţi aici chiar dacă va dura toată noaptea sau chiar şi zilele următoare, atîta timp pînă primiţi.

Mîine seară vă vom conduce şi vă vom arăta din Biblie ce trebuie să se întîmple. Dacă s-a întîmplat, atunci nu există destui draci în iad să vă ia această siguranţă. Voi ştiţi că aţi trecut din moarte la viaţă. Voi aţi devenit creaturi noi în Isus Hristos. Clopotele bucuriei din cer răsună. Fraţilor, eu vă spun vouă, va fi aprins în voi.

Aici şade un frate bătrîn care mai demult umbla ca hoţ cu pistol pentru a găsi pe cineva să ucidă. Dar ce s-a întîmplat cu el? Într-o zi a crezut şi a primit viaţa veşnică. Acum el înaintează. El a fost în adunările mele. Mai demult el a fost atît de sărac, încît nu a avut destul de mîncare şi nici casă. Dar într-o zi a venit Duhul Sfînt. O, fratele meu, te-a trasnformat complet. Nu-i aşa? A luat moartea şi i-a dat viaţa. Nu mai este ură şi a primit dragoste. Duşmănia şi cearta au dispărut. Viaţa nouă a intrat. Priviţi în jur la ceilalţi, ce a avut loc în diferitele timpuri. O, clopotele bucuriei din cer răsună. Prieteni, eu nu găsesc cuvinte să mă exprim.

Ascultaţi! Înainte de a încheia şi înainte ca voi să îmi credeţi mărturia ca slujitor al lui Hristos, după cum v-am arătat din Biblie, aşa este corect. Cercetaţi în Scriptură dacă vi se pare că cuvintele mele sînt străine. Priviţi înspre acest tablou care a fost dovedit de ştiinţa lumii. Observaţi roada care iese, cauzată de acelaşi stîlp de foc care i-a condus pe copii lui Israel. Priviţi ce a fost spus şi ce s-a întîmplat. Nu eu sînt cel care vorbeşte. EL vorbeşte prin mine. Nu eu văd viziunile. EL este acela care le produce şi le face de cunoscut prin mine. Nu eu vindec bolnavii. EL în voi produce vindecarea. Nu eu sînt cel care predic, eu sînt neşcolit şi timid. Numai gîndul că trebuie să predic îmi face frică, dar El este Cel care vorbeşte prin mine. Eu nu cunosc nici măcar Cuvîntul, dar El îl cunoaşte. În aceasta este totul. EL o produce. Acelaşi înger al lui Dumnezeu este prezent acum în această clădire. O, cum Îl iubesc eu. Cîţi dintre voi vor să primească Duhul Sfînt? Cercetaţi viaţa voastră. Cîţi dintre voi nu Îl au încă, dar vor să-L primească? Ridicaţi mîinile. Spuneţi: "Frate Branham, din adîncul inimii mele vreau să primesc Duhul Sfînt." Dumnezeu să vă binecuvînteze.

Cîţi dintre voi care L-aţi primit deja, vor să facă precum cei din Fap. 4 şi să se roage: „… şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu, şi au zis: ,… şi întinde-Ţi mîna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfînt, Isus.‘“ Dă-mi dragoste şi curaj pentru vorbire. Dă-mi o nouă umplere. Şi eu vreau să mă rog aşa.

O Dumnezeule, dă-o acum. Noi vrem să ne aplecăm capetele acum cu sinceritate adîncă. Fiecare vine cu dorinţa inimii. Noi ne rugăm: „Doamne Isuse, noi încheiem adunarea din seara aceasta, adunare pe care am avut-o prin Duhul Sfînt în Cuvînt. Cum ne-ai binecuvîntat şi ne-ai dat untdelemnul Duhului conform Cuvîntului Tău în inimile noastre! Aici sînt predicatori şi oameni din toate păturile sociale, care au gustat că Tu, o Doamne, eşti bun şi prietenos. Noi ştim acum ce este Duhul Sfînt împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu, viaţa veşnică pentru toţi care cred. Noi ştim că Duhul Sfînt este Duhul lui Isus Hristos care a fost dat. Astăzi El este în noi. Dumnezeu a fost în noi în stîlpul de foc, apoi El a umblat printre noi în trupul numit Isus Emanuel "Dumnezeu cu noi". Acum El este în noi prin Duhul Sfînt. Dumnezeu în noi. O, Isuse, Tu ai spus: "În ziua aceea veţi recunoaşte că Eu sînt în Tatăl, şi voi sînteţi în Mine, şi Eu în voi." În timpul acela vom înţelege. Deşi sîntem în lumea întunericului, o să recunoaştem în ziua aceea.

O, Tată, noi nu sîntem în stare să explicăm, dar atunci nu ar mai trebui să credem, dar toate lucrările Tale, o, Dumnezeule, sînt conduse prin credinţă, prin credinţa în Cuvîntul Tău, prin dovada Sfîntului Duh pe care Îl recunoaştem acum. Eu mă rog ca fiecare suflet flămînd să fie umplut cu Duhul Sfînt, toţi acei care nu au primit încă, dar flămînzesc după aceasta, Doamne, putem să le strigăm ce ai zis Tu: „Ferice de cei flămînzi şi însetaţi … căci ei vor fi săturaţi!“ Aceasta este o făgăduinţă.

Deja foamea este o binecuvîntare. Voi sînteţi prin aceasta binecuvîntaţi pentru că ştiţi că Dumnezeu v-a vorbit. Este scris: „Nimeni nu poate veni la Mine, numai dacă îl atrage Tatăl.“

O, Doamne, chiar şi acei care au luptat deja, ridică mîinile. Eu le-am ridicat pe ale mele. Doamne, dă-ne putere. Întăreşte-ne şi întinde mîna Ta şi lasă să se întîmple semne şi minuni prin puterea Numelui lui Isus. Fie ca slujba să pătrundă şi mai adînc şi lasă să se întîmple lucruri şi mai mari. Dă-ne curaj să vorbim cu dragoste poporului Tău. Admite, Doamne. Fii cu noi în tot ceea ce facem. Noi Te rugăm în Numele lui Isus.

Doamne, mîine seară aşteptăm să vină un vîjîit puternic din cer în această clădire, să devină iarăşi o zi de Rusalii ca atunci. Fundamentul este pus. Totul este pregătit. Masa este bogată. Oaspeţii sînt invitaţi. O, Doamne, trimite mîine seară ca la Rusalii, un strigăt de bucurie în această clădire şi umple fiecare suflet cu botezul Duhului Sfînt. Dăruieşte-ne, Tată ! Noi Te rugăm în Numele lui Isus. Amin!