Svobodná lidová misie

Ježíš Kristus včera, dnes a naveky tentýž jest. Žid.13.8

Jazyk:

Căsătorie şi divorţ / William Branham

Jazyk: rumunsky




(Heirat und Scheidung)

21. 02. 1965, Jeffersonville, Indiana - SUA

Să ne aplecăm acum capetele pentru un moment, în rugăciune. Tată îndurător, noi Îţi mulţumim pentru acest privilegiu din dimineaţa aceasta, de a fi aici în acest auditoriu, în timp ce vedem încheierea zilei de astăzi. Noi nu ştim ce ne aduce ziua, dar noi ştim cine ţine ziua în mâini. De aceea noi ne rugăm ca El, care are puterea asupra zilei de astăzi, de mâine şi asupra întregii veşnicii, să ne binecuvânteze astăzi, în timp ce noi suntem adunaţi în Numele Lui, pentru a afla cum putem să-I slujim mai bine în viaţa noastră. Aceasta este intenţia noastră, Tată. Dumnezeu, care cunoaşte inimile noastre, ştie că este adevărat. Noi ne predăm Ţie pentru restul zilei de astăzi în slujba Ta. În Numele lui Isus Hristos. Amin. 

Puteţi să luaţi loc. Eu le doresc ascultătorilor vizibili şi celor care nu sunt vizibili din toată ţara, care ascultă astăzi după masă prin transmisie, o bună dimineaţa. Este un privilegiu mare pentru mine de a fi astăzi aici, pentru a vorbi despre tema aceasta importantă. Voi, care sunteţi prezenţi: este într-adevăr un pic iritant, că am în faţă perdele şi astfel trebuie să predic în stânga şi în dreapta. Acelora care nu sunt aici, vreau să le explic că pe partea mea dreaptă este auditoriul şi la stânga mea este sala de sport. Eu personal stau într-un antreu între cele două săli, unde s-au dat perdelele la o parte pe ambele părţi. În dimineaţa aceasta, auditoriul şi sala de sport sunt arhipline, tot aşa şi capela de la nr. 8 şi din Penn Street. De aici, unde totul este arhiplin, are loc o transmisie telefonică în celelalte oraşe. 

Noi am avut un timp puternic în Domnul şi suntem într-o aşteptare mare cu privire la adunarea din dimineaţa aceasta. În seara aceasta va fi încheierea misiunii de patru zile, de aceea îi invităm în mod deosebit pe toţi acei care pot să vină. Noi ne încredem că Domnul ne va dărui în seara aceasta un punct culminant puternic, făcând ceva supranatural, şi anume că îi va vindeca pe toţi bolnavii şi va face lucrurile măreţe pe care le face de obicei. Noi suntem într-adevăr într-o aşteptare mare în seara aceasta. Publicul este invitat din toată inima: fiecare persoană, fiecare biserică, fiecare denominaţiune; nici măcar nu trebuie să fiţi creştini. Noi îi invităm pe păcătoşi să vină şi să rămână printre noi. Noi facem tot posibilul, pentru a-i învăţa despre calea Domnului, pentru a avea viaţa. 

Eu sper că ascultătorii nu vor deveni nervoşi, mă voi încrede în Dumnezeu, ca eu la fel să nu devin nervos. Eu am avut o noapte îngrozitoare, plină de încordări, pentru că eu sunt conştient că de lucrurile pe care le voi zice în dimineaţa aceasta, voi da socoteală în ziua judecăţii. Eu n-am putut să dorm. Eu ştiu că dacă nu le spun, îmi vor fi o povară în ziua judecăţii. De aceea este aşa de greu. Nu se poate explica. 

În dimineaţa aceasta vrem să ne ocupăm de tema cea mai importantă „Căsătorie şi divorţ“. Motivul pentru care o prezint numai ca o lecţie duminicală, este, că ne vom face timp să vorbim despre aceasta. În loc de o predică, trebuie să fie o învăţătură din Scriptură. 

Dacă această bandă va ajunge vreodată la un predicator sau la fraţi slujitori, vreau să le spun acum ceva. Eu nu ştiu dacă va fi publicată vreodată sau ce va face adunarea cu ea. Eu îl rog pe fratele Fred să vorbească cu comitetul adunării, înainte de a publica banda. Şi pe voi din toată ţara, care aveţi aparatele în funcţiune, vă rog să nu daţi banda mai departe până nu auziţi despre ea de la fratele Sothmann. 

Dacă este dată public, şi unul dintre fraţii mei predicatori sau un creştin nu este de acord cu ceea ce voi spune despre tema aceasta, atunci eu sper, că nu voi fi criticat. Dacă voi nu o înţelegeţi aşa cum învăţ eu, atunci ca predicator sau ca pastor aveţi dreptul. Eu respect tot ce credeţi voi.

Despre această temă sunt două feluri de învăţături. Dacă există două răspunsuri la o întrebare, atunci unul din ele este corect, sau amândouă sunt false. De aceea vrem să citim din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a clarifica aceasta. Eu cred că dacă este o întrebare biblică, atunci Biblia are sigur un răspuns la aceasta. 

Înainte de a începe cu această temă, respectiv, înainte de a mă ruga asupra Cuvântului, vreau să aduc la exprimare mai ales pentru voi, creştinii, o dorinţă, şi anume să vă rugaţi pentru mine în dimineaţa aceasta. Rugaţi-vă şi voi pentru mine, care nu sunteţi prezenţi şi ascultaţi, pentru că eu vreau să fiu sincer şi deschis. 

Dacă eu spun aceste lucruri, atunci ne este clar că cineva, chiar dacă este numai unul singur, se bazează pe viaţă şi pe moarte. Mulţi dintre voi vor pleca de aici crezând. Mulţi dintre voi poate nu. Dar eu ştiu că în ceea ce priveşte slujba mea, există oameni care vin aici pentru a mă asculta pe mine, pentru a auzi ce predic eu. Şi în dimineaţa aceasta sunt aici. Au venit mulţi: din Statele Unite, din Canada şi de peste ocean. Vă puteţi închipui ce fel de presiune este pe conştiinţă, dacă ştiţi că este în mâna voastră unde îşi va petrece un om veşnicia, pentru că el se bazează pe ceea ce spuneţi. Dumnezeu mă va trage la răspundere pentru aceasta. De aceea vreau să vorbesc despre această temă cât pot de sincer. 

Am o rugăminte pentru surorile noastre. Unele cuvinte le-am schimbat deja, pentru a le putea exprima faţă de voi. Billy are în dimineaţa aceasta notiţe în geanta lui, care nu pot fi spuse în prezenţa unui public amestecat. Pentru altceva ce voi mai aduce probabil la exprimare, vă rog să mă înţelegeţi. Acceptaţi-o ca de la un frate. Eu voi prezenta cum ştiu mai bine. În cabinetul unui doctor aţi rămâne pe scaun şi aţi asculta, dacă el ar trebui să vă spună unele cuvinte desluşite. Voi, femei tinere şi bărbaţi tineri: eu nu vreau să vă faceţi o impresie greşită. Rămâneţi liniştiţi şi credeţi. Gândiţi-vă: adevărul trebuie spus ca adevăr. 

Fără îndoială că mulţi dintre voi nu vor fi de acord cu ceea ce trebuie spus, dar eu vreau să v-o dovedesc cu Biblia. Eu cred că dacă sunteţi smeriţi şi ascultaţi, atunci veţi înţelege mai bine şi veţi primi o imagine mai bună despre ceea ce am scos eu întotdeauna în evidenţă. Eu cred că aceasta o va explica. Eu mă încred pur şi simplu. 

Vom avea nevoie de mai mult timp, poate o oră şi jumătate sau mai mult. Eu nu ştiu cât timp va dura. 

Vreau să repet încă o dată, că sunt conştient că oamenii ţin tare de cuvintele voastre ca de cele ale pastorului lor. Desigur, şi eu sunt un pastor. Şi ei se orientează după cuvintele păstorului lor, de parcă ar fi vorba de viaţă şi de moarte. Alţii se ţin pe viaţă şi pe moarte de ceea ce zice un preot. Desigur că un pastor îi va învăţa pe oameni după buna lui ştiinţă, după cum a fost învăţat el în seminar. Cu preoţii din diferite religii în care există preoţi, este tot aşa. Şi pastorul este un preot un mijlocitor. Dacă preotul este un om plin de o sinceritate adâncă, atunci el va da mai departe aşa cum a fost învăţat în seminar sau mănăstire. Eu nu am cunoştinţa mea dintr-un seminar şi nici experienţa mea dintr-o mănăstire. Eu nu am nimic împotriva acestor lucruri, dar viaţa mea a decurs într-un mod deosebit. 

Eu am fost chemat pe când mai eram un băiat mic. La aceasta mi s-a dat un semn vizibil şi auzibil. La vârsta de şapte ani, am văzut aici la Utica Pike un stâlp de foc într-un tufiş. Tatăl meu lucra pentru domnul O. H. Wathen. El a murit nu demult. Voi aţi citit cartea şi cunoaşteţi povestea. Mai târziu a apărut vizibil acolo jos la râu, în prezenţa oamenilor. De multe ori a fost fotografiat; un tablou atârnă fără drept de autor chiar în capitala Washington, în sala Religiouns of Art ca unica fotografie a unei fiinţe supranaturale confirmată de ştiinţă. El este exact aşa şi în fiecare detaliu exact acelaşi stâlp de foc care a condus poporul Israel afară din Egipt. Eu cred că Isus Hristos este în statura Fiului lui Dumnezeu. EL a fost numit Fiul omului, atunci când a venit. Acum este numit Fiul lui Dumnezeu. În împărăţia de o mie de ani El va fi Fiul lui David. EL a venit ca Fiul omului, ca Prooroc, cum a fost proorocit despre El. Acum El este Fiul lui Dumnezeu supranatural. În împărăţia cea mare de o mie de ani care va veni, El va fi Fiul lui David şi va şedea pe tronul lui David. După cum ştiu toţi cititorii Bibliei, aceasta este o făgăduinţă dumnezeiască, Dumnezeu i-a spus lui David că El îl va ridica pe fiul lui pe tronul său. 

În această slujbă deosebită, aparte, m-au numit în tot felul, de la „Dumnezeu“ până la „Satana“. Aşa este întotdeauna.

Arhiepiscopul bisericii catolice (de rit caldean) a spus nu demult, când am avut în seara aceea convorbirea: „Frate Branham, Ioan Botezătorul a fost confirmat conform Scripturii, şi anume ca singurul despre care a vorbit proorocul Isaia.“ El a continuat: „Slujba ta în Biserică este confirmată clar. Lutheranii au fost conform Scripturii. Ei l-au recunoscut pe Luther. Wesleyenii l-au recunoscut pe Wesley. Dar ce este cu penticostalii? Ei rătăcesc încolo şi încoace şi nu ştiu unde aparţin.“

Eu am răspuns: „Domnul meu, eu preţuiesc aceasta.“ A fost în timpul când Duhul Sfânt a venit peste o doamnă pe care nu o văzusem niciodată, a vorbit prin ea şi a confirmat acelaşi lucru.

Eu vreau să fiu sincer având în vedere mesajul pe care îl voi aduce în dimineaţa aceasta, şi i-am spus că nu ştiu. Eu am răspuns: „Domnul meu, eu n-aş putea să spun asta. Este totuşi ceva puternic, pentru a putea spune asta. Dar are aspectul acesta.“ Un lucru ştiu însă: ceva s-a întâmplat, asta este sigur. Toate aceste lucruri sunt dovedite ştiinţific şi confirmate în toată lumea. Nu poate fi numai un mit. Este adevărul. Ce este? Lăsaţi-mă să vă spun ca mărturie, înainte de a începe să vă vorbesc: eu nu ştiu. Eu nu aş îndrăzni să fac vreo mişcare fără să aud înainte ceva de la El, Cel care a vorbit cu mine în trecut şi care mi-a spus aceste lucruri. 

Gândiţi-vă, Domnul nostru Isus Hristos nu s-a numit niciodată Fiul lui Dumnezeu. EL a zis: „Voi spuneţi că Eu sunt. Pentru aceasta am fost născut …“ ş. a. m. d. Dar El însuşi nu s-a numit niciodată aşa. 

Stâlpul de foc care a condus copiii lui Israel, a fost Domnul Isus Hristos în statura Duhului. Credeţi voi? Logosul care a venit de la Dumnezeu. Când El era pe pământ, a spus: „EU am venit de la Dumnezeu şi Mă întorc înapoi la Dumnezeu.“ Asta o ştim cu toţii. După moartea Lui, aşezarea în mormânt şi înviere, Saul din Tars se afla pe drumul către Damasc pentru a-i prigoni pe creştini, deoarece învăţau lucruri care erau în contradicţie cu ceea ce au fost ei învăţaţi. El a fost un luptător instruit la picioarele lui Gamaliel, unul dintre învăţătorii cei mai buni din şcoala lor, din mănăstirea lor din timpul acela, un om important şi cu o funcţie oficială în biserică. Dar atunci s-a întâmplat că o lumină strălucitoare, stâlpul de foc, l-a înconjurat cu raze, astfel încât a căzut la pământ. O voce a strigat: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?“ 

Fiţi atenţi, pe când s-a ridicat Saul, a spus: „Cine eşti, Doamne?“ Acest bărbat tânăr a fost un iudeu şi nu i-ar fi spus nimănui „Doamne“ dacă nu ar fi fost Dumnezeu care s-a descoperit astfel. Deci a fost acelaşi stâlp de foc.

Isus a spus doar: „EU sunt de la Dumnezeu şi mă întorc înapoi la Dumnezeu.“ Acum era iarăşi în statura stâlpului de foc. EL a spus: „EU sunt Isus pe care-L prigoneşti. Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş.“ Pe când se afla apostolul Petru în închisoare, cel care a primit cheile pentru ridicarea Bisericii, a venit acelaşi stâlp de foc printre gratii, a deschis uşile închisorii şi l-a condus pe Petru în mod deosebit afară, fără a-i deranja pe străjeri. Pentru mine Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.

Întotdeauna este ceva de recunoscut la fiinţa Lui. Totul este de recunoscut la fiinţa Lui, la roadele pe care le poartă. Eu vă rog să fiţi atenţi la felul rodului pe care îl poartă: această lumină care este Dumnezeu, pentru că ne conduce întotdeauna înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu confirmă Cuvântul lui Dumnezeu, vesteşte Cuvântul lui Dumnezeu vizibil în faţa voastră. Trebuie să aibă ceva.

Oamenii m-au numit prooroc. Eu personal nu mă numesc prooroc. Eu nu aş îndrăzni să spun asta, dar atâta pot să spun: că Domnul mi-a îngăduit să văd, să spun dinainte lucruri care s-au întâmplat, care se vor întâmpla. Nici măcar o dată în cele zece mii de cazuri nu a dat greş. Tot ceea ce a prezis El dinainte că se va întâmpla, s-a împlinit. Noi toţi ştim asta. Dacă este cineva aici sau altundeva în dimineaţa aceasta, care poate numi un caz unde nu s-a întâmplat, acum aveţi ocazia să vă ridicaţi şi să îl spuneţi. Dar dacă toţi ştiu că în fiecare din cele zece mii de cazuri a fost totul desăvârşit, atunci spuneţi Amin. (Adunarea spune: „Amin“.) În toată lumea va fi aşa. 

Ceva este pe cale să se întâmple. Dumnezeu nu trimite aceste lucruri fără nici un scop. Mi-am amintit că eu port în dimineaţa aceasta o pereche anumită de butoni. Eu mi-am făcut o notiţă suplimentară. Mulţi dintre voi aţi auzit de starul de cinema, Jane Russel. Mama ei este penticostală şi Danny Henry este un văr de gradul întâi, un fiu de-al sorei mamei ei. El a fost baptist. Acum doi ani el a fost într-o adunare a „Oamenilor de afaceri“ în Los Angeles, California. Eu chiar dădusem o explicaţie puternică, mare şi pătrunzătoare, încât unul din membrii comitetului „Assemblies of God“ s-a ridicat, a venit jos pe podium şi a spus: „Eu nu cred că fratele Branham a vrut să se exprime astfel.“ 

Eu am răspuns: „Eu trebuie s-o exprim astfel, domnul meu, pentru că este AŞA VORBEŞTE DOMNUL“. Era vorba despre Biserica din acest timp. 

Acest bărbat tânăr este un om de afaceri. Fratele lui a filmat în dimineaţa aceea pentru televiziune. Celălalt frate al lui este funcţionar la serviciul de construcţie a drumurilor din California. După adunare a venit acel Danny Henry în faţă pe podium, unde mai şedeau cei răspunzători, m-a îmbrăţişat şi a spus aceste cuvinte: „Frate Branham, eu sper că nu este o hulă împotriva lui Dumnezeu, dar aceasta ar putea să fie cap. 23 din Apocalipsa.“ Există doar 22 de capitole în Apocalipsa, de aceea el a spus: „Eu sper că nu este o hulă împotriva lui Dumnezeu.“ Acest bărbat tânăr, un baptist căruia supranaturalul îi era străin, de-abia a exprimat cuvintele acestea şi m-a îmbrăţişat, când a început să vorbească într-o limbă necunoscută. După ce a vorbit în limba aceea necunoscută, s-a ridicat o femeie mai corpolentă, cu părul de o culoare închisă, care stătea chiar în faţa mea şi a spus: „Nu este nevoie de tălmăcire. Eu sunt din Shreveport, Louisiana, şi anume din Baton Rouge. Aceasta a fost o franceză clară.“ 

Victor Le Dioux, un francez, a fost de asemenea prezent şi a spus: „Aşa este. Eu sunt francez şi aceasta a fost o franceză perfectă.“

Eu am spus: „Un moment. Scrie tu ceea ce a spus el, şi scrie şi tu ceea ce a spus el, înainte de a vorbi mai departe. Scrieţi ce a spus el şi apoi să comparăm cele scrise.“ 

Deci el a scris şi ea la fel. Chiar şi semnele de ortografie au fost la fel! Aproximativ în timpul acela când ei au adus ceea ce au scris, a venit în faţă un bărbat tânăr, blond. El a stat în spate pentru că nu mai erau locuri de şezut. El a spus: „Un moment! Eu doresc să mai adaug o notă scrisă. Sunt traducător pentru franceză la ONU. Vreau să vă dau ceea ce am notat.“ 

Toate cele trei notiţe în franceză corespundeau una cu cealaltă. Aici este traducerea originală. Este scrisul lui Danny. El o poartă cu el în buzunar. Desigur că s-a aflat aceasta pe la oamenii creştini de afaceri şi la alţii. Se spunea: „Pentru că tu ai ales calea cea îngustă, drumul cel greu tu ai urmat alegerea ta. Tu ai ales decizia clară şi este drumul Meu Din cauza acestei decizii importante, te aşteaptă o răsplată puternică în cer. Ce decizie minunată ai luat! Aceasta este de fapt ceea ce formează şi dă naştere la victoria puternică în dragostea dumnezeiască.“ Apoi bărbatul a semnat: „Textul mai sus menţionat cu proorocia lui Danny Henry despre fratele Branham în cafeneaua din Los Angeles, California, a fost confirmată de trei martori şi este tradusă de …“

Acum aproximativ o lună, bărbatul acesta tânăr care a proorocit fără să ştie ce spune, a fost în Ierusalim. El a avut privilegiul să meargă acolo să se aşeze pe mormântul în care a fost aşezat Isus după moartea Sa. În timp ce şedea acolo, aşa povesteşte el, dintr-o dată s-a Gândit foarte intens la mine. El a început să plângă pentru că şi-a amintit „cât este de greu pentru fratele Branham să se apere împotriva lumii şi împotriva acestor lucruri în adunări.“ Aşa s-a exprimat cineva din partea lui Billy Graham: „Noi putem să-l încadrăm pe Billy Graham, pentru că toate bisericile sunt de partea lui. Noi îl vedem pe Oral Roberts în legătură cu penticostalii. Dar cum poate lua naştere ceva care este în contradicţie cu ceea ce au fost învăţaţi oamenii?“ Este Dumnezeu! 

Danny are un hobby: el prelucrează pietre mici. El s-a dus la locul unde se spune că a fost crucea. Nimeni nu a fost în apropiere, astfel el a luat câteva pietre din stâncă şi le-a băgat în geantă ca amintire. El a prelucrat apoi acasă butoni din ele. Şi ceva curios: pe când le-a prelucrat, a observat că ele arătau ca şi cum ar fi pătate cu sânge, şi prin amândouă trece o linie dreaptă, subţire. Poate altcineva nici nu dă atenţie acestui lucru, dar pentru mine este o dovadă pentru ceea ce cred. Eu cred că totul are o însemnătate. 

În timpul acesta se împlineşte ceea ce a lăsat El să se proorocească în Mal. 4, Luca 17 şi în multe alte texte biblice pentru timpul acesta din urmă. În încheiere vreau să mai spun că aici este pus fundamentul pentru bărbatul care va veni. De aceea eu sunt foarte mulţumitor că Atotputernicul Dumnezeu a îngăduit, din starea aceasta neşcolită, să-mi aduc la exprimare mulţumirea pentru dragostea Lui pentru mine, dragostea mea pentru El şi dragostea noastră pentru oameni. De aceea eu mă apropii acum cu sinceritate de tema „Căsătorie şi divorţ“. Dumnezeu să aibă milă de noi toţi. 

Ascultaţi acum cu atenţie. Surorilor, nu vă ridicaţi să mergeţi afară. Rămâneţi numai un pic liniştite. Fraţilor, şi voi să faceţi la fel. Voi, care recepţionaţi transmisia şi magnetofoanele voastre sunt în funcţiune, nu deconectaţi. Nu o faceţi. Rămâneţi numai câteva minute pe scaune, până la sfârşit. Ascultaţi cu atenţie. Dacă sunteţi de o altă părere, notaţi-vă textele biblice de care mă folosesc şi mergeţi în rugăciune înainte de a lua o hotărâre. 

Dumnezeu să ne ajute, când ne vom apropia de această temă. Poate va dura mai mult timp. Eu nu vreau ca voi să fiţi grăbiţi. Noi vrem să ne facem timp şi să cercetăm Cuvântul lui Dumnezeu sincer şi temeinic, cum putem mai bine. 

Să începem cu Mat. 19, vers. 8. Poate încep totuşi cu primul verset şi citesc până la vers. 8 din cap. 19. Gândiţi-vă: lucrurile pe care le spun, trebuie să vină din Cuvântul lui Dumnezeu. Nu poate fi părerea mea proprie, deoarece părerea mea este exact ca a celorlalţi, ci trebuie să corespundă cu Cuvântul lui Dumnezeu. Gândiţi-vă, Dumnezeu ţine totul în continuitate. EL nu se schimbă niciodată. EL este acelaşi ieri, astăzi şi în veci. Credeţi asta? EL este acelaşi. 

Acum voi citi din cap. 19: „După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galilea, şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi. Fariseii au venit la El, şi, ca să-L ispitească, (Eu mă opresc un moment ca voi să recunoaşteţi cine au fost acei care L-au ispitit) I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?“ Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi a zis: ,De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?' Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.'“ „Pentru ce dar“, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s-o lase?“ Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa.“ 

Dumnezeu să ne ajute. Cu acest text biblic, cu această întrebare a fost confruntat Isus la începutul slujbei Sale, şi Moise a fost confruntat cu aceasta la începutul slujbei sale. Este una din întrebările prioritare în inimile credincioşilor. Pe păcătoşi nu-i interesează. Dar pentru credincioşi este importantă, deoarece credinciosul încearcă să facă tot ce poate pentru a trăi corect înaintea lui Dumnezeu. Dacă este vreo întrebare în viaţa creştină, atunci este aceea despre „Căsătorie şi divorţ“. De ce? Pentru că este cauza originară a păcatului. Acolo a început păcatul. Pe baza aceasta se tot discută, pentru că păcatul îşi are originea în el.

Eu nu voi avea timp să prezint detaliat toate aceste lucruri; la scrisorile voastre, sau altceva, vă voi răspunde cu plăcere. Noi avem şi cărţi pentru toate aceste întrebări, chiar şi ziare şi altele asemănătoare pentru a dovedi. Noi ştim ce a fost cu Eva. Ei pretind acum că mărul pe care l-ar fi mâncat ea (ceea ce nu este nici măcar conform Scripturii) ar fi fost de fapt o caisă. Nu a fost niciuna din cele două. Ea a preacurvit şi din aceasta a rezultat primul copil: Cain, fiul propriu al lui Satana. Pentru că în el era răul. Nu a venit prin Abel. Cain a fost fiul lui Satana. 

Eu ştiu acum întrebarea voastră: Eva a spus: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!“ Exact aşa este. Voi aţi putea să luaţi o femeie obişnuită şi bărbatul cel mai rău din oraşul acesta: dacă ei ar avea un copil, atunci s-ar întâmpla cu ajutorul Domnului, deoarece Dumnezeu a stabilit nişte legi. Este ca şi cu ceea ce face soarele să crească: dacă semănaţi un brusture pe un ogor bun, atunci el va creşte. El trebuie să crească, pentru că este legea lui Dumnezeu. Dacă este sădită sămânţa, ea trebuie să crească. Nimic nu poate aduce viaţă în afară de Dumnezeu, pentru că toate sunt sub legile Lui.

De aceea a trebuit să iasă la suprafaţă şi sămânţa cea rea după ce a căzut în pântecul Evei, pentru că este conform legii de reproducere a lui Dumnezeu. El nu putea altceva decât să iasă la suprafaţă, şi a trebuit să vină aşa de la Dumnezeu. 

Unii oameni spun că pruncii care au părinţi necredincioşi, sunt pierduţi. Sângele lui Isus Hristos a ispăşit pentru copil, indiferent în câtă răutate s-a născut. EL este Mielul lui Dumnezeu care ia păcatul lumii. Copilul cel mic nu poate să se pocăiască pentru că nu are nimic pentru ce ar trebui să se pocăiască. Şi a fost păcatul lumii care a fost luat prin sângele lui Hristos. Copiii mici ajung în cer.

Este vorba despre păcatul originar şi din cauza aceasta este o întrebare de ceartă. Dacă se întâmplă ceva mare şi supranatural din partea lui Dumnezeu, întotdeauna prima întrebare este: „Ce este cu căsătoria şi divorţul?“ Cum a fost întotdeauna, aşa mai este şi astăzi întrebarea aceasta la oameni. Cum a fost în timpul lui Isus, cum a fost în timpul lui Moise, aşa este şi în zilele noastre o întrebare la oameni, deoarece oamenii vor să afle adevărul. Unde este o întrebare trebuie să fie şi un răspuns. Dacă este deci un răspuns, cum am spus-o şi în zilele acestea o dată, trebuie să fie un răspuns corect. Dacă noi primim un răspuns care nu este corect la ceva, şi noi ştim că este pe dos, atunci voi întrebaţi mai departe până când întrebarea voastră are într-adevăr un răspuns, dacă vreţi să aflaţi adevărul. Deoarece aceasta este o întrebare biblică, trebuie să existe şi un răspuns biblic.

Este după cum am spus: dacă eu vreau să merg în dimineaţa aceasta înspre est pentru a găsi ceva care este exact în est, atunci ar trebui să merg exact în direcţia estică. Poate spune cineva: „Frate Branham, aici este estul.“ şi ar fi numai pe jumătate estic, doar nord-est, atunci lucrul pe care îl caut nu îl voi găsi. Eu aş veni înapoi şi aş şti că a fost pe dos. Dar dacă ar spune cineva: „Frate Branham, mergi pe drumul acesta din dreapta ta.“, şi ar fi la fel pe jumătate estic, dar sud-est, atunci eu nu aş găsi lucrul pe care îl caut pentru că am depăşit graniţele drumului desăvârşit şi direct. 

Dacă este aşa, atunci avem două învăţături despre căsătorie şi divorţ. Una spune că un bărbat are voie să se căsătorească numai o dată, fie doar dacă nevasta lui este decedată. Aceasta este una dintre păreri. Dar dacă vă orientaţi după aceasta, atunci mergeţi peste bord. Cealaltă spune: „O, dacă soţia sau soţul, unul dintre cei doi preacurveşte atunci respectivul este liber şi celălalt poate să se recăsătorească.“ Şi cu aceasta mergeţi peste bord. 

Vedeţi, nu este nici sud-est şi nici nord-est: noi vrem exact înspre est. Voi treceţi peste Scriptură, dacă mergeţi pe drumul acesta. Voi treceţi peste Scriptură dacă mergeţi pe drumul acela. Noi vrem să ştim unde se unesc textele biblice şi să aflăm care este adevărul. Fiecare merge pe un alt drum şi nu conduce la răspunsul corect. Dar trebuie să existe un răspuns. 

Aşa este astăzi. Există două învăţături de bază în adunare: una este calvinismul, cealaltă este arminianismul. Unii se referă la lege, ceilalţi la har. Apoi observăm că oamenii care cred în har (calviniştii) spun: „Lăudat să fie Dumnezeu, nu-mi strică dacă fumez; nu-mi strică dacă beau. Eu pot să fac lucrurile acestea, eu am siguranţă veşnică.“ Apoi vedem că cealaltă parte, spune conform legii: „O, eu aş vrea să-i spun câteva; să-i spun părerea mea, dar eu sunt un creştin, eu trebuie să tac.“ 

Vedeţi, voi vă aflaţi pe două drumuri diferite, şi niciunul nu este corect. Este tare să spui asta, dar este adevărul. Noi ne aflăm pe două drumuri diferite. Unul conduce încolo, şi celălalt conduce dincolo. Acum vrem să vedem care este adevărul.

Ascultaţi şi vedeţi dacă este corect. Să luăm ca exemplu propria mea familie. Dacă ar trebui să merg dincolo de ocean, aş chema-o pe nevasta mea la mine şi aş spune: „Eu merg peste ocean, dragă.“ (Eu o spun acum în privinţa celor cu legea.) „Acum, soţia mea, stabilesc o lege pentru tine. Dacă flirtezi cu un alt bărbat în timp ce eu sunt plecat, atunci eşti o femeie divorţată când voi veni înapoi. Eu nu vreau să îi faci cuiva ochi frumoşi sau să flirtezi. Înţelegi?` Eu sunt bărbatul tău! Dacă o faci totuşi, atunci mă voi despărţi de tine când mă voi întoarce.“

Atunci ea m-ar prinde de guler şi mi-ar spune: „Bunul meu soţ, acum vreau să îţi spun eu ceva!“ Vedeţi voi? Ea ar spune: „Dacă tu îi vei face vreunei femei ochi dulci, dacă ieşi la plimbare cu vreo femeie sau flirtezi, vei fi un bărbat divorţat când te vei întoarce.“ Ar fi aceasta o familie fericită? Aceştia au fost cei conform legii. 

Exemplul cu partea cealaltă ar fi că eu dacă aş merge peste ocean şi aş face o greşeală, aş spune: „O, eu ies cu această femeie acum. Faţă de nevasta mea este în ordine; pe ea nu o interesează.“ Nevasta mea ar zice: „Eu ies cu bărbatul acesta. Bill nu are nimic împotrivă; nu-l interesează.“ Dacă nu mă interesează, atunci ceva nu este în ordine cu mine. Atunci eu nu o iubesc pe femeia aceasta. Şi dacă ei i-ar fi indiferent, atunci nu ar fi ceva în ordine cu ea. Ea este soţia mea şi eu nu vreau ca să cocheteze cu un alt bărbat. Ea este soţia mea. 

Realitatea este că în ambele cazuri este adevăr, dar nu adevărul exact. Pentru a stabili corect: dacă eu trebuie să merg peste ocean, atunci familia mea se adună şi ne rugăm unii pentru alţii. Eu îi încredinţez pe ei lui Dumnezeu şi ei mă încredinţează pe mine lui Dumnezeu. După ce am făcut aceasta, merg peste ocean. Eu ştiu că ea mă iubeşte şi am încredere în ea. Eu o iubesc şi ea are încredere în mine. Atâta timp cât o iubesc, ea nu trebuie să-şi facă griji că eu o să mă plimb cu o altă femeie. Atâta timp cât ea mă iubeşte cu adevărat, eu nu trebuie să-mi fac griji că ea se plimbă cu un alt bărbat. Ea este nevasta mea şi îi dau crezare.

Eu cred că dacă s-ar strecura totuşi ceva, dacă aş face o greşeală şi m-aş plimba cu o altă femeie, apoi m-aş întoarce şi aş spune: „Meda, eu nu am vrut. Eu am căzut într-o cursă. Femeia aceea s-a apropiat de mine, m-a luat de braţ şi s-a comportat aşa şi aşa.“ Eu cred că ea m-ar înţelege. Eu cred că ea m-ar ierta. Dar eu nu aş face-o pentru nimic în lume, pentru că o iubesc. Deşi ea m-ar ierta, eu nu aş face-o. Eu nu aş răni-o în nici un caz. Deşi eu ştiu că ea m-ar ierta, totuşi eu nu o rănesc! 

Acelaşi lucru este cu Dumnezeu. Dacă filia, dragostea omenească, dragostea pentru partener, poate să trezească în bărbat o astfel de simţire pentru nevasta lui, ce este atunci cu agape, Cuvântul grecesc pentru dragostea lui Dumnezeu! Ce va trezi în mine pentru Isus? Atâta timp cât inima mea o cere, am s-o fac. Eu spun: atâta timp cât inima mea o cere, am s-o fac. Legea mă oprea şi anume pentru că eu ştiam că pentru aceasta voi fi pedepsit. Dar adevărul adevărat sună astfel: dacă dragostea lui Dumnezeu intră în inimile voastre, atunci nici nu vreţi s-o faceţi. Acesta este adevărul. Aici aveţi ambele păreri de învăţături. Nici legea şi nici calvinismul nu are dreptate, nici unul nu are dreptate. 

Noi ştim că în ziua de astăzi există multe denominaţiuni diferite. Există biserica catolică şi biserica protestantă. Fiecare dintre ele pretinde că este pe drumul cel corect: „Noi avem drumul; noi suntem adevărul.“ Există şi metodiştii. Ei spun: „Noi avem adevărul.“ Baptiştii spun: „Noi avem adevărul.“

Atâta timp cât sunt convinşi de aceasta, pentru mine înseamnă că nu este aşa, deoarece Isus a spus: „EU sunt adevărul.“ De aceea El este locaşul, cum am spus în predica mea din seara trecută, unde Dumnezeu Şi-a aşezat Numele singurul loc de închinare. Voi nu sunteţi creştini pentru că sunteţi protestanţi; voi nu sunteţi creştini, pentru că sunteţi catolici; voi nu sunteţi creştini, pentru că sunteţi metodişti, baptişti sau penticostali. Voi sunteţi creştini pentru că aţi fost botezaţi în Isus Hristos prin Duhul Sfânt, nu prin apă. Este o credinţă, un Domn, un botez, şi acesta este botezul cu Duhul Sfânt. Botezul în apă vă aduce într-o comunitate. Botezul cu Duhul Sfânt vă aduce în Hristos. Acolo este adevărul. 

Tot aşa noi avem două păreri despre „Căsătorie şi divorţ“. Acum însă Domnul nostru ne-a descoperit în zilele noastre taina despre cele şapte peceţi în Cuvântul Său. Multora li se va părea în seara aceasta că este ca greaca, dar adunarea mea o înţelege. Voi aţi auzit despre viziunile şi tot ceea ce s-a întâmplat. Este o întrebare biblică. Noi de aici, credem că trebuie să existe un răspuns adevărat la întreaga taină ascunsă, care a fost ascunsă de la întemeierea lumii. Biblia prooroceşte şi spune că tainele vor fi descoperite în zilele acestea. Conform Apoc. 10, atunci când va răsuna glasul îngerului al şaptelea (mesagerului pentru Laodicea), vor fi descoperite tainele lui Dumnezeu. Aceasta este ultima epocă a Bisericii, şi anume a Laodicei. 

Vedeţi, această trezire durează de mai mult de 15 ani, şi nu s-a format încă nici o denominaţiune. Luther a avut o trezire; după aceea s-a format o denominaţiune; după Wesley s-a format o denominaţiune; după Alexander Campbell s-a format o denominaţiune. După toţi aceşti bărbaţi mari ca John Smith şi alţii, s-au format denominaţiuni. Şi după Moody tot aşa. De fiecare dată. De obicei o trezire durează trei ani. Aceasta durează de aproximativ 15 ani şi nu s-a format nici o denominaţiune. Acesta este timpul seminţei. Învelitoarea nu mai este. După ce învelitoarea a dispărut, apare sămânţa. Dumnezeu este pregătit. Dacă El nu o face acum, atunci va chema curând o Biserică pentru desăvârşire prin Cuvântul Său, Isus Hristos. 

Fiţi atenţi, undeva trebuie să fie un răspuns, tocmai pentru că taina pecetluită de şapte ori a lui Dumnezeu cele şapte peceţi au fost descoperite. Câţi înţeleg aceasta? Ridicaţi mâinile voastre. Acum vrem să vedem: eu cred că cei mai mulţi aparţin de adunarea noastră din împrejurime. Dacă nu, atunci vor apărea în curând cărţi despre această temă. Noi avem deja câteva cărţi la dispoziţie. 

În textul nostru, Isus ne cere să ne întoarcem la răspunsul de la început care este adevărat şi conform Scripturii. Când Isus a fost confruntat cu acestea, au fost două lucruri în Câmpul vizual. Fariseul a zis către El: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină şi să se căsătorească cu alta?“ 

Isus a spus: „De la început n-a fost aşa.“ 

Apoi ei au zis: „Pentru ce dar, a îngăduit Moise să se dea nevestei o carte de despărţire?“ Ea putea fi lăsată din orice pricină. 

EL le-a răspuns, din pricina (eu las aceasta să se imprime) „din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa.“ 

Este ca şi cu întrebarea de astăzi despre pacea în lume. Va veni prin politică, prin unirea naţiunilor? Eu vă spun vouă: Nu. A dat tot timpul greş, şi acum va fi tot aşa. Dar rămâne totuşi un răspuns adevărat la întrebarea: „Va fi pace pe pământ?“ Da, atunci când va dispărea păcatul de pe pământ, atunci va fi pace. Dar până atunci nu va fi pace. „Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.“ 

Dumnezeu ne-a dat un mijloc de mântuire împotriva păcatului. Ascultaţi acum cu atenţie. Dumnezeu ne-a dat mijlocul de stârpire a păcatului, dar oamenii de pe pământ nu vor să primească leacul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat un mijloc de mântuire şi posibilitatea de a ne căsători cu femeile noastre şi să trăim cu ele, dar omul nu acceptă leacul de la Dumnezeu: el nu acceptă Cuvântul Lui.

Isus a spus aceasta. Aceasta ne aminteşte de cuvintele Lui şi noi ştim că El a spus: „Cerul şi pământul vor trece, cuvintele Mele însă nu vor trece niciodată.“ Pentru a afla răspunsul adevărat la această întrebare, Isus ne cere să ne întoarcem înapoi la început. Asta ar fi la prima carte a lui Moise, Genesa, pentru că în Genesa este începutul fiecărei întrebări din Biblie. Trebuie să ne întoarcem întotdeauna la început şi să aflăm ce fel de sămânţă este pe Câmp, pentru ca să ştim cum va arăta recolta. 

Ce fel de sămânţă a fost semănată? Pentru că Genesa este prima carte a lui Moise, „capitolul începutului“, ne întoarcem înapoi la el. Isus ne-a îndreptat înspre această parte din Scriptură, la început. Gândiţi-vă: acolo a început timpul. Înainte a fost veşnicia. Noi mergem cu întrebarea noastră înapoi la început. Nu scăpaţi aceasta! Din cauza aceasta vreau să vorbesc încet, şi din cauza oamenilor care ascultă înregistrarea şi pentru a fi clar pe bandă. 

Dacă Isus a spus: „Întoarceţi-vă la început!“, atunci a existat numai o pereche din fiecare de pe pământ. A fost un Adam, o Eva. Dumnezeu însuşi i-a condus împreună. Exista un cal feminin şi unul masculin, un papagal feminin şi unul masculin. La începutul la care ne-a îndemnat El, exista numai o pereche din toate. Este aşa? Noi mai vedem că la început totul era într-o armonie şi ordine desăvârşită cu Dumnezeu. Nimic nu era în afara acestei ordini. În cer mai este încă desăvârşită. Toate stelele, galaxiile, sistemul solar; totul este într-o ordine desăvârşită. O singură deplasare ar deranja tot parcursul. 

Ascultaţi acum. Înţelegeţi? O singură tulburare desfiinţează întreg programul. Atunci când oamenii, bărbatul şi femeia, au fost în concordanţă cu Dumnezeu, a păcătuit femeia. Aceasta a aruncat întregul program pentru pământ din concordanţa cu Dumnezeu. De aceea un cuvânt care este adăugat sau scos din această carte, îl aruncă pe un creştin din concordanţa cu Dumnezeu, adunarea din concordanţa cu Dumnezeu, familia din concordanţa cu Dumnezeu! Fiecărui credincios i se poate întâmpla aceasta dacă nu acceptă fiecare cuvânt. 

Deci femeia a fost cea care a cauzat despărţirea de casa aceea minunată. Nu a fost un heruvim care a dăunat pământului. Nu a fost Adam sau altceva prin care a fost aruncată această casă şi toate celelalte din concordanţa cu Dumnezeu, ci o femeie Eva. Exact cu aceasta s-a rupt începutul despre care a vorbit Isus. Isus a spus: „La început Dumnezeu a creat un bărbat şi o femeie.“ din fiecare fel. Şi această femeie nu calul feminin, nu Câinele feminin ci femeia a întrerupt continuitatea lucrării lui Dumnezeu pe pământ şi a aruncat totul în moarte. Femeia, nu bărbatul! Ea a rupt legământul. Prin ce a rupt ea legământul? Prin încălcarea graniţei Cuvântului! 

Când a rupt legământul cu bărbatul ei, a rupt şi legământul cu Dumnezeu. Sau: pentru că a rupt legământul cu Dumnezeu, l-a rupt şi cu bărbatul ei. Prin aceasta, dacă rupi promisiunea şi legământul cu Cuvântul lui Dumnezeu, atunci se formează mulţi membri falşi ai comunităţii. Un grup de oameni se adună şi spun: „Ah, asta nu înseamnă nimic.“ Aşa este aruncată toată organizaţia din armonia cu Cuvântul. „Oh, asta nu credem. Dr. Jones a spus că nu este aşa.“ Dar atâta timp cât a spus-o Dumnezeu, este aşa! EL a spus: „Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.“ Aşa este întreruptă continuitatea. 

Noi recunoaştem aici: atunci când a fost întreruptă continuitatea, s-a rupt şi linia vieţii. Şi parcursul timpului a fost întrerupt. Când legământul a fost întrerupt, s-a stricat totul. Cine a cauzat-o? O femeie. Prin aceasta a fost rupt legământul. Dacă vreţi să citiţi, puteţi să căutaţi în Gen. 3.

Abia atunci a fost hotărât prin Cuvântul lui Dumnezeu ca bărbatul să stăpânească asupra femeii. Ea nu mai era la egalitate cu el. Din natură ea era egală cu el, ştiţi voi. Dar atunci când ea a rupt legământul, Dumnezeu a hotărât ca bărbatul să stăpânească peste ea. Gen. 3, 16 dacă vreţi să vă notaţi. Ea nu mai era egală cu bărbatul. Ea era o călcătoare a Cuvântului lui Dumnezeu.

Nu înţelegeţi că este vorba despre ea, Biserica de aici de jos? Ca cea care încalcă Cuvântul lui Dumnezeu, ea a căzut de tot din concordanţa cu Dumnezeu. Exact aceasta a făcut-o şi Biserica, şi cu aceasta a aruncat totul în moartea spirituală. Acum veţi înţelege de ce mă refer la aceste lucruri. Este adevărul. Acestea sunt realităţi biblice.

De ce a făcut ea aşa ceva? Cum a putut să facă aşa ceva această femeie frumoasă, drăguţă, desăvârşită? Eu am văzut odată o pictură. Eu cred că a fost în Grecia, unde un artist a pictat-o pe Eva. El a pictat-o ca pe cea mai îngrozitoare fiinţă care ne-o putem închipui. Asta ne arată ce poate vedea omul pământesc. Dar ea nu a fost urâtă, ea a fost frumoasă, pentru că era o femeie desăvârşită, o femeie întreagă.

Fiţi atenţi: de ce a făcut ea aceasta, deşi avea acest rang înalt? Ea era la acelaşi rang cu bărbatul, la egalitate. Dar noi ştim că ea a pierdut egalitatea cu bărbatul când a păcătuit; şi Dumnezeu a zis: „Bărbatul va stăpâni peste tine.“ Aşa o spune Scriptura. Dacă vreţi putem să citim. Eu vă spun textele biblice pentru ca să economisim timp pentru transmisiile din toată ţara. Voi puteţi să citiţi. 

Fiţi atenţi din ce cauză a făcut ea aceasta. Cum a ajuns Satana de fapt la ea? 

Aţi ştiut voi că Satana a fost odată egal cu Dumnezeu? Desigur că a fost. El a fost totul, în afară de creator. În rest a fost în totul, a stat la dreapta lui Dumnezeu în cer ca heruvim puternic şi stăpânitor. 

Motivul pentru care a făcut ea aceasta, este că ea nu a fost în creaţia-originală. Ea nu aparţine de creaţia originală a lui Dumnezeu; ea este un produs secundar. A fost un produs secundar pentru că ea la începutul, despre care a vorbit Isus, nu a fost o fiinţă creată. Ea a fost un produs secundar al bărbatului; „la început“, la care s-a referit Isus. 

Gândiţi-vă: în creaţia originală Adam a fost bărbat şi femeie în unul. Dar după aceea a fost luată o coastă din el. Fiţi atenţi, acesta a fost unicul „produs secundar“ al întregii creaţiuni a lui Dumnezeu. Din toate animalele şi toate celelalte, ea a fost singura care a fost formată astfel. Oricare altă fiinţă feminină a fost în creaţia-originală, dar Eva nu a fost în creaţia de la început. Vedeţi, aşa trebuia să se întâmple. Noi ne vom întoarce înapoi la această temă.

Ea nu a fost deci în creaţia-originală, ci un produs secundar. Eu nu vreau să vă jignesc, dar vreau să vă spun adevărul. Comportaţi-vă liniştiţi: asta este bine.

Nu există nimic care este aşa de ispititor ca o femeie, care este ispititoare. Nimic altceva nu poate fi aşa; nimic nu este aşa. Tot aşa, nimic nu poate fi ispitit aşa de uşor ca femeia. Păcatul demonstrează că este adevărat; păcatul de la început.

Ea nu a aparţinut de creaţia-originală de la început. Ea a fost în Adam, dar nu de la început ca fiinţă feminină independentă. Ea a fost un produs secundar. 

Nimic nu este creat ca să poată ispiti şi să fie aşa de uşor ispitit ca o femeie. Nimic nu este creat care să poată decădea aşa de adânc ca o femeie. Gândiţi-vă numai: în întreaga omenire nu există nimic care să decadă aşa de adânc ca o femeie. Ea poate să rupă inima unui bărbat mai bine decât orice altceva de pe pământ soţia lui! Lăsaţi-o numai pe doamna aceea drăguţă şi mică să vină şi să se împerecheze cu un alt bărbat. Apoi uitaţi-vă la acel bărbat care şade cu copiii şi cum îi curg lacrimile din ochi. Ea este creată aşa. Ea este astfel creată ca să o poată face. 

Nici un porc, nici un câine, nici un alt animal nu este astfel creat ca ea, sau poate să decadă aşa de adânc. Aşa este. Surorile mele preastimate: eu vreau să fiţi atente. Nici un animal nu poate fi imoral. Pentru o căţea şi o scroafă există anumite perioade, dar morala lor este de un milion de ori mai mare decât a starurilor din Hollywood. Aşa de adânc poate să decadă. Gândiţi-vă: nimic de pe lume din creaţia lui Dumnezeu nu poate fi aşa de imoral şi să decadă aşa de adânc. 

Voi spuneţi: „Un moment, vă rog! Bărbatul …“ La asta ne mai întoarcem. Femeia trebuie să spună „da“. 

Nimic în afară de femeie nu poate să decadă aşa de adânc şi să fie aşa de necuviincioasă. Nici o căţea, nici o scroafă, nici o pasăre, nici un animal nu este imoral sau nu poate să fie, pentru că nu este creat ca să poată fi aşa. O scroafă nu poate fi imorală; o căţea nu poate fi imorală; o pasăre feminină nu poate fi imorală. Femeia este singura care poate fi aşa. Vedeţi şi voi acum unde s-a dus Satana? Dar ea are posibilitatea să spună da sau nu. Depinde de ce vrea să se ţină. 

Aici putem să vedem exact pe unde a intrat sămânţa şarpelui. A existat numai un loc unde a putut să meargă. Dacă aceasta nu vă convinge, atunci cineva este orb. El trebuia să meargă acolo. 

Fiţi atenţi, motivul pentru care un animal feminin nu poate să facă aceasta, este pentru că ele au fost în creaţia-originală. Femeia nu a fost în creaţia-originală. Noi mergem înapoi pentru a o descoperi şi o vom urmări cu ajutorul Testamentului până în ziua de azi. 

Numai ea singură este astfel formată pentru a trăi o viaţă necuviincioasă şi murdară. Nici un câine şi nici un alt animal feminin nu poate să o facă. Numai femeia! Un Câine sau alte animale se împerechează o dată în an, şi anume pentru pui; nu pentru poftele sexuale, ci pentru pui. Scroafa şi căţeaua o fac o dată în an pentru un moment scurt, şi anume pentru pui. Femeia poate să o facă când vrea. Eu am şters aici ceva, restul vi-l puteţi închipui. O căţea nu poate; femeia poate. (Eu sper că Duhul Sfânt vă descoperă restul, adică ceea ce eu am şters). 

Ea este unica fiinţă feminină care este mai frumoasă decât masculul. La nici un fel de animale nu este aşa. La celelalte creaturi ale lui Dumnezeu masculul este mai frumos. La animale, de exemplu la păsări, etc., este întotdeauna masculul mai frumos.

Uitaţi-vă la cerbul minunat cu coroana lui superbă şi puternică şi la cerboaica mică, neînsemnată. Uitaţi-vă la păunul cu penele lui frumoase, şi la păuniţa mică şi maro. Observaţi păsările: cocoşul şi găina. De ce ? De ce este aşa la toate creaţiile lui Dumnezeu? În întreaga creaţie, masculul este mai frumos: la oi, la porci, la cai, la păsări şi la toate celelalte. Întotdeauna masculul este mai mare şi mai frumos. Dar la oameni este femeia care este frumoasă, nu bărbatul. Dacă totuşi el este mai frumos, atunci nu este ceva în ordine cu el. Atunci este ceva amestecat. Normal aşa este.

De ce? De ce s-a întâmplat? Pentru a fi astfel ispitită. Modelatorul ei, Satana, mai este şi astăzi ocupat cu ea. Lăsaţi-mă să fac aici o pauză.

Frumos! Aţi ştiut voi că prima distrugere a avut loc din cauza unei femei? „Fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.“ Aşa este? Aţi observat că femeile din timpul acesta devin tot mai frumoase? 

Eu am văzut o poză cu Pearl Bryan, care era cea mai frumoasă femeie a naţiunii. Nu există nici o fată în această şcoală, care să nu fie mai frumoasă ca ea. Creşterea frumuseţii femeilor este o dovadă pentru timpul de ispitire! 

Când a arătat o biserică mai frumoasă ca acum? Mulţi ridică clădiri înalte şi milioane aici, şi milioane dincolo. Nu vedeţi? Ea, ispita! 

Nimic nu poate decade atât de adânc ca ea, şi ea este destinată pentru a fi ispititoare. Satana o influenţează astăzi în zilele acestea din urmă, pentru că el este modelatorul ei. Eu aş putea să dovedesc aceasta dacă m-aş întoarce la început. Cine s-a ocupat mai întâi de ea, Adam sau Satana? Dumnezeu sau Satana? Acesta este modelatorul ei. Este arma ei secretă de a-l atrage pe bărbat în stricăciune. O femeie frumoasă poate să-l dirijeze pe un bărbat în orice direcţie, cum vrea ea. Frate, nu este Cârciuma care-l strică pe bărbat, este femeia frumoasă care este îmbrăcată numai cu strictul necesar şi care merge provocator pe stradă. Exact aceasta este ispita. Ea este aducătoare de moarte cu aceasta, absolut aducătoare de moarte. Poate voi vă îndoiţi că Satana este modelatorul ei, dar acesta este adevărul. Satana a modelat-o şi o mai face şi acum. 

Lăsaţi-mă să vă arăt ceva în Scriptură. Eu trebuie să vă dovedesc cu Scriptura, pentru ca voi să vă puteţi forma părerea, dacă o analizaţi astăzi. Satana scoate în evidenţă frumuseţea. Fiţi atenţi, el a fost cel mai frumos dintre îngerii din cer. Este aşa? El a vrut să facă cerul mai frumos decât împărăţia lui Mihai. Este aşa? Şi pentru a dovedi că acest Cain era fiul lui: el a adus o jertfă mai frumoasă când a împodobit altarul lui cu fructe şi flori. Este aşa? Frumos! Păcatul este frumos ceea ce numim noi astăzi „frumos“. Prin frumuseţe devine păcatul ispititor. Voi nu puteţi vedea o femeie pe stradă mergând şi să spuneţi ce este în inima ei. Dar eu am vrut să spun lucrurile acestea, pentru ca voi să înţelegeţi de ce este Satana modelatorul ei. Este exact aşa. Fiul său propriu, Cain, a adus dovada. 

Ea este frumoasă pentru a putea ispiti. Lumea este frumoasă pentru a putea înşela. Eu nu vorbesc despre cosmos, despre ordinea lumii. Ea este frumoasă pentru a putea înşela, cu locurile ei frumoase şi cu luxul. 

Pe când s-a apropiat Amos, unul dintre prooroci, s-a uitat înspre oraş şi l-a văzut într-o stare ca Hollywood-ul astăzi, atunci ochii lui bătrâni s-au micşorat sub părul lui cărunt care-i cădea pe faţă, s-a dus jos cu un mesaj şi a ieşit din el în acel loc. El a spus: „Dumnezeul despre care spuneţi că-i slujiţi, vă va distruge.“ Desigur! Păcatul este frumos. 

Iuda este prezentat ca un beţiv bătrân de pe stradă în a cărui gură deschisă şedeau muştele, etc. Iuda a fost frumos, puternic, un înşelător. Unui astfel de bărbat nu trebuie să-i daţi atenţie. Voi nu trebuie să fiţi atenţi la ţăranul în salopetă care se află în apropierea soţiei voastre, ci la înşelătorul viclean. Acela este mişelul. 

In ochii lumii păcatul este frumos. Dar Dumnezeu nu se face de cunoscut sub forma aceasta de frumuseţe. Aţi ştiut voi asta? Dumnezeu se face de cunoscut în caracter, într-o fiinţă plăcută. 

În Biblie este Isaia 53, dacă vreţi să vă scrieţi textele biblice; eu mi-am notat multe pe margine în Isaia 53, Biblia ne spune despre DOMNUL nostru Isus, că El nu avea nici o frumuseţe şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă, da, El a fost ca unul în prezenţa căruia trebuia să-ţi acoperi faţa. Aşa este? Înfăţişarea Lui nu avea nimic care să ne placă, pentru că El nu era frumos. Poate că El era mic de statură, avea umeri aplecaţi şi era simplu. EL nu era dorit ca un conducător. EL nu arăta ca un conducător, vorbea ca poporul simplu, etc. EL nu arăta ca un învăţat mare, şcolit, în haine fine. EL a fost numai un om obişnuit. EL nu avea nici o frumuseţe care ne-ar fi plăcut. EL umbla prin mijlocul oamenilor, şi ei nu ştiau nici măcar cine este. EL nu arăta ca un Dumnezeu care umbla pe acolo cum ne închipuim noi un Dumnezeu. Dar exact aceasta a fost El! 

Aţi observat ceva atunci când Dumnezeu a vorbit către Samuel: „Te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.“? Poporul l-a ales pe Saul, deşi Samuel i-a sfătuit să nu facă aceasta. El a spus: „Dumnezeu nu vrea ca voi să aveţi un împărat. EL este Împăratul vostru.“ El a întrebat: „V-am spus eu vreodată ceva în Numele DOMNULUI şi nu s-a întâmplat? V-am rugat eu vreodată să-mi daţi bani sau altceva pentru întreţinerea mea?“

Ei au răspuns: „Nu, tu nu ne-ai rugat niciodată pentru bani, şi tot ce ai zis în Numele DOMNULUI, s-a împlinit. Dar totuşi noi vrem un împărat.“ Şi astfel ei l-au ales pe Saul. Vedeţi, ce alege lumea! Vedeţi, ce a ales Israel! Israel, unşii lui Dumnezeu au ales un bărbat al cărui cap şi umeri erau mai mari decât ai tuturor celor din popor, un bărbat mare, impunător, frumos. Dar el a fost întotdeauna „un fir de păr în supă“.

Dar Dumnezeu a zis: „EU voi alege un împărat după plăcerea Mea. EL a spus: ,Samuel, Eu nu îţi voi spune cine este, dar tu du-te acolo: este unul din fiii lui Isai.'“ 

Isai, nevasta lui şi ceilalţi s-au uitat împrejur şi au spus: „Da, întâiul nostru născut este mare, impunător, un bărbat frumos. El are înfăţişarea corectă pentru coroana împărătească. El este înţelept, şcolit, un bărbat delicat. Eu ştiu, el este bun pentru aceasta. El este un vorbitor foarte bun.“ 

Când l-au adus afară, Samuel a luat cornul cu untdelemn şi s-a apropiat de el. Dar apoi el a zis: „Nu, DOMNUL nu l-a ales pe acesta.“ El a continuat până a ajuns la al şaselea fiu, dar DOMNUL nu l-a ales pe niciunul dintre ei. Apoi el a zis: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?“ 

„O, da“ a răspuns unul, „a mai rămas cel mai tânăr; dar paşte oile. El este acolo afară, Cântă Cântări, jubilează. Dar el este un băiat mic, bălai, cu umerii aplecaţi. El nu este potrivit pentru un împărat.“

Apoi el a zis: „Trimite să-l aducă!“ Când David a fost văzut de prooroc, acesta a venit în calea lui, a uns untdelemnul pe cap şi a spus: „Acesta este alesul lui Dumnezeu.“

Nu frumuseţe, ci caracter. Dumnezeu se uită la caracter. Oamenii se uită la frumuseţea naturală. Ea este ispititoare. De aceea i s-a dat femeii frumuseţea pentru ispitire. Dacă o femeie frumoasă nu foloseşte frumuseţea în mod corect, atunci devine pentru ea un blestem. Aceasta o va aduce mai repede în iad decât altceva ce cunosc eu. Desigur că ea poate să fie frumoasă; atâta timp cât rămâne la soţul ei şi face ce este corect, aşa ceva este frumos şi măreţ. Ea poate să folosească însă aceeaşi frumuseţe pentru ispitire, deoarece pentru aceasta i-a fost dată. 

Observaţi: Dumnezeu se descoperă în caracter. EL nu a avut nici o frumuseţe care ne-ar fi plăcut, dar un caracter ca al Lui nu a mai existat niciodată pe pământ. 

Astăzi vedem cum caracterul adunării lui Satana şi grupările lui privesc înspre bisericile mari, după lucruri frumoase. Înspre aceasta priveşte lumea astăzi. Oh, dacă pastorul bisericii cutare se îmbracă cu haina cea frumoasă sau aceste lucruri, atunci se spune că este frumos. Sfinţii lui Dumnezeu privesc însă după caracterul Cuvântului confirmat. 

Exact aceasta au făcut şi sfinţii din zilele acelea când L-au văzut pe Isus. La El nu era nimic la ce ne-am fi putut uita, dar ei au văzut că Dumnezeu era în El; ei au văzut că Dumnezeu era cu El! 

Aşa a fost şi cu Ioab şi cu caracterele care au ţinut cu David, bărbatul cel mic. Ei au văzut ce era în acel bărbat. Ei au recunoscut că Dumnezeu era în el şi au ştiut că într-o zi el va ajunge la putere. Unul dintre ei i-a bătut cu o mână pe cei cinci fraţi ai lui Goliat. Unul a ucis 300 de bărbaţi. Când am ajuns pe un ogor plin cu orz şi armata s-a retras, el a luat o suliţă şi a ucis 300 de filisteni. Caracter! De ce? Pentru că erau de partea lui David. Ei ştiau că ungerea era peste el, şi tot aşa ştiau că într-o zi el va veni la putere. Un tablou curat înspre biserica de astăzi care este de partea Cuvântului! Noi ştim că va fi confirmat! Noi ştim că va ajunge odată la putere! Amin! 

Deşi el a fost urmărit de Saul şi de restul poporului, totuşi ei au ştiut că va veni într-o zi la putere. Noi ştim că El va ajunge odată la putere. De aceea noi luăm Cuvântul şi ne ocupăm poziţia, indiferent cât ne costă. Indiferent dacă trebuie să ne batem cu filistenii sau să sărim într-o groapă şi să ucidem un leu, totuşi noi înaintăm pentru că Dumnezeu a hotărât aşa. Noi căutăm caracterul. 

Poate voi mă veţi întreba acum: „De ce a îngăduit El ca ea să fie astfel?“ Eu nu vreau să iau prea mult timp cu aceasta, pentru că eu mai am mult de spus. De ce? Poate întrebarea va fi: de ce a creat-o Dumnezeu pe femeie astfel? De ce a îngăduit El ca ea să fie aşa? Aşa a fost plăcerea Lui. Dacă veţi deschide pentru un moment Biblia, atunci deschideţi-o la Rom. 9. Eu vreau să vă arăt cum face Dumnezeu lucrurile acestea. Aici putem să vedem ce face Dumnezeu pentru plăcerea Lui. Rom. 9, 14: 

„Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? (când El l-a ales pe Iacov şi pe Esau, l-a lepădat pe Esau încă înainte de a avea dreptul să ia o hotărâre proprie. Încă înainte de a fi născuţi cei doi, când mai erau în pântecele mamei lor, deja atunci a spus Dumnezeu: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.“ Vedeţi voi? De ce?). 

Căci El a zis lui Moise: ,Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.' Aşa dar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă. Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: ,Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământ.' Astfel, (Fiţi numai atenţi) El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea. Dar îmi vei zice: ,Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?' Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: ,Pentru ce m-ai făcut aşa?' Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru pieire; şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă?

Ocupaţi-vă un pic cu aceasta. Dumnezeu a făcut-o, El a trebuit s-o facă astfel. Trebuia să fie aşa. 

Ascultaţi aici. Eu vreau să vă îndrept acum atenţia pentru cinci minute înspre ceva. Ce este Dumnezeu? Dumnezeu este Cel mare veşnic. La început, înainte de a fi un început, El nici măcar nu era Dumnezeu. Aţi ştiut voi asta? „Dumnezeu“ este ceva la care te închini. Dar atunci nu exista nimic care să I se închine. EL a trăit singur. În El erau însuşiri. Ce este o însuşire? Un Gând. Acum veţi afla ceva care va atinge lecţia din seara aceasta. Observaţi, El era ceea ce erau însuşirile în El. În El era de a fi Tată; era în El de a fi Dumnezeu; era în El de a fi Fiu; era în El de a fi Salvator; era în el de a fi Vindecător. Toate aceste lucruri ne descoperă numai însuşirile Lui. Nu este nimic în dezordine; El Îşi descoperă numai însuşirile. 

EL nu putea să rămână drept şi în acelaşi timp să facă un om care trebuia să cadă în păcat. EL trebuia să-l pună pe baza voiei lui proprii, pentru ca el să poată hotărâ singur. Dar El ştia că omul va cădea în păcat. EL poate să fie Salvator, numai atunci când este ceva pierdut. EL poate să fie Vindecător, numai atunci când este cineva bolnav. Aceste lucruri trebuiau să fie astfel. Dacă nu ar fi fost nimeni pierdut, atunci nu ar fi putut să fie Salvator. Noi ştim totuşi că El a fost. Înainte de a începe timpul, El era deja Salvator. 

EL a fost Salvator. De aceea trebuie să fie ceva pierdut. Cum se va întâmpla? Dacă El ia ceva şi lasă să cadă în pierzare numai ca apoi să o salveze, atunci nu este drept după dreptatea Lui. EL nu poate să lase un om să cadă în iad şi în acelaşi timp să fie drept. EL este bun, prietenos, adevărat, drept şi un judecător măreţ. Vedeţi, El ar lucra atunci împotriva Lui. De aceea, El a trebuit să-l creeze pe om cu o voie proprie şi să-l pună acolo, deşi El a ştiut că el va cădea în păcat. Cum a putut omul, care a fost creat după chipul şi asemănarea Lui, să păcătuiască? Înţelegeţi acum? De aceea a trebuit să creeze un produs secundar, ceva în afara creaţiunii-originale. Acum înţelegeţi! Se clarifică totul. Şi chiar aceasta a căzut în păcat! EL a creat-o ştiind că va păcătui. De aceea i-a fost predată lui Satana ca vas de ocară. Unde se mai pune astăzi preţ pe cinste? Gândiţi-vă asupra acestui lucru. 

Fiţi acum foarte atenţi. Şi încă o dată: de ce ea este aşa şi nu este ca şi celelalte fiinţe feminine? De ce este femeia astfel făcută şi nu este ca şi celelalte fiinţe? Nici o altă fiinţă feminină nu este creată aşa. Nici astăzi. Ele nu pot. Pentru că nu sunt astfel create, ele nu pot s-o facă. De ce nu a făcut-o El pe femeie ca şi pe celelalte fiinţe feminine, ca să fie exact aşa şi să-şi crească numai copiii? Atunci ar trăi cu soţul ei, şi atunci când ar sosi timpul, ar veni copilul pe lume. De ce a creat-o El aşa? 

Eu nu pot să exprim unele cuvinte, dar totuşi voi înţelegeţi despre ce vorbesc, nu-i aşa? Dacă puteţi să înţelegeţi, atunci spuneţi: Amin. (Adunarea spune Amin.) Aici sunt băieţi şi fete tinere. Dar voi ştiţi că animalul trebuie să aştepte o anumită perioadă din an pentru împerechere. Şi cu aceasta este totul încheiat. Dar la o femeie este întotdeauna posibil. 

De ce a făcut-o El aşa? Vedeţi, cum se desfăşoară programul Lui măreţ înaintea noastră, şi anume aşa de desăvârşit cum nu se poate mai bine. Eu nu am ştiut asta până nu demult. De ce a făcut-o El aşa şi nu ca pe celelalte fiinţe feminine de la început? Nu ar fi fost demn de El. EL este izvorul întregii purităţi. Din cauza aceasta El a trebuit să permită ca Satana să o primească sub puterea lui ceea ce a şi făcut prin înşelăciune. O astfel de creaţie care a fost destinată de la început pentru aceasta, nu ar fi fost demnă de El. 

Toate lucrările Lui continuă aşa cum le-a făcut El la început. Toate lucrările lui de la început continuă: căţeaua, Câinele; vaca, taurul. Totul are continuitate. Întreaga natură este într-o continuă durabilitate. Sămânţa cade în pământ şi moare ca la moarte, îngropare şi înviere. Sucul părăseşte pomul, astfel el îşi pierde frunzele. Dar în anul următor el se întoarce şi aduce o frunză nouă la viaţă. Vedeţi voi ce vreau să spun? Totul, chiar şi natura lui Dumnezeu, se desfăşoară într-o continuitate ca o unitate. Şi aici este format ceva în afara continuităţii lui Dumnezeu. Natura este în aşa fel creată încât nu poate să păcătuiască. Gândiţi-vă numai! Creaţia-originală a lui Dumnezeu nu putea să păcătuiască! 

O, vedeţi voi absurditatea bisericii din acest unghi vizual? Originalul este Cuvântul lui Dumnezeu! În Dumnezeu nu este păcat! Vedeţi voi ce vreau să spun? Aici este o creaţie care a luat fiinţă printr-o răstălmăcire. Dumnezeu va avea o Biserică, dar totuşi vedeţi ce fel de lucru răstălmăcit au ei acolo. Dumnezeu a creat masculul şi femela, dar această femeie … Vedeţi, exact aceste indicii arată ceea ce avea Dumnezeu de Gând să facă. Noi am putea să folosim una sau două ore pentru cercetarea aceasta. EL a format această fiinţă pentru acest scop. EL a creat fiinţa şi a făcut-o în aşa fel încât Satana a prins-o sub puterea lui şi el a făcut-o. El o mai are şi acum. Ea aleargă la cruce ca şi bărbatul.

Fiţi atenţi, întreaga natură se desfăşoară într-o stabilitate continuă. Dacă El ar fi creat-o pe femeie în aceeaşi creaţie originală, atunci nu ar exista păcat, pentru că atunci ea nu ar fi putut-o face! Ea nu ar fi putut-o face! Ea este o denaturare a creaţiunii originale. Tot aşa, fiecare păcat este o denaturare a adevărului original. 

Ce este o minciună? Este adevărul răsucit. Ce este preacurvia? Actul legal răsucit. Deci aici este fiinţa răsucită, aici este tot răsucit. 

Întreaga acţiune se numeşte p-ă-c-a-t. Exact acolo este. De aceea problema este mare. Numai o bucată, numai o bucată mică a luat din bărbat pentru a-l ispiti! Dumnezeu a format-o. Aici este dovedită. Pentru aceasta a fost creată. 

O femeie imorală este cea mai înjositoare fiinţă pe care ne-o putem închipui pe pământ. Iertaţi-mi aceasta, voi femei tinere. Ea nu este mai mult decât o găleată de gunoi, o „expunere-sex“! Mai mult nu este. O femeie imorală este o găleată de gunoi omenească, sexuală, o murdărie, se oferă ca cel mai scârbos, josnic, mârşav, ordinar gunoi. Pentru ce este ea aşa creată? Pentru ispitire. Fiecare păcat care există pe pământ, a fost cauzat printr-o femeie. 

O femeie din Chicago a scris un articol în care se spune că 98% din totalul crimelor de tot felul care se întâmplă în metropolele Statelor Unite şi care au fost clarificate de poliţie, este implicată sau a fost în spatele acţiunii o femeie. Eu spun toate acestea pentru a reveni la sfârşit la ceva, astfel încât voi să recunoaşteţi în ce legătură este aceasta. 

Ea a fost creată pentru a ispiti, cum a făcut-o la început cu Adam. Ea i-a spus că fructul este plăcut şi aşa mai departe, pentru a-l ispiti şi pentru a-l îndepărta de la Cuvântul lui Dumnezeu. Acelaşi lucru îl face astăzi biserica, exact acelaşi lucru. După aceea el a devenit stăpânitorul ei pentru a stăpâni peste ea. 

Ce diferenţă între timpul acela şi ziua aceasta a tălmăcirii! În loc ca el să fie stăpânitorul ei, ea a devenit dumnezeul lui. Desigur. Ea îl stăpâneşte. Acum puteţi să înţelegeţi un pic ceea ce vreau să spun. Prin frumuseţea şi puterea ei sexuală, forma ei exterioară care i-a fost dată de la Satana, ea este un produs secundar pe care l-a făcut şi l-a trimis Satana pentru a-i ispiti pe fiii lui Dumnezeu, şi ea poate să ducă mai mulţi în iad decât orice altă unealtă satanică. Asta este, exact aşa. Eu vorbesc acum despre cele imorale, nu despre voi, surori. Noi vom arăta în câteva minute pe baza Cuvântului, locurile voastre corecte. A fost de la început în planul lui Dumnezeu. 

Acum la ziua de astăzi. Cine este dumnezeul Statelor Unite? Vă amintiţi că acum Câţiva ani am predicat aici în capelă despre „Dumnezeul acestui veac modern“? Acolo se afla o „fetişcană“ plină de fard şi cu rochia ridicată până deasupra genunchilor. Eu am spus: „Vedeţi, acesta este dumnezeul vostru.“ Aşa este! Pe fiecare reclamă ea este pe jumătate goală; la fel şi pe stradă. Este o unealtă a Satanei. „De la început“, a spus Isus. Noi vedem acum cum a fost la început şi despre ce a vorbit El aici. 

Păgânii au făcut-o dumnezeu o zeiţă. Aţi ştiut voi asta? Desigur. Ei au făcut-o zeiţă pentru că ei aveau relaţii sexuale în cultul lor religios. Ei susţineau că ea este creatoare. Ea poartă în pântecul ei sămânţa şi de aceea ea ar fi creatoare. Aceasta este o minciună. Există numai un singur Creator. Vă amintiţi cum a fost cu Pavel în Efes? Acolo se spunea că tabloul zeiţei Diana ar fi căzut din cer. Nu vedeţi ce este rugăciunea păgânească? Şi noi ne îndreptăm, fără să ştim, înspre venerarea femeilor creaturii celei mai josnice de pe pământ. Închinarea la femei! Ea dirijează bărbatul unde vrea, şi el nu recunoaşte că deşi are toate frumuseţile exterioare, totuşi în interior este iadul. Solomon a spus: „Casa ei este poarta iadului.“ 

Acum recunoaştem clar ce a vrut să spună Isus în Apoc. 2, 15 când a vorbit despre învăţătura nicolaiţilor: organizarea acelei biserici care s-a îndepărtat de la Cuvânt. 

Acum putem să încadrăm şi noi aceste emisiuni vulgare, fără Dumnezeu, necuviincioase, de la televizor în care apar împărătesele Hollywood-ului. Noi recunoaştem murdăria acestui oraş când copiii, fetele tinere merg pe stradă în haine strâmte, deşi este aşa de frig de aproape îngheaţă. Ele nu ştiu că Satana este acela care le îndeamnă. Ele sunt stăpânite de un duh rău şi nu ştiu. Noi nu vedem nici o căţea făcând aşa ceva, nu-i aşa? Noi nu vedem nici o altă fiinţă feminină făcând aşa ceva şi nici un mascul nu se apropie de ea.

Înţelegeţi acum tabloul? Dacă este în voia lui Dumnezeu, vom vorbi în câteva minute despre ceva. 

Acum aţi recunoscut nicolaiţii şi învăţătura lor; tot aşa şi „Teenager-Queens“, sau cum se numesc cei dezbrăcaţi de acolo de pe stradă. Mai demult trebuia să mergi pe o stradă dosnică la o prezentare vulgară pentru a vedea o striptesă. Acum trebuie numai să vă deschideţi ochii şi le vedeţi pe stradă. Mai mult nu trebuie să faceţi. Totul este ca un striptis. Desigur! De ce o fac? Pentru a chinui, pentru a seduce. Numai de aceea poate să o facă. Ea o face pentru că este stricată. O face pentru că aşa este ea! Nu înţelege că este o unealtă în mâna lui Satana. Asta este ea. 

Chiar şi în şcoli se dau lecţii despre sex. Lumea noastră stricată a femeilor! Eu ştiu că ei nu vor să creadă asta. Ziua ei stau acolo şi Cântă Cântece de laudă şi după aceea umblă toată noaptea cu femei. Vedeţi voi? Bine. 

Dacă ea este din punctul de vedere al lui Dumnezeu, al Cuvântului, cea mai josnică fiinţă care a creat-o Dumnezeu pe pământ, atunci fiţi atenţi! De aceea Dumnezeu îi interzice să înveţe din Cuvânt. Aşa este. În 1. Tim. 2, 9-15 este scris: „Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere.“ Tot aşa se spune şi în 1. Cor. 14, 34: „Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia Cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea…“ Dar ce face adunarea astăzi? Ei le fac pastore, evangheliste, deşi Biblia o interzice categoric. Biblia spune: „Cum zice şi Legea …“, şi întregul continuă fără întrerupere. 

Este cum am prezentat aseară despre Miel: singurul loc de închinare este sub sângele Mielului. Şi astăzi este locul acesta: în Hristos. Singurul drum este de a intra în Hristos. Acesta este singurul loc de închinare! Întotdeauna a fost aşa. Singurul loc de închinare este sub sângele vărsat. 

Acum vedem cum se desfăşoară întregul tablou înaintea noastră. Acum o aveţi! De aceea Dumnezeu nu-i permite să înveţe pe alţii, nu o lasă să facă nimic în adunare, în afară de a sta liniştită cu capul învelit. 

Puteţi să înţelegeţi acum de ce am spus şi am făcut aceste lucruri pe care le-am făcut? Pentru că am ştiut în inima mea toate aceste lucruri, fraţi şi surori. Eu ştiu, surorilor, că voi aveţi locul vostru şi un caracter minunat, pe care Dumnezeu îl poate forma în voi. Încă un moment! Eu am încercat să vă spun despre cealaltă parte, pentru a arăta ce sunteţi de fapt de la început. Isus a spus că trebuie să ne întoarcem la început pentru a vedea cauza. Exact aceasta o vom face. 

Eu am putut să amintesc numai ceea ce este mai important, dar eu cred că veţi înţelege. Şi voi care veţi asculta această bandă, sper că aţi înţeles. Eu m-am întors de fapt înapoi. Am vrut numai să arăt că Isus a zis: „Mergeţi la început şi cercetaţi.“ Toate lucrurile se întorc la început. 

Voi puteţi recunoaşte de ce spun astăzi oamenii, că eu sunt un om care urăsc femeile. Aceasta este departe de adevăr. Eu nu sunt. Ei mă numesc un duşman al femeilor. Gândiţi-vă: şi Pavel a fost numit un duşman al femeilor. Nu demult a spus o predicatoare: „Tu eşti ca Pavel atunci. Tot ce a făcut el a fost că ne-a tachinat pe noi, femeile.“ El a fost un Sfânt al lui Dumnezeu care a scris Biblia, Noul Testament cuvintele acestuia sunt puse la îndoială! El a spus: „Chiar dacă ar veni un înger din cer să vă vestească altceva decât ceea ce v-am spus eu: să fie blestemat!“ ce să mai zicem atunci de o predicatoare. 

Şi Ilie a fost considerat un duşman al femeilor. El nu a urât femeile adevărate, lui nu i-au plăcut acele Isabele. Dacă a fost aşa, atunci şi Dumnezeu trebuia să facă acelaşi lucru, pentru că El este Cuvântul care vine la prooroci. Deci şi Dumnezeu trebuie s-o facă. Vedeţi, El cunoaşte creaţia-originală de la început. EL a spus: „La început.“ Cuvântul a venit mai întâi la prooroci. 

EL a creat-o pentru bărbat şi nu bărbatul a fost creat pentru ea. Aţi ştiut că femeia a fost creată pentru bărbat şi nu bărbatul pentru femeie? Câţi ştiu asta? Biblia învaţă aşa. În ordine. Înainte de păcat, locul ei a fost egal cu bărbatul care era stăpân peste toată creaţia. După păcat acum venim la tema noastră după păcat el a fost stăpânul ei. Ea trebuie să tacă în toate problemele. Acum, după ce începutul este trecut, despre care Isus a spus: „La început nu a fost aşa.“ (Asta a fost când a început timpul; când Dumnezeu a creat totul în original.) Toţi care înţeleg, spuneţi încă o dată: „Amin.“ 

La început, Dumnezeu a creat numai un mascul şi o femelă. Dar după aceea femeia a devenit altfel decât animalele, decât toate celelalte animale: pentru înşelare. Fiţi atenţi. Nu a fost aşa la început. Dacă ar fi rămas în starea originală, atunci nu ar fi păcătuit niciodată. Totuşi ea a cauzat păcatul, întreruperea prin care s-a distrus concordanţa cu Dumnezeu şi a fost aruncată pe pământ moartea, durerea şi toate celelalte. Ea a fost astfel creată. 

Acum fiţi atenţi. Acum, după început, după început, când a început timpul înainte a fost veşnicia, apoi a fost trecută după ce a fost cauzat păcatul prin Eva, după păcătuire, a fost necesar un alt legământ. Asta vă va mira, dar eu vă voi arăta Scriptura pentru a vă demonstra că este adevărul. 

Fiţi atenţi; după păcat! Isus a zis că Dumnezeu a creat unul din fiecare fel, dar acum, după păcat sunt mai mulţi. Legământul a fost cu drepturi egale. Dar, după păcat a fost făcut un alt legământ. Astfel ea nu a mai fost stăpână împreună cu el. Pentru amândoi a fost necesar un legământ separat. 

Acum vrem să vedem dacă este aşa. Noi mergem la Gen. 3 ca să vedem dacă este aşa, înainte de a continua. Noi vrem să fim siguri că aceste lucruri care au fost învăţate şi prezentate, sunt într-adevăr adevărate. Poate avem un pic de timp, pentru că nu suntem departe de încheiere, să vă arăt de ce există divorţuri, ce este în legătură cu acesta, etc. 

Noi citim din Gen. 3 şi începem cu vers. 14: 

„Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: (Aici El îl blestemă.) ,Fiindcă ai făcut lucrul acesta blestemat eşti între toate fiarele de pe Câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece, şi să mănânci ţărână. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.'“ (Aceasta este făgăduinţa pentru Mesia care trebuia să vină prin femeie pentru a aduce mântuirea.) 

„Femeii i-a zis: (Acum vedeţi: aici este legământul cu şarpele cu care exista o înţelegere, la început, adică înainte de început.) Femeii i-a zis: ,Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.' (Ei nu mai erau la egalitate. Dar astăzi ea a întors suliţa, astfel încât ea este stăpâna.) 

Omului i-a zis: ,Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: «Să nu mănânci deloc din el», blestemat este acum pământul din pricina ta. (Nu Adam a fost blestemat, ci pământul.) Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe Câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce.'“ 

Două legăminte! Cu aceasta a fost încheiat începutul despre care a spus Isus: „La început nu a fost aşa“. Acum am primit un alt legământ. Fiţi atenţi, este un alt legământ. Acum există un legământ pentru „produs“ şi unul pentru „produsul secundar“. Fiţi atenţi: păcatul a adus nenorocire, moartea pentru fiecare creatură; totul din natură a devenit altfel. 

Să observăm ce a spus Isus când a vorbit despre aceasta: „La început nu a fost aşa.“ Acum nu mai este aşa cum a fost la început. Acum este după început. Acum există un legământ dublu. La început a fost numai un singur legământ. Adam şi Eva au fost de aceeaşi origine: un bărbat, o femeie. Apoi a păcătuit femeia. Ce a făcut ea prin aceasta? A aruncat totul în moarte, şi de aceea a trebuit să facă Dumnezeu un legământ, un nou legământ. Este scris aici în Gen. 3, 16. Dumnezeu a făcut un alt legământ. 

Acum urma ca lumea să nu se mai înmulţească ca la început prin creaţie-originală dumnezeiască nu prin creaţie-originală, ci prin dorinţă sexuală. Prin aceasta a ajuns începutul la sfârşit, nu-i aşa? La început au fost numai un bărbat şi o femeie un mascul, o femelă. Dar atunci când ea a încălcat această graniţă şi a adus acest păcat, lumea trebuia să se înmulţească prin sex nu prin creaţie, ci prin sex. Vedeţi voi acum, unde se află femeia? Exact aşa se înmulţeşte lumea astăzi: prin femei. 

Acesta este motivul pentru care a trebuit să vină Isus printr-o femeie: prin aceasta trebuia să se ajungă la începutul original fără dorinţă sexuală. EL a fost născut printr-o fecioară. Dar, aleluia!, va veni un timp când nu va mai exista sex, ci Dumnezeu îi va chema la viaţă pe copiii Lui din praful pământului, cum a fost la început! Nu printr-o femeie oarecare, ci prin formarea lutului, prin lumină cosmică şi minerale va face un act creator, cum a făcut-o prima dată la Adam. 

Isus a făcut aceasta posibil prin faptul că Dumnezeu a venit personal ca om printr-o femeie în această lume, pentru a putea muri. Acum este timpul cercetării prin păcat. 

Vedeţi, acum, după început a fost introdus altceva. Aceasta vă va şoca. (Sunteţi obosiţi? Mai rămâneţi un pic.) Când a fost făcut al doilea legământ pentru bărbat şi femeie prin sex (A fost un alt legământ; nu legământul original, ci un alt legământ) , ce a fost introdus? Poligamia poligamie în toate. Atunci, după început, a fost introdusă poligamia atât la oameni cât şi la animale. După început, după păcat! 

Dumnezeu admite acum să ia naştere o a doua natură, nouă, prin sex. Prima natură a creat-o Dumnezeu fără sex. Credeţi voi asta? Acum este valabil pentru natură un alt legământ; El o încadrează într-o altă ordine, şi anume în cea sexuală. Al doilea legământ înseamnă: un mascul, multe femele; un cerb şi un harem întreg de cerboaice (este aşa?); un taur, o cireadă de vaci; un cocoş, o curte plină de găini (este aşa?); un David după inima Lui cu 500 de femei şi 100 de copiii care i-au fost născuţi într-un an de diferite femei un bărbat după inima lui Dumnezeu: un Solomon cu 1000 de femei. Dar fiţi acum atenţi: la început nu a fost aşa! Dar acum suntem după început. Femeia a făcut aceasta; de aceea ea a devenit ceea ce este acum. 

David, împăratul, L-a reprezentat pe Hristos. Reţineţi bine aceasta. David L-a reprezentat pe Hristos. Credeţi voi aceasta? Hristos va ocupa locul de pe tron. Şi acest David, un bărbat după inima lui Dumnezeu, a avut 500 de femei. Vedeţi voi, ce vreau să spun? David cu cele 500, Solomon cu cele 1000 de femei. Şi Solomon a fost fiul lui David fireşte, şi L-a reprezentat pe Isus Hristos, fiul lui David duhovniceşte. Dar una a fost viaţa firească prin sex, şi cealaltă va fi viaţa creată duhovniceşte. Creată! Aşa a fost la început, dar nu mai este aşa în viaţa pe care o trăim acum. 

Fiţi acum atenţi! Nu scăpaţi aceasta! Lăsaţi-o să se adâncească în inima voastră. Dar niciuna din femei nu putea să aibă mai mult decât un bărbat. El este creaţia-originală, nu ea. Una din femeile acestea nu putea să aibă doi bărbaţi, dar bărbatul putea să aibă 1000 de femei. Aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Aceasta este Biblia.

Eu mi-am făcut timp şi m-am întors înapoi ca să vă arăt ce a început atunci, la ce s-a referit Isus. Vedeţi clar acum? Ei puteau să aibă multe femei. 

„Oh,“ spuneţi voi, „asta era valabil numai pentru Israel.“ Într-adevăr? Când Avraam a luat-o pe Sara în ţara filistenilor, acolo era un împărat cu numele Abimelec. Sara era de aproape 100 de ani, dar ea a fost transformată într-o femeie tânără, frumoasă. Aţi ştiut asta? În ordine. Abimelec a vrut să o ia de nevastă. Vă mai amintiţi de mesajul meu despre aceasta? Abimelec a vrut să o ia pe Sara de nevastă. Probabil, el avea un harem. Dar el nu a putut-o lua, pentru că ea era căsătorită cu Avraam. Avraam i-a spus Sarei: „Spune-i că eu sunt fratele tău, dacă nu, el mă va ucide, pentru ca să te poată lua.“ De ce nu l-a alungat pe Avraam din ţară, ca să-i poată lua nevasta şi să facă ce vrea? Nu a fost o lege numai pentru credincioşi, ci pentru toţi oamenii din creaţiune. Fie păcătos sau Sfânt, voi bărbaţilor sunteţi răspunzători pentru aceste fapte. Acolo era un împărat păgân. Câţi ştiu că această istorisire este adevărată? Este scrisă în Biblie, în Gen. 20. 

Fiţi atenţi: Abimelec ar fi luat-o de nevastă. Era decis să posede această fată evreică. Ea a spus: „El este fratele meu.“

El a spus: „Ea este sora mea.“ 

Şi Abimelec a spus: „Atunci o voi lua de nevastă.“ 

Puteţi să vă închipuiţi că un bărbat face aşa ceva? Totuşi, el a făcut-o. 

Dar în noaptea aceea pe când el dormea, i-a apărut Domnul în vis şi i-a spus: „Tu eşti destinat morţii, Abimelec.“ EL a păstrat această linie cu sânge iudaic. EL a spus: „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.“ Abimelec a răspuns: „Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat? Nu mi-a spus el că este soră-sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele-său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mâini nevinovate.“ 

EL a răspuns: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea.“ Este aşa? EL a continuat: „Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este proorocul Meu, el se va ruga pentru tine, nu preotul tău şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău.“ Amin! Mai era har. „Dacă nu, atunci va muri tot poporul tău. Ea este nevasta unui bărbat, iar el este proorocul Meu.“ Amin! Aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Aşa este scris în Scriptură. 

Acum constatăm că păcatul femeii este cauza morţii. El a venit prin femeie, nu prin bărbat. Prin modul în care trăieşte ea, prin viaţa ei, prin ea vine moartea. Felul ei de a da viaţă este moartea. Câţi ştiu asta? Iov 14, dacă vreţi să vă notaţi textul biblic. Eu mi-am notat texte biblice pentru fiecare amănunt, în caz că vă îndoiţi. Voi vreţi să citiţi imediat Iov 14. Acolo scrie: „Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.“ Este aşa? „Se naşte şi este tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.“ 

Fiecare om care este născut din femeie, este destinat deja pentru moarte. Dar dacă el se naşte în creaţia lui Dumnezeu, atunci el nu poate muri! El este de origine de la celălalt pom din grădina Eden: Hristos. Viaţa veşnică vine prin acest pom. 

„Oh,“ spuneţi voi, „ea a fost un pom?“ 

Desigur. Ce a spus El? „Din pomul acesta să nu mănânci.“, a spus Dumnezeu în Genesa. „Din pomul acesta nu ai voie să mănânci.“ Acum, femeia este un pom. Ea este un pom roditor. Voi sunteţi fructul mamei voastre, fructul pântecului ei. Aşa este. Fructul pomului vieţii care era în grădina Eden, este Hristos. Prin femeie a venit moartea. Prin bărbatul din starea originală vine viaţă. A fi născut de o femeie înseamnă moarte; a fi născut din Hristos înseamnă viaţă. Înţelegeţi însemnătatea? Acum vedeţi unde s-au dus zeiţele, nu-i aşa? 

Primul Adam şi prima Eva îi simbolizează pe al doilea Adam şi pe a doua Eva. Vedeţi, înmulţirea lui Adam şi Eva pentru a umple pământul, a avut loc prin sex, dar la început nu a fost aşa. Dumnezeu a creat numai un bărbat şi o femeie, aşa cum a făcut-o şi cu celelalte creaturi. Aşa a fost valabil. Acelaşi lucru a fost şi cu Biserica. 

Dacă vreţi, putem să cercetăm mai departe ţinând cont de adevărurile lui Dumnezeu. În ordine. Poate aceasta este un pic jignitor, până vom ajunge la sâmburele problemei. Eu vă voi arăta adevărul despre aceasta. 

Nici un predicator nu are voie să se căsătorească cu o văduvă. Aţi ştiu voi asta? Vreţi să citiţi? În ordine. Puteţi să citiţi în Lev. 21, 7 şi Ez. 44, 22. Acolo veţi afla că preoţimea nu avea voie să se căsătorească cu o femeie care a fost atinsă de un alt bărbat. Acesta este un tablou înspre Mireasa-fecioară a lui Isus Hristos, deoarece preoţii, urmaşii lui Aaron, aveau focul lui Dumnezeu. De aceea ei nu aveau voie să se căsătorească cu o femeie care a fost atinsă de un alt bărbat. Asta a spus-o Dumnezeul neschimbător. Ei nu aveau voie să se căsătorească cu o femeie care a fost atinsă de un bărbat. Este un tablou, dacă vreţi să recunoaşteţi, prin care ni se arată că Biserica Dumnezeului celui viu este Cuvântul curat şi nefalsificat al lui Dumnezeu, nu o denominaţiune care este condusă de oameni! 

Să citim acum ceva. Eu vreau să vă apropii de aceasta. În Mat. 5 Isus a vorbit despre ceva care este de o importanţă foarte mare. Noi vrem să citim. Eu am şters unele lucruri pe care am vrut să le spun numai bărbaţilor, de aceea îmi rămâne un pic de timp să spun unele lucruri în prezenţa surorilor. Dar mai întâi vreau să iau aceasta ca punct de plecare. Soră, eu vreau să-ţi arăt locul care ţi l-a făgăduit Cuvântul lui Dumnezeu, şi pe care trebuie să rămâi. 

Mat. 5, 32. Vă rog să fiţi atenţi. Aceasta trebuie să întărească Gândurile unuia sau multora. „S-a zis iarăşi: ,Oricine îşi va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărţire.'“ (Aici vorbeşte Isus, acel care a zis: „Dar la început …“ Fiţi atenţi.) „Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilejul să preacurvească (vedeţi voi?) “ „Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilejul să preacurvească (De ce? Pentru că se va căsători încă o dată.); şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.“

Vedeţi, ea are un bărbat care trăieşte, de aceea nu poate să se căsătorească un alt bărbat cu ea. Indiferent de ceea ce face sau ceea ce este ea: ea are un bărbat care trăieşte. Pentru ea nu este nici o temelie. Dar aceasta nu este pentru el; deoarece este vorba despre ea, nu despre el. Înţelegeţi voi asta? Voi trebuie să lăsaţi Cuvântul în continuitate. Vedeţi voi? Nu stă scris nicăieri că el nu are voie. Dar ea nu are voie, pentru că el îi dă prilejul ca ea să preacurvească, nu el. Exact aceasta spune Biblia: „Cu ea!“ Aici nu este spus nimic împotriva lui pentru că se recăsătoreşte, ci împotriva ei! De ce? 

Este un tablou înspre Hristos. Aici stă scris că predicatorul se poate căsători numai cu o fecioară. El se poate recăsători dacă ea este fecioară; dar el nu poate să se căsătorească cu femeia altuia. Nu, într-adevăr nu. Şi dacă el se căsătoreşte cu o femeie despărţită, atunci el trăieşte în preacurvie, indiferent cine este el. Biblia spune că cine ia de nevastă o femeie despărţită, trăieşte în preacurvie. Acum o aveţi! Nu o femeie despărţită. 

Vedeţi voi acum motivul originar de la început? Fiţi atenţi: el poate să se recăsătorească, dar ea nu. Ca David, ca Solomon, cum a fost pe tot parcursul Bibliei. Este exact aşa ca şi la David şi la toţi ceilalţi.

În 1Cor. 7, 10 vedeţi că Pavel i-a poruncit unei femei care s-a despărţit de bărbatul ei să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei, dar nu să se recăsătorească. Ea trebuie să rămână necăsătorită sau să se împace din nou cu bărbatul ei. Ea nu poate să se recăsătorească, ea trebuie să rămână singură. Dar fiţi atenţi, despre bărbat el nu a spus asta. Vedeţi, voi nu puteţi să faceţi Cuvântul o minciună. De la început a fost legea sexuală cu poligamia. 

Cuvântul lui Dumnezeu decurge în concordanţă cu natura lui Dumnezeu, decurge în continuitate. Vedeţi voi, cum a deraiat o învăţătură un pic vestic şi un pic estic? Voi trebuie să vă întoarceţi la adevăr pentru a vedea care este adevărul. Aşa a fost întotdeauna. Acesta este legământul regulat al lui Dumnezeu de la început. 

Mai întâi, înainte de început sau de la început, a fost numai unul şi una. Dar după ce a venit păcatul, a existat un bărbat şi mai multe femei. Aşa este în natură, la fiecare animal şi la oameni; trupul firesc este animalic. Noi aparţinem de mamifere; noi toţi ştim asta. Aceasta este continuitatea naturii lui Dumnezeu. 

Dar acum, după ce au fost deschise peceţile, Duhul adevărului ne conduce la Cuvânt. Aceasta este explicaţia pentru toate aceste erezii în toate epocile: deoarece peceţile nu au fost descoperite. Nu au fost încă descoperite. Aşa este. Observaţi: tablourile nu pot fi false. Eu v-am predicat ieri despre umbra de pe podea. Ele trebuie să se dovedească corecte. Cum ar putea să fie umbra unui elefant pe podea, şi un bărbat mare şi slab să fie acest elefant? Sau elefantul să fie un bărbat mare şi slab? 

Voi puteţi să vedeţi cu ajutorul tablourilor desăvârşite. 

Acum să vorbim despre o femeie adevărată. O femeie adevărată, o fecioară, care se căsătoreşte cu bărbatul ei şi trăieşte cu el, este o binecuvântare adevărată pentru bărbatul ei. Dacă Dumnezeu i-ar fi putut da fiului Său ceva mai bun decât o femeie, atunci i-ar fi dat. Dar totuşi ea este formată pentru actul sexual. Nici un alt animal nu este format astfel. Nici o altă creatură de pe pământ nu este formată astfel. Acesta este motivul că voi vedeţi poligamia din cauza aceasta. Prin aceasta a fost introdusă. 

Vedeţi acum analiza finală: există un singur Isus Hristos. Aşa este? Un bărbat: Dumnezeu Emanuel. Credeţi voi asta? Nevasta Lui este compusă din multe sute ori o sută ori o sută de mădulare. Este aşa? Nevasta Lui Mireasa Biserica. Înţelegeţi voi acum? 

De aceea a spus El către Adam încă înainte de a exista actul sexual: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul.“ când el mai era la început, când el mai era parte bărbătească şi parte femeiască într-un singur trup! Din aceasta rezultă că Mireasa trebuie să ia naştere din Cuvânt prin înmulţirea duhovnicească. Prin înmulţire trebuia să fie umplut pământul. 

Ceea ce priveşte actul sexual, aceste două învăţături au încurcat aceste lucruri. De aceea nu ajung la un rezultat. Voi trebuie să vă întoarceţi cu aceasta la adevăr, la început. Şi la sfârşit va fi un singur Domn Isus şi Mireasa Lui (singular) din mai multe mădulare. Înţelegeţi voi asta? A fost un David pe un tron un împărat după inima lui Dumnezeu cu 500 de femei! Atunci când Isus va şedea pe tronul Său în împărăţia de o mie de ani (Aleluiah!), atunci El va avea o femeie cum a fost la început, care va fi creată din pământ prin mâna Dumnezeului Atotputernic şi va fi formată din multe mădulare. Acum o aveţi! 

Femeilor, străduiţi-vă să fiţi şi voi acolo. Veniţi înăuntru în Hristos, şi atunci nu veţi fi în încurcătura murdară de afară. Dar atâta timp cât veţi fi numai un membru al unei biserici şi încercaţi să trăiţi bine şi moral, nu veţi reuşi. Tot atât de puţin va reuşi un bărbat care este în afara lui Hristos. Este aşa cum scrie Pavel mai departe: „Nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos!“ Eu am vrut să clarific această temă „Căsătorie şi divorţ“, pentru ca voi să ştiţi ce este corect şi ce este fals. 

Prin aceste tablouri El ne arată clar că există un Hristos a cărui nevastă este compusă din mai multe mădulare. Observaţi: EL ne poate lepăda oricând din cauza preacurviei duhovniceşti şi a învăţăturilor false, dacă El vrea, dar cum puteţi îndrăzni voi să vă lepădaţi de El şi totuşi să ajungeţi la ţintă? Un bărbat poate să-şi părăsească nevasta şi să se căsătorească cu alta, dar femeia nu poate să-şi părăsească bărbatul şi să se căsătorească cu altul. Vedeţi voi, cum corespund aceste tablouri simbolice? Creaţia-originală şi nu produsul secundar; nu biserica, ci Mireasa prin Cuvânt; nu femeia, ci bărbatul. De fiecare dată. Nicăieri nu este scris ceva împotrivă dacă o face bărbatul; este vorba numai de femeie. Exact aşa este. Dar ea totuşi poate să aparţină de Mireasa lui Dumnezeu. Dar Gândiţi-vă: pentru că ea este o parte a bărbatului, Biblia nu îi admite: „Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia (produsul secundar), fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii (prin aceasta ea devine o parte a bărbatului), dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.“ 

De ce Dumnezeu când a venit la Avraam nu a ucis-o pe Sara care L-a minţit pe Dumnezeu în faţă, în timp ce El şedea acolo ca bărbat, şi a mâncat pâine şi a băut lapte? EL a spus: „De ce a râs Sara“, care era în spatele Lui în cort şi pe care El nu a văzut-o, „şi se Gândeşte: ,Cum se va întâmpla aceasta?'?“ 

Ea a răspuns: „Eu nu am spus-o.“ Oh! Oh! Să-I spui lui Dumnezeu în faţă că este un mincinos! Dar El nu a putut să o ia. De ce? Pentru că ea era o parte din Avraam. EL nu a putut-o răni fără să nu-l rănească pe Avraam. 

Vedeţi voi femeilor acum, unde aparţineţi voi? Şi Biblia spune, că voi femeilor să fiţi ca Sara care se îmbrăca cu haine cuviincioase, a trăit virtuos, i-a fost credincioasă singurului ei bărbat şi l-a iubit atât de mult încât îl numea Domn stăpân, proprietar. 

Unele dintre voi femeile, vă îmbrăcaţi cu aceste haine neserioase când mergeţi la masă în oraş, şi vă aruncaţi astfel în faţa bărbaţilor. Isus a spus: „Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.“ Cine este atunci vinovat, bărbatul sau tu? El este un bărbat şi este format pentru a putea face acest act. Şi tu eşti femeia care ar trebui să refuze. De ce te prezinţi astfel? Doar nu pentru că este mai comod aşa. Asta nu poate să fie, dacă voi îngheţaţi pe jumătate în pantalonii voştri scurţi. Nu poate să fie comod. Ce este atunci? Este din cauza indecenţei voastre. Voi nu vreţi să recunoaşteţi, dar Biblia spune că este aşa. Este adevărul. În voi este un duh necurat. Voi nu vreţi să fiţi necuviincioase, dar voi nu recunoaşteţi că voi sunteţi duhovniceşte necurate, pentru că vă prezentaţi necuviincios.

La un bărbat cu genunchii lui osoşi nu este nici o diferenţă, chiar dacă nu ar avea aproape nimic pe el. Trupul lui nu este ispititor. De ce? Pentru că el a fost în creaţia-originală. El trebuia să aibă caracter. Dar voi sunteţi produsul secundar care este ispititor. Dumnezeu să aibă milă! O, lumea aceasta păcătoasă. Eu voi fi bucuros când va fi totul trecut. 

Observaţi, El poate să-şi părăsească nevasta oricând dacă ar vrea, dar ea nu poate să Îl părăsească pe El. EL poate să mă arunce oricând în praf dacă ar vrea, dar oh, frate, eu mai bine nu încerc să-L arunc pe El acolo, căci sunt pierdut. 

Solomon putea să se căsătorească cu fiecare femeie care nu era căsătorită. El putea să se căsătorească cu fiecare femeie care vroia. Un preot putea să se căsătorească numai cu o fecioară. David s-a căsătorit cum a fost numele ei? Abigail, al cărei bărbat era numit nebun. El a avut o nevastă bună şi a murit. Apoi Abigail s-a căsătorit cu David. El a fost un împărat, nu un preot. Vedeţi voi? De aceea s-a căsătorit el cu ea. Dar un preot nu ar fi putut să facă asta deoarece atunci s-ar fi atins de o femeie care a fost deja nevasta unui alt bărbat. 

Aceasta ne arată fecioria Bisericii Domnului Isus Hristos. Mireasa trebuie să fie Cuvântul neamestecat, şi nici un Cuvânt nu are voie să lipsească. Desigur. Vă puteţi închipui o mireasă adevărată căreia îi lipseşte un sân sau are altceva pe dos? Aceasta nu va fi Mireasa lui Dumnezeu. Ea este desăvârşită. Ea este întregul Cuvânt, şi la nici un Cuvânt nu va lipsi ceva. 

Observaţi, El poate să o pună de-o parte, dar ea nu-L poate părăsi. EL a făcut-o şi a dovedit-o în zilele lui Luther, Wesley şi a penticostalilor când s-au împotrivit să devină o parte din El prin zămislire duhovnicească pentru a rămâne însărcinată cu cealaltă parte a Cuvântului. Înţelegeţi voi asta? Ea s-a împotrivit. Biserica lutherană L-a refuzat pe Hristos de a-I satisface cerinţa. Luther a refuzat. Şi lăsaţi-mă să vă spun aceasta şi aşa mă veţi numi în toate felurile : aşa este astăzi cu fiecare dintre ele. Nu acceptă Cuvântul. Refuză pe Hristos! Şi fiecare femeie care refuză un copil de la bărbatul ei, nu mai are nici un drept să fie nevasta lui. Amin. 

Voi vă amintiţi de împăratul din Biblie care s-a căsătorit cu Estera, pentru că împărăteasa a refuzat să asculte. El şi-a luat pur şi simplu o altă femeie. Ce s-a întâmplat când ea a refuzat să-l asculte pe împărat şi să apară înaintea lui? Acelaşi lucru este şi cu o femeie care refuză să-i fie nevastă soţului ei. 

Tot aşa este cu Biserica din epoca în care trăim, care refuză să rămână însărcinată şi să primească copiii timpului acestuia. Noi nu suntem nici lutherani, nici wesleyani, nici penticostali. Noi trebuie să fim copiii timpului acestuia prin sarcina Cuvântului lui Dumnezeu pentru a primi un copil al timpului acestuia, „copilul sămânţă“. Amin. Eu sper că voi înţelegeţi aceasta. O sarcină nu a fost posibilă. Ce a făcut El din cauza aceasta? EL s-a despărţit de ea. Aşa este. Dar dacă îndrăzneşte ea să-L părăsească! EL a lepădat-o. 

EL a continuat să descopere Cuvântul Său trupului şi l-a dovedit, după cum a spus El personal. Copiii Lui îi devin tot mai asemănători Lui, pentru că se ajunge la statura de om mare şi ei devin copii ai Cuvântului nu copii ai adunării, ci copii ai Cuvântului. Mireasa va fi o doamnă drăguţă, cuviincioasă a Cuvântului, neatinsă de vreo organizaţie omenească sau teorii omeneşti. Ea va fi o Mireasă curată, neamestecată, a Cuvântului. Amin şi Amin! Eu sper că voi înţelegeţi asta, voi care ascultaţi prin transmisie. Ea va fi fiica însărcinată a lui Dumnezeu

Vedeţi voi, ce onoare mare poate să aibă o femeie? Vedeţi voi, ce măreaţă poate să fie o Biserică? Dar vedeţi voi unde a condus-o mizeria? Dacă vom încerca să comparăm biserica de afară cu Biserica de aici, nu o să reuşim. Încercaţi să comparaţi femeia de pe stradă cu Biserica Dumnezeului celui viu, sau femeia, femeia adevărată cu o femeie de pe stradă. De ce există asemenea lucruri? Este o lege a lui Dumnezeu, legea contrastelor. 

Cum am putea să ne bucurăm de lumina zilei, dacă nu ar exista noaptea? Cum am putea să preţuim şi să respectăm o femeie adevărată, dacă nu ar exista femei necuviincioase? 

EL a descoperit tot mai mult, în felul în care Îşi descoperă El Cuvântul. Dar să încerce numai cineva să se despartă de El şi să se căsătorească cu altcineva! Acum este desigur clar de ce cele două teorii sunt false. Voi nu puteţi să lăsaţi să treacă numai aşa; ar fi pierdut. Dacă acceptaţi să se întâmple aceasta, atunci trece peste graniţa făgăduinţei. Aici este făgăduinţa; aici este problema, chiar aici. Cuvântul nu se contrazice; trebuie să corespundă, şi anume tot atât de puţin cum se contrazice Mat. 28, 19; Fap. 2, 38. 

Eu ştiu că unele dintre femei şi unii dintre bărbaţi nu sunt de acord cu aceasta. Voi nu puteţi să ascundeţi aceasta. Voi nu puteţi. Dar lăsaţi-mă să vă arăt ceva: în Mat. 28, 19 stă scris: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.“ Ei s-au întors, şi fiecare a fost botezat în timpul acela din Biblie şi încă 300 de ani după aceea până la conciliul de la Niceea, în contradicţie cu aceasta, în Numele lui Isus Hristos. Numai după aceea au acceptat dogmele în locul Cuvântului. Care este diferenţa? Dacă nu este descoperit! Şi ştiţi voi că această carte, Biblia întreagă, este o descoperire? De aceea voi trebuie să recunoaşteţi adevărul între una şi cealaltă. Este o descoperire şi descoperirea trebuie să corespundă exact cu Cuvântul. Ea nu are voie să fie în contradicţie cu Cuvântul. 

Voi spuneţi: „Mie mi-a fost descoperit.“ Dar dacă este în contradicţie cu Cuvântul, atunci nu vine niciodată de la Dumnezeu. Aşa este. 

Dacă vreţi să citiţi Mat. 16, 17-18: acolo a spus Isus personal, că întreaga adunare, Biserica Lui, trebuie să fie zidită pe descoperirea Lui duhovnicească, care este Cuvântul. „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră …“ 

Eu ştiu că prietenii noştri catolici spun că biserica este construită pe Petru, şi de la Petru au început să deriveze urmaşii apostolici. Protestanţii spun că ea este construită pe Isus Hristos. Eu nu vreau să vorbesc în contradicţie, dar luaţi numai ceea ce a spus El. EL a spus: „… nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri … şi pe această piatră (descoperirea duhovnicească a Cuvântului) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.“ Soţia Lui nu va putea fi ispitită de alţi bărbaţi. „… voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.“ 

La Abel şi Cain în grădina Eden, Cain şi-a format propria lui imagine. El a spus: „Dumnezeu este un Dumnezeu bun. EL conduce toată natura. De aceea eu Îi voi aduce fasole, cartofi şi flori şi Îi voi face un altar foarte frumos (asta înseamnă: o Biserică).“ El a îngenunchiat; el L-a crezut pe Dumnezeu; el I se ruga Lui, a ridicat mâinile şi a adus această jertfă. El a făcut toate procedurile religioase pe care le-a făcut şi Abel. 

Abel a construit un altar de acelaşi fel, dar când a adus Abel jertfa lui, a fost un miel. Cain a crezut că aceasta este antidot pentru păcat, pentru că mama şi tatăl lui ar fi mâncat fructe în grădina Eden, cum au fost învăţaţi. Dar Abel a ştiut prin descoperire dumnezeiască, că s-a întâmplat prin sânge. Prin descoperire dumnezeiască! Biblia spune în Evrei 11, că Abel i-a adus lui Dumnezeu prin credinţă descoperire o jertfă mai bună decât Cain şi Dumnezeu a depus mărturie că este neprihănit. Aşa este? Amin! Frate, soră, mie îmi este aşa de clar, cum nu se poate mai bine. Aceasta este toată problema. 

Acum să trecem la „Căsătorie şi divorţ“. Vedeţi, trebuie să fie descoperit. Voi nu ştiţi până nu este descoperit. Totuşi El a făgăduit că în aceste ultime zile, în ultima epocă, vor fi descoperite toate tainele ascunse din Biblie. Câţi dintre voi ştiu asta? În Apoc. 10 Isus a făgăduit că toate tainele ascunse despre Căsătorie şi divorţ şi toate celelalte taine ascunse vor fi descoperite în timpul sfârşitului. 

Voi vă amintiţi că vocea a spus: „Du-te la Tucson.“ Vă mai amintiţi de lumina misterioasă de pe cer, şi că erau şapte îngeri acolo? Eu am venit înapoi şi apoi a avut loc descoperirea celor şapte peceţi. Fiţi atenţi ce s-a întâmplat. Asta este adevărat. Mergem un pic mai departe. 

Ascultaţi acum! Eu ştiu că în curând este timpul mesei pentru voi, dar eu mănânc deja foarte bine. Observaţi, acum femeia şi-a ocupat locul ei, şi ea este o bijuterie. Solomon care a avut 1000 de femei, a spus că un bărbat care a găsit o femeie, a găsit ceva bun. El a spus: „O femeie cinstită este cununa bărbatului ei (asta înseamnă: o cinste), dar cea care-l face de ruşine este ca putregaiul în oasele lui (asta înseamnă: în viaţa lui).“ El a mai spus: „Din o mie am găsit un om: dar o femeie (cinstită) n-am găsit în toate acestea.“ Asta a spus Solomon. Observaţi acum. Aşa este. Vedeţi, voi femeilor, voi sunteţi o bijuterie, atunci când vreţi să fiţi. Dar totuşi cerinţa trebuie să fie în voi. Vedeţi voi, de ce i-a îndreptat Isus la Căsătorie şi divorţ înapoi la început? Pentru că felul vostru a fost cauza păcatului. Din cauza aceasta au fost introduse poligamia şi divorţul, etc. La început nu a fost aşa, şi nu va fi aşa nici în lumea viitoare. 

Uitaţi-vă la Iacov, de la care îşi au originea strămoşii noştri. El a avut aproape o duzină de femei. El s-a căsătorit cu două surori de-ale lui şi avea femei secundare legale, cu care a trăit. Unii dintre strămoşii noştri au fost născuţi de aceste femei secundare. Aşa este? Vedeţi, voi trebuie să lăsaţi Cuvântul să decurgă într-o linie corectă. Oh, eu am pagini întregi despre aceasta. Dacă m-ar întreba vreodată un preot despre aceasta, am putea vorbi cu plăcere dacă ne-am întâlni. Şi totuşi dacă ar fi numai ceva duhovnicesc în el, atunci el ar recunoaşte deja acum că acesta este adevărul. Nu este nici o îndoială. 

O femeie bună este ceva bun. Eu ştiu asta. Eu o ştiu prin femei adevărate. Eu am întâlnit într-adevăr femei care sunt sincere, aşa de sincere ca un oarecare bărbat care a umblat vreodată pe pământ. Ea este un produs secundar, o parte din el. La căderea în păcat, el a ascultat de ea. Ea este o parte din el. Depinde de ea; ea este formată astfel încât poate să fie necuviincioasă. Ea are dreptul să primească sau să refuze. Este în contradicţie cu natura originală de la început. Dar totuşi aşa este.

Acum este ora 12; de aceea voi lăsa ceva de-o parte, şi voi mai continua încă câteva minute. Eu vreau să vă spun ceva. 

Gândiţi-vă: eu spun aceasta numai pentru grupul meu. Voi, care ascultaţi transmisia: eu spun aceasta numai pentru acei care mă urmează; acest mesaj este valabil numai pentru ei. Cu următoarele lucruri pe care le voi spune acum, fiecare păstor poată să facă ce vrea turmei lui. Este o problemă între el şi Dumnezeu. Fie preot sau predicator: este la alegerea ta, fratele meu. Eu vorbesc despre aceasta numai aici în Jeffersonville. Este singurul loc unde spun aceasta, pentru că este turma mea. Este turma asupra căreia Duhul Sfânt m-a însărcinat ca supraveghetor, după cum mi-a dat El de înţeles. EL mă va trage la răspundere pentru aceasta. 

Aceşti oameni pe care i-am condus la Hristos, sunt credincioşi din toată ţara. Copilaşule, eu sunt aici pentru a te ajuta; eu sunt prietenul vostru. Poate voi vă Gândiţi că eu vorbesc împotriva voastră, dar eu vă spun aceasta pentru binele vostru. Eu vă iubesc. Dacă nu este aşa, atunci Dumnezeu să fie judecătorul meu. Voi ştiţi, că eu vă iubesc. 

Aceasta este ceva puternic. Eu nu am ştiut cum să o prezint. Ce voi face eu dacă în adunarea mea vor fi bărbaţi şi femei dintre care vor fi unii de două sau trei ori căsătoriţi bărbaţi buni, femei bune, şi sunt total confuzi? Din ce cauză s-a întâmplat? Prin învăţătură falsă. Exact. Nu sunteţi în aşteptarea Domnului. „Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.“ Nu ceea ce a împreunat un om, ci ceea ce a împreunat Dumnezeu. 

Dacă tu ai primit o descoperire directă de la Dumnezeu că aceasta este femeia ta, atunci să rămâi la aceasta, ea este femeia pentru tot restul vieţii tale. Ceea ce a împreunat omul, poate fiecare să despartă. Dar ceea ce a împreunat Dumnezeu, nici un om să nu îndrăznească să se atingă de aceasta. „Ce a împreunat Dumnezeu“, a spus El, „omul să nu despartă.“ Nu ceea ce a împreunat un ofiţer al stării civile pe jumătate beat sau altcineva, sau un predicator necredincios cu o serie de dogme dintr-o carte care admite totul din lume, iar Cuvântul lui Dumnezeu este pus de-o parte. Eu vorbesc despre ceea ce a împreunat Dumnezeu. 

Acum vă voi spune ceva. Eu sunt foarte grijuliu cu ceea ce vă spun. Eu nu vreau să fiu grosolan cu voi, oamenii. Eu nu vreau să fiu grosolan nici cu voi, fraţi-predicatori. Asta nu vreau. Dar eu sunt răspunzător şi recunosc că aceasta mi-a fost însărcinată. Eu nu pot s-o reţin pentru mine, dar nici nu ştiu cum să v-o prezint. Eu ştiu ce va fi cu această bandă. Oh! Eu mă pregătesc deja! Biroul este deschis, pentru că va veni cum a fost la Sămânţa şarpelui, ceea ce s-a dovedit ca foarte corect. 

Eu am aici bucăţi de ziar cu o fotografie, unde este un şarpe care se urcă pe piciorul unei femei şi se încolăceşte în jurul ei. O dioceză mare are originalul. Ea simte tot felul de iritaţii în timp ce acest şarpe mare se încolăceşte în jurul ei, cum nu ar putea să provoace niciodată un bărbat la ea. Este exact aşa. Devine tot mai rău şi mai rău. Şarpele în forma de astăzi nu ar fi putut avea relaţii sexuale cu ea. 

Acum câteva zile am avut o confruntare, sau mai bine zis o discuţie cu un predicator prieten de la „Assemble of God“. El a spus: „Cu aceasta tu eşti în erezie.“ 

Eu am răspuns: „Poate că sunt. Tu poţi să-mi explici.“ 

Apoi el a început cu explicaţiile, dar curând s-a pierdut. Ceva din ceea ce a prezentat este: „Frate Branham, unde este acel soi, căci Dumnezeu a zis: ,… fiecare după felul ei.' Unde este acel soi despre care tu ai spus că a luat naştere, între om şi animal, şi pe care ştiinţa nu îl poate găsi? Unde este? Este pe pământ? A fost cimpanzeul?“ 

Nu, pentru că sângele unui cimpanzeu nu se va amesteca niciodată cu cel al unei femei. Nici un alt animal nu se va amesteca cu ea. Nu. Tot atât de puţin se va putea amesteca sperma unui bărbat cu un animal de gen feminin. Asta nu merge. 

Unde este atunci acest anumit animal? Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor.“ 

Eu am aşteptat un moment, şi harul Duhului Sfânt a vorbit: „Spune-i că este aici.“ Mai întâi eu am răspuns: „Poate s-a transformat.“ 

El a spus: „Dar frate Branham, noi vorbim despre Cuvânt, nu-i aşa?“ 

Eu am răspuns: „Da. Dar despre celelalte vieţuitoare, dinozauri şi mamuţi, etc. se spune că s-au transformat. Asta ar putea să fie aşa.“ 

El a răspuns: „Frate Branham, noi vorbim aici despre o dovadă a Cuvântului. Dacă păcatul este aici, atunci ar trebui să fie şi păcatul originar aici.“ 

Eu am spus: „Doamne Isuse, tu ai spus: ,Să nu vă faceţi griji asupra cuvintelor care trebuie să le ziceţi oamenilor, pentru că vi se va da în ceasul acela.' Doamne, ce să spun?“ EL a spus: „Spune-i că este aici“, (în acelaşi fel cum văd viziunile de pe platformă.) Eu am spus: „Este aici“, dar nu ştiam unde. 

El a întrebat: „Unde?“ Înainte de a mai putea să mă Gândesc, El a spus: „Este şarpele.“ 

Exact acesta a fost, pentru că el nu mai este un animal pe picioare, el a fost blestemat şi se târăşte acum pe burtă până la sfârşitul zilelor lui. El este aici. Este aşa? Încă mai procedează cu aceeaşi metodă care a folosit-o la o femeie, acelaşi păcat, ca un bărbat. Prin aceasta ea primeşte o privire fixă şi ajunge la o excitaţie pe care un bărbat nu i-ar putea-o produce. 

Eu încetez aici, pentru că noi suntem o adunare amestecată. Despre bărbaţi aş putea să spun mai multe. Eu am articolele din ziar şi tot ce am vrut să vă spun în dimineaţa aceasta, aici, sunt la îndemână. De fapt eu am vrut să folosesc toată ziua pentru aceasta, dar acum am să închei în timp ce spun următoarele: 

Aceasta este numai pentru comunitatea mea nu comunitatea mea; ci pentru turma cea mică, care mă crede şi mă urmează. Aceasta este pentru ei. 

Eu ştiu că atunci când vă spun ceva, trebuie să fie AŞA VORBEŞTE DOMNUL, şi eu am avut textele biblice aşa cum mi le-a descoperit El. Şi totuşi eu am spus: „Doamne Dumnezeule, ce pot să-i spun acestei adunări? Eu voi cauza despărţiri. Bărbaţii vor fi pe terasă, în grădină şi peste tot şi se vor întreba: ,Să o părăsesc?' Femeile: ,Să îl părăsesc pe bărbatul meu? Ce să fac?' Doamne, ce pot să fac?“ 

Ceva mi-a vorbit: „Du-te în munţi, şi Eu voi vorbi cu tine.“ În timp ce eu eram acolo în munţi, nu am ştiut, că jos în Tucson se poate vedea. Dar chiar şi profesorii i-au chemat pe copii din clase, şi clasa fiicei mele, şi au spus: „Uitaţi-vă încolo, înspre munte. Acolo este un nor în flăcări de culoarea chihlimbarului care se ridică şi se coboară, care se ridică iarăşi şi se coboară.“ 

Doamnă Evans, sunteţi aici? Ronnie, eşti aici? Când m-am întors şi am trecut pe la benzinăria Evans, acest bărbat tânăr a spus încă înainte de a şti eu ce va spune, ceva care aproape că m-a dat gata. El a spus: „Frate Branham, tu ai fost acolo sus în munţi, nu-i aşa?“ 

Eu am răspuns: „Ce vrei să spui, Ronnie? Nu.“ (Pentru a vedea ce va face.) De multe ori se întâmplă lucruri care nu se spun oamenilor. Este din cauză că poate deveni o obişnuinţă, dacă trăieşti atâtea lucruri. De aceea eu pur şi simplu nu le-o spun oamenilor. Eu am întrebat: „Ronnie, ce ai vrut să spui?“ 

El a răspuns: „Eu pot să-ţi arăt exact unde ai fost. Eu am chemat-o pe mama mea, noi am stat aici şi am observat cum se ridică şi se coboară norul. Eu am spus: ,Acolo undeva trebuie să fie fratele Branham. Acesta este Dumnezeu care-i vorbeşte lui.'“ 

Toţi locuitorii oraşului au văzut aceasta. Într-o zi strălucitoare, fără nori, a apărut dintr-o dată acest nor uriaş de culoarea chihlimbarului în forma unei pâlnii, s-a ridicat, s-a coborât şi apoi s-a împrăştiat. 

Prietene, (apoi voi încheia şi veţi putea pleca de aici): Aceasta s-a întâmplat când mi-au fost descoperite aceste lucruri pe care vi le voi spune acum. Deci, nu le pierdeţi. 

Eu le vorbesc numai urmaşilor noştri care mă urmează pe mine şi acest mesaj, nu către cei de afară. Voi sunteţi martorii mei înaintea lui Dumnezeu: numai către acest grup. 

Noi ne aflăm în această încurcătură din cauza teologiilor fals interpretate. Aşa este? De aceea, voi femeilor v-aţi căsătorit a doua oară, şi voi bărbaţilor: din cauza teologiilor fals interpretate. Acum vreau să vă arăt ceva care mi-a arătat El. Dumnezeu, Creatorul nostru, a primit această întrebare când a fost pe pământ, Isus Hristos, şi ca Eliberatorul Lui, proorocul Moise care s-a ridicat în Egipt, pentru a-i conduce pe copii afară din Egipt şi pentru a-i duce în ţara făgăduită Isus a spus aici că Moise a văzut oamenii în această stare şi le-a admis să scrie o carte de despărţire, pentru că situaţia a fost aşa cum a fost. Moise a spus: „Să li se îngăduie …“ Dumnezeu i-a îngăduit lui Moise, proorocului, care i-a fost trimis poporului, să le permită o carte de despărţire. 

În 1. Cor. 7, 12 şi 15 proorocul noutestamentar, Pavel, care a susţinut aceeaşi problemă în Biserică, a spus următoarele: „Asta o spun eu, nu Domnul.“ Este aşa? În ceea ce priveşte situaţia de despărţire. La început nu a fost aşa. Lui Moise i-a fost îngăduit, şi Dumnezeu l-a recunoscut ca drept. Tot aşa a avut dreptul şi Pavel când a găsit Biserica sa în situaţia aceasta. 

Voi credeţi că acesta este adevărul şi că vine de la Dumnezeu. Şi Dumnezeu mi-a îngăduit pe munte pe baza norului şi a mesajului Său, care m-a adus atât de departe, să fac acelaşi lucru şi să vă permit să trăiţi aşa mai departe cum sunteţi, şi să nu o mai faceţi niciodată! Mergeţi cu soţiile voastre şi trăiţi în pace, pentru că ceasul este târziu. Venirea Domnului este aproape. Noi nu mai avem timp să rezolvăm aceste probleme. Dar să nu îndrăzniţi să încercaţi încă o dată. Eu vorbesc numai adunării mele. Dacă sunteţi căsătoriţi şi Dumnezeu mi-a dat o mărturie pe munte că pot să spun aceste lucruri (o descoperire supranaturală pe baza deschiderii celor şapte peceţi, şi aceasta este o întrebare a Cuvântului lui Dumnezeu): lasă-i să rămână aşa cum sunt şi să nu mai păcătuiască! 

La început nu a fost aşa. Aşa este. Nu a fost aşa şi nici la sfârşit nu va fi aşa! Dar în aceste situaţii vă interzic, ca slujitor al lui Dumnezeu eu nu vreau să mă numesc proorocul Lui, dar eu cred că dacă nu aş fi trimis pentru aceasta, eu aş aşeza fundamentul pentru când va veni El în aceste condiţii vă sfătuiesc să mergeţi acasă cu soţia voastră. Dacă tu eşti fericit cu ea, atunci trăieşte cu ea, creşteţi-vă copiii în frică de Dumnezeu; dar Dumnezeu să aibă milă de voi dacă o veţi face încă o dată! Învăţaţi-vă copiii să nu facă aşa ceva niciodată. 

Creşteţi-i în frica lui Dumnezeu. Şi pentru că voi sunteţi aşa cum sunteţi, lăsaţi-ne să năzuim în aceste ore târzii în care trăim înspre ţinta celei mai mari chemări în Hristos, unde toate lucrurile sunt posibile. 

Până când vă voi vedea iarăşi în seara aceasta, fie ca Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze în timp ce ne rugăm: 

Doamne, Dumnezeul nostru, noi Îţi mulţumim. TU eşti acelaşi, marele Iehova care i-a îngăduit lui Moise. Moise, acel slujitor, ce i-ar fi spus el poporului? TU, o Dumnezeule, i-ai îngăduit să scrie o carte de despărţire. 

Pavel, marele apostol, a scris Noul Testament, ca şi Moise Vechiul Testament. Moise a scris legile şi aplicarea legilor. Cuvintele multor prooroci au fost introduse, dar Moise a scris legile. TU ai îngăduit ca ei să scrie o carte de despărţire din cauza împietririi inimii lor. 

Marele, sfântul Pavel, ca scriitor al Noului Testament, a putut să dea explicaţia următoare: „Eu spun aceasta eu, nu Domnul.“ 

Aşa este şi astăzi, Doamne, Dumnezeul nostru, la sfârşitul lumii. În timp ce noi suntem astăzi sub harul lui Dumnezeu şi ştim că în curând trebuie să răspundem în prezenţa Lui, şi că Tu ai făcut atât de mult, Doamne, eu sunt sigur în prezenţa acestor oameni, că ei o primesc ca şi cum ar veni de la Tine. Eu mărturisesc în prezenţa acestor oameni, care au văzut semnul de pe munte, unde îngerii Domnului au venit într-un vârtej de vânt, da, acolo unde au apărut cei şapte îngeri şi au fost descoperite cele şapte taine că a fost acelaşi înger şi că în ziua aceea a privit în aceeaşi direcţie când a fost descoperit.

Dumnezeule, eu mă rog ca oamenii să meargă mulţumiţi acasă, pentru că Dumnezeu le-a dat acest har. Eu am exprimat-o numai cu îngăduinţa Ta, Doamne. Fie ca oamenii să fie aşa de mulţumitori, încât să nu mai încerce niciodată să facă acest păcat. Fie ca ei să nu mai încerce niciodată să păcătuiască, ci să Te iubească din toată inima. 

Doamne, fă aceste familii fericite, fie ca ei să crească şi să înveţe copiii frica de Dumnezeu. Mesajul meu care mi-a fost pe inimă, a fost adus, Doamne. Eu am făcut totul cum am ştiut. Satana s-a luptat multe săptămâni cu mine şi multe ore nu m-a lăsat să dorm, dar acum le-am poruncit oamenilor, Doamne, să cerceteze, să meargă şi să trăiască pentru Tine. Admite, Doamne. Acum nu mai este pe umerii mei. Ei sunt în mâinile Tale. Eu mă rog ca Tu să-i binecuvântezi. 

Binecuvântează aceste batiste, Doamne, care au fost aşezate aici pentru bolnavi. Fie ca seara aceasta să fie cea mai puternică şi mai măreaţă, ca toţi oamenii să fie vindecaţi. Admite, Doamne. Binecuvântează-ne pe noi toţi. Lasă-ne să mergem în pace, bucuroşi şi fericiţi, pentru că Dumnezeul creaţiunii ne-a dat har de la început, şi în această încurcătură în care trăim în aceste zile din urmă. O, Dumnezeule mare, veşnic, noi Îţi mulţumim! Fie ca inimile noastre să fie aşa de fericite, încât noi să nu mai avem niciodată dorinţa să păcătuim împotriva 

Eu Îl iubesc (De ce să nu Îl iubeşti?)

Eu Îl iubesc, 

Pentru că El m-a iubit mai întâi, 

şi mi-a răscumpărat mântuirea, pe Golgota

Eu vă spun acum încă odată, pentru ca predicatorii să înţeleagă: Această predică este numai pentru acei care urmează acest mesaj. 

Oh, sunteţi fericiţi? Eu v-am spus adevărul. Toată prezentarea este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Acum să ne ridicăm mâinile, în timp ce mai cântăm o dată: Eu Îl iubesc, Eu Îl iubesc pentru harul Lui; eu Îl iubesc pentru mila Lui; eu Îl iubesc pentru Cuvântul Lui. Şi Cuvântul a fost trimis la prooroci. 

Eu Îl iubesc (Vino, fratele meu), 

Eu Îl iubesc …