Szabad Népmisszió

Jézus Krisztus tegnap és ma és mindörökké ugyanaz (Zsid.13:8)

nyelv :

Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită / William Branham

nyelv : román

Más nyelvek




(Christus ist das Geheimnis Gottes, geoffenbart)

28. 07. 1963, Jeffersonville, Indiana - SUA

Această săptămână a fost un timp al marilor binecuvântări. Noi am avut discuţii particulare cu oameni care au aşteptat de când am predicat despre „Cele şapte peceţi“. Eu nu mă îndoiesc că unii dintre ei au venit din afara oraşului au venit din întreaga naţiune. Dar în dimineaţa dinaintea începerii discuţiilor, în timp ce şedeam în cameră, Duhul Sfânt mi-a permis să aflu totul dinainte şi să-mi notez ceea ce era în legătură cu oamenii şi ce voiau ei să întrebe. EL mi-a îngăduit să răspund întrebărilor pe rând, exact aşa cum doreau ei să le afle. EL m-a ajutat să le spun visurile lor, la fel şi tălmăcirea acestora, înainte de a mi le povesti. Oamenii se aflau în cameră şi i-am lăsat să vorbească. Ei spuneau: „Frate Branham, eu vin pentru un lucru sau altul …“ Apoi le-am zis: „Gândiţi-vă, noi nu ne-am adunat aici ca să avem o adunare obişnuită. Dar în gândurile voastre sunt anumite întrebări, la fel şi în inimile voastre s-au născut unele întrebări, iar voi nu ştiţi exact despre ce este vorba. Cu ajutorul lui Dumnezeu, poate voi răspunde la întrebările voastre.“ Eu am spus mai departe: „Gândiţi-vă, că şi împărăteasa din Saba a avut unele întrebări când a venit la Solomon. Biblia spune că lui Solomon nu-i era nimic ascuns la care el să nu aibă răspuns." Am mai spus: „Aici este Unul mai mare ca Solomon. Domnul Isus a făgăduit: ,Unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo voi fi în mijlocul lor. Dacă ei vor dori ceva sau se vor gândi prin cerere la un anumit lucru, atunci li se va da.' Întrebarea voastră este asupra unui lucru, pe care nu-l puteţi decide, ceva de care nu vă puteţi apropia şi cu care nu ştiţi ce să faceţi.“ Eu am mai spus: „În Scriptură este scris, că îngerii lui Dumnezeu tăbărăsc în jurul celor ce se tem de El. Aceasta este o altă lume, în care cele cinci simţuri nu pot explica nimic. Cele cinci simţuri au contact doar cu această lume. Dacă nu aţi avea simţul pipăirii, nu aţi simţi nimic. Atunci acest simţ nu ar avea nici o importanţă pentru voi, ar fi doar o lume străină pentru oameni. Dacă nu aţi poseda lumina ochilor, atunci cele vizibile ar fi doar o lume necunoscută; voi nu aţi cunoaşte nimic din această lume. Aceste cinci simţuri sunt singurul lucru pe care Dumnezeu ni le-a lăsat. Apoi mai există un alt simţ, care este numit „credinţă“. Prin credinţă voi vă urcaţi o treaptă mai sus, iar pe urmă vă puteţi urca aşa de sus, încât pătrundeţi într-o altă lume, în cea a vedeniilor. Acolo puteţi să vedeţi; este ca şi cum nu aţi fi ştiut niciodată, ce aţi simţit prin pipăire, ca şi cum nu aţi fi văzut niciodată, iar apoi vi s-au deschis ochii, iar voi puteţi să vedeţi. Este tainic doar pentru o persoană care nu a putut vedea niciodată. Pentru această persoană, totul este o taină. Dar lucrurile nevăzute de această persoană, există totuşi.“

Înainte de a veni aici, eu le-am spus acestor oameni care au venit pentru discuţii, după ce au început să vorbească şi voiau să pună întrebările necesare acele lucruri despre care vroiau să mă întrebe eu le-am spus: „Priviţi aici.“ Eu m-am ridicat şi le-am arătat foaia de hârtie cu fiecare întrebare, exact pe rând după cum voiau să mă întrebe. Eu aveam răspunsul notat pentru fiecare întrebare exact aşa cum trebuia răspuns. Domnul este mare; EL cunoaşte toate lucrurile! Totuşi mi-au trebuit trei zile pentru a răspunde azi după masă la aceste întrebări. A fost o sforţare enormă.

Eu crezusem că voi isprăvi cu toţi, înaintea plecării noastre. Mai bine era dacă aş fi vorbit cu fiecare în parte. Dar există lucruri care pot fi spuse, dar dacă oamenii de aici ar cunoaşte tainele inimilor, care au fost descoperite aici, … aceasta ar fi absolut imposibil; asta ar produce lucruri grave, ar produce crime dacă ar fi descoperite aici pe platformă, în public. Aceasta ar aduce după sine jigniri, care ar fi pedepsite cu închisoare şi multe altele. Dar totul este altfel dacă şedem între patru ochi, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Se înţelege că eu nu vorbesc despre lucrurile care sunt întrebat în particular. Depinde însă de ei, dacă ceea ce le spun, povestesc mai departe. Discuţia ar rămâne numai între noi. Asta înseamnă să discuţi cu fiecare persoană în parte, până când se decide totul prin Duhul Sfânt..

Gândiţi-vă la harul Duhului Sfânt, care mi-a spus totul, pentru fiecare în parte (ei au fost un şir întreg), înainte ca ei să fi ajuns aici; au fost oameni din toată ţara, pe care nu-i văzusem niciodată în viaţa mea. Eu îmi notasem totul, pentru ca ei să ştie totul aşa pe rând, după cum erau întrebările şi în felul în care ei doreau să aibă răspunsul.

Un frate a avut întrebări despre sămânţa şarpelui, întrebări la care eu nu am mai răspuns cu exactitate, pentru că le trecuse timpul de o jumătate de oră. Eu sper că fratele a primit răspunsul în scris. Eu ştiu că omul acela este aici; l-am văzut acum câteva clipe. Dacă doreşti răspunsurile la întrebările tale sunt scrise pe o hârtie.

În dimineaţa aceasta, Dumnezeu mi-a pus pe inimă să ţin o lecţie duminicală. După cum ştiu acesta este ultimul meu serviciu divin aici, pentru un timp mai îndelungat. Eu vă rog să vă gândiţi la fratele Neville, care poartă o răspundere în Biserica aceasta sub călăuzirea Duhului Sfânt. El este pus în slujbă şi crede acest mesaj, învăţând exact aşa cum lucrez eu. De fiecare dată, când vreţi să-l auziţi pe fratele Neville, veniţi aici şi fiţi pregătiţi, aceasta v-ar face bine, aşa cred eu. El este un slujitor credincios al lui Isus Hristos. Eu îl cunosc pe Orman Neville de când eram copil, iar el nu s-a schimbat deloc, el s-a apropiat mai mult de Dumnezeu. Eu îmi aduc aminte, când l-am văzut de prima dată. Eu primisem o invitaţie la o comunitate metodistă, unde era şi el. Când m-am întors aici, eu am zis: „Într-o zi îl voi boteza în Numele lui Isus Hristos.“ Acum, el se află aici şi merge mai departe cu mesajul, ca un slujitor viteaz. Fratele Neville trece prin multe greutăţi şi sforţări. El nu se arată, dar pentru că Domnul mi-a dat o privire în viaţa oamenilor, eu ştiu prin câte lucruri trece el. El ia multe lucruri şi greutăţi asupra sa. Voi de aici, să-l sprijiniţi, aşa cum au sprijinit Iosua şi Caleb mâinile lui Moise în timp ce aducea Cuvântul.

Iubiţi-vă unii pe alţii mai presus de orice. Iubiţi-vă, indiferent ce va spune satana. Acum voi sunteţi un grup mare şi frumos, dar gândiţi-vă la avertismentul meu! Satana nu va permite să rămână aşa. Nu! El va trage din toate direcţiile; va aduce pe cineva în mijlocul vostru, pe care el îl va folosi ca ţintă. El va aduce un critic sau un necredincios, îl va aşeza înăuntru şi va avea grijă ca acesta să aibe părtăşie cu voi în toată liniştea, apoi el îl va înţepa pe acest flăcău cu vreo otravă şi îl va lansa împotriva comunităţii. Să nu vă puneţi de partea lui! Să nu vă faceţi de lucru cu alte probleme! În continuare, fiţi prietenoşi şi iubitori unii cu alţii. Rugaţi-vă pentru bărbatul sau femeia respectivă, indiferent cine este, pentru ca şi ei să fie salvaţi. Rugaţi-vă doar pentru ei, ţineţi laolaltă şi ţineţi la predicatorul vostru. El este păstorul, iar voi să-l respectaţi. El vă va conduce, pentru că el este pus de Dumnezeu în locul acesta.

Acum gândiţi-vă; DUŞMANUL VA VENI. Dacă se va întâmpla aceasta, ţineţi cu atât mai mult laolaltă. Iar acela pe care satana îl va folosi, va pleca sau va intra înăuntru şi va aparţine de voi. Să nu vă uniţi în grupuri mici şi să vorbiţi să nu faceţi asta; noi suntem una. Eu nu pot să spun: „Mână stângă, eu nu te pot suferi, eu te voi lepăda, pentru că nu eşti mâna mea dreaptă.“ Este mâna mea stângă. Eu doresc să rămână acolo; eu vreau ca şi vârful degetelor mele să rămână exact acolo; fiecare parte mică din corpul meu să rămână exact pe locul ei. Dumnezeu vrea ca noi, grupul de credincioşi, să rămânem împreună.

Acum, voi aveţi benzile despre ceea ce credem. Voi aveţi benzile despre rânduiala în Biserică; cum să ne purtăm în Biserica lui Dumnezeu, cum să venim aici şi să şedem în locurile cereşti. Să nu rămâneţi acasă. Dacă Dumnezeu este în inimile voastre, atunci nu puteţi aştepta, până când se deschid uşile ca să intraţi şi să aveţi legătură frăţească cu fraţii voştri. Dacă nu simţiţi astfel, atunci vă spun eu, că este vremea să începeţi să vă rugaţi, pentru că suntem în zilele de pe urmă, când Biblia ne îndeamnă: „… văzând ziua aceea cum se apropie, să ne iubim cu o dragoste creştină şi dumnezeiască, întâlnindu-ne în locurile cereşti în Isus Hristos şi să ne iubim unii pe alţii.“ „Prin aceasta oricine va recunoaşte că sunteţi ucenicii Mei, dacă aveţi dragoste unii pentru alţii.“ Este adevărat. Rămâneţi strânşi uniţi. Dacă vedeţi că un frate sau o soră este puţin greşit, atunci spuneţi: „Doamne, să nu îngădui ca în mine să se nască o rădăcină a amărăciunii, pentru că îi va dăuna, şi .asta Îl va îndepărta pe Isus Hristos din viaţa mea.“ Această soluţie otrăvitoare a mâniei, a invidiei şi a urii, va îndepărta imediat pe Duhul Sfânt de la voi. Aceasta Îl va scoate afară din comunitate. Rădăcina otrăvitoare va ucide lucrarea Duhului lui Dumnezeu şi o va goni de aici, îl va răni pe predicatorul nostru, toate acestea le va face. Aceasta va îndepărta scutul (Cuvântul) aşa cum a mărturisit un frate predicator aici într-o seară, că noi posedăm un scut (aşa cum o văzuse el într-o vedenie). Acest scut este compus din întreaga armătură a lui Dumnezeu; îmbrăcaţi-vă cu aceasta, legaţi-o bine, strângeţi rândurile. Iubiţi-vă unii pe alţii în orice situaţie. Vorbiţi de bine unii despre alţii, apoi Dumnezeu vă va binecuvânta. În dimineaţa aceasta vom aduce mesajul cu ajutorul şi harul lui Dumnezeu. Dar mai întâi vrem să ne rugăm.

Doamne Isuse, eu am vorbit cu trupul acesta al Bisericii, pentru ca ei să ţină împreună, prin mâna lui Dumnezeu care nu se schimbă, prin Cuvântul absolut. I-am avertizat, aşa cum i-a avertizat apostolul Pavel, de lupii care vor pătrunde în Biserică. TU eşti acelaşi Dumnezeu care ai fost atunci, dar şi duşmanul este acelaşi. Fie ca unitatea şi legătura dragostei să rămână cu aceşti oameni, în Isus Hristos.

Ajută în dimineaţa aceasta, Doamne, când citim din Cuvântul Tău. Fie ca Duhul Sfânt să ne descopere conţinutul, pentru ca Biserica să fie zidită pe deplin în credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna, pentru a-i ţine în viaţă. Fie aşa cum ai dat vedenia acum doi ani, ca hrana să fie depozitată hrană bună, sănătoasă, ca legumele proaspete, pe care le-am văzut în vedenie, să fie depozitate aici iar azi să primim un coş plin din această hrană, pentru păstrare pe bandă; îngădui-o Doamne, ca prin aceasta să fie descoperit Isus Hristos şi ceasul în care trăim, ca să primim putere de rezistenţă şi tărie spirituală pentru însărcinarea care se află în faţa noastră. Îngăduie aceasta, Tată. Binecuvântează-i pe aceşti copii ai Tăi. Ei sunt astăzi aici din diferite zone ale ţării. Este o dimineaţă caldă, dar noi simţim în toate acestea şi prezenţa Duhului Sfânt. Noi ne gândim la John Wesley, Calvin şi Sankey, Knox şi Finney şi mulţi dintre ei; ei nu aveau regulator pentru temperatură, încât oamenii şedeau în camere şi le curgea sudoarea de pe faţă. Femeile erau îmbrăcate gros şi şedeau transpirate în adunări, până când îmbrăcămintea lor era udă; ei ascultau Cuvântul lui Dumnezeu şi luau hrana pentru sufletele lor. Acum, noi simţim Doamne, că undeva dincolo, ei se odihnesc şi aşteaptă venirea Domnului.

Ţine-ne împreună, Tată. Fie ca Duhul Sfânt să ne conducă şi să ne călăuzească. Dă-ne o viaţă lungă ca să-Ţi slujim Ţie. Dăruieşte-ne acest mesaj mare pentru azi, pe care-l aşteptăm din Cuvântul Tău, pentru ca să pătrundă în fiecare inimă. Fie ca buzele care vorbesc, o Doamne, să vorbească adevărul. Fie ca inima care ascultă, să fie roditoare, pentru a primi adevărul. Fie ca ei să crească ca nişte pomi mari ai vieţii veşnice, ca să fie nişte lumini strălucitoare şi scrisori deschise pentru toţi oamenii, pentru ca ei să recunoască că Isus Hristos a înviat din morţi şi trăieşte printre noi. Umple-ne cu dragoste şi dăruieşte-ne darurile Duhului Sfânt, pentru ca bărbaţi şi femei, băieţi şi fete, să simtă şi să vadă efectul vieţii lui Hristos, care mai trăieşte printre noi, după două mii de ani de la evenimentul cel mare. Îngădui-o Tată, spre slava Ta. Noi Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Acum doresc să vă citesc ceva din Scriptură. Eu sper că voi vă pregătiţi creioanele şi hârtie. Frate Neville, rămâi pe loc; eu vreau doar să mă dezbrac, pentru că aici sus este tare cald.

Eu doresc să deschideţi la epistola către Coloseni cap. 1. Când sunteţi acasă, doresc să citiţi întregul capitol din această epistolă. Dar în dimineaţa aceasta doresc să citiţi împreună cu mine, de la vers. 15 până la vers. 29 inclusiv. Acum fiţi răbdători, pentru că simt că Dumnezeu mă va ajuta prin aceasta, să vă transmit aceste lucruri descoperite în gândurile voastre, ca să ştiţi de ce am spus ceea ce am spus şi de ce am făcut ceea ce am făcut. Acesta este motivul. Acum citim de la vers. 15 până la 29:

„EL este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, .cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. EL este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. EL este Capul trupului, al Bisericii. EL este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El;“ (Lăsaţi-mă să accentuez vers. 19 încă o dată.) „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel. Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din vecinicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă de cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.“

Acum doresc să dau un titlu acestei teme. Eu sprijin asta pe conţinutul întregii Biblii; tema se numeşte: Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită; Hristos este taina lui Dumnezeu care a fost descoperită. Eu am de gând s-o aduc ca lecţie duminicală, aşa ca s-o citim cu toţii împreună şi să păstrăm această legătură împreună.

Dumnezeu a avut o taină ascunsă, înainte de începutul lumii. În gândul lui Dumnezeu era ceva, ceea ce avea El în plan să o şi ducă la îndeplinire; El a avut un motiv ca s-o ducă la îndeplinire pentru ca El însuşi să ajungă astfel la exprimare. La început nu era nici lună şi nici soare, nici atomi sau molecule sau altceva asemănător; El era Dumnezeu. De fapt El încă nu era Dumnezeu în timpul acela, pentru că Dumnezeu este un obiect de închinare, dar la început încă nu era nimeni, ca să I se închine. Astfel El a vrut în gândul Lui cel mare, ca însuşirile Lui să fie aduse la exprimare. În El era dragostea, în El era însuşirea de a fi Tată; în El era însuşirea de a fi Fiu; în El era însuşirea de a fi Răscumpărător; în El era însuşirea de a fi Medicul cel bun. Toate aceste însuşiri puternice pe care le-am văzut deja exprimate, erau în Dumnezeu.

După părerea mea, El i-a creat mai întâi pe îngeri. Aceştia I se închinau şi aceasta Îl făcea Dumnezeu. Cu asta a început El (aşa cum am încercat deja cu alte ocazii să o explic şi s-o dau mai departe). Îngerii I se închinau înainte de a fi existat vreo moleculă pe acest pământ; încă nu era nimic. Pretutindeni era întuneric, nu exista încă soarele, nici luna, nici stele, absolut nimic; dar El era Dumnezeu. Aşa cum El l-a întrebat pe Iov: „Unde erai tu când am pus temeliile lumii? Când stelele dimineţii cântau şi fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie? Unde erai tu?“ Asta era înaintea începutului pământului.

Dumnezeu avea un scop şi o taină ascunsă. Despre asta doresc să vorbesc adunării în dimineaţa aceasta; despre taina ascunsă a lui Dumnezeu pe care a avut-o în gândul Lui, înainte ca lumea să fi început, şi cum s-a desfăşurat totul până în ceasul prezent în care trăim. Atunci veţi înţelege clar, cred eu, ce se întâmplă. Marea taină a lui Dumnezeu este ascunsă. EL a ţinut-o ascunsă. Nimeni nu ştia .ceva despre aceasta; nici îngerii nu au înţeles-o. EL nu le-a descoperit-o. Acesta este motivul pentru care în pecetea a şaptea, când va fi deschisă, este o linişte de o jumătate de ceas.

Atunci când Isus era pe pământ, oamenii voiau să ştie când se va întoarce din nou. EL a spus: „Nici Fiul nu ştie când se va întâmpla.“ Vedeţi, Dumnezeu reţine totul pentru Sine. Este o taină. Din cauza aceasta este o linişte în cer timp de o jumătate de oră. Şapte tunete au răsunat, iar lui Ioan i s-a spus să nu scrie era vorba despre venirea Domnului. Aceasta este o taină, pe care El nu a descoperit-o încă anume, cum va veni şi când va veni. Este bine că nu a făcut-o. EL ne-a arătat multe tablouri, sau ni le-a descoperit din Vechiul Testament. Astfel toată Biblia este descoperirea tainei lui Dumnezeu în Hristos. Toată Biblia este exprimarea ţintei care a avut-o Dumnezeu, a scopului pe care El a voit să-l ducă la îndeplinire în decursul Bibliei, şi toate faptele credincioşilor din Biblie erau o preumbrire şi exprimare a scopului ţintei divine. Acum, în timpul acesta din urmă, El ne-a descoperit şi ne-a arătat voia Lui. Cu ajutorul lui Dumnezeu vrem să privim în textul acesta şi să vedem ce avea El de gând în toate timpurile şi cum le-a exprimat prin lucrarea Lui. De aceea puteţi să recunoaşteţi importanţa acestor lucruri, apoi să le transmiteţi mai departe oamenilor. Eu nu am intrat în detalii şi nu am încercat încă să explic, cum mi le-a dat Dumnezeu.

Acum, dacă doriţi să vă notaţi ceva eu am multe texte pe care doresc să le citesc azi. În Luca, în cap. 24 scrie ceva despre ucenicii de pe drumul Emausului. Isus a păşit în preajma lor după învierea Sa, iar ei erau pe drum spre Emaus, pe un drum lung, discutând şi plângând moartea Lui, despre care ei se gândeau că nu ar fi avut nici o valoare. Ei l-au luat pe Domnul lor şi L-au răstignit. Acum ei discutau şi plângeau, iar El a venit dintr-o parte spre ei pentru a discuta despre Hristos. 

EL a spus: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!“ (Luca 24, 25) 

Vedeţi voi, ce a făcut El? EL s-a identificat faţă de aceşti apostoli, spunându-le că în toţi aceşti prooroci şi psalmi, El a fost adus la exprimare. Acesta este motivul pentru care nu am vrut să predic în dimineaţa aceasta eu m-am gândit că prin învăţătură o vom înţelege mai bine, decât dacă aş fi luat un text, prin care aş fi trecut repede; dar noi vrem să învăţăm aceste lucruri. 

Acum, El a zis că în Psalmi şi în prooroci s-a vorbit despre El. Asta ne arată că Vechiul şi Noul Testament şi toţi Psalmii cântările care s-au cântat au vorbit despre El. Luaţi Psalmul 22 şi cântaţi-l, comparaţi-l apoi cu răstignirea: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu de ce M-ai părăsit?“ Ei cântau acest Psalm acolo în templu, şi L-au răstignit exact pe Acela … Vedeţi voi? Acei conducători mari ai religiei, acei bărbaţi mari, acei cărturari mari (şi totuşi aşa de orbiţi) care citeau pe prooroci şi cântau cântările totuşi au hotărât uciderea, lucrare profeţită că o vor face. Acelaşi lucru se repetă şi azi. Acum ascultaţi bine, pentru că acum nu am să mai ţin cont de ceasul înaintat. Eu doresc să înţelegeţi totul. Astfel puteţi să recunoaşteţi aici că Dumnezeu şi-a ascuns gândul de la început faţă de învăţaţii religioşi, şi că numai un număr ales dinainte au aflat voia lui Dumnezeu. 

Cercetaţi numai Scriptura până la vremea proorocilor şi vedeţi dacă sunt aşa lucrurile. Aici este Isus, care s-a identificat din Psalmi şi prooroci. EL a spus că toţi au vorbit despre EL. Dar aceşti cărturari iudaici, rabini, doctori ai legii şi profesori, făceau exact ceea ce au făcut şi înaintaşii lor. Observaţi numai, El a spus din nou: „Cercetaţi în Sfânta Scriptură, pentru că aceasta mărturiseşte despre Mine.“ Cercetaţi Scriptura întreaga Scriptură. Ce încerc eu să vă arăt? Vă dovedesc că Biblia este adevărată.

Nu demult am fost într-o cameră la spital, unde am stat de vorbă cu câţiva oameni care făceau parte din confesiuni religioase. Acolo m-a rugat o soră medicală, să-i explic de ce sunt împotriva denominaţiunilor. Vedeţi, ei trebuie să se întoarcă la Cuvânt, pentru că Cuvântul este Dumnezeu. Isus a explicat aici acelaşi lucru şi anume, că El este Cuvântul. Voi nu puteţi să faceţi Cuvântul să se contrazică: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era Dumnezeu … şi Cuvântul s-a făcut trup.“ 

Aici El spune: „Cercetaţi Scripturile, aceasta mărturiseşte despre Mine, iar voi credeţi că din aceasta veţi primi viaţa veşnică (asta este adevărat). Aceasta mărturiseşte despre Mine, iar Eu .mărturisesc despre aceasta. Dacă Eu nu fac lucrările pe care trebuie să le fac conform făgăduinţei, atunci să nu Mă ascultaţi, dar dacă fac lucrările, iar voi nu puteţi să Mă credeţi, atunci credeţi lucrărilor"; pentru că acestea mărturisesc, că El a fost Cuvântul. Totul este cum nici nu poate fi mai clar. Vedeţi ce a zis El? Bine. Acum cercetaţi Scriptura. EL a zis că în prooroci, în legea lui Moise şi în Psalmi, s-a vorbit despre El şi din nou El zice că Scriptura mărturiseşte despre El.

EL este tema principală din Scriptura întreagă. Dacă citiţi în Biblie şi nu-L vedeţi pe Hristos în fiecare verset, atunci să mai citiţi o dată de la început. Dacă nu l-aţi văzut pe Hristos în fiecare verset, atunci citiţi încă o dată, pentru că aţi pierdut ceva. Biblia este Hristos. EL este Cuvântul. Dacă citim: „La început Dumnezeu a creat …“ acolo este Hristos. Începând de acolo până la „Amin“-ul din Apocalipsa, fiecare Cuvânt Îl mărturiseşte pe Isus Hristos. (De aceea nu-şi găsesc loc în Biblie unele apocrife, ca de exemplu a doua carte a lui Daniel, cartea Macabeilor, cartea despre purgatoriu şi alte cărţi asemănătoare.) Conţinutul lor nu corespunde cu cărţile Bibliei. Nu există loc în Biblie pentru purgatoriu. Nu există loc acolo pentru mijlocirea sfinţilor şi alte lucruri adăugate. Nu există loc pentru vreo denominaţiune, nici pentru dogme. Dacă vedeţi aceste lucruri, atunci ştiţi că ele nu se potrivesc în tabloul întreg al Bibliei. Ei au adăugat unele lucruri şi au încurcat totul, nemaifiind în stare să le rânduiască. Dar „El este acelaşi ieri, azi şi în veci.“ Dar dacă lucrarea este bine rânduită, atunci rezultă un tablou întreg, de la cădere până la restituire tabloul întreg al creaţiunii şi al planului lui Dumnezeu, care este descoperit în Isus Hristos. Amin! Acesta este tabloul întreg, cu fiecare curbă şi colţ. Eu nu vreau să vorbesc în deşert, dar este ca un tablou din bucăţi, bine aşezat, fiecare la locul potrivit. Din cauza aceasta avem azi tablouri care arată groaznic. Se spune: „Noi suntem credincioşi“, dar tabloul arată ca şi cum o vacă ar mânca iarbă din vârful unui pom. Aşa este când ei spun: „Totul este doar într-un anumit fel …“ Dar El este acelaşi, aşa spune Biblia. Cu tablouri şi păreri proprii, ruinaţi tabloul nostru. 

În Ioan 14, 12 se spune: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, CINE crede în Mine, va face şi El lucrările pe care le fac Eu." „Acum“, spuneţi voi, „acestea au fost pentru un alt secol.“ Aici aveţi iarăşi un tablou fals. Aveţi un bărbat care pescuieşte în pustiu într-o grămadă de nisip, unde nu există peşti. Vedeţi, voi trebuie să-l aduceţi în Galilea, acolo unde a pescuit El, unde există mulţi peşti, în Nazaretul Galileii. Este tabloul cel mare al lui Dumnezeu şi singurul mod, în care poate fi privit acest tablou, ca să-L vedeţi pe Hristos. Acolo este Biblia întreagă. EL este tema principală a Bibliei. 

Acum voi vedeţi că din aceste texte puteţi să luaţi unul, şi ştiu că este greu pentru un predicator să rămână liniştit. El ar dori să meargă mai departe, dar noi trebuie să ne întoarcem la ceea ce învăţăm. 

Biblia este o carte profetică; ea este o carte istorică; este o carte a dragostei. Biblia este o carte a cântărilor; este Cartea Vieţii în care-L găsiţi pe Hristos. EL era în prooroci; EL era în Psalmi; EL era în istorie; EL este în Biblie, la fel şi în lucrurile care vor mai veni. Astfel El a fost la început şi tot aşa va fi şi la sfârşit. Ce este El prin toate acestea? Şi dacă voi introduceţi ceva ce nu-L face acelaşi ieri, azi şi în veci, frate Lee, unde duce aceasta? Astfel aveţi un tablou greşit.

EL a fost istoria şi El este Proorocul; EL este în Psalmi. EL este totul. Şi dacă nu puteţi să acceptaţi că El este totul şi acelaşi, cum arată atunci tabloul vostru? Vedeţi acum totul? Atunci este bine. 

EL este acelaşi. EL era în prooroci. EL era în Psalmi; EL era în istorie şi El este în lucrurile care vor mai veni, acelaşi ieri, azi şi în veci! (Evrei 13, 8 dacă vreţi să vă notaţi.) EL trebuia să fie Cel dintâi. Dacă El este Cel dintâi şi noi credem asta nu este aşa? Atunci ar trebui ca El să fie tema principală a vorbirii noastre, a gândirii noastre, a cântărilor noastre şi a propăşirii noastre; El ar trebui să fie tema principală din viaţa noastră. Dacă El este tema principală din Biblie, iar Biblia este în noi, atunci ar trebui ca tema principală din toate să fie Isus Hristos, din tot ce facem, gândim sau spunem. Aşa este. Asta este corect! 

Dacă ajungem să gândim aşa, atunci El devine Capul peste toate lucrurile noastre aşa este scris aici în epistola către Coloseni: de când a fost făcut El Capul tuturor lucrurilor pentru noi, care credem .totul. Voi spuneţi: „Dar cum este cu păcătosul?“ EL devine Judecătorul pentru cel păcătos, dacă el nu-L primeşte. EL a devenit slava celui credincios, care primeşte Cuvântul. Toate lucrurile au fost create prin El şi pentru El. 

Noaptea este necesară, pentru ca să fie exprimată strălucirea zilei. Vasele de ocară sunt necesare, pentru a se deosebi vasele de onoare, care sunt o exprimare a dragostei şi a îngrijirii divine. O femeie stricată care poartă haine nepotrivite şi care îşi vinde onoarea, este necesară pentru a se deosebi caracterul unei femei adevărate. Un înşelător şi un hoţ sunt necesari ca oameni, pentru a se deosebi autenticitatea unui credincios adevărat. Făţarnicul este necesar, pentru a arăta ce este un credincios. 

Astfel toate lucrurile au fost create prin El. Dar El a devenit totul pentru noi, şi toate lucrurile au fost create prin El şi pentru El, pentru că acesta este adevărul. Astfel ar trebui să ne străduim, ca să ne punem în conformitate cu El. Noi trebuie să devenim una cu El, pentru că El a devenit una cu noi. Noi ar trebui să corespundem în toate cu El. Cum? trăind pentru El, nu numai mărturisind acest lucru. 

Aşa de mulţi oameni acceptă acum o dogmă, şi s-a ajuns până acolo că dacă îi întrebi: „Eşti un creştin?“, ei spun: „Eu sunt metodist.“ Dar asta este aşa de departe, pentru a putea fi identificat ca creştin. Dar priviţi ce învaţă şi ce face metodistul. 

„Eu sunt baptist.“ Priviţi ce face baptistul. „Eu sunt catolic.“ Uitaţi-vă ce fac ei. Dar singurul fel, în care poţi fi un creştin, este dacă Hristos ţi se poate descoperi. Eu sper că toţi o să înţeleagă în timp ce ascultă banda. Voi spuneţi: „Eu sunt penticostal.“ Asta încă nu înseamnă absolut nimic. Trebuie să fie aşa, dacă Hristos S-a descoperit în voi; atunci v-a recunoscut. 

Voi spuneţi: „Eu am vorbit în limbi.“ Asta o fac şi dracii. „Eu am jubilat.“ Mohamedanii, budiştii şi toţi ceilalţi jubilează. Indienii triumfă la dansul şerpilor. Desigur, ei toţi o fac. Cultele, triburile şi toate cetele cântă şi strigă. Ei strigă şi se bucură la baschet şi la fotbal. Dar dacă Hristos S-a descoperit în voi, dacă El se dovedeşte în voi, atunci sunteţi asemănători Lui, pentru că Cuvântul „creştin“ include starea de a te asemăna cu Hristos. Aici este asemănarea voastră. În ordine. Iar dacă El s-a făcut asemănător nouă, ar trebui ca noi să corespundem voii Lui, trăind pentru El. Observaţi, Dumnezeu are o triplă intenţie în taina aceasta mare şi ascunsă, pe care a avut-o deja înainte de întemeierea lumii. Taina aceasta poartă în sine un triplu scop. În dimineaţa aceasta vrem să ne îndreptăm înspre aceasta: ce este acest scop triplu? Eu cred că cu ajutorul lui Dumnezeu, care este prezent, ni se va arăta. Noi vrem să aflăm azi, care este acest scop triplu pe care l-a avut El. 

Primul a fost, că Dumnezeu a vrut să se descopere oamenilor. EL nu a putut să facă asta ca marele Iahveh-Dumnezeu care umple întregul spaţiu, timpul şi veşnicia. EL nu a putut astfel. EL era prea mare pentru a se descoperi oamenilor, pentru că aşa ceva era prea tainic. Cum putea s-o facă această Fiinţă atotputernică, care nu a avut niciodată un început, şi dacă ai merge bilioane şi trilioane de ani lumină departe în infinit, în veşnicie, El ar fi şi acolo o Fiinţă atotputernică, care a fost totul şi mai este. 

Dar ce a vrut El să facă? EL a vrut ca să se descopere ca un Tată iubitor, pentru că El era Tată. Singura metodă prin care putea El să se exprime era, să devină un Fiu al omului. De aceea Isus s-a numit deseori „Fiul omului“. Vedeţi, mulţi din ei nu ştiau, despre ce vorbea El. Aţi înţeles acum? EL a vrut să se exprime. Asta a fost una din cele trei intenţii mari ale Lui. De a Se aduce la exprimare, de a Se pune deopotrivă cu fiinţele omeneşti, de a Se descoperi în Hristos.

În al doilea rând: pentru a avea prioritate în trupul Său, al credincioşilor, care este Mireasa Lui, pentru ca El să poată locui în oameni. Acum, El ar fi putut s-o facă prin Adam şi Eva, dar păcatul i-a despărţit, astfel trebuia să existe o cale pentru a restabili relaţia. O, asta înseamnă foarte mult pentru mine, numai dacă mă gândesc! Recunoaşteţi acum care a fost intenţia lui Dumnezeu? De ce nu i-a menţinut El pe Adam şi Eva în starea originală? Atunci nu i-ar fi fost posibil niciodată să-şi aducă la exprimare toată plinătatea Lui şi toate însuşirile Lui. EL putea să fie atunci Tată, aşa este, dar El este .şi Răscumpărător. 

Voi spuneţi: „De unde ştii tu toate acestea, că El este acest Răscumpărător?“ EL este pentru că eu L-am trăit. EL este Răscumpărătorul, iar El trebuia s-o aducă la exprimare, şi cum putea El s-o facă? numai prin Hristos. Cum putea să fie El un Fiu? numai prin Hristos. Cum putea El să fie un Vindecător? numai prin Hristos. Vedeţi, toate aceste lucruri sunt cuprinse în această singură persoană Isus Hristos. O, ce minunat! Când mă gândesc la aceasta, văd cum dispar denominaţiunile de pe suprafaţa tabloului şi toate celelalte trebuie să păşească înapoi. Eu văd intenţia cea mare a lui Dumnezeu, cum S-a descoperit mai întâi în Hristos, în care a locuit plinătatea dumnezeirii, apoi pentru a aduce această plinătate a lui Dumnezeu în nişte oameni, în care El să aibă prioritate, supravegherea şi călăuzirea.

Poate că acum aveţi şi banda „Pavel un prizonier al lui Hristos“, despre care am predicat aici, într-o seară. Dacă Dumnezeu reuşeşte ca voi să fiţi prizonierii Lui, atunci nu puteţi să faceţi nimic altceva, decât ceea ce vă porunceşte Duhul. 

Pavel avea o cunoştinţă mare. El a fost învăţat de Gamaliel pentru a deveni odată un preot sau un rabi mare şi renumit. El vroia să urce sus. Ca intelectual, el era un om mare, o autoritate mare, un om important în naţiunea lui. Dar el a trebuit să jertfească fiecare bucăţică din cele vechi, pentru a deveni o parte din Cuvânt, pentru a-L aduce pe Isus Hristos la exprimare. El ştia ce înseamnă asta. El avea intenţia de a merge într-un loc (fraţii îl chemaseră), dar Duhul i-a interzis să lucreze după voia proprie. El putea să spună: „Duhul mi-a interzis.“ El era un prizonier al lui Hristos. 

Într-o zi, atunci când el s-a întâlnit cu acea femeie care striga după ei, Pavel ştia că el posedă acea putere ca să-l scoată pe acest drac, dar el putea s-o facă numai după voia lui Dumnezeu. Zi de zi, această femeie îl urmărea şi striga după el; dar într-o zi, Duhul i-a dat permisiunea. Atunci el l-a ameninţat pe acel duh rău, care era în femeie. El ştia ce înseamnă, să fii un prizonier a lui Hristos. 

Şi Moise trebuia să-şi părăsească ştiinţa sa pentru a-L găsi pe Hristos, pentru a fi un prizonier. Apoi, după ce Dumnezeu a scos toate lucrurile lumeşti din el şi convingerea sa de a fi un om mare, şi când Moise a stat apoi în ziua aceea în prezenţa stâlpului de foc, el a rămas fără cuvinte. El a spus că nici nu putea vorbi. Dumnezeu a avut acolo un prizonier. Atunci nu veţi mai încerca nimic din propria putere. Apoi Dumnezeu trebuia să-l înarmeze pe acest bărbat cu putere suficientă, ca să poată merge în Egipt. El zicea: „Doamne, eu i-am transmis totul lui faraon, dar el nu vrea să asculte.“ Dumnezeu i-a zis: „Atunci ia acest toiag.“ (Dumnezeu i-a zis: acesta este Cuvântul lui Dumnezeu.) „Du-te acolo afară şi arată cu toiagul spre est şi cheamă muşte.“ Muştele au fost chemate la existenţă, pentru că El a avut un prizonier căruia faraon nu-i putea schimba gândul. Nimeni altul nu-l putea întoarce înspre vreo altă direcţie. El era un prizonier deplin în lanţurile Cuvântului lui Dumnezeu, legat de „AŞA VORBEŞTE DOMNUL.“

O, dacă Dumnezeu poate să-i aducă pe prizonierii Lui în starea aceasta, atunci El poate să-şi exprime dominaţia Sa supremă. EL trebuie să-l aducă pe bărbatul acela până acolo, ca acesta să nu mai cunoască altceva în afară de Hristos. Înţelegeţi ce vreau să spun? În ordine. Acum am avut punctul doi.

Mai întâi: Pentru a Se aduce la exprimare în plinătate Dumnezeu în Hristos. 

Al doilea punct: Pentru a avea conducerea în Biserica Sa (care este trupul şi Mireasa Lui). EL a primit prioritate în Biserică, descoperindu-Se în mijlocul ei.

Al treilea punct: pentru a aduce împărăţia care căzuse prin păcat şi prin primul Adam, din nou în poziţia de drept, aşa cum a fost la început, când El umbla în răcoarea serii prin mijlocul poporului Său, vorbind cu ei, având părtăşie cu ei. Dar acum îi despărţise păcatul şi moartea de prezenţa Sa şi de descoperirea Sa deplină. Aţi citit? Deja înainte de întemeierea lumii, El avea intenţia de a aduce la exprimare toate însuşirile Lui şi ceea ce era El. 

Dacă cineva care crede în trinitate, ar putea să se despartă un minut de aceasta, atunci el ar putea să vadă că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt trei dumnezei, ci sunt trei însuşiri ale aceluiaşi Dumnezeu. .Vedeţi? Este o formă de descoperire Tată. El vroia să fie Tată. EL era Tată. EL era Fiu şi El este Duhul Sfânt. Tatăl şi Duhul Sfânt este acelaşi Duh. Aţi cuprins-o? nu trei dumnezei. Satana vă spune aceste lucruri pentru a face din voi închinători la idoli. EL este un Dumnezeu exprimat în forme de descoperire: Tată, Răscumpărător, Fiu, Vindecător sunt formele Lui de descoperire. Recunoaşteţi acum? 

Eu vreau să mă străduiesc puţin, pentru ca oamenii care aud benzile să înţeleagă gândul şi să-l recunoască. Eu aş fi fost ocupat tot timpul, dacă aş fi luat fiecare temă în parte. Dar eu sper, că o aduc aşa de clar, încât puteţi să vedeţi unde vreau să ajung. 

Dumnezeu adus la exprimare în Isus Hristos, care era totul: Tată, Fiu, Duh Sfânt plinătatea trupească a dumnezeirii. Plinătatea trupească a dumnezeirii locuieşte acum în Biserica Sa EL are prioritate. Tot ce era Dumnezeu, El a pus în Hristos, şi tot ce era Hristos, este pus în Biserică în credincioşii Lui, nu în denominaţiuni. Noi vom ajunge în câteva minute acolo şi vă vor fi luate aceste lucruri pentru totdeauna din gând. Eu vreau să vă arăt ce a cauzat aceasta, cu ajutorul lui Dumnezeu şi dacă El ne va permite.

Care este deci intenţia Lui? de a se descoperi ca Fiu, pentru ca în El să locuiască trupeşte toată plinătatea lui Dumnezeu. Epistola către Coloseni stă direct înaintea mea. Toată Scriptura este planul şi hotărârea lui Dumnezeu. 

Apoi El a vrut prin viaţa acestui Fiu, prin crucea Lui (sângele care a fost vărsat pe cruce, se spune aici), să împace un trup cu Sine, o Mireasă (care este a doua Eva). Dumnezeu a arătat prin aceasta un tablou, aşa cum l-a arătat lui Moise şi tuturor celorlalţi (EL a prezentat un tablou, arătând că El a făcut acelaşi lucru ca în Adam şi Eva), faptul că a fost Hristos şi Mireasa (EL este al doilea Adam, Biserica este a doua Evă); şi atâta timp cât a doua Evă încheie compromisuri cu Cuvântul, nu face ea acelaşi lucru ca şi prima Evă? Ei spun: „Acestea au fost pentru o altă epocă.“ Noi vom ajunge în câteva minute acolo şi vom constata, dacă El a zis că toate acestea au fost pentru o altă epocă. Cum poate fi valabil pentru o altă epocă de timp, dacă El este ACELAŞI, ieri, azi şi în veci!? Dar Dumnezeu a ascuns intenţionat toate acestea de ochii celor înţelepţi şi le-a descoperit celor aleşi care au fost aleşi dinainte pentru a le primi.

Urmăriţi acest fapt prin toate epocile. Acesta este motivul, de ce întotdeauna, când lumina i-a atins pe unii, ceilalţi intelectualii şi preoţii timpului, au respins-o şi i-au îndepărtat pe oameni. Acolo erau rabini şi mari cărturari, care aveau autoritatea ca şi Nicodim şi alţii, care erau şlefuiţi în pregătirea lor, dar ei nu puteau să înţeleagă evenimentul. Chiar preoţii şi rabinii erau acolo şi învăţau din acest Cuvânt. Dar ei au respins totul cu mintea lor. EL le-a spus: „Voi sunteţi de la tatăl vostru, de la satan şi veţi face lucrările lui.“ Gândiţi-vă numai! bărbaţi sfinţi. Voi nu aţi putea pune nici un deget în vreun loc din viaţa lor sau în viaţa tatălui lor, a bunicului sau a străbunicului. Dacă ar fi fost aşa, atunci ei ar fi murit în ruşine; i-ar fi omorât cu pietre. Dar aici stă Isus şi îi declară „de la satana“ pe aceşti oameni religioşi.

O, această mare descoperire! EL a vrut să restabilească relaţia de rudenie apropiată. EL a trebuit să îngăduie ca ei să rătăcească; înţelegeţi? EL trebuia să-i lase să păcătuiască şi să le creeze libertatea. EL nu putea să le permită păcatul, rămânând Dumnezeu, apoi să-i pedepsească pentru ceva ce le-a îngăduit. Dar atunci când El i-a pus pe oameni în relaţie cu Sine, El i-a lăsat să procedeze după decizia lor având voinţa liberă. În această poziţie v-a adus El azi. Voi procedaţi într-un fel, cum doriţi; voi aveţi voinţa liberă. De aceea, dacă El a procedat cu primul aşa, atunci trebuie să procedeze cu fiecare în acelaşi fel sau El a procedat greşit în primul loc. Fiecare stă pe aceeaşi bază.

Lăsându-l pe om să păcătuiască ştiind că o va face şi aducându-l apoi în starea iniţială, ce exprimă aceasta? Aduce la exprimare calitatea Lui de Mântuitor şi întregul ţel a fost ca Dumnezeu Însuşi să devină Isus Hristos, să ia pedeapsa propriei Lui legi (moartea), să moară ca să-Şi răscumpere soţia Lui care era pierdută datorită respingerii Lui. Atunci când Eva s-a îndepărtat de la Cuvânt, ea a plecat de la perechea ei. Iar dacă Biserica se îndepărtează de la Cuvânt spre o .denominaţiune, atunci ea Îl respinge şi curveşte cu lumea şi ştiinţa omenească, respingând autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Este suficient de clar? Biblia vorbeşte despre curvie spirituală. Dacă vreun Cuvânt din Biblie este respins sau i se adaugă vreo altă răstălmăcire, aceasta este o respingere absolută şi despărţire de Dumnezeu, care este Mirele vostru. O femeie preacurvă nu va păşi niciodată în Împărăţia lui Dumnezeu, asta o ştim. Vedeţi, asta este ceea ce Eva a făcut în primul rând. 

Acum mai fiţi încă o dată atenţi. Care este planul triplu al lui Dumnezeu? De a Se descoperi în Isus Hristos; prin Isus Hristos să vină în trup (Biserica) şi să aibă întâietatea, pentru a restitui Edenul, pentru a readuce tot ce era pierdut. Acesta a fost singurul lucru care nu era în ordine. Toate celelalte lucruri ale Sale erau în ordine. 

Dar El trebuia să-i permită omului voinţa liberă, să-l lase să cadă, pentru a Se identifica apoi ca Răscumpărător însuşire care este în El ca Răscumpărător. Ceva trebuia să se piardă; iar prin faptul că omul căzuse şi se pierduse, El a devenit Salvatorul lui, luând propria Sa lege asupra Lui. Asta nu o putea face ca marele Iehova, care umple tot spaţiul şi timpul. Vedeţi, El nu o putea face aşa, El trebuia să devină om. EL s-a înrudit cu omul, care era pierdut (Amin!) şi a devenit om. Dumnezeu a devenit trup! Aleluia! Voi poate credeţi că sunt nervos, dar eu nu sunt. Dar ceva se petrece în mine.

Dumnezeu a devenit ca mine, luând păcatul meu asupra Sa, ca să mă facă pe mine aşa cum este El. Amin! Să ne întoarcem la planul Său minunat referitor la fiii şi fiicele lui Dumnezeu, pentru că El este un Tată veşnic. Această însuşire era în El, astfel aceasta trebuia să se împlinească în fapt.

Vedeţi voi acum întregul Lui plan triplu? EL a vrut să se exprime în multitudinea Sa. Lumea este pierdută. Astfel El trebuia să Se descopere într-un trup omenesc, pentru a deveni Răscumpărător prin împăcare, prin sângele Său vărsat pe cruce. EL trebuia să devină om şi să moară, pentru a salva şi a Se aduce pe Sine înapoi în Biserică, pentru a fi Capul ei. 

Aduceţi-vă aminte, nu poate şi nu va fi niciodată o denominaţiune şi nici nu a fost vreodată. EL trebuia să aibă întâietatea, şi El este Cuvântul! Amin! Cum poate fi aici adăugată o dogmă? Asta ar transforma Biserica într-o curvă. De a accepta cuvintele unui om sau o dogmă a unei denominaţiuni, este numită în Apoc. 17, o curvă cu fiice: biserica romano-catolică este curva, iar protestanţii sunt fiicele. Este foarte clar şi oricine o poate citi. Noi am trecut prin epocile Bisericii şi voi le puteţi auzi pe benzile înregistrate, dacă doriţi. Tot ce se uneşte cu o dogmă în afara Bibliei, este o curvă în ochii lui Dumnezeu. Ei fac acelaşi lucru pe care l-a făcut Eva ea se îndepărtase de la Cuvântul lui Dumnezeu, care este Hristos. Să privim acum la taina Lui, pe care El a păstrat-o în gândul Său dinaintea întemeierii lumii. Doriţi să citiţi ceva despre aceasta? Noi vrem să citim textul din Efes. cap. 1, 1. Acum citim din lecţia noastră duminicale în această triplă descoperire a lui Hristos. 

„Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, (fiţi atenţi, că nu se adresează lumii ci …) către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Isus Hristos …“ 

Cum veniţi în Isus Hristos? Ataşându-vă de o denominaţiune? Prin naştere! Printr-un singur Duh suntem toţi botezaţi într-un singur trup (1 Cor. 12). Vedeţi? În ordine. El se adresează aici credincioşilor, nu lumii. Cu păcătosul nu putem vorbi, pentru că el nu ştie nimic despre lucrurile acestea. Pavel nu s-a adresat păcătoşilor. El a zis: „Aceste cuvinte sunt adresate grupului care este în Isus Hristos …“ Să citim din vers. 2:

„Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti … (unde?) … în locurile cereşti, în Hristos.“

Locuri cereşti! O, aş dori să am timp! Am subliniat din Biblie despre „locuri cereşti“. Ce sunt locurile cereşti? Locurile cereşti sunt poziţiile credincioşilor în Hristos, acolo unde stă cel credincios în Hristos în locuri cereşti.

„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii …“ 

(Când ne-a ales El? înainte de întemeierea lumii, când El a avut taina cea mare şi ascunsă. EL ne-a ales în Hristos înainte de întemeierea lumii.)

„… ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce … (în ce?) … în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale.“

Aleşi dinainte vedeţi voi, aceasta este taina. Înainte ca Hristos să vină pe pământ, sau înainte de a exista ceva pe pământ (recunoaşteţi taina Lui cea mare?). El a ales Mireasa Lui şi El a ştiut că Eva va cădea, necrezând Cuvântul Lui. EL ştia că ea va cădea, dar El a vrut să aleagă o Mireasă, care nu va cădea, care ţine tare la Cuvântul acesta, fără a ţine cont ce va spune restul lumii despre aceasta, ea se va ţine de Cuvântul acesta. Primirea înfierii prin Isus Hristos a hotărât mai dinainte Biserica pentru această stare minunată. 

Recunoaşteţi acum taina aceasta? Ce a vrut El să facă cu aceasta? Să o readucă pe Eva cea căzută, pentru că ea a fost un simbol şi tablou înspre Biserică. Acum observaţi, când Dumnezeu a deschis coasta lui Adam şi a scos-o pe Eva din carnea şi sângele lui propriu, despărţind duhul său masculin de cel feminin, punându-l în Eva; acelaşi lucru l-a făcut Dumnezeu când a luat din coasta lui Hristos sânge şi apă (iar Hristos este Cuvântul) şi El a luat Cuvântul şi a zidit Biserica Lui Eva. Vedeţi voi? EL a răscumpărat-o pentru Sine prin sângele Său, care a fost luat din trupul Lui. Vedeţi acum totul? Taina cea mare a lui Dumnezeu este descoperită, şi a fost ascunsă de la întemeierea lumii, dar este arătată în simboluri tot timpul. Noi vedem că El ne vorbeşte în epistola către Efeseni şi în multe alte locuri despre această taină. Cred că asta este suficient pentru voi.

EL a descoperit deci în decursul epocilor această taină, puţin câte puţin. Puteţi să o vedeţi acum? Ce s-a întâmplat în tabloul-simbol? EL a deschis coasta lui Adam şi a luat o parte din carnea lui, pentru a o crea pe Eva. Mireasa trebuie să fie Cuvântul, pentru că El este Cuvântul. Ea nu poate sta pe o denominaţiune; ea trebuie să stea doar pe Cuvânt, pentru că ea este o parte a acestuia; ea a fost scoasă din Hristos.

Noi putem fi siguri, că în curând totul va fi gata pentru răpire. Wesley şi toţi proorocii sunt o parte din descoperirea celor ce fac parte din trupul lui Hristos; adică picioare, degete, braţe, etc. până la cap, care face încheierea şi răpirea. Este trupul Cuvântului, care este Hristos. Amin! În afara acestui trup sunteţi pierduţi. Indiferent cât sunteţi de buni sau cum este rudenia sau comunitatea voastră sau cum este organizaţia voastră voi sunteţi pierduţi; dar dacă Cuvântul acesta este în voi, ferice de voi.

„Dacă rămâneţi în Mine (în Cuvânt), iar Cuvântul Meu rămâne în voi, atunci puteţi să cereţi orice …“ pentru că voi şi Cuvântul sunteţi una. EL are prioritate în toate. EL este Călăuza. Voi sunteţi prizonierii Lui. Lumea este moartă pentru voi. Voi nu mai posedaţi altceva. Voi vedeţi că ceilalţi oameni trăiesc în felul lor mai departe, dar voi nu mai faceţi acest lucru. Voi sunteţi prizonieri; voi sunteţi sub jugul Lui. „Jugul Meu este uşor“ (sub un singur jug cu Cuvântul Lui). „EU fac numai ceea ce este plăcut Tatălui. Dacă nu puteţi crede, că Eu sunt, atunci credeţi Cuvântului.“ Aşa de desăvârşit! Observaţi numai, că prin toate epocile, El a descoperit aceasta, una după alta. Încetul cu încetul, El a arătat taina prin slujba proorocilor şi a tablourilor, până când El s-a adus pe Sine însuşi la exprimare.

EL s-a adus la exprimare prin Moise. Priviţi spre Moise: el s-a născut într-un timp, când copiii au fost urmăriţi şi ucişi. El s-a născut ca eliberator. Ei l-au ascuns în trestia mlaştinii, exact aşa cum a fost adus Isus în Egipt. Moise s-a dus pe munte şi s-a întors cu poruncile. Isus s-a dus pe munte şi a ţinut prima Sa predică (predica de pe munte). EL s-a întors cu poruncile …: „Voi aţi auzit, că în vechime li s-a spus: să nu curveşti. Dar Eu vă spun: 

,Cine priveşte o femeie măritată, a curvit prin aceasta deja în inima lui.'" EL era Dătător de lege, Preot, Împărat, Conducător exact aşa este. 

EL s-a adus la exprimare prin Iosif, care se născuse în mijlocul fraţilor săi (denominaţiunile). Ei l-au urât fără motiv, pentru că el era spiritual, vedea vedenii; Dumnezeu era cu el; el putea să tâlcuiască visurile, iar fraţii lui îl urau. El a fost vândut de fraţii lui pentru 20 de arginţi, exact aşa cum El a fost .vândut prin Iuda, unul dintre ucenicii Lui, pentru 30 de arginţi.

Iosif a fost aruncat într-o groapă şi declarat mort. Aşa este. Tatălui său i s-a spus că este mort. El a fost aruncat în groapă, dar a fost scos şi a devenit mâna dreaptă a lui faraon. El a trebuit să sufere în carceră, iar acolo mai erau doi bărbaţi, un paharnic şi un brutar unul dintre ei s-a dus în pierzare, iar celălalt a fost salvat. Exact aşa cum s-a întâmplat pe cruce, când El a fost prizonier prins în cuie pe cruce pentru păcatele noastre un hoţ a fost salvat, iar altul s-a dus în pierzare.

Mai târziu, Iosif a stat la dreapta lui faraon, a împăratului, aşa cum visase el şi cum văzuse într-o vedenie, că va şedea la picioarele unui rege şi că i se va da toată puterea Egiptului. Vedenia lui se împlinise. Poate că el s-a gândit de multe ori asupra acestui vis, în timp ce şedea acolo jos în închisoare, iar barba lui creştea tot mai mult el se gândea că într-o zi vedenia lui se va împlini. Deşi a trebuit să aştepte mult, totuşi vedenia trebuia să se împlinească (aşa cum am spus-o ieri seară aici la adunare). Trebuia să se împlinească. Dacă Dumnezeu a spus-o, trebuie să se împlinească. Ceea ce spune un prooroc confirmat, trebuie să se împlinească, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu, iar Cuvântul vine numai la proorocii Lui. Cuvântul „prooroc“ înseamnă un descoperitor al Cuvântului scris al lui Dumnezeu, iar un „văzător“ este cineva care prezice ceva conform vedeniei.

Observaţi numai, dacă se ridică un văzător, el posedă o confirmare divină, dacă vede ceva prin vis sau vedenie, apoi se împlineşte. „Dacă se ridică un prooroc în mijlocul vostru, care vrea să vă vorbească şi să vă spună anumite lucruri, care urmează să aibă loc şi nu se împlinesc, să nu-l ascultaţi. Dar dacă se împlinesc, atunci Eu sunt cu el. Să vă temeţi de el, pentru că Eu sunt cu el.“ Aşa este. Aceasta este confirmarea. Prin aceasta puteţi deosebi, dacă a vorbit adevărul sau nu. Dumnezeu vorbeşte Cuvântul Său poporului, prin oameni trimişi de El.

Vedeţi, Dumnezeu vorbeşte numai prin oameni. „EU sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele.“ Viţa nu rodeşte. Mlădiţele poartă rodul. Observaţi, aşa a fost întotdeauna.

Nici un om nu putea să se apropie de faraon, fără ca mai întâi să-l vadă pe Iosif. Nici un om nu poate veni la Tatăl, decât prin Fiul. Atunci când Iosif părăsea tronul, sunau trompetele; toţi genunchii se aplecau: „Vine Iosif!“ Minunat! Într-o zi fiecare genunchi se va apleca şi fiecare limbă va mărturisi când El va părăsi tronul Tatălui Său, pentru a Se arăta. Oricine va mărturisi, că El este Fiul lui Dumnezeu. Dar atunci va fi prea târziu pentru voi; faceţi-o acum.

Toate acestea le vedem deja în tablourile din Vechiul Testament. Noi putem să privim şi înspre David (aşa cum am spus-o de curând) care a coborât de pe tronul lui, a fost respins de propriul său popor, şi s-a urcat pe acelaşi munte (pe Muntele măslinilor) când s-a dus în exil. El s-a dus în exil pentru că a fost respins de fraţii lui, şi de propriul său popor. El a urcat muntele plângând. Acolo era Duhul lui Hristos în el, care a privit peste Ierusalim şi a plâns, spunând: „Ierusalime, de câte ori am vrut să …“ un împărat respins. Sute de ani mai târziu a stat Fiul lui David deasupra Ierusalimului, respins, şi spunea plângând: „Acum a sosit ceasul tău.“ 

Toate aceste lucruri Îl simbolizau pe El (ca un simbol), dar taina era încă ascunsă. Oamenii aceia nu ştiau ce fac. Ei ştiau doar, că ei sunt călăuziţi de Duhul, pentru a face ceva. Dumnezeu a reţinut însă descoperirea cea mare pentru zilele din urmă, dar El a adus-o la exprimare. EL s-a exprimat în continuare. Noi am putea lua pe fiecare din aceşti prooroci şi să prezentăm viaţa lor, arătând că viaţa lor l-a exprimat pe Isus Hristos pe deplin; şi totuşi Dumnezeu nu şi-a dezvăluit taina Sa pe deplin. EL a aşteptat pentru a o face de cunoscută în zilele din urmă, aşa cum a făgăduit-o; EL a aşteptat timpul în care totul putea fi cuprins, înainte ca El să le descopere. EL nu a descoperit totul dintr-odată, pentru că Biblia este scrisă în chip tainic; Isus a mulţumit Tatălui pentru că aceasta a fost scrisă în mod tainic.

Venirea Domnului este o taină. Noi nu ştim, când va veni El, cum va veni, dar noi ştim că El va veni. Astfel toate tainele lui Dumnezeu aşteaptă această zi de pe urmă. După ce lucrurile au avut loc, El descoperă; El arată ce a făcut. EL nu a descoperit taina Sa niciodată pe deplin.

Exact aşa se întâmplă şi cu tema celor şapte peceţi. Atunci când Dumnezeu l-a folosit pe Martin Luther pentru ieşirea Bisericii din epoca respectivă, şi când l-a folosit pe John Wesley, El i-a scos .încetul cu încetul, şi le-a dat descoperirea pentru epoca respectivă. Dar acum am ajuns în zilele de pe urmă.

A fost un eveniment foarte puternic, când El a vorbit aici şi a arătat apoi cele şapte taine. Revistele Look şi Life au arătat acest „cerc de nori şi lumină“ pe care ei nu-l puteau explica nici acum ei nu ştiu nimic. Dar Dumnezeu mi-a spus cu câteva luni înainte de a se întâmpla: „Du-te acolo şi aşteaptă până ce vor fi descoperite aceste taine.“ Apoi s-a întâmplat exact în felul în care El a promis că o va face. 

Aţi observat că îngerul este pe partea dreaptă în tablou, când a venit jos şi a luat chip, cu faţa întoarsă într-o parte? EL este acolo în tablou. Dar cu luni înainte de a se întâmpla, El a spus aici, că va strânge trupul credincioşilor, pentru a descoperi şi a arăta toate contextele care s-au pierdut pe parcurs.

Luther s-a ridicat. El a predicat numai neprihănirea; el a subliniat-o în repetate rânduri în epoca lui. El nu ştia în ce epocă se afla. Apoi a venit Wesley. El a adus mesajul în epoca lui. Dar multe învăţături false au rămas, care au fost apoi preluate în celelalte timpuri. Apoi a început epoca penticostală; dar ei s-au organizat şi s-au întors din nou în moartea spirituală. Acum este timpul descoperirii tainelor Sale, ca să ne arate, despre ce a fost vorba. Au existat anumite învăţături, cum le-a stabilit de exemplu Luther în catehismul lui, aducând şi multe altele; şi Wesley a prezentat anumite lucruri. Mişcarea penticostală devenise o organizaţie şi a preluat, de exemplu botezul, sub formula „Tată, Fiu şi Duh Sfânt“, ei nu au ştiut-o altfel. Dar în aceste zile din urmă noi suntem readuşi la Cuvânt, în care toate aceste taine sunt explicate cu claritate şi descoperite. De ce? Pentru că suntem în zilele din urmă în care este descoperită taina cea mare a lui Dumnezeu, pe care El a avut-o în inima Lui.

Înţelegeţi acum? Dacă uitaţi ceva, reveniţi la această bandă. Eu nu ştiu cât timp voi mai fi în mijlocul vostru. Gândiţi-vă numai, acesta este adevărul şi AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Este adevărul Lui. Este Scriptura.

Este ca şi cu taina celor şapte peceţi. Peceţile au fost rupte; fiecare epocă a trecut, dar multe lucruri au rămas răspândite. Dumnezeu, care nu a vrut ca lucrurile să rămână împrăştiate, se întoarce şi aduce aceste lucruri din nou, aceste învăţături cu care a început, le aduce din nou la lumină şi descoperă întreaga plinătate acelaşi lucru îl face El acum, în timp ce descoperă taina lui Hristos, aşa cum a existat triplul plan al lui Dumnezeu în sinea Lui pentru Biserică. O, El le-a adus; descoperit!

A descoperi înseamnă, după dicţionarul Webster: a face ceva de cunoscut, mai ales adevăruri divine. Descoperire: acesta este felul în care Hristos se face de cunoscut Bisericii Sale.

Acum poate veţi spune: „Frate Branham, asta ai spus-o doar aşa …“ Nu, eu nu spun doar aşa. Priviţi cum s-a arătat El lui Petru. Dacă vreţi să vă notaţi şi să citiţi Matei 16, 13-17. Eu vreau să citez. Când a coborât de pe muntele schimbării la faţă, El a spus: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?“ 

„Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau altul din prooroci.“ Dar nu asta a fost întrebarea Lui propriu-zisă. EL a spus: „Dar voi, cine ziceţi că sunt?“ Aici El vorbeşte cu Biserica. Vedeţi voi? „Ce zic oamenii că sunt Eu?“

Astăzi se spune: „El este un filozof“ este numai o religie comunitară. „El este un om bun. Noi credem că învăţătura lui este corectă. Aceasta este o linie de conduită, după care ar trebui să trăim. Eu cred că ne-ar îmbuna pe toţi, dacă am face-o. Noi ar trebui să avem asta în comunitatea noastră, etc.“ Toate acestea se aud ca o poveste despre moş Niculae.

Aici nu prezentăm ce vrea să exprime o biserică anumită. Viaţa noastră nu ar trebui să fie exprimarea unei biserici anumite. Este o viaţă pe care nu voi o trăiţi, ci El vine înăuntru şi trăieşte personal în voi şi voi nu mai sunteţi prizonierii unei instituţii învăţate. Voi sunteţi apoi călăuziţi prin Duhul. Ştiţi voi asta? Voi spuneţi: „Eu aş putea să-mi pierd mintea. Poate că un om care îşi pierde mintea, ar face aşa ceva.“ Dar dacă aveţi în voi gândirea lui Hristos, atunci Hristos se exprimă prin voi. EL arată că El este Cel ce lucrează, iar voi nu v-aţi pierdut mintea.

Unii oameni, care îşi fac iluzii despre aceste lucruri, devin bolnavi mintali. Noi ştim că asta este greşit. Satana încearcă să imite lucrarea adevărată. Întotdeauna există un fals. Dar omul trebuie să .cedeze propriile gânduri şi păreri, el nu are voie să se bage orbeşte în aceste lucruri. Nu. Veniţi cu gândurile voastre sănătoase şi curate, iar Hristos vă primeşte şi se duce pe Sine la exprimare. Dar pentru lumea aceasta sunteţi o persoană bolnavă mintal. Dar dacă sunteţi cu adevărat bolnavi mintal, atunci satana poate să vă ţină sub controlul lui. Aceasta va determina să faceţi totul ce este în contradicţie cu acest Cuvânt; dar dacă vă preia Hristos, atunci El va aduce acest Cuvânt prin voi la existenţă, pentru că este El. EL este Cuvântul! Atunci puteţi să vedeţi efectul lucrării lui Hristos. Nu iluzia vreunui mod deosebit, ci cu adevărat în voia lui Hristos, care se aduce direct prin voi la exprimare. Ce minunat!

Acum observaţi. EL a întrebat: „Ce spuneţi voi, cine sunt Eu?“ EL a întrebat Biserica Sa pe cei doisprezece. Dintre milioanele de oameni din timpul lui Noe, El s-a adresat numai la opt persoane. Vedeţi voi? EL a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe, când numai opt suflete au fost salvate, aşa va fi la venirea Fiului omului.“ Eu nu vreau să spun prin aceasta că numai opt persoane vor fi salvate, să nu înţelegeţi greşit. Asta nu am spus-o niciodată. Eu nu ştiu câţi vor fi salvaţi, câţi vor fi în turma cea mică, care vor fi răpiţi. Va fi o grupare mică, asta v-o spun. „Pentru că strâmtă este uşa şi îngustă este calea, şi puţini vor fi cei care o găsesc.“ 

Dar când va apare trupul cel mare şi răscumpărat din toate epocile, atunci va fi o gloată mare. Apocalipsa 7 spune astfel: „Un număr mare, pe care nici un om nu-l va putea număra“ toţi acei care au ieşit în epocile Bisericii şi au umblat în lumina Bibliei, în măsura în care le-a fost descoperit. Noi ştim acum, că Wesley a avut mai multă lumină decât Luther. Noi ştim că penticostalii aveau mai mult decât cei din timpul lui Wesley. Sigur că da, pentru că lumina a venit încet, ca şi la prooroci, până când totul a fost pe deplin cunoscut adică plinătatea dumnezeirii locuia trupeşte în Hristos. 

Acum Hristos va fi recunoscut în Biserică. Întregul este descoperirea lui Dumnezeu, pentru a readuce Mireasa Lui, pe Eva, la poziţia corectă faţă de soţul ei, iar Dumnezeu este Mirele Bisericii, iar Biserica este Mireasa Lui.

Petru a exclamat şi a spus: „TU eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.“ Acum priviţi! „Binecuvântat eşti tu, Simone, fiul lui Iona ferice de tine, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit (tu nu ai învăţat-o în vreo şcoală), ci Tatăl Meu, care este în ceruri, ţi-a descoperit.“ Vedeţi ce i-a spus El: „Pe această stâncă …“, asta i-a spus lui Petru, care era o sămânţă aleasă dinaintea lui Dumnezeu, care primise această lumină şi căruia i se dăduseră cheile Împărăţiei. „Pe această stâncă a descoperirii, care este Isus Hristos …“ EL este Dumnezeul descoperit pe deplin. „Pe această stâncă“, nu după împărţirea omenească în Tată, Fiu şi Duh Sfânt, ca şi cum El ar fi persoana a doua. „Pe această stâncă voi zidi Biserica Mea, iar porţile iadului nu o vor birui. Pe această stâncă voi zidi Biserica Mea“, o descoperire a lui Isus Hristos. Vedeţi, Hristos este în voi, Îl face pe El centrul vieţii descoperirii. Viaţa lui Hristos în voi, Îl face pentru voi centrul descoperirii; Hristos în Biblie, face din Biblie o descoperire deplină a lui Hristos. Hristos în voi, lucrează descoperirea deplină a întregului. Vedeţi voi ce vrea să facă Dumnezeu?

Ce este atunci naşterea din nou? Voi întrebaţi: „Frate Branham, ce este de fapt naşterea din nou?“ Este o trăire personală a descoperirii lui Isus Hristos. Amin! Nu ataşarea voastră de vreo comunitate; nu salutul de bun venit prin strângerea mâinilor; nu repetarea vreunui crez sau a unei dogme; nu promisiunea de a trăi după prescripţiile cuiva; nu, altceva trebuie să se întâmple. Dar cum stăm cu Hristos, cu Biblia? EL este Cuvântul, care v-a fost descoperit. Indiferent ce vă va spune cineva, sau de ce se va întâmpla; fie păstor, preot sau cine ar fi el aici este vorba de Hristos, despre Hristos în voi. Aceasta este descoperirea pe care a fost zidită Biserica. 

Voi spuneţi: „Eu sunt lutheran“; „eu sunt baptist“; „eu sunt presbiterian.“ Asta nu înseamnă nimic la Dumnezeu, nici o pocnitură de deget. Ce este atunci? este Hristos, care este descoperit, iar El este Cuvântul. Dacă Cuvântul este descoperit, atunci El se aduce pe Sine la exprimare. Înţelegeţi asta? Aceasta a fost hotărârea şi planul lui Dumnezeu, pentru că Isus Hristos s-a adus pe Sine la exprimare, luând asupra Sa propria lege, trăind după aceasta, împlinind legea Sa prin moartea Sa. Hristos .Dumnezeu a murit ca trup, pentru a condamna păcatul în trup, pentru a-şi recupera o Mireasă pentru Sine, care este răscumpărată şi care va crede numai Cuvântul lui Dumnezeu, şi care nu va face ca Eva, să schimbe Cuvântul cu închipuiri mintale omeneşti. O vedeţi acum? 

Acesta este planul lui Dumnezeu. Naşterea din nou descoperă aceasta. Dacă un om spune că el ar fi fost născut din nou, dar încearcă să transfere aceste făgăduinţe ale lui Hristos pentru aceste zile din urmă într-o altă epocă dacă-L face pe El un Hristos de ieri sau de mâine, dar nu de azi, înseamnă că persoana respectivă se află într-o orbire a celui rău. Tot aşa este un om, care zice că ar crede, dar în el nu se vede nimic din ceea ce a spus Isus în Marcu 16: „Aceste semne vor urma celor ce cred … în toată lumea şi în orice timp.“ Scoatere de draci, vorbiri în alte limbi, toate manifestările darurilor vor urma nu că ar trebui ci ele trebuie şi vor urma. Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul Lui nu va trece!

În felul acesta El se aduce la exprimare în fiecare în parte, indiferent dacă el este intelectual sau dacă nu cunoaşte nici măcar A-B-C-ul. Mulţi dintre apostoli nu au cunoscut literele. Dar ei L-au cunoscut pe Hristos! Ei l-au ascultat pe Petru şi pe Ioan, nu pentru că au fost într-un seminar. Ei spuneau, ei ascultau şi observau că aceşti oameni au fost împreună cu Hristos, după ce-l vindecase pe acel paralizat la poartă. Ei ştiau că ei au fost cu Hristos. Naşterea din nou este Hristos în voi este o descoperire. Dumnezeu v-a descoperit această taină mare, şi aceasta este naşterea din nou. Acum ce veţi face, dacă sunt adunaţi toţi aceia în a căror descoperire există o armonie deplină, şi Dumnezeu se exprimă prin Cuvântul Său prin aceleaşi fapte, fac aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El atunci, pentru a confirma Cuvântul Său? O, dacă Biserica şi-ar recunoaşte numai poziţia ei! Ea o face într-o zi când va înţelege ce înseamnă aceasta; atunci va veni răpirea.

Aţi observat asta? Pavel nu L-a cunoscut pe Isus după trup. Singurul fel în care L-a cunoscut Pavel, a fost o descoperire printr-o vedenie. Aşa este? Pavel L-a cunoscut pe Isus numai printr-o descoperire, exact aceeaşi descoperire pe care o primise şi Petru. Petru Îl văzuse în trup, dar el nu-L cunoştea după trup, pentru că Isus i-a zis: „Nu carnea şi sângele ţi-au descoperit. Nici viaţa Mea proprie nu ţi-a descoperit-o, ci Tatăl Meu, care este în ceruri, ţi-a descoperit-o, că El este Cuvântul lui Dumnezeu. Pe această stâncă voi zidi Biserica Mea.“ 

Oamenii umblau cu El şi aveau de lucru cu El. Dar Pavel avea ceva mai mult decât ceilalţi apostoli. Ei spuneau: „Eu am o descoperire mai mare ca tine, Pavele, pentru că, ştii tu, eu am umblat cu El. Eu am fost cu El la pescuit. Eu L-am auzit vorbind. EL a şezut cu mine într-o barcă, şi mai târziu El mi-a spus: să mergem acolo şi să pescuim şi vom prinde mai mulţi peşti. Noi am făcut ce a zis El. Noi L-am văzut făcând lucruri mari.“ 

Dar Pavel L-a văzut după ce El murise şi înviase, dar i se descoperise în stâlpul de foc, care-i călăuzise pe copiii lui Israel! Pavel, care era un iudeu, nu L-ar fi numit niciodată „DOAMNE“, dacă el nu ar fi văzut descoperirea, ştiind acum că El este acelaşi, ieri, azi şi în veci.

Cu alte cuvinte, El a spus: „Pavel, Eu sunt azi acelaşi Dumnezeu care am fost ieri. Aici sunt în aceeaşi lumină, din stâlpul de foc, cu care Moise a vorbit din tufişul arzător.“ Nu-i de mirare, că el a putut despărţi în epistola către Evrei, legea de har. El a întâlnit acelaşi stâlp de foc. EL a zis: „EU sunt Isus pe care tu Îl prigoneşti.“

EL este azi în acelaşi mod! Pentru că El se descoperă şi se confirmă în acelaşi stâlp de foc; EL descoperă taina lui Dumnezeu, care a fost ascunsă dinaintea întemeierii lumii! Pavel Îl cunoştea doar prin descoperirea primită. Petru Îl cunoştea prin descoperire! El a umblat cu El, a vorbit cu El. De aceea puteţi să vă bazaţi pe acest Cuvânt. Eu am spus de curând, că El este Cuvântul. Un învăţat poate să se aşeze şi să citească acest Cuvânt în aşa fel, ca să vă înnoade mintea voastră cum vrea; pentru că el este înţelept şi viclean. Luaţi de exemplu un preot catolic sau pe vreunul care este învăţat în Biblie la seminar, un teolog baptist sau pe altul; el vă va lăsa impresia că voi nu ştiţi absolut nimic. De ce? Pentru că el cunoaşte Cuvântul numai după trup.

Dar singurul mod, prin care sunteţi mântuiţi este, dacă Îl cunoaşteţi prin descoperire. Eu aş putea .lua învăţătura baptiştilor şi să vă prind pe voi penticostalii, şi aş putea să vă arăt o sumedenie de lucruri, despre care voi nu aţi ştiut nimic. Aşa este. Dar asta nu înseamnă nimic; toate aceste lucruri la un loc nu sunt Biserica Lui. Biserica Lui este El Însuşi, descoperit! Amin. Înţelegeţi asta? EL a spus-o prin Cuvântul Lui, că El este Dumnezeu.

Cum puteţi să spuneţi „Tată, Fiu, Duh Sfânt“ şi apoi să fiţi botezaţi în formula aceasta? Aşa ceva este păgânesc, nu-i aşa? Cum puteţi spune, că-L cunoaşteţi pe Isus Hristos (EL este Cuvântul), dacă nu există un text în Scriptură în care cineva, cândva să fi fost botezat în „Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt“? Şi voi, mişcarea „Isus Singur“, care folosiţi doar numele „Isus“ la botez eu cunosc personal patru, cinci oameni cu numele de Isus. Vedeţi deci unde vă duc denominaţiunile voastre? Acesta este întunericul şi rezultatul jertfei lui Cain, care a adus fructe în loc de sânge. Dar descoperirea a venit prin sângele Domnului Isus Hristos, care este sângele lui Dumnezeu celula de sânge care a fost creată în trupul Mariei.

Pavel L-a cunoscut prin descoperire. Aşa Îl cunoaştem şi noi azi numai în felul acesta. Să nu spuneţi: „Eu sunt metodist.“ Asta nu înseamnă nimic. „Eu sunt baptist.“ Asta nu înseamnă nimic. „Eu sunt catolic.“ Asta nu înseamnă nimic. Dar prin descoperire, Dumnezeu v-a făcut de cunoscut Cuvântul Lui. EL este Cuvântul. Prin ce cunoaşteţi voi, că a fost o descoperire? Aceasta trăieşte în voi şi se aduce prin voi la exprimare. 

Bisericile denominaţionale au uitat de mult timp această descoperire mare. Aşa este. Ei au uitat descoperirea adevărului. Atunci când Luther s-a ridicat, el era un om mare. El avea descoperirea pentru timpul acela. El era în ordine, el era acela din vremea lui. El avea descoperirea, dar după ce plecase, vedeţi ce au făcut. Wesley avea un mesaj; vedeţi ce au făcut ei. Şi mişcarea penticostală, la începutul ei, avea un mesaj. Vedeţi ce au făcut ei pe parcurs. A fost acelaşi lucru, când Dumnezeu a trimis Israelului un stâlp de foc, un prooroc, jertfa, descoperindu-Se personal printre ei, scoţându-i din Egipt prin Marea Roşie. Ei vroiau o lege, ca să aibă cărturari mari, care să ocupe funcţii importante. Ce se întâmplase? Ei au fost lăsaţi să pribegească patruzeci de ani prin pustie, şi nici una din organizaţiile lor (a lui Core) nu au intrat înăuntru. Iosua şi Caleb au fost singurii care au păşit în faţă şi au spus: „Noi suntem în stare să ocupăm ţara.“ Ei priveau la făgăduinţa Cuvântului lui Dumnezeu. Ceilalţi însă au murit în pustiu, iar Isus a spus: ei au pierit pentru totdeauna. Aşa este. După ce El şi-a arătat binecuvântările şi puterea prin toate epocile, ca la Luther şi Wesley, aici s-a întâmplat acelaşi lucru.

Atunci ei au spus: „Părinţii noştri au mâncat mană în pustie.“

EL le-a răspuns: „Şi toţi au pierit“ asta înseamnă, despărţit de Dumnezeu pentru totdeauna. Trupurile lor au pierit în pustie. Ei erau morţi. „EU sunt pâinea vieţii, care a venit de la Dumnezeu din cer.“ Ei nu au putut să înţeleagă. Ei pur şi simplu nu au putut înţelege.

Biserica denominaţională a uitat aceste lucruri demult. Ei posedă doar mesaje învăţate de la intelectuali, au acceptat puţină ştiinţă şi au devenit membri în locul descoperirii adevărului din Cuvânt.

Acum, priviţi aici. Noi spunem azi: „Credeţi că Dumnezeu ne-a însărcinat ca să mergem în toată lumea, să vindecăm bolnavi, să predicăm Evanghelia şi să scoatem draci?“ „O da, eu cred, aşa este, DAR …“ Vedeţi? 

O femeie care a vorbit cu mine zilele trecute, mi-a spus: „Dar toate bisericile sunt într-o înţelegere unitară."

Eu am spus: „Nici una din biserici nu corespunde cu adevărul şi nici ei între ei nu sunt una.“ Acolo mai era de faţă un catolic. Eu am spus: „Cum este cu voi? Tu eşti metodistă şi el este catolic. Sunteţi voi una?“ Eu am spus în continuare: „Acest papă caută să vă unească pe toţi. Aceasta este o treabă bună pentru toţi aceşti oameni. Dar Biserica lui Dumnezeu nu are nimic comun cu aceasta“ absolut nimic. Ea este în afara acestui grup. Da. Pe ei nu-i poţi uni. Unul crede una, altul alta. Metodiştii au un botez prin stropire, baptiştii botează prin scufundare dar ambii refuză pe Duhul Sfânt în plinătatea şi puterea Sa. Ei spun: „Noi L-am primit pe Duhul Sfânt când am devenit credincioşi.“ Biblia însă spune: .„Aţi primit voi pe Duhul Sfânt, după ce aţi devenit credincioşi?“ Aceasta este deosebirea. Vedeţi voi? Aşa este corect. Alţii spun: „Noi suntem biserica catolică. Noi am început demult; noi am făcut una şi alta.“ Metodiştii spun: „Noi suntem bazaţi pe Sfânta Scriptură.“ Isus a spus: „Aceste semne vor urma celor ce cred.“ Cum stăm cu aceasta? „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi“ orice creatură, orice persoană care crede în El. Dar cum stăm cu aceasta? Acestea sunt cuvintele Lui! „Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece.“ Cum stăm faţă de acest Cuvânt?

Ce este? O stare amestecată. Acum priviţi aici. Dacă luaţi un bob frumos de grâu dar nu este un bob original voi luaţi acest bob, care este foarte frumos. Voi îl semănaţi. Ce se întâmplă? Un fir mic răsare, îngălbeneşte şi se ofileşte. Asta se întâmplă cu orice denominaţiune, dacă este încrucişată cu cuvintele oamenilor şi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ei vor veni în faţa adevărului al semnelor şi minunilor, până la cele spuse de Isus, despre credinţa în Cuvântul Lui, apoi îngălbeneşte şi ei spun: „Noi nu putem accepta aşa ceva“, şi păşesc înapoi. 

Aşa s-a întâmplat cu iscoadele care au intrat în ţară şi au privit în Canaan. Ei s-au întors şi au spus: „O, noi suntem ca nişte pitici în comparaţie cu uriaşii de acolo. Noi nu putem să-i biruim pe amaleciţi şi pe toţi ceilalţi.“ Ei au plecat înapoi. Dar Iosua şi Caleb, care erau bărbaţi adevăraţi prin Cuvântul lui Dumnezeu, ştiau că Dumnezeu a spus: „EU vă dau această ţară.“ Ei spuneau: „Noi suntem mai mult decât în stare, să luăm în primire această ţară făgăduită.“ 

Depinde mult din ce sunteţi născuţi. Dacă sunteţi născuţi din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci acest Cuvânt are întâietate în Biserica Sa. EL pentru asta a murit, acesta este scopul Său, ca să aibe întâietate şi să lucreze în Biserica Sa. Lăsaţi ca mai întâi să strălucească Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent cum vor arăta toate celelalte lucruri. Pe mine nu mă interesează ce vor spune intelectualii. Asta nu are nimic comun cu El. Cuvântul lui Dumnezeu a spus-o, de aceea suntem mai mult decât în stare să ocupăm ţara! „Dacă aş predica aşa ceva în comunitatea mea“, îmi spunea un predicator „atunci aş predica celor patru pereţi ai bisericii.“

Eu am spus: „Eu le-aş predica ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu.“ Noi putem s-o facem, pentru că Dumnezeu a poruncit-o. Amin!

O, ei aici se scuză. Din cauza aceasta ei sunt orbi pentru mesajul acestui timp din urmă, în care Dumnezeu se confirmă. Ei încearcă să încadreze această lucrare într-un fel de spiritism, sau vreo iluzie spirituală. Vedeţi, ei încearcă să facă ceva din această lucrare, ceea ce nu este; exact aşa cum au făcut-o ei întotdeauna, când Isus era aici pe pământ.

Ei L-au numit Belzebub, un vrăjitor. Acum ei spun că este o telepatie spirituală, ştiind însă că El stă acolo şi priveşte peste oameni şi poate să le deosebească gândurile care sunt în inimile lor! Biblia a spus acest lucru. Nu scrie în Evrei 4: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi este mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi deosebeşte toate gândurile inimii.“? EL a fost acest Cuvânt. Dacă acest Cuvânt găseşte întâietate într-un om, atunci are loc acelaşi lucru, pentru că El este Cuvântul. Amin! Eu nu pot să înţeleg cum de vă mai poticniţi de aceasta. Totul este clar pe deplin.

Aceasta este cauza pentru care ei sunt orbiţi. Totul este asemănător cu zilele când Hristos era pe pământ. Ei şchioapătă în acelaşi fel. Ei spuneau: „EL este Belzebub.“ Ei Îl vedeau pe El făcând lucruri mari, şi totuşi spuneau: „EL a fost născut ca un copil nelegitim şi este deosebit. EL are drac, este samaritean de dincolo. Are drac, de aceea poate El să facă lucruri mari.

“ Isus a spus: „Asta am să v-o iert.“ (Vedeţi, ei au atribuit lucrările lui Dumnezeu unui duh rău.) „Asta vreau să v-o iert, dar când va veni Duhul Sfânt, şi voi veţi spune un cuvânt împotrivă, atunci nu vi se va ierta, nici în lumea aceasta, nici în cea viitoare (în ziua cea mare).“

Voi vedeţi, cât de clar este scris în Scriptură; dacă oamenii vor veni în ziua aceea, indiferent cât de învăţaţi vor fi aici, sau din care denominaţiune fac parte, ei vor fi condamnaţi, aşa se va întâmpla! Ei L-au batjocorit pe Duhul Sfânt, când v-au numit „fanatici religioşi“, sau v-au jignit cu înjurături. Biserica lui Dumnezeu trebuie să suporte în toate timpurile.

Chiar Pavel spunea înaintea lui Agripa: „Eu Îl slujesc pe Dumnezeul părinţilor noştri, în felul .denumit erezie.“

Vedeţi care era adevărul cel mare al lui Hristos. Dar azi oamenii spun: „Este o denominaţiune.“ Este Isus Hristos; naşterea din nou a descoperit în voi, că El are întâietatea pentru ca Să-şi aducă cuvintele Lui la exprimare. Tot ce a promis El pentru aceste zile din urmă, El poate s-o ducă la împlinire prin trupul Său, lucrând prin El. Amin. Este exact Cuvântul Lui Dumnezeu descoperit. Observaţi numai. Este exact aşa ca în zilele lui Isus pe pământ. Dumnezeu însuşi are cheia pentru această descoperire a lui Hristos. Credeţi asta? Şcolile de teologie nu pot găsi niciodată taina. Isus a spus în Luca 10, 21-24: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului; Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.“

Priviţi înspre învăţaţii acelui timp, pe iudei, bărbaţi învăţaţi în legea lui Moise, priviţi organizaţiile fariseilor, saducheilor, etc., toate aceste organizaţii mari. Isus a spus despre ei: „Voi sunteţi orbii care-i călăuzesc pe alţi orbi; bine a zis Isaia despre voi: ,Aveţi urechi şi nu auziţi, aveţi ochi şi nu vedeţi.' Pentru că Isaia a spus asta în Duhul, Dumnezeul cerului v-a orbit ochii voştri. Voi faceţi acelaşi lucru ca Eva, acceptând partea mintală şi nu ştiţi nimic despre Duhul lui Dumnezeu. De aceea nu vor cădea toţi în groapă, orbii şi călăuzele?“ Călăuza va cădea cu orbul, pentru că şi el este orb. Călăuza va cădea el este o călăuză oarbă. Ei cad amândoi în groapă.

Numai Dumnezeu singur are cheia. EL a exprimat acelaşi lucru în ceea ce am spus mai înainte; eu am citit, căci El a spus: „Ce spun oamenii, cine sunt Eu, Fiul Omului?“ Iar Petru a zis: „TU eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.“ EL a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona. Nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri. Numai pe această descoperire voi zidi Biserica Mea. Porţile iadului nu o vor birui.“

Acum, priviţi aici. Nu există şcoală, nici teologi şi nici învăţaţi în toate şcolile amintite în Biblie, care ar fi ştiut ceva despre aceasta. Ei nu ştiu nimic din taina Lui. Este imposibil ca ei să ştie ceva despre planul Lui. Dumnezeu a ascuns aceste lucruri de aceşti învăţători, ca ei să nu cunoască sensul lucrurilor. Aceasta este o lucrare personală şi individuală a fiecărui om, în care îi este descoperit Hristos. Dacă voi ziceţi: „Mie mi s-a descoperit“, iar dacă viaţa pe care ne-a arătat-o Hristos în Biblie (aceeaşi viaţă este în El) nu apare în voi, atunci aţi avut o descoperire falsă!

Dacă ar exista posibilitatea de a altoi o plantă de bostan într-un păr, aceasta ar produce bostani. „După roadele lor să-i recunoaşteţi.“ Aşa este. Dacă aţi planta o viţă, iar prima recoltă a viţelor ar aduce struguri, al doilea lămâi, următorul pere, apoi mere, înseamnă că acolo au fost altoite alte lucruri care produc propria lor viaţă. Fiecare denominaţiune va purta viaţa ei specifică. Dar dacă această viţă originală va produce cândva o mlădiţă nouă (nu una altoită din afară), aceasta va produce struguri, aşa cum a făcut-o prima. Iar dacă viaţa lui Isus va aduce cândva un alt trup de credincioşi la viaţă, acesta va produce şi va purta acelaşi rod, ca şi primul, ei vor putea scrie un nou capitol „Faptele apostolilor“, pentru că va fi aceeaşi viaţă. Vedeţi ce vreau să spun? De aici nu puteţi să vă îndepărtaţi aşa de uşor. Este viaţa lui Hristos în voi, care v-a fost dăruită prin Duhul Sfânt care trăieşte viaţa Lui prin voi. Dar ceilalţi sunt orbi, care-i călăuzesc pe alţi orbi. 

Observaţi; numai Dumnezeu singur posedă această cheie. Nici un teolog nu poate s-o spună. Ei nu cunosc lucrurile care le sunt ascunse. Ei nu ştiu nimic despre toate acestea. „Acum“ spuneţi voi, „eu am un titlu academic“. Pentru mine şi pentru fiecare credincios, la fel pentru Dumnezeu, asta arată cât de departe sunteţi de El sunteţi rămaşi în urmă. Dumnezeu nu poate fi cunoscut prin instruire intelectuală. EL nu a fost cunoscut în felul acesta; nici prin explicaţii.

Dumnezeu este cunoscut în simplitate şi prin descoperirea lui Isus Hristos, chiar şi în persoana cea mai neşcolită. Vedeţi voi? Nu este teologia voastră. Este o descoperire a lui Isus Hristos. „Pe această stâncă voi zidi Biserica Mea“ nici o altă stâncă nu este primită; nu sunt acceptate alte lucruri; nici o stâncă romană; nici o stâncă protestantă; nu o altă părere, absolut nimic, decât descoperirea lui Isus Hristos prin naşterea din nou. Asta se naşte în voi şi vă împarte viaţa Lui. Viaţa voastră a dispărut, iar viaţa lui Isus Hristos şi stăpânirea Lui se reflectă în voi, pentru ca oamenii să vadă .această viaţă, iar El să facă aceleaşi lucrări, semne şi minuni prin voi, pe care le-a făcut atunci. Toate lucrurile care sunt în afara acestei sfere, nu au nici o importanţă.

Vedeţi, cum se desfăşoară marea descoperire a lui Dumnezeu. Din lipsa acestei descoperiri avem atâtea despărţiri, dispute, înşelări şi dispreţ printre noi. Vedeţi, chiar şi învăţătorilor le lipseşte această descoperire.

Pavel spunea, după ce a avut o descoperire puternică a lui Hristos, 1 Corinteni cap. 2 citiţi şi notaţi-vă: „Eu nu am venit la voi cu înţelepciune omenească.“ Priviţi înspre acest bărbat, care a avut cu adevărat cunoştinţă. Priviţi-l pe acest bărbat, care avea studii. „Eu nu am venit niciodată la voi cu astfel de cuvinte.“ Dar să citim repede. Puteţi să vă ridicaţi pentru un minut în picioare, dacă citim un verset sau două? Eu doresc să citesc pentru oamenii care aud cândva benzile; ei vor avea această posibilitate. Noi citim din 1 Corinteni cap. 2, 1-4. Ascultaţi-l pe acest mare apostol, Pavel, pe slujitorul învăţat al lui Dumnezeu:

„Cât despre mine fraţilor, când am venit la voi n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită."

(Eu nu am spus niciodată: „Eu sunt doctorul cutare.“)

„Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere.“

Vedeţi, asta este Evanghelia. Isus a spus: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia.“ EL a spus: „Mergeţi şi predicaţi.“ Cu alte cuvinte, demonstraţi puterea Lui şi aceste semne vă vor urma. Nu ajunge numai învăţătura. Este necesar Duhul lui Dumnezeu, care lucrează aceste semne. Ascultaţi mai departe vers. 5:

„… pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.“

Vedeţi, omul trebuie să se transforme. Acum eu nu pot să declar şi să spun: „EL nu este acelaşi“, dacă El este acelaşi. Dacă aş face aşa ceva, sau vreun alt om mi-ar povesti aşa ceva, asta mi-ar arăta, că el nu posedă tripla descoperire a lui Dumnezeu.

„Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi, este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi. Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă …“ (vedeţi tripla taină a lui Dumnezeu!) „… pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, şi pe care n-a cunoscut-o niciunul dintre fruntaşii veacului acestuia …“ (nici unul dintre rabini, sau altcineva n-a ştiut) „… căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.“

Voi spuneţi: „Aici însă te înşeli cu rabinii şi cu predicatorii.“ Dar cine L-a răstignit? O, noi putem citi în continuare; citiţi mai departe, noi trebuie să economisim timpul; dar nu este prea târziu, însă mai este mult de spus, dacă Domnul ne ajută.

Pavel, acest om mare şi învăţat, nu a încercat niciodată să prezinte oamenilor concepţiile sale teologice. El a primit în smerenie Cuvântul lui Dumnezeu, şi el a trăit după Cuvânt, în aşa fel ca să ajungă la exprimare. El a dus o viaţă sfântă, încât ceilalţi au văzut aşa de mult pe Isus Hristos în el, încât cereau batiste pentru a le pune peste bolnavi. Aceasta este viaţa lui Isus Hristos. Nu ca cineva să spună: „Vedeţi ce a făcut Ilie pe vremea aceea …, dar asta a fost pe vremea lui.“ Asta a crezut lumea. Preoţii intelectuali şi toţi ceilalţi au gândit aşa, dar credincioşii ştiau altfel. Ei văzuseră descoperirea lui Isus Hristos, care era în Ilie; aceeaşi era în Pavel şi a adus viaţa la exprimare, pentru că el era un prooroc. El a prezis lucruri care urmau să se împlinească şi care s-au împlinit cu precizie, iar ei ştiau că aceasta este confirmarea lui Dumnezeu pentru un prooroc. Ei ştiau că el este proorocul lui .Dumnezeu. Nimeni nu-i putea despărţi de acest adevăr. 

Când au auzit ce lucruri povesteşte apostolul Petru, care urmau să se împlinească, ei au spus: „Lasă doar o umbră să treacă peste mine.“ Amin! Aceasta este Biserica; acei ce cred. Aceste lucruri au fost descoperite. Ce a spus apostolul Pavel? „Pentru faptul că am un grad academic, mă cred ei?“ Nu! El a spus: „Eu am uitat toate acele lucruri; înţelepciunea omenească trebuia să moară în mine. Eu Îl cunosc numai în puterea învierii Lui. În felul acesta am venit la voi, cu dovada Duhului.“ Ce era? El L-a mărturisit pe Isus Hristos ca acelaşi ieri, azi şi în veci. Aceleaşi lucrări pe care le-a făcut Isus, le-a făcut şi Pavel. Ei vedeau că Tatăl ceresc, care S-a făcut de cunoscut într-un spin care ardea, care a descoperit tainele Sale lui Pavel, le descoperă şi aici; EL este acelaşi în fiecare epocă. Triplul mod al lui Dumnezeu ieri, azi şi în veci. Cine este El? Răscumpărătorul Bisericii Sale. EL are întâietatea în Împărăţia viitoare. Amin! Vedeţi? Totul este aşa de desăvârşit, cum nu se poate mai bine.

Oh, să luaţi aminte. Duhul Sfânt este singurul Descoperitor al descoperirii divine a lui Hristos. Nici o şcoală nu poate face aceasta; nici un cărturar, nici un om, indiferent cât ar fi el de învăţat sau de predat lui Dumnezeu; nici un om nu poate să o facă. Eu aş putea s-o subliniez mai tare. Câţi creştini sunt aici, care sunt născuţi din nou? (Ridicaţi mâinile.) Câţi sunt umpluţi cu Duhul Sfânt? În ordine. Asta ajunge. Bine. 

Luaţi aminte, EL face aceasta numai pentru cei aleşi. „Toţi acei pe care mi i-a dat Tatăl, vor veni, şi nici un om nu poate veni decât dacă Tatăl l-a atras.“

Priviţi la aceşti preoţi, care spuneau: „Acest om este Belzebub. EL este un vrăjitor. EL este un drac.“

Apoi femeia, care a venit acolo şi care trăise cu şase bărbaţi. Ea avusese deja cinci şi trăia acum cu al şaselea; dar Isus i-a spus: „Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi veniţi aici.“

Ea a zis: „Nu am bărbat.“

EL a răspuns: „Cinci ai avut şi cel cu care trăieşti acum, nu este soţul tău.“

Ea a spus: „Doamne …“ Ce se întâmplase? Lumina nimerise acest bob de sămânţă. Atunci când lumina i-a nimerit pe acei preoţi, ei au spus: „Acest om este un vrăjitor.“ Vedeţi? Acolo nu era viaţă, ci un amestec. Tu te poţi ridica numai până la nivelul organizaţiei tale, dar mai departe ai murit. Dar femeia aceasta era o sămânţă adevărată.

Ea a spus: „Doamne, eu recunosc …“ Eu pot să văd cum s-au luminat ochii ei mari, cu lacrimi pe faţă. „Doamne, eu recunosc acum, că Tu eşti un Prooroc. Eu îl aşteptam pe Mesia, iar dacă vine acest Mesia, El va face exact aceleaşi lucruri. EL ne va spune aceste lucruri.“

EL a spus: „EU sunt …“ 

„O, Doamne …“ Ea a lăsat vasul ei acolo. „Aici este El! Veniţi şi vedeţi un om care mi-a spus aceste lucruri.“ Ce era? lumina lovise sămânţa de grâu. Viaţa apăruse.

Astăzi este acelaşi lucru. Dar teologii spun: „Aşteaptă doar o clipă. Eu vreau să aflu, dacă a spus-o cutare sau cutare … sau pastorul Moody.“ Dar ce are a face pastorul Moody cu aceasta, în timpul acesta? Pastorul Moody a trăit în vremea lui, dar nu acum. Sigur că nu! Luther a trăit pe vremea lui, dar nu în timpul lui Wesley. Wesley a trăit pe vremea lui, dar nu în timpul penticostal. Penticostalii au trăit pe vremea lor, dar ei sunt foarte îndepărtaţi de aceste lucruri din ceasul acesta. Noi suntem în ceasul de pe urmă. Desigur. Ei au format organizaţii şi au semănat deznădejde, voind să dovedească că nu ar fi nimic. Cuvântul nu a fost confirmat exact în puterea Sa. Ei au format denominaţiuni, apoi au pus boabe artificiale printre boabele adevărate, şi acolo au murit. Holda devenise neproductivă. Aşa este. Au apărut neghină şi urzici, care au crescut deasupra originalului şi totul a mers înapoi. Apoi ei au arat câmpul încă o dată şi au început din nou; ei au semănat boabe autentice, dar puţine plante apăruseră şi au fost înecate. 

Dar Dumnezeu a spus că va scoate în aceste zile un popor, care este spălat în sângele Lui. Acesta a fost ales dinainte ca să fie acolo; trebuie să fie acolo. Dumnezeu a spus-o. Semnul adevărat se află în Maleahi; anume că El va restitui totul în zilele de pe urmă aceste lucruri mari, pe care El le-a .făgăduit. EL ne va dărui descoperirea. Ce urma să se întâmple? Credinţa părinţilor (de la Rusalii) trebuie readusă copiilor. Vedeţi voi? Aşa este aceeaşi lucrare, acelaşi stâlp de foc a apărut; aceleaşi semne, aceleaşi minuni, acelaşi Isus: de a-L prezenta pe acelaşi, de a-L predica pe El ca acelaşi ieri, azi şi în veci, confirmat în mijlocul nostru. „EU vreau să restitui“, zice Domnul, „toţi acei ani, care au fost mâncaţi în timpul metodiştilor, a baptiştilor, a catolicilor şi a celorlalţi ei au ros din credinţă, până ce a rămas doar un ciot denominaţional, în care nu mai există nici o sămânţă." „Dar Eu vreau să restitui“, zice Domnul, „toţi acei ani …“ Ce? „Toate semnele şi minunile, de la care ei s-au îndepărtat. EU îi voi readuce din nou direct la planul original, şi Eu îl voi restitui din nou“, zice Domnul. Acest profet este un profet confirmat. Cuvintele lui trebuie să se împlinească. Amin. 

Numai Duhul Sfânt singur, este Descoperitorul descoperirii divine a lui Hristos şi El a fost Cel ce a descoperit în toate epocile. Gândiţi-vă, în toate timpurile! La cine a venit Cuvântul Domnului? numai la prooroc. Aşa este, iar proorocul trebuia să fie confirmat mai întâi de Dumnezeu. Nu pentru faptul că el zicea, că ar fi un prooroc, ci pentru faptul că el era născut ca prooroc şi confirmat, pentru că totul ce spunea el, era conform Cuvântului şi se împlinea, iar toate celelalte trebuiau să cedeze. Vedeţi voi? Cuvântul Domnului venea numai prin Duhul Sfânt. Biblia spune că : „În vremurile străvechi, oamenii au scris Cuvântul mânaţi de Duhul Sfânt.“ 

Vedeţi, Ioan Botezătorul nu L-ar fi recunoscut niciodată pe Isus, dacă Duhul Sfânt nu ar fi arătat înspre El. Este corect? Ioan Botezătorul, acest prooroc mare, a păşit în faţă şi a spus: „Acolo este Unul, chiar acum în mijlocul vostru. Aici undeva este un om obişnuit; Acela este Mielul lui Dumnezeu.“ Ioan a spus apoi: „Eu mărturisesc, că eu am văzut cum a coborât Duhul Domnului (Duhul Sfânt) ca un porumbel din cer, şi El a venit peste El şi un glas a zis: ,Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.'" Ce era? Duhul Sfânt a spus: „Eu voi arăta înspre El.“ 

Acesta este singurul mod în care voi Îl puteţi recunoaşte azi; singurul mod, în care puteţi primi tripla descoperire a lui Dumnezeu, este prin Duhul Sfânt. Şi singurul mod, în care se poate înfăptui, este ca voi să fiţi aleşi dinainte ca s-o vedeţi. Dacă nu sunteţi, înseamnă că nu o veţi recunoaşte niciodată, pentru că lumina poate străluci, iar voi veţi pleca şi veţi râde, refuzând totul cu o explicaţie firească, în timp ce Dumnezeul adevărat se descoperă pe Sine, confirmând lucrarea Sa. Vedeţi? Dar dacă nu există ceva în voi ca s-o vedeţi, atunci nu veţi vedea nimic. 

Dumnezeu nu a spus niciodată: „EU voi alege pe cutare“, ci El a ştiut-o dinainte; motivul pentru care El putea să aleagă dinainte, este că El este veşnic. EL este veşnic, de aceea El ştia totul. EL ştia despre sfârşit; EL cunoştea sfârşitul de la început. EL este Dumnezeu. Dacă El nu ar putea să facă asta, atunci El n-ar fi Dumnezeu. Da, El este veşnic. Aşa este.

Ioan nu L-ar fi recunoscut niciodată, dacă Duhul Sfânt nu i-ar fi dat un indicator. Vedeţi voi cum ascunde Dumnezeu taina Sa înaintea celor mari şi învăţaţi? EL o descoperă în simplitate celor ce sunt aleşi dinainte ca să vadă. Priviţi! Alţii stăteau acolo şi nu au văzut porumbelul. Ei nu au auzit nici un glas. Totul a fost trimis numai pentru sămânţa aleasă dinainte. „Ales dinainte?“ El era ales dinainte.

Cu 712 ani înainte de naşterea lui Ioan, Isaia era în Duhul şi a spus: „Este glasul unui predicator în pustie: pregătiţi un drum pentru Dumnezeul nostru …“ Acum, dacă Isaia a putut s-o vadă atunci, nu a putut Maleahi să vadă acelaşi lucru? Acest ultim prooroc era ales dinainte pentru a încheia Vechiul Testament şi pe toţi aceşti prooroci, acest prooroc mare, care stă acolo la încheierea unei epoci lungi. Poate cineva va întreba: „Ioan a fost ales dinainte?“ Desigur că era. Şi Maleahi l-a văzut. Isus a vorbit despre el, spunând: „Dacă puteţi să credeţi, el este acela despre care s-a spus: EU trimit pe solul Meu înaintea Mea (Mal. 3) ca să-Mi pregătească un drum.“ Vedeţi voi, el era ales dinainte ca să cunoască acest mesaj. Nu-i de mirare că el a putut să vadă dincolo în veşnicie, văzând cum a coborât acest porumbel, această lumină, care a fost odată cu poporul Israel în pustiu, acum coborâse din nou lângă Iordan. Însuşi Dumnezeu a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.“ Dumnezeu şi omul deveniseră una. „Eu depun mărturie“, spunea Ioan, „eu L-am văzut pe Cel născut din Tatăl. Eu sunt un martor al acestei lucrări.“ Amin! 

Asta este: simplitatea. Tatăl lui Ioan era un teolog mare, ştiţi voi. El a fost la o şcoală teologică. Se părea că Ioan se întoarce la denominaţiunea tatălui său. Dar aşa ceva nu era în voia lui Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu l-a atins înaintea naşterii sale, el l-a primit pe Duhul Sfânt, trei luni înainte de a se naşte. Când s-a dus Maria acolo sus în vizită, iar Ioan era de şase luni în trupul mamei sale, dar muşchii lui încă nu se mişcaseră, Elisabeta s-a temut foarte tare. Muşchii cei mici creşteau de fapt, dar mama lui nu putea să simtă nici o viaţă. Dar când a venit Maria şi a îmbrăţişat-o, punând mâinile peste ea, spunând: „Dumnezeu mi-a vorbit, şi eu voi avea un copil.“

„Eşti măritată cu Iosif?“ 

„Nu!“

„Maria, cum poate fi aşa ceva?“

„Duhul Sfânt mă va preumbri şi se va întâmpla aceasta în mine. Eu trebuie să-I pun numele Isus. EL va fi Fiul lui Dumnezeu.“

După ce a pronunţat cuvântul Isus, a început micuţul Ioan să tresalte şi să se mişte în trupul mamei sale. Ea a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu. De unde vine aceasta, ca mama Domnului meu să vină la mine?“ Mama Domnului meu! Oh! „De unde îmi vine asta, ca mama Domnului meu să vină la mine? Iată, când am auzit glasul salutului tău, a tresăltat copilul în trupul meu de bucurie.“

Nu este de mirare că el nu a vrut nici un seminar, nu a dorit pe nimeni să-i administreze o dogmă sau alta! El avea o lucrare şi o însărcinare importantă. El era un om al naturii. El a ieşit în pustiu şi a aşteptat. Dumnezeu l-a chemat acolo afară şi i-a dat descoperirea. (Vedeţi, aici aveţi din nou descoperirea!) EL a zis: „EU îţi voi spune cine este El. Tu eşti un prooroc. Cuvântul îţi sună ţie. Tu ştii cine eşti. Tu trebuia să vii.“ (Aceasta dă răspuns la întrebarea de duminica trecută. Vedeţi voi?) 

„Tu ştii cine eşti, Ioane. Fii liniştit. Să nu spui nimic. Du-te acolo afară, iar dacă Îl vei vedea pe Acesta, va veni un semn ca o lumină din cer, în chipul unui porumbel. EL va fi Cel pe care-L vei vedea.“ Aici este motivul, când Isus a mers în apă şi Ioan a văzut porumbelul coborând, zicând: „Iată, acesta este Mielul lui Dumnezeu! Acolo este El! 

EL este Acela care poartă păcatele lumii!“

Isus a mers de-a dreptul în apă la el. Ochii lui Ioan au întâlnit ochii lui Isus. (Ei erau rudenii de gradul doi. Maria şi Elisabeta erau verişoare de gradul unu.) Privirile lor s-au întâlnit. Acolo stătea Dumnezeu şi proorocul Lui. Amin! Ioan a spus: „Eu am nevoie să fiu botezat de Tine. De ce vii Tu la mine?“ Isus a spus: „Lasă să fie de data asta aşa cum este necesar, ca să se împlinească toată dreptatea.“ 

De ce a făcut-o Ioan? pentru că El era jertfa, (Ioan era un profet; el o ştia) iar jertfa trebuia spălată, înainte de a fi adusă la altar. O, el a acceptat-o şi L-a botezat. După ce o făcuse, iată că s-a deschis cerul, iar acest porumbel a venit peste El şi un glas a zis: „Acesta este Fiul Meu, în care îmi găsesc plăcerea.“ În ordine. Noi vedem, că lui i se descoperise taina. Alţii stăteau acolo şi nu auzeau nimic. Numai Duhul Sfânt descoperă cui vrea El. 

Tot aşa s-a întâmplat, când El s-a descoperit lui Pavel; o altă sămânţă aleasă dinainte. Poate că el a spus: „Dacă pot să prind această grupare, o voi rupe în bucăţi, pentru că eu sunt dr. Saul. Eu am fost învăţat de dr. Gamaliel. (Eu vin de la dr. Moody mişcare a Bibliei, sau din altă parte.) Eu sunt un învăţat. Eu ştiu despre ce vorbesc. Eu voi rupe acest grup de fanatici (sfinţi) în bucăţi. Eu te rog, sfinte părinte. Dă-mi permisiunea ca să mă duc într-acolo, şi eu îi voi aresta pe fiecare din aceşti dezordonaţi şi nesupuşi. Noi vom pune capăt acestor poveşti despre vindecare divină.“ El şi-a împachetat valiza şi a spus: „Eu mă duc într-acolo.“ În aceeaşi zi, cam pe la ora 11, a strălucit o lumină în faţa lui, iar el a căzut la pământ. 

De ce? El era o sămânţă aleasă dinainte. Dumnezeu a zis despre el: „EU L-am ales. EU îi voi arăta cât va trebui să sufere pentru Numele Meu. EU îl voi trimite la neamuri, iar aceştia îl vor dispreţui cât vor putea, şi totuşi el va purta Numele Meu.“

Pavel a mers în pustiu; el a rămas acolo trei ani şi jumătate în Arabia până ce toate ştiinţele .religioase au fost îndepărtate de la el, până ce el a acceptat Cuvântul, devenind una cu acesta, şi astfel un prizonier al lui Isus Hristos. Apoi s-a întors în lanţurile dragostei. „Toată cunoştinţa mea de la seminar s-a dus! Eu sunt un prizonier al lui Isus Hristos. (Amin!). Filimon - fratele meu, şi cu mine suntem prizonieri a lui Isus Hristos. Eu pot să vorbesc numai ceea ce îmi spune El.“ 

Dumnezeu are nevoie azi de prizonieri, care se predau voluntari Cuvântului Său şi voii Sale. Asta s-a întâmplat cu Pavel. Indiferent câtă cunoştinţă şi-a însuşit, totuşi el L-a cunoscut pe Dumnezeu numai prin descoperire. Da. Cunoştinţa lui a dispărut de pe tablou, când a venit descoperirea, pe care este zidită Biserica Lui. 

Fiţi atenţi, el era o sămânţă aleasă dinainte. Numai Duhul Sfânt vă arată cine este El. Oamenii Îl împart în Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Dar Duhul Sfânt Îl va descoperi ca Dumnezeu, Domnul cerului, care este descoperit. Acesta este El! Acum fiţi atenţi: nu prin prooroci, nu prin regi, nu prin altceva, dar aici era Dumnezeu descoperit de prima dată în Hristos, în plinătatea dumnezeirii, care devenise trup omenesc. Aceasta este descoperirea. Eu voi cânta acum o strofă.

Naţiunile se rup; Israelul s-a trezit;

Semnele, pe care proorocii le-au prezis; 

Zilele neamurilor sunt numărate, 

Îngreunate cu frică, 

Întoarceţi-vă, o voi cei răspândiţi, la moştenirea voastră.

Ziua mântuirii este aproape; 

Inimile oamenilor se cutremură de frică;

Fiţi plini de Duhul, ţineţi-vă lămpile voastre pregătite şi curate; 

Priviţi în sus, răscumpărarea voastră este aproape. 

Proorocii mincinoşi mint; ei tăgăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu, 

Că Isus Hristos este Dumnezeul nostru; 

Această generaţie calcă în picioare descoperirea lui Dumnezeu, 

Dar noi păşim pe calea apostolilor.

Ziua răscumpărării este aproape; 

Inimile oamenilor se pierd de frică;

Fiţi plini de Duhul, ţineţi-vă lămpile împodobite şi curate;

Priviţi în sus, răscumpărarea voastră este aproape. 

Primeşte descoperirea, frate. Această generaţie calcă în picioare descoperirea lui Dumnezeu. Asta o fac proorocii falşi. După roadele lor îi veţi recunoaşte. Ei sunt o încrucişare. Ei au fost născuţi într-o organizaţie, în loc de Cuvântul lui Dumnezeu şi în descoperirea lui Dumnezeu, în care El Se descoperă pe Sine în Hristos, care este Cuvântul.

Încă o dată: priviţi această sămânţă aleasă dinainte. Duhul Sfânt vă arată cine este El, nici un prooroc sau rege nu poate arăta aceasta. Aici este Dumnezeu descoperit în trup. Aici este plinătatea. EL este descoperit pe deplin şi făcut de cunoscut lumii.

Priviţi înspre muntele schimbării la faţă, când însuşi Dumnezeu a depus mărturie: „Acesta este Fiul Meu. Pe El să-L ascultaţi.“ Acolo stătea Moise, care reprezenta legea. Acolo stătea Ilie, care-i reprezenta pe prooroci. Dar ei au trecut şi El a spus: „Acesta este Fiul Meu; pe El să-L ascultaţi.“ Trei lucruri au fost reprezentate acolo: legea, proorocii şi Hristos. Dumnezeu a zis: „Acesta este El.“ Dumnezeu era descoperit pe deplin, dar nu în prooroci şi nici în lege, ci în Hristos.

Hristos are milă. Legea v-a pus în închisoare, dar nu putea să vă elibereze. Proorocii puteau să vă condamne conform dreptăţii lui Dumnezeu şi să prevestească moartea. Aşa este. Dar Isus este .dragostea lui Dumnezeu şi descoperirea, ca să vă facă de cunoscut, că voi sunteţi o sămânţă aleasă dinainte şi faptul că El v-a chemat. „Acesta este El; pe El să-L ascultaţi.“ Plinătatea lui Dumnezeu este descoperită. Această taină ascunsă este acum dezvăluită, anume că Dumnezeu este descoperit. Dumnezeu şi omul au devenit Unul prin Unsul, Hristos. Ce înseamnă Hristos? Unsul. Cel uns cu plinătatea dumnezeirii în trup. Oh! Cum pot oamenii să se îndoiască de acest adevăr? 

Moise L-a avut parţial, David L-a avut tot parţial, aici El este descoperit în plinătate: însuşi dumnezeirea stătea acum pe pământ Dumnezeu, în plinătatea Sa, pentru a muri pentru păcatele lumii, pentru a aduce o viaţă sfinţită în Biserica Sa, şi pentru ca El să aibă întâietatea deplină în Biserica Sa, pentru a confirma în aceste zile din urmă orice făgăduinţă pe care El a dat-o pentru timpul din urmă. 

Fiţi atenţi. De ce a fost descoperit Isus? pentru a-L arăta pe Dumnezeu. EL era Dumnezeu, El trebuia să fie. Nici un om nu putea să ocupe locul acesta. Nici un prooroc nu putea să moară ca jertfă. EL era Dumnezeu. EL era Dumnezeul proorocilor. EL era în prooroci. EL era în împăraţi. EL era în istorie. EL era Cel ce urma să vină; EL era Cel ce este; şi El este acelaşi în aceste zile, ieri, azi şi în veci. Pentru scopul acesta a fost El descoperit. Din planul acesta, făcut în Sine, El a construit o Biserică. EL, plinătatea lui Dumnezeu, a voit să împlinească fiecare Cuvânt promis al lui Dumnezeu în aceste zile din urmă, în care El să primească întâietatea în Biserica Sa, poziţia şi locul cuvenit în Biserică. Isus a spus: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu, şi lucrări mai mari, pentru că Eu mă duc la Tătăl Meu.“ Vedeţi voi? Acesta a fost planul Său. Acolo era descoperirea.

Azi El doreşte să aibă pe cineva, care s-o mărturisească. Vedeţi, Isus a cunoscut totul; EL era aşa de desăvârşit şi născut pentru timpul potrivit, încât Dumnezeu putea să se exprime în fiecare mişcare, pe care o făcea El. EL era descoperirea lui Dumnezeu, Dumnezeu descoperit. Apoi, el a sfinţit prin Duhul şi prin sângele Lui o Biserică, pentru a împlini fiecare făgăduinţă dată de El pentru timpul acesta.

Acum este uşor să te întorci şi să culegi tot ce au lăsat alţi bărbaţi pentru aceste zile din urmă, iar prin Duhul Sfânt să fie descoperită taina întreagă a celor 7 peceţi. O vedeţi acum? EL se aduce la exprimare. Acesta este planul Lui. Pentru aceasta a murit El. Aceasta este partea a doua a triplei Sale descoperiri. Prima dată s-a descoperit în Hristos, iar apoi S-a descoperit în Biserica Sa. Hristos era Cuvântul, iar Biserica devine Cuvântul dacă aceasta permite ca Cuvântul să treacă prin sine.

Dar dacă ei permit să primească o denominaţiune amestecată, atunci cum poate Cuvântul să intre la ei? Ei fac atunci scurt circuit, pentru că siguranţa lor s-a ars. Dacă însă curentul poate curge neîngrădit (Cuvântul lui Dumnezeu) atunci este adus la exprimare. „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.“ În aceste zile din urmă trebuie să se întâmple: „Iată Eu vă trimit pe proorocul Ilie, el va întoarce inimile copiilor la credinţa părinţilor.“ 

Apoi va veni un timp în care El se va descoperi în plinătatea Sa de Dumnezeu prin Biserica Sa un timp în care El va avea întâietate în Biserica Sa. Mai întâi a fost Unsul, apoi poporul uns, pentru ca Mireasa unsă să fie readusă la Mire. Prin ce a fost aceasta unsă? Acceptând ceea ce a respins Eva (şi Adam), care se întoarce la ungerea Cuvântului, pentru că El a spus: „Cuvântul Meu este Duh.“ Vedeţi voi? Uns cu Cuvântul. EL se întoarce, iar ceea ce a respins Eva, acceptăm noi. Vedeţi cum s-a întors această stare amestecată la fel cum a fost la Eva.

Dumnezeu i-a spus Evei: „Să nu faci asta, să nu faci cealaltă.“ Dar satana a zis: „Oh, ştii tu …“ Ea s-a întors şi l-a ascultat pe el. Dar Eva din zilele de pe urmă nu o va face, pentru că ea este aleasă dinainte ca să n-o facă. Da, Dumnezeu va avea grijă. EL a spus că Biserica Sa va sta acolo fără pete şi zbârcituri. Ea va sta în slava Sa, ca Cuvântul Său descoperit. Mireasa va fi un semn pentru lume, pentru ca să vadă şi să spună: „Bine …“ Restul lumii va spune: „O, aceasta este o grupare fanatică. Ei nu fac parte din gruparea noastră.“ Eu ştiu că aceasta este bine. Mireasa face parte din gruparea de sus. 

Un bărbat m-a întrebat (stăteam şi discutam cu el): „Acum, din care denominaţiune faci parte?“ 

Eu am spus: „Din nici una.“

„Ce?“ 

„Din nici una“, am spus eu, „eu fac parte dintr-o Împărăţie.“

„Dar poţi să te ataşezi (să intri) în aceasta?“

„De această Împărăţie nu poţi să te ataşezi; într-asta eşti născut.“ 

„Ce fel de Împărăţie este aceasta?“ 

Eu am spus: „Trupul tainic al lui Isus Hristos. Printr-un singur Duh suntem născuţi în acest trup născut prin Duhul Său, atunci aparţinem de această Împărăţie.“ Acolo nu mai suntem americani; nu suntem germani; noi nu suntem altceva decât creştini. Noi suntem bazaţi şi umblăm în Duhul, noi umblăm în Duhul dragostei (departe de lucrurile lumii) şi suntem sclavi, pentru că ne-am dezis de dreptul nostru faţă de lume, iar pentru aceasta am dobândit o comoară scumpă; noi mergem într-acolo şi permitem Duhului Sfânt să se descopere.“ Aceasta este Biserica Sa adevărată. Asta suntem noi cu toţii, dacă ne părăsim pe noi înşine şi-L slujim pe Dumnezeu după Cuvântul Lui, şi nu după ceea ce spune vreo mărturisire învăţată. 

Priviţi, Unsul, Hristosul însuşi este făcut aici de cunoscut. De ce? EL are întâietatea. EL este Dumnezeul descoperit pe deplin în Isus Hristos. Taina cea mare a lui Dumnezeu în descoperirea Sa, această lumină mare a descoperirii, a orbit de fiecare dată cunoştinţa acestei lumi. 

În zilele lui Isus Hristos (când El mai era aici pe pământ) i-a orbit pe mulţi. Ei spuneau: „TU singur Te faci Dumnezeu. TU Te pui deopotrivă cu Dumnezeu.“ EL nu a fost pus doar la egalitate cu Dumnezeu, El era însuşi Dumnezeu. Vedeţi, ei nu pricep aceasta.

Apropo, am auzit odată nişte necredincioşi zicând că Isus nu ar fi spus niciodată, că El ar fi cu adevărat Fiul Lui Dumnezeu. Dar desigur că El a spus-o. Numai că voi nu vă cunoaşteţi Biblia.

Ce a spus El femeii de la fântână? Şi ce i-a spus ea Lui?

„Eu ştiu când vine Mesia, iar dacă va veni, El ne va spune toate aceste lucruri.“

EL a zis: „EU sunt, Cel ce vorbeşte cu tine.“ Asta i-a spus-o El şi lui Pavel.

Dar acum Biserica are întâietate. Taina cea mare a lui Dumnezeu a orbit de fiecare dată cunoştinţa lumii. Ei nu pot s-o priceapă. Ei pur şi simplu nu o înţeleg. Satana nu o înţelege. Niciunul din ceilalţi nu o înţeleg; numai cei aleşi dinainte vor înţelege că Dumnezeu şi Hristos sunt Unul. Ei întotdeauna vor să facă trei din El. 

Priviţi aici. Punctul următor Hristos Cel descoperit în voi, este nădejdea slavei. Dumnezeul Cel atotputernic este descoperit în Hristos; acum Hristos este descoperit în voi. Ceea ce a fost taina cea mare a lui Dumnezeu, taina cea mare ascunsă în Sinea Lui, a fost pusă acum în inimile credincioşilor, care sunt trupul lui Hristos. Ceea ce a fost odată taina cea mare a lui Dumnezeu în gândul Lui, înainte de întemeierea lumii, a fost acum descoperit. Închipuiţi-vă numai aceasta! Eu sunt sigur că nu puteţi înţelege aceasta. Eu nu văd nici o posibilitate ca s-o cuprind, tot aşa nici voi.

Însă taina cea mare a lui Dumnezeu, pe care Dumnezeul cel veşnic a ţinut-o ascunsă, a fost acum descoperită în Isus Hristos şi a fost prezentată în Biserica Sa. Ceea ce a fost în gândul lui Dumnezeu, acum este în trupul lui Hristos, care face de cunoscut Miresei Sale, dragostea Sa şi îi şopteşte tainele Sale. Voi ştiţi cum povestiţi soţiei unele lucruri sau miresei, pe care vreţi s-o luaţi de soţie. Voi o iubiţi atât de mult, încât îi şoptiţi tainele din apropiere şi vă iubiţi. Voi ştiţi ce este. Aceasta o face şi Dumnezeu Hristos cu Biserica Sa. EL vă face de cunoscut tainele. Nu oricărei fete sau femei, ci numai Miresei Lui. Aşa este. 

Dumnezeu ne-a dat descoperirea tainei Sale prin har. Eu sper că voi nu credeţi că aceasta este adresată personal doar unui grup de oameni, ci Dumnezeu împarte taina cu întreaga Lui Biserică dacă ei o vor accepta. Asta nu se referă doar la mine şi la voi, ci se referă la întreaga Biserică, în care El doreşte s-o descopere. Voi spuneţi: „Dar de ce nu vor ei s-o accepte?“ Ei nu pot s-o accepte. EL a spus aceste lucruri. Cum ar putea s-o facă? Isaia a spus că ei nu vor vedea. 

Proorocul Pavel a spus: „În zilele de pe urmă oamenii vor fi mândri, vor iubi mai mult lumea decât pe .Dumnezeu; ei vor fi vânzători, batjocoritori, fără frâu, plini de ură. Vor avea o formă de evlavie şi tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu. De la astfel de oameni să vă îndepărtaţi, pentru că ei umblă din casă în casă pentru a înşela femeile uşuratice, care poartă pantaloni scurţi şi îşi taie părul şi multe altele." Ei spun: „E bine şi aşa. Cei de la adunarea aceea sunt nebuni. Nu-i ascultaţi.“ Ei nu sunt niciodată în stare să ajungă la deplina cunoştinţă a adevărului. 

Oamenii se împotrivesc ca Iane şi Iambre lui Moise. Ei sunt în stare să construiască o biserică şi să strângă un număr de oameni. Dar nebunia lor va fi dată pe faţă, când Isus îşi va lua Mireasa Lui şi o va prezenta, spunând: „Iată, aceasta este“, apoi va pleca cu ea. Aşa este. Nebunia lor va fi dată pe faţă. 

Priviţi încoace. Descoperirea acestei taine le-a fost transmisă prin harul Său. Atunci când veţi primi această mare descoperire a tainei dezvăluite, atunci vă veţi dezice de toate lucrurile lumii.

Acum vreau să revin la ceva. Eu nu am vrut s-o spun, dar vreau să arăt înspre aceasta doar se înregistrează. Această bandă merge în toată lumea. Voi femeilor, care pretindeţi că aţi primit botezul cu Duhul Sfânt, nu aveţi curajul să lăsaţi părul vostru să crească în voie, în timp ce Biblia condamnă ceea ce faceţi voi, şi spune că este o onoare înaintea lui Dumnezeu de a purta părul lung! Biblia spune, că dacă o femeie îşi taie părul scurt, îşi dezonorează capul, iar la unii a devenit obicei, ca femeile să se roage cu părul scurt. Ele poartă pantaloni lungi şi scurţi. Biblia spune că orice femeie care poartă haine bărbăteşti, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu, murdară ca o baie nespălată. Aşa ceva este pentru Dumnezeu un miros neplăcut. Apoi voi încercaţi să vă rugaţi şi să aduceţi rugăciuni în starea aceasta. Dumnezeu respinge aşa ceva şi Îşi întoarce faţa. Aşa este. 

„Acum“, ziceţi voi, „un moment, frate Branham, tu vorbeşti acum despre Vechiul Testament.“ EL este acelaşi ieri, azi şi în veci. EL este descoperirea desăvârşită şi deplină a lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu spune cândva ceva, El nu o mai poate schimba niciodată. Legea a fost întărită, nu schimbată. EL întăreşte întotdeauna Cuvântul Lui, dar nu-l schimbă. 

„Cine trăieşte în curvie, este vrednic de moarte“, în Noul Testament. EL întăreşte spunând: „Cine priveşte o femeie şi o doreşte …“ EL nu a schimbat legea poruncii niciodată, El a întărit-o. „Sfinţeşte ziua Sabatului!“ Aceasta era o zi din săptămână acum a întărit-o. Noi avem odihnă dacă rămânem în Duhul lui Dumnezeu.

„Cuvânt cu Cuvânt, rând cu rând; aici puţin şi acolo puţin; ţineţi-vă de ceea ce este bun. Prin oameni cu buze bâlbâitoare şi în alte limbi voi vorbi acestui popor.“ Aceasta este odihna. Aceasta este înviorarea din prezenţa Domnului. Totuşi ei nu vor să asculte, scutură din cap şi pleacă la denominaţiunea lor. Aceasta este înnoirea lărgirea Sabatului este valabil şi pentru sabatişti. EL nu schimbă nimic. EL întăreşte.

Puteţi să recunoaşteţi acum, de ce este respins mesajul sfârşitului? Aceasta nu va fi o denominaţiune, ci descoperirea tainei Sale. Nu o denominaţiune, ci descoperirea. Pe Dumnezeu nu-L aflăm în denominaţiuni. EL este cunoscut prin descoperire. 

Vedeţi, Dumnezeu este în trupul Său Hristos, iar Hristos este în trupul Său Mireasa. Dumnezeu descoperit în Hristos, descoperit în Mireasă. Aşa cum Dumnezeu a luat o soţie din trupul lui Adam, iar aceasta a căzut, tot astfel Dumnezeu a luat din trupul lui Hristos carnea Sa, trupul Său, care este Cuvântul Lui, a scos Mireasa afară care nu va cădea prin dogmele denominaţiunilor. Nu, ci ea se întoarce înapoi la Cuvântul nefalsificat al lui Dumnezeu, care este descoperit. Eu sper că fiecare bărbat şi femeie care aude această bandă, o va înţelege. Mireasa este a doua Evă, dar ea nu rupe credincioşia şi nu-şi murdăreşte haina curăţiei şi a sfinţeniei faţă de Mirele ei. Ea va sta pe acest Cuvânt, indiferent ce vor zice alţii, care sunt membri şi aderenţi ai tuturor mişcărilor ecumenice. 

Ei vor începe în curând să-i prigonească pe adevăraţii credincioşi şi le vor închide locaşurile. Voi puteţi s-o vedeţi de acum. Comunităţi ca aceasta, care nu fac parte dintr-o denominaţiune, locaşurile lor vor fi folosite ca depozite de mărfuri. Dacă cineva se va ruga pentru un om, care nu face parte din mişcarea ecumenică, va fi împuşcat pe loc. Ei au luat deja hotărâri în sensul acesta. Predicatorul cel mai mare al lutheranilor a spus-o. Lucrurile sunt deja aici. Voi puteţi s-o citiţi în revistele voastre. Aşa este.

Să nu vă interesaţi de cele spuse de ei; această Biserică va rămâne cu adevărat în lumină. Ea a dovedit-o deja atunci şi ea o va face din nou, în ciuda tuturor lucrurilor. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Toate mişcările ecumenice şi cele asemănătoare vor trece. Dar aceasta va sta acolo, fără pată şi zbârcituri. Acesta este adevărul. 

Observaţi, Dumnezeu este descoperit în trupul Lui în Hristos. Vedeţi acum această lucrare triplă? Hristos este în trupul Său Biserica confirmând Cuvântul făgăduit, aşa cum a făcut-o Dumnezeu prin Hristos. „Cine Mă poate dovedi de vreun păcat? Dacă Eu fac lucrările Tatălui, atunci unde am dat greş? Acum, voi bărbaţilor care spuneţi că voi le faceţi voi denominaţiunilor arătaţi! Arătaţi-Mi unde am dat greş de a fi Mesia. Arătaţi-Mi ce semne nu am făcut, despre care Dumnezeu a vorbit că le va face Mesia şi pe care Eu nu le-am împlinit.“ Vedeţi voi? Era Dumnezeu în trupul Lui. 

Hristos a spus: „Lucrările pe care le fac Eu, să le faceţi şi voi.“ Vedeţi, este acelaşi Dumnezeu. „Lucrările pe care le fac Eu, să le faceţi şi voi, chiar şi mai mari, pentru că Eu mă duc la Tatăl Meu.“ Biserica va fi un timp mai lung aici în lumină! 

EL confirmă Cuvântul Său promis, aşa cum Dumnezeu împlineşte făgăduinţele Sale în trupul lui Hristos, tot aşa Hristos face aceleaşi lucrări în trupul Său Biserica. EL face de cunoscut taina Sa Pomului Mireasă în acest timp al sfârşitului; EL produce roade, care de la început erau în acest pom. 

Vedeţi, pomul a produs mai întâi o creangă pe lutherani. Dar ce s-a întâmplat? Când pomul a crescut mai departe, a apărut şi rodul. Dar ei au format o denominaţiune. Dar Grădinarul a trecut pe acolo (Tatăl Proprietarul) şi l-a tăiat spunând: „Este uscat.“ Au ieşit cei din timpul lui Wesley, ei au făcut un nou început. Dar ce s-a întâmplat? Şi rodul acesta se uscase, şi astfel El a tăiat şi această creangă care era moartă.

Acum aş vrea să ştiu ceva. Eu citesc de 33 de ani istoria Bisericii. Arătaţi-mi un loc unde o comunitate s-a organizat şi nu a murit pe loc. Arătaţi-mi un loc unde una dintre ele a înviat din nou; în afară de publicarea unor cifre şi lucruri statistice dar nu a existat niciodată vreo înviere. Aşa ceva nu există; ea va dispare de tot. 

Ce a făcut deci Grădinarul? EL a trecut pe acolo şi a tăiat. Pomul a adus roadele unei denominaţiuni (lămâi pe un portocal), de aceea l-a tăiat. Dar unde este inima pomului? Exact la mijloc. EL a tăiat crengile, până sus la vârf. EL are o sămânţă acolo jos în rădăcini, ca un pom sădit lângă apă. El primeşte legea şi dragostea lui Dumnezeu în inima sa, şi el trebuie să fie ca un pom sădit lângă un râu (Psalmul 1) frunzele lui nu se veştejesc, iar crengile lui aduc rodul la timpul potrivit. Unde se coc roadele lui mai repede? în vârful pomului. De ce? Lumina ajunge mai întâi la vârf. Amin. Aşa este. Exact în vârful pomului aduce El rodul Pomului Mireasă în aceste zile din urmă. 

Acum amintiţi-vă, că El este acest Pom al vieţii, opus pomului cunoştinţei (sămânţa şarpelui). EL este o altă sămânţă, sămânţa femeii, Pomul vieţii din grădină. Cine îşi întinde mâinile lui şi atinge acest Pom, acela va mânca de la El şi va trăi în veci. EL este singurul Pom de la care puteţi lua şi veţi trăi în veci. Cuvântul Lui este viaţă, iar acest Cuvânt (Cuvântul pe care Eva l-a respins în grădina Eden) acest Cuvânt este Hristos descoperit. Când a venit El pe pământ, El era Pomul vieţii. Credeţi voi aceasta? Dar ce a făcut Roma? EL trebuia ucis. EL a fost atârnat pe lemnul blestemului („blestemat să fie cel ce este atârnat pe lemn“). EL devenise un blestem pentru omenire. Dar prin aceasta El a produs un Pom Mireasă, acesta va fi Pomul vieţii care va fi restituit pentru El ca Mire şi Mireasă în grădina Eden. O, slavă lui Dumnezeu! Prin acelaşi Cuvânt este descoperit acelaşi Dumnezeu ca Mire şi Mireasă. Acelaşi Pom Mireasă este descoperit din nou. 

Este aşa de mult de spus despre aceasta, noi am putea continua. Priviţi Pomul din grădină, trupul lui Hristos, descoperă acum taina Sa acestui Pom Mireasă, care este răscumpărat prin Hristos, prin al doilea Adam (credeţi că El a fost acesta?). EL pleacă înapoi în patria Eden cu soţia lui căzută El a răscumpărat-o din nou acasă. Este Hristos, care duce azi Biserica (Mireasa Lui) înapoi. Vedeţi acum tripla taină? Dumnezeu este descoperit în Hristos; Hristos este descoperit în Biserică; totul la un loc readuce pe originalul Adam şi Eva înapoi soţ şi soţie, care sunt una, care sunt din acelaşi sânge şi din acelaşi Duh.

Biserica este sângele lui Hristos prin Duhul, pentru că viaţa este în sânge. Prin botezul cu Duhul Sfânt, noi suntem botezaţi în trupul Lui; prin aceasta noi suntem recunoscuţi ca Trupul Lui, carnea Lui şi Cuvântul Lui. Denominaţiunile nu vor recunoaşte asta niciodată; este o descoperire. Mireasa însă o ştie. Tot aşa şi Eva a ştiut-o, dar ea a căzut; dar Eva de azi o ştie şi nu va cădea. Ea este aleasă dinainte pentru a nu cădea. Ea nu va da greş. Ea este aleasă dinainte. „Ferice de omul căruia Domnul nu-i socoteşte păcatul.“ Voi predicatori, ştiţi despre ce vorbesc. „Ferice de omul, căruia Domnul nu-i socoteşte păcatul“ asta a spus-o David. 

Vedeţi, noi suntem răscumpăraţi de El; noi ne ducem acasă în viaţa veşnică într-un trup omenesc, noi mâncăm, noi bem, noi trăim în veci. Isaia a spus: „Ei construiesc case şi le locuiesc, şi sădesc vii, şi mănâncă rodul lor.“ Ei nu vor construi pentru ca altcineva să locuiască acolo. Ei nu se vor strădui zadarnic, iar copiii lor vor trăi acolo. Ei vor construi şi vor rămâne acolo. Amin. Ce este? Mireasa merge înapoi cu El, răscumpărată, pentru a fi din nou Adam şi Eva, ca la început. Ei privesc înapoi la cruce şi văd, că moartea a fost deja plătită. Acum noi suntem înviaţi prin credinţă împreună cu El, noi şedem chiar acum în locuri cereşti şi privim înapoi, spre Cel ce ne-a răscumpărat; noi aşteptăm ca Mirele să vină, pentru a merge cu El acasă.

Planul triplu al lui Dumnezeu a fost în Adam şi Eva, descoperit în fiecare prooroc în decursul tuturor epocilor, prin Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce va veni. EL este descoperirea deplină, dezvăluirea Cuvântului. Adam şi Eva se duc acasă ei sunt răscumpăraţi. Dumnezeu se face de cunoscut. Acolo El va şedea pe tronul lui David. Aşa este? El va paşte toate neamurile cu un toiag de fier. El va fi un pom de fiecare parte, iar frunzele vor sluji neamurilor pentru vindecare. Regii îşi vor aduce slava lor acolo. Nimic necurat nu va intra vreodată acolo. Muntele Sionului va fi zi şi noapte în lumină, iar răscumpăraţii vor umbla în această lumină! O, Aleluia! 

Gândiţi-vă numai, nu este o istorioară mistică; nu este vreo închipuire teologică; este o descoperire a lui Isus Hristos prin Cuvântul Său, care străluceşte peste orice şi în celelalte epoci a fost adevărat! Acesta este adevărul din epoca aceasta. Chiar şi aici a devenit adevărat. Este adevărat pentru mine şi este adevărat pentru voi, pentru fiecare bărbat şi fiecare femeie, care posedă această descoperire. Amin. 

Vedeţi, dacă Dumnezeu vi se face de cunoscut şi viaţa Lui curge prin voi, atunci sunteţi prizonierii Lui. Voi sunteţi prizonierii dragostei Lui. Lumea va râde, va batjocori şi va spune: „Ieşiţi afară.“ Voi puteţi să vă duceţi, dar voi sunteţi prizonieri. 

Vedeţi, voi sunteţi prizonieri ai lui Hristos. Alţi oameni pot fuma, bea şi să continue astfel dacă vor, ei se pot numi liniştiţi creştini, diaconi sau chiar predicatori; dar nu voi, voi sunteţi prizonieri. Voi sunteţi prizonieri ai Cuvântului. 

EL descoperă taina Sa Pomului Mireasă, care a fost răscumpărată prin Isus Hristos, al doilea Adam; ei pleacă acasă, pentru a fi aduşi înapoi în Edenul original, liberi de moarte, boală, grijuri şi ruşine; ei se întorc înapoi cu viaţă veşnică. Ascultaţi bine. Aşa de mulţi oameni au o poziţie şi o concepţie falsă. Ei îi aduc pe oameni la creştinism sub dominaţie, dar aceasta nu este deloc în gândul lui Dumnezeu. Voi spuneţi: „Noi am întors oameni la creştinism şi domnia Sa.“ 

Dar aceasta nu este corect. „Bine, ei nu mai au voie să bea, şi nu mai au voie să mintă.“ 

Ştiţi voi că mahomedanii îi pot pune pe creştini în umbră? Ştiţi voi că păgânii din Africa (negrii) au legi în triburile lor care depăşesc ceea ce puteţi prezenta voi ca creştini? Eu am fost în tribul Shungai. Dacă o fată la o anumită vârstă nu este încă măritată, ea trebuie să părăsească tribul şi să-şi şteargă însemnele tribului. Ea se duce la oraş şi devine o muncitoare. Înainte de căsătorie, ea trebuie să se supună controlului ginecologic. Dacă este vinovată de vreo relaţie sexuală cu vreun bărbat, ea trebuie să spună cine este respectivul, apoi amândoi sunt condamnaţi la moarte. 

O, ei îi pot depăşi pe aşa-zişii creştini. Ce s-ar întâmpla, dacă s-ar aplica acest tratament aşa-zişilor creştini? Nouăzeci şi nouă la sută ar muri înaintea răsăritului soarelui; bărbaţi şi femei. Voi ştiţi că este aşa. 

Poate voi spuneţi: „Bine, dar eu sunt curat.“ 

„Cine priveşte o femeie şi o pofteşte, a curvit deja în inima lui.“ Acum, cum gândiţi asupra lucrurilor? Cum gândeşti tu soră, când te prezinţi astfel în faţa unui bărbat? Tu eşti vinovată de curvie.

„O, dar totul este în ordine“, spune predicatorul, pentru că el se teme să v-o spună de ce? Conducătorii denominaţiunii lui îl vor arunca afară dacă ar îndrăzni să spună ceva. Ei sunt o încrucişare. Ei nu primesc Cuvântul. Dar Cuvântul spune că este adevărat. Isus a spus că este adevărat, iar El este Capul. 

Dar fiţi atenţi, Dumnezeu se face de cunoscut. Noi nu trebuie să-i chemăm pe oameni la creştinism ca să-i dominăm, ci prin descoperirea lui Hristos în voi, aşa cum Dumnezeu era în Hristos. Aşa cum Dumnezeu era în Hristos, aşa este Hristos în voi. Ceea ce Dumnezeu a făcut în Hristos, face Hristos în voi. Semnele pe care Dumnezeu le-a făcut în Hristos, le face Hristos în voi. O, nu este minunat? Eu iubesc aceasta. 

Isus a spus: „În ziua aceea (aceasta este ziua) în ziua aceea (în care descoperirea este făcută de cunoscut) veţi recunoaşte că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; Eu în voi şi voi în Mine când descoperirea are loc. În ziua aceea veţi recunoaşte că Eu şi Tatăl suntem Una. EU sunt în Tatăl, iar Tatăl este în Mine. Atunci când descoperirea va veni, atunci Eu sunt în voi, iar voi sunteţi în Mine.“

Pentru că Isus era Cuvântul lui Dumnezeu, El a confirmat aceasta. Dacă El nu ar fi fost Cuvântul, atunci El nu ar fi descoperit Cuvântul. Poate că El ar fi fost un teolog mare. Dar acesta nu ar fi fost Mesia cu adevărat, pe care lumea L-a aşteptat. Poate că ar fi fost unul, pe care ei îl caută astăzi: cineva care-l depăşeşte pe Billy Graham, cineva care arată organizaţiilor, de exemplu baptiştilor, unde stau ei acum, pentru ca s-o ştie. După aşa ceva privesc ei. Dar Biserica priveşte în smerenie după semnul Dumnezeului Celui viu Hristos. 

Isus nu era un teolog mare. EL era un cetăţean normal, fiul unui tâmplar, cum Îl numeau oamenii. EL umbla prin mijlocul lor şi spunea: „Este cineva printre voi, care poate să-Mi arate ce prezice Biblia pentru Mine şi nu am făcut?“ 

Astfel Biserica poate face azi acelaşi lucru. Ceea ce a făcut Hristos, face acum Biserica. „În ziua aceea veţi recunoaşte că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; Eu în voi şi voi în Mine.“

Acolo vă duceţi. Noi călătorim spre Sion. Încotro? În împărăţia Lui. „În ziua aceea veţi recunoaşte, că Eu sunt în voi.“ 

Priviţi încoace. Aici este ceva minunat. Eu nu vreau să scăpaţi aceasta. Acum voi toţi care ascultaţi aceste benzi, afară în junglă şi oriunde le ascultaţi, fiţi atenţi. „Aşa cum M-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi Eu, a spus Isus.“ Acum priviţi, Tatăl care L-a trimis, a mers cu El pentru a Se dovedi ca adevărat, pentru că El era Cuvântul. Acelaşi Isus, care vă trimite pe voi, merge cu voi şi este în voi, pentru a-L confirma pe acelaşi Dumnezeu. „Aşa cum M-a trimis Tatăl (Eu trăiesc prin Tatăl) aşa vreau să vă trimit Eu, iar voi veţi trăi prin Mine.“ Ce este El? EL este Cuvântul. Voi trăiţi prin Cuvânt. O, cum aş lua de aici un text pentru a predica de aici câteva ore! 

Observaţi. „Tatăl care M-a trimis“ mergea cu El. Isus, care ne trimite, merge cu noi. „Peste puţin timp lumea nu Mă va mai vedea, însă voi Mă veţi vedea, pentru că Eu (Eu, persoana Isus) voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii. Lucrările pe care le fac Eu, trebuie să le faceţi şi voi.“ Acum întoarceţi-vă şi vedeţi ce a făcut El; apoi priviţi ce faceţi voi, şi faceţi comparaţia. 

„Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi la venirea Fiului Omului.“ Şi „cum a fost în zilele lui Lot“ aşa ca în vremea noastră. Billy Graham şi Oral Roberts se duc în „Sodoma“ pentru a predica sodomiţilor, pentru a orbi ochii lor pentru Evanghelie. Un Înger (un mesager) a rămas la Avraam şi la gruparea aleasă. Ce fel de semn a făcut El şi cum L-a numit Avraam? Elohim, Dumnezeu descoperit în trup. Isus a arătat, că El însuşi (Dumnezeu în El) va fi descoperit în Mireasa Sa în zilele de pe urmă. Oh, .asta nu are sfârşit. Este de fapt o descoperire a lui Dumnezeu. Este ceva veşnic. Totul se mişcă înainte, în continuu, fără încetare.

Atunci va fi ca la primul Adam şi la prima Evă (înainte de a-i despărţi păcatul şi moartea de Dumnezeu), Hristos a răscumpărat prin viaţă pe Mireasa Sa de la moarte şi este acum pe drumul de întoarcere în Edenul original, aducând pe Mireasa Sa din nou în comunitate cu Dumnezeu, ca soţ şi soţie în grădina Eden: Hristos şi Mireasa.

În ziua aceea, împărăţia va fi predată Tatălui pentru ca El să fie totul în toate. „În timp ce El vorbea, eu auzisem deja.“ David şi Hristos. Ca David, El şade pe tron şi este Împărat peste toată omenirea. „În timp ce ei se gândesc, Eu voi şti deja la ce se gândesc ei, înainte de a vorbi, Eu voi răspunde. Lupul şi mielul vor paşte împreună. Leul va mânca paie ca un bou. Ei vor mânca şi se vor culca împreună. Ei nu vor răni sau distruge nimic pe muntele Meu cel sfânt.“ Direct înapoi în Eden, aşa desăvârşit cum nu se poate altfel. Aceasta este tripla hotărâre. O, Doamne, ajută-ne s-o recunoaştem, ajută-ne s-o cuprindem!

Ascultaţi acum bine, continuăm mai departe: noi ne întoarcem la Edenul original. Apoi, suntem umpluţi cu El. Vedeţi, viaţa Lui este în voi. Atunci toată făptura voastră ar trebui să-L mărturisească pe El. Este ca şi cum ai lua viaţa dintr-un pom şi o introduci în altul. Dacă se scoate viaţa dintr-un păr şi o altoieşti într-un măr atunci acesta va produce pere. Trebuie să fie aşa, pentru că viaţa dinăuntru şi sâmburele este ale unui păr. În ordine. Atunci făptura voastră ar trebui să-L mărturisească pe El. 

Noi avem Numele Lui. Este aşa? Noi ar trebui să purtăm Numele Lui. Gândiţi-vă, noi suntem umpluţi (însărcinaţi) ca Mireasa Lui, umpluţi cu Duhul Lui. Oh! Biserica naşte copii, ea este umplută prin Duhul Său, cu Numele Lui (însărcinată), ea poartă Numele Lui, ea poartă viaţa Lui, ea produce semnele vieţii Lui, prin care întâietatea Lui devine vizibilă, dovada învierii Sale, care ne arată că El nu este mort în vecii vecilor. Aceasta este viaţa veşnică şi confirmă înaintea lumii că noi suntem vii în El! De unde o ştiţi? Pentru că sunteţi membrii unei biserici? nu, ci pentru că Hristos trăieşte în voi! Voi sunteţi aşa de umpluţi (însărcinaţi) cu Duhul Lui, încât sunteţi morţi pentru toate celelalte lucruri. Voi sunteţi legaţi de Evanghelie, legaţi de Cuvânt. Toţi copiii pe care îi naşteţi sunt la fel, pentru că sunteţi prizonieri ai Domnului.

Voi nu puteţi face compromis, pentru că sunteţi deja însărcinaţi. Minunat! Voi nu mai puteţi primi altceva. Timpul vostru plin de viaţă este închis pentru toate celelalte lucruri. Voi sunteţi deja ai Lui, prin alegerea dinainte. Această sămânţă trebuie să vină la viaţă. Lumea nu are acces acolo. Oh, cât aş vrea, să rămânem la aceasta cel puţin o oră! Eu sunt sigur că înţelegeţi totul. Voi aparţineţi lui Hristos şi numai Lui. Totul s-a încheiat deja; sămânţa a fost deja acolo. Când a fost aceasta depusă acolo? înaintea întemeierii lumii. EL ne-a ales dinainte pentru viaţa veşnică. Atâta timp cât este acest râu dătător de viaţă, această sămânţă este acolo, nici o altă sămânţă care doreşte să intre nu se poate menţine, aşa ceva nu se poate. Dacă prima sămânţă a intrat deja acolo, înseamnă că trupul s-a închis imediat; orice altă sămânţă a fost împinsă afară, iar voi aţi devenit prizonieri, înconjuraţi de Hristos, Hristos în voi. Viaţa Lui aduce dovada Lui, semnul Lui. Oh, priviţi, El face semnele vieţii Lui ca o dovadă a învierii Sale şi confirmă lumii această viaţă veşnică; El confirmă lumii că noi suntem vii în El. Închipuiţi-vă numai aceasta! Vii cu Dumnezeu, cu Răscumpărătorul nostru, care ne-a creat chiar pentru scopul acesta (Biserica), iar viaţa Lui creată este în noi. Moise putea să spună prin Cuvântul Domnului: „Să vină muşte la viaţă“, apoi au apărut muştele. EL poate să facă tot ce vrea. EL este Dumnezeu.

Exact acelaşi Dumnezeu (această viaţă creatoare înţelegeţi voi?) este în voi. Voi sunteţi prizonieri; voi nu puteţi vorbi atâta timp cât El nu spune: „Vorbeşte pronunţă Cuvântul“, dar după ce a fost pronunţat, este Cuvântul lui Dumnezeu. Acest Cuvânt a fost confirmat cu adevărat, iar Moise ştia că dacă acesta este pronunţat, trebuie să se împlinească. Vedeţi voi? Moise a luat un toiag şi a spus: „Să vină broaşte“, pentru că Dumnezeu a spus-o. „Să vină broaşte.“ Moise a transmis doar acest Cuvânt mai departe. Aşa este. Pretutindeni erau broaşte. De unde au venit broaştele? Nimeni nu ştie; acestea nu erau acolo mai înainte. Dar Dumnezeu-Creatorul, care lucra printr-un bărbat, a creat aceste vieţuitoare. Acelaşi Dumnezeu care crease prima broască, o poate crea şi pe a doua. EL a creat toate broaştele. Înţelegeţi ce vreau să spun? EL a creat prima veveriţă; EL poate chema la viaţă veveriţe unde nu este nici una. EL poate face tot ce vrea. EL este Dumnezeu! EL posedă viaţa. 

Dacă mă gândesc la aceasta, trebuie să mă cutremur. Oh, să mă duc cu El acasă, să fiu cu El în veci, în posesia vieţii Lui pentru veşnicie. Aceasta este taina puternică a dragostei descoperite, că Dumnezeu şi omul au devenit una. Înţelegeţi? Totul constă în faptul că Dumnezeu şi omul au devenit una. Dumnezeu şi omul au fost una acolo, la fel şi aici. Ce este aceasta? să fie umplut cu Duhul Lui, încât El să aibe toată întâietatea. Asta a vrut Dumnezeu, acesta este planul Lui, pentru ca El să fie în Hristos, iar Hristos să fie în noi, iar noi toţi la un loc să fim una prin Duhul Sfânt. Ceea ce L-a descoperit pe Hristos acolo, Îl descoperă şi aici puterea supranaturală creatoare. 

Acelaşi Dumnezeu care i-a spus lui Moise: „Să vină broaşte la existenţă“, Acelaşi poate să stea acolo şi să spună: „Această apă să se transforme în vin.“ Vedeţi voi? Amin. Aşa este? EL este acelaşi Dumnezeu; El nu se schimbă. EL este Dumnezeu în om. Aceasta este descoperirea Lui. Aceasta este ceea ce descoperă El. Aceasta este ceea ce vrea El să facă. Cuvântul lui Dumnezeu descoperă şi ne arată că omul nu poate crea (Dumnezeu este Creatorul) iar lucrarea Lui nu se înfăptuieşte prin oameni, ci prin Dumnezeu, Creatorul în om, care este acum Biserica Lui, care se îndreaptă spre cer, pentru a trăi cu El. Dumnezeu aduce la exprimare dragostea Lui pentru Biserică. 

Acum ascultaţi bine. Eu nu doresc să pierdeţi acest gând. Nici o altă biserică, nici un alt semn, nici o altă comunitate, nici un alt guvern, nici o altă mărturie, nici vreo altă mărturisire de credinţă, nici o altă denominaţiune nu va fi primită, în afara acestui adevăr. Acest adevăr este singurul recunoscut de Dumnezeu. Nici o altă comunitate, nici o biserică, nici o mărturisire de credinţă sau denominaţiune, absolut nimic; toate celelalte sunt moarte. Toate bucăţile străine trebuie îndepărtate de la lucrarea Lui, pentru ca Hristos să trăiască în voi şi să aibe întâietate. Să nu vă bazaţi pe lucruri din trecut aici este cineva care spune: „Dar organizaţia mea …“ şi asta trebuie îndepărtată. „Eu am doctoratul meu, eu ştiu aşa şi altfel.“ „Mama mea mă va numi fanatic.“ „Soţul meu vrea să port aceşti pantaloni scurţi“, şi asta trebuie lăsat. Trebuie tăiat totul, până ce rămâneţi doar voi singuri cu Hristos. Gândiţi-vă numai! 

Totul se întâmplă prin prezenţa vie a lui Hristos Cel viu, prin Cuvântul cel viu. Oh! Hristos cel viu, prezenţa vie, Cuvântul cel viu. Fiţi atenţi! Prin prezenţa Sa personală şi confirmarea Sa, El dovedeşte Biserica Sa nu membrii unui anume cult. EL nu a făcut-o nici în zilele lui Moise, El nu a făcut-o nici în zilele vreunui alt slujitor; doar abia la sfârşit, când a venit distrugerea. În zilele lui Lot nu erau membrii vreunei organizaţii, ci confirmarea Lui personală. Dumnezeu în trup (vedeţi voi?), o confirmare personală. 

Aduceţi-vă aminte! Gândiţi-vă, că sunt oameni născuţi prin Duhul Lui, într-un timp ca acesta, în acest secol mare al denominaţiunilor în care trăim noi, dar în care Dumnezeul cel viu confirmă Cuvântul Său cel viu. Această viaţă, care este în Cuvânt, este sâmburele din sămânţă (iar Cuvântul este sămânţa pe care a semănat-o Semănătorul) iar viaţa este Hristos, care prin Cuvânt este personal în voi, confirmând ceea ce voi nu puteţi face, dovedind că nu voi sunteţi cei ce lucrează, ci El personal. Voi deveniţi pentru El un sclav al iubirii, pentru a fi Mireasa Lui.

Mulţumire Dumnezeului celui viu, care a creat cerul şi pământul şi tot ce este înăuntru şi afară. Nu-i de mirare că El este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. EL care a fost, este şi care va veni; rădăcina şi vlăstarul lui David; Steaua dimineţii; EL este totul în toate. 

Prin prezenţa Sa în fiecare individ, cu o confirmare personală despre Sine, El se aduce prin voi la exprimare, o confirmare a descoperirii lui Dumnezeu. Vedeţi, totul se întâmplă în persoana individuală, nu într-un grup, într-un singur individ, nu într-un grup. Descoperirea Sa parvine la persoana individuală. Înţelegeţi asta? Nu cu metodiştii, nu cu grupul baptiştilor, nu cu lutheranii, nu cu .penticostalii, ci în persoane individuale. „EU voi lua pe unul şi voi lăsa pe celălalt. EU îi voi despărţi.“ Aşa este. „Doi vor fi pe câmp; EU îl voi lua pe unul, iar pe celălalt îl voi lăsa înapoi. Doi vor fi într-un pat. EU îl voi lua pe unul, iar pe unul îl voi lăsa.“ Nu este un grup. Este o confirmare personală pentru un copil al lui Dumnezeu umplut (însărcinat) cu Duhul Sfânt şi predat lui Dumnezeu în aşa fel, încât nu se mai interesează de altceva, iar Duhul Sfânt trăieşte viaţa Sa în persoana respectivă, parcurgând aceasta prin confirmarea personală a Cuvântului, care se aduce la exprimare, omului şi lumii. 

Cum poate lumea să treacă orbeşte pe lângă aşa ceva? La fel cum au trecut catolicii pe lângă sfântul Patric şi nu l-au recunoscut, până după moartea sa. Acelaşi lucru l-au făcut şi cu Martin ei nu au recunoscut lucrarea. Acelaşi lucru l-au făcut ei în toate timpurile. Ei au făcut-o şi cu Ioana d'Arc. Biserica catolică a ars-o ca vrăjitoare, pentru că era duhovnicească. După 150 de ani, ei au scos oasele acelor preoţi ucigaşi şi le-au aruncat în râu, pentru a se pocăi de faptă. Totul trece pe lângă ei şi nu observă nimic, până ce trece totul. Numai sămânţa aleasă dinainte o cuprinde, cei pe care Dumnezeu i-a ales dinaintea întemeierii lumii. Acelaşi lucru s-a întâmplat în zilele lui Noe. Acelaşi lucru s-a întâmplat în zilele lui Moise, în zilele lui Ilie, în zilele proorocilor, în zilele lui Isus şi aşa în continuare până în ceasul acesta. Persoana care este însărcinată de la sămânţa lui Dumnezeu cu acel Cuvânt care se confirmă, şi este predat voii lui Dumnezeu, încât Cuvântul şi numai Cuvântul se descoperă în această persoană în prizonierul Cuvântului (singular).

Să nu spuneţi: „Biserica noastră a făcut …“ Dar biserica nu are nimic de-a face cu aceasta. Este individual (singular), pentru o singură persoană. Iadul întreg este împotriva acestui adevăr, dar acesta este totuşi adevărul. Isus nu a spus niciodată: „Acum Petre, tu şi Ioan şi toţi ceilalţi oameni, voi aţi primit descoperirea, comunitatea întreagă este salvată.“ Ceea ce i-a spus Isus lui Petru era valabil numai pentru el. „EU îţi spun“ ţie, nu lor, ţie „tu eşti Petru, şi pe această stâncă voi zidi Biserica Mea.“ Biserica, care este chemată afară, este zidită pe o stâncă; pe această piatră, pe această descoperire. „Nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, dar pe această descoperire (un grup chemat afară) vreau să zidesc Biserica Mea, iar porţile iadului nu o vor birui. Nici un fir de păr din cap nu vi se va rupe. Voi Îmi aparţineţi; EU vă voi învia în zilele de pe urmă şi vă voi da viaţa veşnică.“ Aceasta este descoperirea; nu lor, ci lui i s-a dat aceasta; nu vreunui grup, ci unui singur individ. Iadul întreg este împotrivă. 

Dar taina Lui este descoperită numai Miresei Lui iubite. Ea este singura care poate să accepte oferta Lui. EL a spus: „Nu a zis Isaia despre voi, făţarnicilor, voi şerpi de iarbă. Voi spuneţi: ,O, aceşti prooroci mari din trecut, noi punem flori pe mormintele lor.'" Nu a spus El aceste cuvinte? Aceleaşi cuvinte le-ar fi spus El bisericii catolice în vremea lor. 

Atunci când proorocii din Vechiul Testament au fost trimişi, ei au dus o viaţă grea, încât au mâncat lăcuste şi alte lucruri din munţi şi păduri, nu aveau haine, ci purtau doar o blană de oaie; dar ei au încercat să apere acest adevăr din Cuvântul Domnului. 

Biserica catolică a vrut să stabilească închipuirea mintală firească. Apoi au venit Ireneu, Policarp, Martin şi toţi ceilalţi. Ce au făcut ei cu aceşti trimişi? Ei i-au băgat în mormânt: Ioana d'Arc, sf. Patric, şi ceilalţi. Ei i-au înmormântat înainte de vreme, apoi au venit şi le-au văruit mormintele, cum au făcut-o cu Ioana. Acum vă spun, cum îi numeşte Duhul Lui: „Pereţi văruiţi, făţarnicilor, voi vreţi să vă faceţi un nume mare, dacă acceptaţi concepţia firească a oamenilor şi părăsiţi Cuvântul, dacă plecaţi, în loc să veniţi să fiţi umpluţi (însărcinaţi) cu sămânţa lui Dumnezeu, Cuvântul în voi. Voi aţi acceptat orice altă sămânţă amestecată.“ 

Nu este de mirare că ea a fost prezentată ca o curvă, pentru că ea trăieşte în curvie spirituală, învăţând pe oameni lucruri fireşti şi nu lucrurile lui Dumnezeu. Dar El a spus: „Nu te teme turmă mică, pentru că este voia Tatălui vostru, să vă dăruiască Împărăţia.“ Aşa este.

În Apocalipsa, Biblia spune că oraşul acesta mare domneşte peste toţi împăraţii pământului. EL spune că ea este o curvă. Ce înseamnă aceasta? o femeie care susţine că este o soţie bună, însă trăieşte în curvie. Ea avea un pahar în mâna ei şi bea în cinstea lumii întregi paharul era umplut cu murdăria curviei ei. Ea avea fiice, bisericile protestante. Fiecare din acestea au ieşit din mama lor, cu aceleaşi învăţături false, botez fals, cu strângere de mână în loc de botezul cu Duhul Sfânt şi învăţătura lor falsă despre Tată, Fiu şi Duh Sfânt, şi toate celelalte; în loc să accepte Numele Mirelui. Voi ziceţi: „Asta nu face nimic.“ Ba da, face. 

Dacă eu scriu în locul numelui meu altceva, de exemplu „predicatorul“ sau „duhovnicul“, actul meu de identitate sau cecul meu nu ar avea nici o valoare. Aşa este. Un astfel de act ar fi refuzat de bancă sau de oricare autoritate. 

Observaţi însă. Taina întreagă este descoperită doar Miresei Lui, aşa cum a promis El. Iadul este împotriva acestei taine descoperite. Dar Mireasa stă neclintită pe poziţia ei.

De ce flămânzeşti tu, Biserică? De ce răbdaţi de sete? Tatăl se străduieşte să vă descopere taina aceasta ascunsă; dar voi permiteţi ca să intre atâtea lucruri străine înăuntru, care îndepărtează lucrarea Lui. Voi permiteţi ca meseria voastră, soţia voastră, soţul vostru, copiii voştri, grijurile lumeşti, sau vreun păstor, să îndepărteze Cuvântul Lui din voi, în timp ce voi ştiţi, că în inima voastră flămânziţi. Dumnezeu este Cel ce doreşte să vă descopere, să vă dăruiască descoperirea; ultimele zile sunt aici.

Să mai privim o dată înapoi: eu nu pot să trec pe lângă toate acestea. Eu doresc să priviţi acum un moment încoace; noi vom încheia în câteva minute. Dacă voi puteţi să-mi dăruiţi doar o clipă atenţia voastră imparţială. 

În epistola către Coloseni cap. 1 versetul 18 scrie: „EL este Capul trupului, al Bisericii. EL este începutul, cel dintâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibe întâietatea.“ 

EL este Capul Bisericii, care este trupul Lui şi vrea să aibe întâietate. Ascultaţi bine, în timp ce noi continuăm. 

Vedeţi, El trebuie să fie Capul trupului a trupului Miresei Lui, care este luată din El, din carnea şi sângele Lui, aşa cum a fost Adam; ea este Mireasa născută din cei morţi. „Din cei morţi“ înseamnă din păcat şi necredinţă. Ce a ucis-o pe Eva? necredinţa. Aşa este? Necredinţă faţă de cine? De ce? Din cauza necredinţei în Dumnezeu? Nu, ea a crezut în Dumnezeu. Desigur. A spus ea cumva: „Nu există Dumnezeu“? Nu, ea nu era o necredincioasă. A spus ea cumva: „Ştiţi, eu nu cred Cuvântul Lui deloc.“? O, nu, ea credea tot, în afara unui lucru mărunt. Vedeţi voi? Nu a spus Biblia în cartea Apocalipsei? Isus a spus-o personal: „EU, Isus, am trimis pe îngerul Meu, ca să vă mărturisească despre aceste lucruri. Oricine adaugă sau scoate un cuvânt …“ Dacă toate aceste dureri şi grijuri au venit pentru că o femeie s-a îndoit de un singur Cuvânt al lui Dumnezeu, vă va îngădui El, dacă vă îndoiţi de Cuvântul Lui? Atunci El ar fi nedrept. Vedeţi, nu ar fi corect, dacă El nu ar condamna pe fiecare. Aici stă un om care a provocat toate aceste dureri, pentru că el s-a îndoit de un singur Cuvânt. Apoi omenirea a mers mai departe şi a avut nevoie de mulţi ani de experienţă cei din Biblie şi mulţi alţii şi-au dat viaţa pentru El, apoi Dumnezeu să spună: „Oh, voi puteţi să mâncaţi liniştiţi. Totul este în ordine. În nici un caz nu am să vă duc înapoi.“ Oh, Dumnezeu nu priveşte la persoană. 

Observaţi numai. EL este Capul trupului, care este născut afară din păcatul necredinţei faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta desfiinţează orice denominaţiune, orice dogmă, orice necredinţă faţă de Cuvânt, ceea ce este El, Cuvântul vieţii. Numai Cuvântul are viaţă. Orice cuvânt omenesc (dogmă) este un amestec. Indiferent cât este de asemănător cu cel adevărat, nu este Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul aduce viaţa sa proprie la existenţă, pe care Eva a schimbat-o cu cunoştinţa omenească (vedeţi voi, cum a schimbat-o şi biserica de azi cu mintea unui om). Moise avea cunoştinţă mare despre Dumnezeu, până ce a ajuns la tufişul care ardea, apoi şi-a recunoscut propria înţelepciune deşartă. Tufişul aprins avea ceea ce lui Moise îi lipsea. Cuvântul are ceea ce le lipseşte denominaţiunilor. 

El, Capul, rodul cel dintâi al învierii. Aşa este ? Ce este El ? Capul trupului, al Bisericii Sale, Mireasa. Oh! Trupul Miresei va urma Capul; pentru că El este o parte a învierii şi o parte a tainei Sale. .Este imposibil ca El să rămână în urmă? Oh! Trupul este o parte a tainei lui Dumnezeu. Aşa cum Dumnezeu s-a descoperit aici şi s-a făcut de cunoscut prin Cuvântul Lui, tot aşa El descoperă Biserica Sa şi o naşte prin Cuvântul Său. Aceasta este o parte a tainei Sale triple. Aşa cum a fost luat Capul din mormânt, tot aşa trebuie ca Mireasa să-L urmeze până în Eden. Acolo unde este capul familiei, bărbatul, mirele, tot acolo trebuie să ajungă şi o mireasă, care este un trup cu mirele ei. Ea Îl urmează pentru că El este Capul. Capul a fost descoperit şi a venit înapoi cu viaţa veşnică; iar trupul trebuie să ajungă tot acolo, pentru că ei sunt din nou soţ şi soţie. Amin. Şi atâta timp cât voi sunteţi umpluţi (însărcinaţi) cu acelaşi Cuvânt, care este trupul Lui, înseamnă că aţi acceptat trupul Lui şi aţi fost în El, când aţi acceptat Cuvântul Lui nu o dogmă, ci Cuvântul. (Oh, acesta ar fi un text pentru o după masă întreagă. Gândiţi-vă numai ceea ce înseamnă.) De aceea nu poate trupul (să nu uitaţi asta) să recunoască un alt Cap, decât Cuvântul, deoarece Capul este acelaşi Cuvânt un Cap. De aceea denominaţiunile şi sfinţii părinţi ai acestora sunt morţi pentru Mireasă. Există un singur Cap, care este Hristos. Trupul recunoaşte doar Cuvântul. 

Acum arătaţi-mi dacă a fost cineva botezat în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt în acest trup tainic. Şi ce aţi recunoscut? Vedeţi, eu ştiu că vorbesc în faţa a mii de oameni care mă ascultă pe benzi. Noi avem acest serviciu de benzi în toată lumea. În ce nume aţi fost botezat dumneavoastră? Pentru că nu v-a fost dat nici un alt nume sub cer ne spune Cuvântul prin care oamenii pot fi salvaţi. Dacă voi sunteţi botezaţi şi v-aţi dovedit credinţa voastră în Hristos, apoi preluaţi numele unei dogme anumite, atunci sunteţi o încrucişare.

Dacă voi nu vreţi să corespundeţi exact cu biserica voastră şi cu învăţătura ei, atunci voi catolicii cum puteţi să vă supuneţi legii unui papă şi să spuneţi, că el ar fi un urmaş pe scaunul lui Petru, dacă acest papă şi această biserică învaţă aşa de contradictoriu cu acest Cuvânt din Biblie, pe când Dumnezeu confirmă Biserica Sa prin semne şi minuni; iar voi vedeţi, că acelaşi Cuvânt este adus azi în curăţia Sa, iar El ne arată aceeaşi putere de înviere pe care a avut-o atunci, când vedeţi că Dumnezeu locuieşte în mijlocul Cuvântului Său, făcând aceleaşi lucrări atunci cum puteţi să recunoaşteţi un cap de la Roma? Capul nostru este în ceruri. Eu nu mă duc la Roma; eu mă duc în cer când plec de pe pământ. Vedeţi voi? Capul este în ceruri. 

Trupul trebuie să urmeze Capul, aşa cum urmează femeia pe bărbat. Deşi Adam nu a fost înşelat, el totuşi a ieşit cu Eva. Eva a fost înşelată. Ea a greşit, altfel ar fi ieşit în ziua când Domnul Isus a ieşit din groapă, întregul trup într-o înviere mare, dar El trebuia s-o răscumpere ca trup al Lui. Ea trebuia răscumpărată, pentru a veni la El. Recunoaşteţi asta? Acest lucru nu putea avea loc atunci, pentru că timpul harului mai durează încă. 

Recunoaşteţi acum pecetea? Atunci, El a avut slujba de Mijlocitor şi a făcut lucrarea de răscumpărare. Dar într-o zi El va păşi în faţă şi va lua cartea celor răscumpăraţi, care sunt scrişi în cartea aceasta, şi vor fi întotdeauna cu El, pentru că cuvintele din carte sunt cei credincioşi, iar Cuvântul este El, şi tot ce este înăuntru. EL a păşit înainte cu această carte de răscumpărare, cu numele celor ce au fost scrişi în carte, înainte de întemeierea lumii, pentru că El urma să fie jertfit ca Miel. Aşa stă El acum în Cuvântul Său şi descoperă tot, aşa cum a făcut-o atunci. Mireasa nu poate recunoaşte alt Cap. Nu. Nici un alt episcop, nimic. Ea recunoaşte doar un singur Cap, acesta este Hristos, iar Hristos este Cuvântul. O, cum iubesc eu aceasta.

Aşa cum a ieşit Capul din mormânt, aşa trebuie ca trupul să-L urmeze în Eden. De aceea trupul nu poate recunoaşte alt cap, decât călăuzirea Cuvântului. Nici o denominaţiune nu mai poate adăuga ceva. Dacă scoateţi sau adăugaţi un singur cuvânt (ei au scos şi au adăugat mult), atunci sunteţi morţi pe loc ca o încrucişare. Curva ţine acest certificat în mâinile ei; murdăria ei, ea înfăptuieşte curvie spirituală împotriva Cuvântului, pe care pretinde că-l crede. Fie că aveţi Cuvântul sau nimic. Aşa este. 

EL este Cuvântul. Cum deosebiţi că este adevărat? EL, Cuvântul, este confirmat. EL este Cuvântul clar şi dovedit, este Călăuza, Capul Bisericii Sale. EL este Cuvântul, Capul. EL este dovedit, confirmat prin Duhul Său, care este în Biserică, în persoane individuale. Descoperirea Sa confirmată este .dovada directă pentru întregul trup. Atunci nu mai aveţi nevoie de dogme ale tâlcuirii. Denominaţiunile au trecut, dar Capul care prin confirmare personală (vedeţi, El se legitimează) este recunoscut de trup, dovedeşte călăuzirea Sa în trup. Atunci suntem uniţi sub o călăuzire confirmată, care este Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, nu sub o biserică oarecare. Atunci Capul nostru este o domnie împărătească.

„Împărăţia lui Dumnezeu este în interiorul vostru“, spune Isus în Biblie. Noi nu suntem o denominaţiune. Noi facem parte dintr-o Împărăţie, iar Împărăţia este Cuvântul lui Dumnezeu, care a devenit Duh şi viaţă în viaţa noastră proprie, care în timpul acesta permite ca orice făgăduinţă să se împlinească, aşa cum a fost când Dumnezeu şi Cuvântul Lui erau una. Cuvântul şi Dumnezeu sunt una; una azi în Biserica Sa. EL are călăuzirea trupului răscumpărat, pentru a aduce mesajul în zilele de pe urmă, iar prin învierea din morţi să fie trezit şi să restituie, ca să fie ca Adam şi Eva la început în grădina Eden. Tripla taină a lui Dumnezeu în trupul Său! 

Acum vedeţi. Uniţi sub acelaşi Cap, într-un mod asemănător, ca în Vechiul Testament, poporul Israel cu Împăratul Său Domnul. Aţi înţeles? Ca în Vechiul Israel: un singur Dumnezeu, confirmat prin stâlpul de foc, descoperindu-Se printr-un prooroc ca Cuvântul descoperit, acelaşi Dumnezeu, acelaşi stâlp de foc, acelaşi mod El nu poate să-Şi schimbe felul Său. Totul este aşa de desăvârşit, nu-i aşa? Un singur Dumnezeu! 

Câţi dumnezei avea Israelul? Adunarea răspunde: „Unul.“

Câţi vor fi în timpul Miresei? Adunarea răspunde: „Unul.“ Desigur! Sub călăuzirea Duhului Sfânt, care era stâlpul de foc în zilele lui Moise, marele prooroc el a fost condus de stâlpul de foc astfel au intrat ei în ţara făgăduită.

În prima epocă creştină, acest singur Dumnezeu S-a arătat în forma stâlpului de foc unui prooroc cu numele de Pavel, care a fost trimis la neamuri, pentru a scoate un popor care să-I poarte numele. Aşa este? În aceste zile din urmă, El a venit jos într-un mod asemănător, confirmându-Se prin aceleaşi semne, aceleaşi minuni, acelaşi stâlp de foc, aceeaşi Evanghelie, acelaşi Cuvânt, aceleaşi descoperiri. Trupul Lui va face aceleaşi lucrări, pe care El le-a promis în Marcu 16. 

Trupul Lui nu a fost reţinut în mormânt, ci a mers cu El la înviere. Înţelegeţi asta? Asta înseamnă că nici trupul credincioşilor Săi nu va fi reţinut în mormânt când va veni El, ci va merge cu El, pentru că a murit cu scopul acesta, pentru a învia pe Mireasa Sa, trupul. Recunoaşteţi: este trupul Lui, este Cuvântul. Departe de denominaţiuni şi de alte lucruri, ea Îi este predată cu totul, iar El este Cuvântul. Trupul va merge cu El, pentru că noi avem acum rodul întâiului născut al învierii. Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă. Noi suntem prizonierii Lui, iar Dumnezeu ne confirmă prin călăuzirea Lui personală, anume că El este acelaşi, ieri, azi şi în veci, făcând aceleaşi lucrări prin Biserică, pe care le-a făcut El atunci. EL în mine şi eu în El, voi o ştiţi doar. Aşa este. Trupul Lui nu a fost ţinut în groapă. Noi mergem cu El la înviere şi vom fi, ceea ce este El acum. 

Asta înseamnă faptul următor: Cuvântul Lui (care este El) a început să se ridice. Cuvântul a început să-şi ridice puterea începând cu epoca lui Luther, Wesley, etc. Acolo a început să pună ceva în mişcare şi s-a mişcat tot înainte, până ce a ajuns la descoperirea deplină. Observaţi: acum urmează ca viaţa din trup să primească o confirmare înaintea răpirii. Dacă vedeţi că trupul şi Capul devin una, şi dacă vedeţi plinătatea descoperirii, înseamnă că trupul va fi luat de Capul care este Hristos. 

„Naţiunile se sfărâmă, Israelul se trezeşte …“ Vedeţi voi ce vreau să spun? EL a început să dăruiască viaţă trupului Său, pe care El l-a răscumpărat. Lucrarea Mijlocitorului este isprăvită. EL aduce viaţa Sa în trupul Său prin confirmare pentru răpire. Să nu uitaţi, noi suntem în timpul sfârşitului. 

Dacă mai aveţi un pic de răbdare cu mine, atunci este bine. Eu doresc să înţelegeţi totul. Eu trebuie să închei cu ceea ce am început.

Eu doresc să mai fac o observaţie deosebită. Să băgaţi de seamă, ascultaţi bine. Acum se .desfăşoară o lucrare foarte mare, acum trebuie să fim atenţi. Gândiţi-vă numai, acum la sfârşitul timpului, totul revine la originalul de la început, pentru a fi confirmat de Dumnezeu, ca la început. Adam şi Eva, soţ şi soţie, nici un păcat numai viaţă! Apoi a venit căderea. Fiţi foarte atenţi! Prin ce s-a întâmplat? Prin Lucifer. Lucifer face acum ceea ce el a făcut la începutul timpului. Aşa cum a început împărăţia neamurilor cu împăratul Nebucadneţar şi aşa cum a fost confirmat începutul neamurilor prin prooroc, care a fost în stare să tâlcuiască scrisul necunoscut de pe perete, care a văzut vedenii şi a avut visuri, astfel timpul neamurilor a parcurs cum ni s-a arătat în tabloul visat de Nebucadneţar, până jos la picioare. Aşa cum au început împărăţiile neamurilor, aşa vor şi sfârşi. 

Observaţi numai, că Lucifer face în zilele de pe urmă ceea ce a făcut şi la început. Ce a făcut el? Mai întâi, Lucifer l-a despărţit pe om de Dumnezeu şi a rupt legătura. El a vrut să construiască pentru sine o împărăţie mai frumoasă, mai întâi o împărăţie mai mare ca a lui Mihail, apoi ca a lui Hristos. Aţi înţeles? Eu vă rog, dacă nu aţi înţeles, atunci ridicaţi mâinile, pentru ca s-o mai spun o dată. 

Vedeţi voi, intenţia lui Lucifer a constat în faptul de a face ceva mai minunat şi mai măreţ în cer, decât o are Hristos. Credeţi voi, că noi vom avea automobile şi avioane în Împărăţia de o mie de ani? Vedeţi ce a făcut Lucifer?

Acum, aceste denominaţiuni mari, fantastice, intelectuale; acestea fac acelaşi lucru, se întrunesc şi fac acelaşi lucru. Una încearcă s-o întreacă pe cealaltă, iar acum au atâta strălucire, încât ei nu ştiu să facă altceva decât să se unească din nou cu biserica catolică. Lucifer construieşte din nou o împărăţie mai mare, pentru a-i scoate pe toţi ceilalţi, care nu cred în denominaţiuni. Ei vor confisca chiar şi locaşurile de adunare şi vor face depozite din acestea, iar predicatorii lor nu vor mai avea nici un drept. Un om trimis de Dumnezeu nu va rămâne niciodată într-o organizaţie religioasă, după ce a auzit şi a văzut acest mesaj; el va ieşi afară, pentru că vede deosebirea. Desigur. Eu nu spun aceasta în mod critic; eu o spun numai să arăt adevărul. 

Observaţi numai, că Lucifer face acelaşi lucru în zilele de pe urmă. Puteţi s-o vedeţi? Satana face acelaşi lucru, el construieşte o biserică mixtă, cu membrii amestecaţi, care vor să cunoască mult în mod firesc, dar nu Cuvântul; prin bărbaţi intelectuali, în loc de bărbaţi născuţi din nou, aşa zidesc ei o împărăţie intelectuală, care este mai strălucită decât turma mică a lui Hristos. Prin ce s-a întâmplat aceasta? PRIN ÎNGERI DECĂZUŢI. Biblia spune că toţi îngerii care au ascultat de Lucifer în loc de Hristos, căruia îi aparţineau, au căzut împreună cu el. Aşa este?

Acum ascultaţi bine. Îngerii decăzuţi care nu şi-au menţinut locul original şi poziţia primită; Lutheranii, catolicii, penticostalii şi alţii nu şi-au menţinut locul original, ci au căzut în organizaţii, pentru că la Niceea, Lucifer şi-a câştigat un loc tare. Ce au făcut ei? Ei au organizat o mare întrunire ecumenică cu predicatori, pentru a ridica tabloul fiarei; ei construiesc o întreprindere creştină, care va închide uşile acestei case şi a altora ca aceasta. Vedeţi, Lucifer este în lucrare.

Eu încerc să vă prezint tripla descoperire a tainei lui Dumnezeu. Ce au făcut ei? Ei s-au vândut pe ei înşişi prin înţelepciune intelectuală şi cultură, aşa cum a făcut Eva. Îngeri decăzuţi. 

Wesley era un om a lui Dumnezeu, dar ce se întâmplase după el? îngeri decăzuţi au intrat înăuntru. Ce au fost îngerii mai întâi? fiinţe create de Dumnezeu, dar ei au căzut din cauza înţelepciunii, pe care o prezentase Lucifer. Voi vedeţi ce a ieşit din ei îngeri decăzuţi. 

Iar organizaţiile au fost înfiinţate după ce bărbaţii lui Dumnezeu se ridicaseră, pentru a vesti adevărul pe pământ, şi înainte ca acest adevăr să fi fost proclamat, adică descoperirea lui Isus Hristos, au venit îngeri decăzuţi înăuntru, au preluat lucrarea şi au format o denominaţiune.

Din cauza aceasta trebuia arătată descoperirea tainei celor şapte peceţi. Vedeţi acum? Dacă Luther ar fi mers mai departe, dacă penticostalii ar fi mers mai departe, ce ar fi putut face ei?

Există un singur lucru care trebuie să se întâmple. Trebuie să vină un mesaj pentru timpul sfârşitului, după care nu mai poate să mai urmeze nimic. Lumea ecumenică a creat un regim, după care nu mai poate urma o altă denominaţiune sau ceva asemănător. Fie că sunteţi înăuntru sau afară. Rodul este în vârful pomului; lumina străluceşte spre rodul ales dinainte, care coace la statura lui .Hristos, cu un rod asemănător Lui, aducând ca rod blândeţea Duhului, pe care El a avut-o. Eu sper că o vedeţi acum! 

Acum priviţi aici, ei s-au vândut singuri prin tâlcuiri intelectuale ale denominaţiunilor. Ei spun: „Dacă aş putea face parte de acolo. Primarul face parte din această biserică.“ Se spune: „Dacă aş putea fi un metodist sau un baptist.“ Acum priviţi unde s-au dus ei. Eu am amintit deja cum au fost tăiate crengile cele uscate nefolositoare, pentru că acestea nu sunt în legătură cu Hristos, altfel ele ar produce aceeaşi viaţă. Ei nu mai sunt legaţi de Hristos, dar ei sunt ca un fruct din familia citricelor. Orice soi de fruct citric va creşte pe un asemenea pom, dar acesta va produce fructul lui specific. Dacă altoiţi un lămâi într-un portocal, acesta va trăi din portocal şi va produce lămâi, dar viaţa vine din portocal. Acest lucru îl fac denominaţiunile sub numele de biserică Mireasa este Pomul original, Duhul original. Descoperirea vine de la Hristos, nu de la o denominaţiune, ci de la Hristos. 

Observaţi ce intenţionează denominaţiunile să facă ele, se autoproslăvesc ca Lucifer. Dar ele se numesc „biserică“ sau chiar „mireasă“; ei sunt acei despre care se vorbeşte în Apocalipsa 17; o mireasă falsă; dar turma cea mică a lui Hristos este turma adevărată. Lucifer însă se ridică deasupra cunoaşterii smerite prin descoperire a Cuvântului adevărului şi şi-a preluat locul în seminare şi şcolarizarea teologică, până ce au ajuns aşa de departe încât, dacă nu aparţineţi de grupul lor, sunteţi împinşi afară. 

Astăzi Lucifer le zice oamenilor acelaşi lucru pe care i l-a spus Evei. Se spune: „Desigur că Dumnezeu ne va primi, pentru că noi îi hrănim pe săraci, cu siguranţă ne va primi, pentru că noi facem lucruri mari pentru denominaţiune şi suntem o comunitate frumoasă. Priviţi clădirile noastre mari; priviţi la numărul mare al membrilor noştri, noi numărăm milioane. Precis Dumnezeu nu va respinge un astfel de grup.“ Acelaşi lucru l-a făcut şi Cain. El a adus din roadele frumoase ale câmpului pe care-l lucrase el. El a adus roadele, dar a respins sângele Mielului.

O, Dumnezeule, dăruieşte-ne har, ca bărbaţii şi femeile să nu creadă că eu aş spune aceste lucruri ca să preaslăvesc ceva sau să scot în evidenţă o descoperire personală. Eu vă spun doar adevărul. Nu puteţi să vedeţi ce fac ei? Eu o spun tare şi aspru, dar voi trebuie să bateţi cuiul bine înăuntru şi să-l zencuiţi dacă vreţi să ţină. Astfel veţi vedea lucrurile. 

Vorbind astfel oamenilor, ni se spune: „Tu vrei să ne spui că biserica noastră mare şi catolică, care a existat atâta timp, sau celelalte biserici …“ Ei spun: „Priviţi la predecesorii noştri.“ Dar ei au desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu. Eva a fost creată de Dumnezeu, ea Îi aparţinea, era un ajutor pentru Adam, dar pentru că ea s-a îndoit de un Cuvânt al lui Dumnezeu, prin aceasta s-a zis.

Lucifer este din nou la lucrul lui în timpul acesta. Gândiţi-vă că Antihristul este aşa de aproape de original, încât dacă ar fi cu putinţă ar înşela şi pe cei aleşi, aşa a spus Domnul Isus în Matei 24. Lucifer rupe din nou unitatea lui Dumnezeu cu omul. El mărgineşte Cuvântul lui Dumnezeu prin explicaţii intelectuale, le dă mai departe aşa cum le gândeşte, iar prin aceasta el desfiinţează Cuvântul. Acelaşi lucru l-a făcut şi în zilele lui Isus, dar Isus a zis: „Prin tradiţiile voastre aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu.“ Denominaţiunile au desfiinţat prin tâlcuirea lor intelectuală Cuvântul lui Dumnezeu şi l-au făcut fără putere pentru popor, aşa este. Ei nu pot s-o vadă, apoi mai spun: „Unde este Dumnezeul Bibliei?“ EL este prezent aici; EL este ceea ce spune Biblia despre El. Observaţi cum intră Lucifer înăuntru cu şiretlic, pentru a rupe unitatea lui Dumnezeu cu omul, aşa cum a făcut-o el în grădina Eden, încercându-l pe om cu promisiuni şi spunându-i că ei vor fi egali cu Dumnezeu. Acum el spune: „Poţi deveni un episcop, dacă rămâi cu noi. Voi puteţi deveni supraveghetori peste o regiune întreagă. De ce vreţi să vă duceţi la aşa ceva?“ Asta se potriveşte penticostalilor până la catolici. Este o promisiune mare şi falsă, că oamenii vor primi putere în afara Cuvântului lui Dumnezeu şi a făgăduinţei lui Dumnezeu. Dar noi primim putere dacă Duhul Sfânt vine peste noi, nu dacă devenim un episcop, diacon sau altceva. Vedeţi, Lucifer este din nou la lucru.

Înţelege biserica aceasta? Atunci ridicaţi vă rog mâinile, ca să văd. În ordine. Atunci nu vreau să mai continui cu această temă. Devieri de la Cuvântul lui Dumnezeu vedeţi, asta a făcut-o el la Niceea .şi la Roma. Voi ştiţi ce le-a promis Constantin. Noi am trecut prin epocile Bisericii. La început ei nu au avut nimic decât pe Hristos, adunându-se undeva într-o clădire veche, pe care o găseau, şezând pe un teren tare. Voi ştiţi asta, dacă aţi citit despre părinţii dinaintea Niceeii şi aţi aflat câte ceva din istoria bisericii. Când au convocat acest consiliu, ei nu aveau încă nimic din păgânismul roman; ridicarea unor bărbaţi decedaţi la rang de „sfânt“, numirea de episcopi şi papi, şi multe alte lucruri. Ce a făcut Constantin? Eu îl întreb pe fiecare teolog ca să-mi spună. El le-a dat terenuri. Le-a dat libertate şi tot ce au dorit. Dar ei au schimbat Cuvântul lui Dumnezeu cu înţelepciunea şi cultura oamenilor! Era acelaşi lucru pe care-l făcuse Lucifer deja în grădina Eden. Dar ei au murit spiritual. Biserica de la rusalii care a început bine, suferise lovitura mortală în Niceea şi Roma; dar ea a fost din nou trezită şi vine ca Pom al Miresei, în aceste zile din urmă la suprafaţă. 

Observaţi, Lucifer intră înăuntru cu încercări şi promisiuni false ale puterii în afara Cuvântului. Acelaşi lucru l-a făcut la Niceea şi Roma. Astăzi el face acelaşi lucru în conciliul ecumenic mondial al bisericilor. „Noi vrem să ne unim cu toţii“, spune papa. „Eu vreau ca toţi fraţii mei ecumenici, care sunt afară, să se unească cu mine, pentru că noi suntem una.“ Aşa este. În organizaţii sunteţi una, dar asta nu are nimic a face cu Mireasa lui Hristos, nimic fraţilor! Niciodată nu îi veţi atrage în aşa ceva. 

Acum, este făgăduit că credinţa originală va fi restituită copiilor lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, iar Biserica va sta ca Pomul Mireasă. Dumnezeu a spus în proorocul Maleahi că: „… înainte ca lumea să fie arsă cu foc, El va trimite pe proorocul Ilie, pentru a restitui copiilor credinţa părinţilor.“ Asta nu s-a întâmplat când a venit primul Ilie. Nu, nu. Aici nu învăţăm despre aşa zisele mantale sau învelitori ale lui Ilie, ci aici învăţăm Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este ceea ce a spus El. Vedeţi, deseori s-au spus lucruri diferite despre Ilie, care însă nu au nici o valoare. Noi ştim aceste lucruri, dar despre acestea eu nu voi vorbi. Şi voi care sunteţi duhovniceşti, înţelegeţi despre ce este vorba.

Acum priviţi făgăduinţa pentru aceste zile din urmă. Isus a spus în Matei 11 vers. 7, când Ioan Botezătorul i-a trimis pe ucenicii săi pentru a-L întreba, dacă El ar fi Acela cu adevărat: „De ce aţi ieşit atunci, pe cine aţi vrut să vedeţi? O trestie legănată în vânt încoace şi încolo? Aţi ieşit să vedeţi aşa ceva?“ EL a spus: „Sau aţi ieşit să vedeţi un prooroc?“ EL a spus: „Mai mult decât un prooroc.“ Ioan era mai mult decât un prooroc; el era trimisul Legământului. Isus a spus: „Dacă vreţi să aflaţi, el este cel despre care s-a spus în prooroci: „Iată Eu trimit pe solul Meu înaintea Mea.“ Aceasta este conform Maleahi 3, primul verset, nu la sfârşitul lui Maleahi. După ce se împlineşte făgăduinţa că Ilie va veni, urmează ca lumea să ardă, iar împărăţia de 1000 de ani va începe. De la cei răi rămâne numai cenuşa. Asta nu a fost în timpul lui Ioan.

Acum însă vedem făgăduinţa împlinită. Hristos, Capul adevărat, ocupă locul Său în Mireasă, făcând aceleaşi lucrări, cum le-a făcut la început; îi pregăteşte pe ai Săi împlinind Cuvântul Său, cum a făcut la început, conform Ioan 14, 12: „Cine crede în Mine, va face aceleaşi lucrări pe care le fac Eu.“ 

Astfel Capul şi trupul devin una prin lucrări, semne şi într-o viaţă confirmată de Dumnezeu prin Cuvântul Său promis pentru timpul acesta din urmă. Aceasta a promis-o El pentru zilele din urmă. Dacă sunteţi duhovniceşti, veţi înţelege totul. 

Astfel noi putem vedea că nunta cea mare este foarte aproape. Dacă eu nu vă mai revăd, să vă aduceţi aminte, că nunta Miresei cu Mirele este foarte aproape! Conform făgăduinţei, împărăţia de 1000 de ani este pe cale să-şi facă începutul: mai întâi plecarea Bisericii Mireasă, apoi distrugerea celui rău. Apoi în timpul pecetei a şasea, lumea va fi curăţată prin foc, toată corupţia şi păcatul din lume vor dispare, iar pământul va fi refăcut pentru ca o împărăţie strălucită de 1000 de ani să poată începe în epoca viitoare. Dacă am putea vedea această taină mare şi triplă a descoperirii: Dumnezeu în Hristos, Hristos în Biserică, împărăţia viitoare. Adam şi Eva repuşi în starea cum au fost în grădina Edenului şi prezentarea lui Hristos în Mireasa Sa; Împărăţia lui Dumnezeu este restituită conform făgăduinţei Sale. Slavă lui Dumnezeu! Acum, pe baza descoperirii triple a tainei şi prin Cuvântul confirmat, El lucrează azi, El, care este Cuvântul confirmat.

Nu numai ca să spunem: „Slavă lui Dumnezeu“ sau să strigăm: „Aleluia“ sau să cântăm. Asta nu .ajunge. Eu sunt un misionar. Eu am călătorit practic de şapte ori în jurul pământului. Eu am văzut păgâni plini de draci, ei jucau şi dansau. Eu am văzut tot felul de demonstraţii fireşti, dar acestea sunt omeneşti. Dar aici vorbim despre Hristos Capul şi lucrarea Lui.

Observaţi. Personal, trebuie să fi una cu Cel ce este Capul original, atunci avem răspunsul la întrebările împotrivitorului. EL, Hristos a înviat. EL a plătit preţul şi a înviat ca un Cap; acelaşi lucru este valabil pentru trup. Cel rău nu se poate împotrivi acestei lucrări. 

Vedeţi motivul pentru care sunt construite aceste împărăţii ecumenice şi de ce se unesc acum în ceea ce fac. Aici constă şi motivul, de ce urlă cel rău atât de tare. Fărădelegea lui este divulgată, iar planul lui este arătat pe faţă, prin Hristos Cel înviat, care în calitate de Cap, posedă stăpânirea asupra trupului Său. Glorie!

Poate voi vă gândiţi că eu sunt puţin nervos, dar eu nu sunt. Noi putem să ne împotrivim celui rău. „Nu eu, ci Hristos este aici, Cuvântul care trăieşte în mine.“ Nu este ideea mea, este puterea Lui; nu este ideea mea, ci este Cuvântul Lui; El a făgăduit şi acum este aici. EL a spus că va fi aici şi acum este aici. Noi avem răspunsul Lui.

Hristos a înviat, El a plătit preţul pentru răscumpărarea noastră. Dumnezeu descoperit în Hristos. EL a dat carnea şi sângele Lui pentru ca prin sângele Lui să vină viaţa, iar carnea să fie răscumpărată, pentru ca Dumnezeu să se descopere în această carne răscumpărată. Cuvântul Lui pentru timpul acesta, cum L-a dat El atunci pentru azi. O glorie! Vedeţi asta? Eu nu pot să mă opresc. 

Recunoaşteţi: noi stăm neprihăniţi în prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum cade o picătură de cerneală într-un pahar cu soluţie şi aceasta dispare fără ca s-o mai găsiţi, a dispărut şi nu mai poate să revină. Dacă oamenii sunt răscumpăraţi cu adevărat (sămânţa aleasă dinainte o va accepta cum o vede), păcatele lor sunt şterse, acestea s-au dus, sunt despărţite de ei. Totul a căzut în sângele lui Isus Hristos; EL nu se mai gândeşte niciodată la acestea! Dumnezeu le-a uitat, iar noi stăm aici ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu în prezenţa Lui. Amin. Şi încă o dată Amin! Acum suntem fii ai lui Dumnezeu, nu că vom fi, noi suntem deja. Noi suntem răscumpăraţi. Noi avem răspunsul împotriva lui satan. Dumnezeu însuşi S-a confirmat. Dumnezeu însuşi a adus dovada făgăduinţei Sale pentru timpul acesta. Aleluia! Domnia Capului este aici. Amin! Hristos, Domnul Cel înviat este aici în aceeaşi putere a învierii, cum a fost întotdeauna; Cel ce se descoperă pe Sine. Acesta este răspunsul pentru satan.

Acesta este motivul pentru bărbatul care şade aici, când a căzut mort acum câteva zile, în timp ce şedea aici. Noi am putut spune „viaţă vino înapoi!“ pentru că Duhul Sfânt a spus-o. Acesta este şi motivul pentru care El a putut spune către copilul mic din Mexico, care a fost mort aproximativ 15 ore, când a venit vedenia: „Cheamă-l înapoi la viaţă, pentru că acest copil mic trebuie să trăiască!“ Copilul, căruia medicii îi făcuseră deja documentul decesului, murise în dimineaţa aceea la ora 9, iar pe la ora 23 a revenit la viaţă şi trăieşte până în prezent. Ce este? Nu oamenii sunt cei care fac ceva; Capul şi trupul au devenit o unitate. Este Dumnezeu descoperit în poporul Său. Aşa cum bărbatul şi femeia nu mai sunt doi, ci sunt una. Dumnezeu şi Biserica Lui sunt Una Hristos în voi! Descoperirea cea mare al lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu! Ea poartă Numele Lui. Numele Lui este Isus. EL este Unsul. Motivul pentru care El a fost numit Isus: EL este Unsul. Trupul uns a lui Hristos dovedeşte şi-L descoperă pe Dumnezeu, aşa cum a făcut-o trupul Lui. Pentru aceasta este salvat acest Trup şi trupurile noastre.

Prin aceasta Dumnezeu lucrează în descoperirea Sa triplă. Intrând în împărăţie, înviat, pentru că preţul este plătit. Noi suntem răscumpăraţi. Dumnezeu a dovedit-o şi a confirmat-o. Noi stăm neprihăniţi în Hristos înaintea Lui, El nu mai poate pronunţa judecata asupra noastră pentru că El a judecat deja acest Trup, din care pot fi şi eu o parte. Cum sunt eu o parte a acestui Trup? Aici este, este în mine. „Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele în voi, atunci rugaţi-vă pentru orice“, a spus Isus. „Tot ce veţi cere de la Tătăl în Numele Meu, să se întâmple, pentru că totul este pregătit.“ Neprihănit! Slavă lui Dumnezeu! 

O, dacă aş putea arăta lumii, ca să vadă. Priviţi unde vă aflaţi. Este Trupul lui Hristos făcut viu, .stând răscumpărat, răscumpărat pe deplin. O ce minunat, să fii neprihănit înaintea Lui. De ce suntem noi neprihăniţi? Noi suntem biruinţa Lui. Noi am putut să ne prezentăm în aceste zile din urmă cu Evanghelia Lui glorioasă, pentru a arăta biruinţa Lui. Pentru scopul acesta a murit El, noi suntem dovada biruinţei Lui. Amin! Dacă noi Îl vedem venind în jos, trăind în Biserica Sa aceasta este biruinţa Lui. Asta dovedeşte că El nu a putut fi reţinut în mormânt, noi încă suntem reţinuţi acolo. Într-o privinţă anumită, noi suntem deja înviaţi din morţi, din necredinţa în Cuvântul Lui, din denominaţiuni şi doctrine înspre Cuvântul cel viu şi veşnic al veşnicului Dumnezeu. EL însuşi lucrează prin noi. EL se descoperă ca acelaşi ieri, azi şi în veci.

Acum se mişcă Cuvântul, venind de la Cap înspre trup. Ce este? Acelaşi Cuvânt. Nimic nu i se poate adăuga, şi nimic nu i se poate scoate. Astfel se mişcă Cuvântul de la Cap, în timp ce timpul se grăbeşte, acesta intră în Trup, confirmând că noi suntem una. Ca un soţ şi soţia Lui. Noi suntem carne din carnea Lui, duh din Duhul Lui. Amin! Cum o ştiţi voi? Cuvântul are aceleaşi rezultate, aceleaşi roade, acelaşi Cuvânt, Hristos descoperit. Aceeaşi viaţă, acelaşi Dumnezeu, acelaşi Duh, acelaşi Cuvânt, aceeaşi carte. Amin! Aceleaşi semne. „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.“ O, Aleluia!

Dacă recunoaştem Cuvântul Lui confirmat în trupul Lui; aceasta este biruinţa Lui directă şi cununa morţii Lui. Priviţi moartea EL nu a murit ca Duh, El a murit doar în trup; Duhul Lui s-a dus în locurile de jos ale pământului şi a predicat celor ce erau în închisoare. Aşa este? Numai carnea Lui murise, apoi a înviat-o şi a făcut-o vie carnea Lui care este trupul Lui. Astfel a zăcut şi Biserica Lui ca moartă în decursul anilor; dar aceasta a început să apară la suprafaţă de la reforma lui Luther încoace, iar acum ea stă în picioare.

O, aşa de mult îmi doresc să vorbesc din proorocul Ezechiel despre tabloul acesta, cum revin osemintele acestea din nou la viaţă! Se punea întrebarea: „Pot reveni osemintele acestea din nou la viaţă?“ EL a răspuns: „Prooroceşte.“ Cum putea avea loc o astfel de proorocie? numai printr-un prooroc. Este Cuvântul Domnului. „Ascultaţi, oseminte uscate, Cuvântul Domnului.“ Imediat a venit carne şi piele peste oase, şi imediat a stat o gloată mare în picioare şi a început să mărşăluiască spre Sion. Slavă lui Dumnezeu! Acesta este El biruinţa noastră!

EL dovedeşte viaţa Sa învierii, după ce se confirmă în aceasta. Ea, Mireasa, este independentă; aşa ca o pasăre multicoloră, care se deosebeşte de celelalte păsări. Ea poartă Numele Lui; ea are viaţa Lui. Mireasa este recunoscută de El; ea este independentă de toate celelalte. „Ţine-te de El atâta timp cât trăieşti.“ Ţine-te numai de El, de Cuvânt. Nici un divorţ, (curvie spirituală), nici un semn din denominaţiuni, nici un semn de dogme, nu, în fond nici un divorţ; Cuvântul şi numai El singur. „Pe Hristos, pe această stâncă nemişcătoare stau eu, toate celelalte baze sunt nisipuri care se scufundă“, aşa a cântat Eddie Pruitt.

Asta înseamnă, a fi în Hristos, în Cuvânt. EL era Cuvântul; EL este Cuvântul. Biserica află Cuvântul prin El; ea este o parte din El şi aceasta din nou este Cuvântul. A fi recunoscut personal de către El, să fi o proprietate exclusivă a Lui. Ea este răscumpărată de El, prin El, pentru El, şi numai pentru El. Aşa este bine.

Pentru ce urlă satana aşa? pentru că totul este descoperit. Noi ne aflăm într-o vreme periculoasă. Gândiţi-vă, că Scriptura spune, când vor începe toate acestea să se întâmple, atunci timpul se apropie de sfârşit. Dacă noi vedem acestea, şi cum se întâmplă: cutremure mii de oameni ucişi; semne îngrozitoare pe cer, foc şi fum plutesc ca „farfurii zburătoare“. Ei nu ştiu ce înseamnă. Ei nici nu se gândesc ce ar putea fi. 

Satana este ca turbat, pentru că adevărul este descoperit, făgăduinţa Cuvântului pentru Biserică. Ei nu au nici un răspuns. De ce nu L-au recunoscut fariseii pe Isus când a venit? EL a spus: „Dacă Eu scot draci cu degetul lui Dumnezeu, prin ce îi scot fiii voştri?“ EL stătea singur, iar Biserica Lui stă tot singură. Ea nu este încurcată cu nimic. Dar El a fost adeverit de către Dumnezeu, pentru că El era trupul în care locuia Dumnezeu, iar Biserica este dovedită, pentru că ea este trupul Lui, adevărul .descoperit al Cuvântului promis pentru timpul acesta din urmă. Ea singură stă pe Cuvânt. De aceea urlă satana şi strânge aceste denominaţiuni mari, pentru a închide aceste comunităţi! Dar ei nu vor reuşi, pentru că ea va fi luată şi nu va fi închisă aici!

Ea a înviat prin puterea Cuvântului confirmat care i-a fost făgăduit. Amin! Cât de tare se ţine această Mireasă de făgăduinţă. EL a promis că va veni din nou pentru a lua Mireasa. Eu cred asta. Da, desigur. Ea se va întâlni cu Capul ei, Răscumpărătorul ei, Mirele ei, Împăratul ei, Domnul ei, Iubitul ei, Salvatorul ei. EL a pregătit deja locul unde se va întâlni cu ea. Voi ştiţi că Mirele nu uită nimic. EL aduce verigheta cu sine şi confirmarea deplină. EL are haina pe care o va purta ea, toată îmbrăcămintea. EL are şi locul pregătit pentru ea; întâlnirea va avea loc în văzduh. Totul este deja pregătit. Nunta cea mare este deja pregătită. Oaspeţii sunt invitaţi, sunt deja aleşi. Toţi îngerii stau deja în prezenţa adunării în toată atenţia.

(Fratele Branham cântă acum cântarea: „O, va avea loc o întâlnire în văzduh.“)

Nu iubiţi aceasta? Acum, triplul scop al tainei celei mari, a descoperirii este dezvăluit. EL este centrul. EL este! O, ce minunat! Să cântăm împreună, eu nu pot să mai predic, sunt aşa de copleşit. (Fratele Branham dă tonul încă o dată la cântarea: „O, va fi o întâlnire în văzduh.“) 

Acolo ne vom întâlni din nou. Fie ca toţi metodiştii şi baptiştii, sau indiferent ce sunteţi acum, toţi care aţi fost născuţi din nou prin Duhul lui Dumnezeu, să vă daţi mâna şi să mai cântăm o dată: „O, va fi o întâlnire în văzduh.“

O, ce minunat. Acum vedeţi prieteni, noi ne-am apropiat mult de aceasta; dar noi vom încheia azi, pentru că tema aceasta nu are sfârşit. Este o descoperire. Este aşa de veşnică, aşa cum este Cuvântul lui Dumnezeu. 

Dar triplul scop al tainei celei mari a lui Dumnezeu este dezvăluit. Dumnezeu descoperit în Hristos. Hristos descoperit în Biserică, pentru a răscumpăra pe Eva cea pierdută şi s-o readucă în poziţia originală. O, ce minunat! Va fi un timp minunat în ziua aceea. Timpul va fi în curând. Noi credem aceasta; credeţi şi voi?

Eu mă gândesc deseori la cântarea care spune că El s-a confirmat în Daniel, în Moise, în Ieremia, da, în toţi proorocii, cărora li s-a adresat Cuvântul, aceşti oameni mari. Aşa cum sună acolo: „Voi aţi auzit relatarea despre Iosif, care a avut descoperiri prin visuri. Voi aţi auzit de Daniel în groapa cu lei şi despre toţi ceilalţi.“ Acum, ce erau ei? prooroci. Dar cine era cel mai important? Dumnezeu s-a descoperit în prooroci doar temporar. EL s-a prezentat pe Sine în Adam, care era în drept; dar a păşit în faţă, pentru a-şi răscumpăra soţia, care lucrase greşit. Hristos nu trebuia să devină păcat, dar a păşit în faţă, a luat păcatul asupra Sa, pentru a salva pe copiii Săi pierduţi.

În Evrei 11 este scris că ei nu au putut ajunge la desăvârşire fără noi. Mâinile şi picioarele nu puteau fi desăvârşite fără mintea, cunoştinţa, capul, etc. Noi toţi ajungem la plinătatea cu El. Astfel noi suntem botezaţi printr-un singur Duh şi într-un singur trup eliberaţi de judecată, şi am intrat de la moarte la viaţă. Amin! Fiul lui Dumnezeu va avea conducerea în adunarea din văzduh. Îl iubiţi?

(Fratele Branham cântă: „Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc, pentru că El m-a iubit întâi.“)

Oh, acest Înger puternic al Legământului, El care a fost cu Moise în pustiu, El care s-a întâlnit cu Pavel pe drumul Damascului, care a permis ca chipul Lui să fie fotografiat; Acelaşi, care în tabloul din revista „Life“ a fost arătat; acelaşi Cuvânt prin acelaşi Dumnezeu, prin acelaşi canal, în acelaşi fel, prin aceeaşi făgăduinţă. „Oriunde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, Eu voi fi în mijlocul lor.“ EL este aici. „Îngerii lui Dumnezeu tăbărăsc în jurul celor ce se tem de El“, în jurul celor ce se tem de Cuvântul Lui. Nimeni nu poate avea respect înaintea Cuvântului, decât dacă se teme de Dumnezeu.

EL este în dimineaţa aceasta cu noi, în noi, în timp ce noi ne rugăm în Duh şi în adevăr. După un mesaj aşa de tare ca acesta, eu mă gândesc, să ne rugăm în duh şi în adevăr. Închideţi vă rog ochii, şi să cântăm împreună spre slava Lui.

(Fratele Branham cântă corul: „Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc, pentru că El M-a iubit întâi.“)

Ridicaţi mâinile spre El şi să mai cântăm o dată. 

Oh, noi Îl iubim!

(Fratele Branham cântă din nou:

Crede numai în Tatăl, crede în Fiul,

Crede în Duhul Sfânt. Aceşti trei sunt una

Demonii vor tremura, iar păcătoşii se vor trezi

Credinţa în El (Iehova) va cutremura totul”) Amin.

Slavă lui Dumnezeu. Noi Îl iubim. Rugaţi-vă acum din inimă. Deschideţi-vă acum înaintea Lui. Gândiţi-vă ce lucruri mari şi minunate a făcut El. Vedeţi ce a făcut El pentru noi. În toţi anii aceştia a arătat multe vedenii, şi nici una nu a dat greş. Tot ce a prezis El s-a întâmplat, s-a întâmplat exact aşa după cum a zis El. Eu vă iubesc. Să nu uitaţi poruncile lui Dumnezeu, dragii mei. Iubiţi-vă unii pe alţii. Iubiţi pe fiecare, fie drept sau greşit, fie păcătos sau sfânt; iubiţi-l în orice caz. Dacă nu puteţi, atunci rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă ajute, pentru că Dumnezeu i-a iubit şi pe păcătoşi.

Acum, natura lui Dumnezeu este în voi. Dacă cineva este greşit, iubiţi-l totuşi; dar să nu aveţi parte la păcatele lui. Nu, să nu aveţi parte la păcatele lui, dar în dragoste, nu într-o îndreptare grosolană, ci în dragoste spuneţi-i despre speranţa vieţii care este în voi prin Isus Hristos, care vi s-a descoperit prin Duhul Sfânt.

(Fratele Branham cântă cu Biserica: „Luaţi Numele lui Isus cu voi.“) Ce speranţă pe pământ şi bucurie în ceruri; totul este descoperit în Hristos; Dumnezeu şi Biserica, totul este descoperit în Hristos. Biblia Îl reprezintă pe Hristos. Biblia este Cuvântul scris. EL este Cuvântul. Descoperirea Lui este dovada vieţii Lui, care intră în trupul acesta omenesc, iar Cuvântul este paropovăduit. O, ce minunat.

Dacă aţi înţelege; Duhul lui Dumnezeu a venit peste adunare şi un bărbat a vorbit în limbi; altcineva care nu-l cunoştea, a tâlcuit vorbirea. Oh, Cuvântul Domnului. Voi ştiţi, că dacă duşmanul intră înăuntru, iar oamenii nu ştiu ce este de făcut, atunci vine Duhul Domnului şi descoperă ce se va întâmpla. 

Aplecaţi capetele voastre în smerenie. Dumnezeu să vă binecuvânteze. AMIN!