Freie Volksmission

Jesus Christus ist derselbe gestern, heute und in Ewigkeit. Heb.13.8

Sprache

Semnul / William Branham




(The Token)

1. 9. 1963, dimineaţa, Jeffersonville, Indiana – SUA

Luaţi loc! Bună dimineaţa tuturor! Mă bucur că ne aflăm din nou în slujba Domnului, în această dimineaţă. Nu ştiam dacă ne vom întoarce, dar Domnul a purtat de grijă iar noi am revenit pentru serviciul divin de astăzi. Azi, în această lecţie de şcoală duminicală, aşteptăm lucruri mari din Cuvânt. Deseară vom avea din nou un serviciu de vindecare urmat de cina Domnului.

Acum, avem o binecuvântare a unui copilaş. Fratele Neville tocmai mi-a spus că este cineva care doreşte binecuvântarea copilaşului său. [1-3 … 1-5 – n.ed.] 

Unii obişnuiesc să boteze copiii mici. Noi nu credem în botezul copiilor, pentru că ei încă nu au păcătuit, fiind prea mici. Dar credem în dedicarea copiilor, Domnului. Acum, bătrânul şi cu mine ne vom pune mâinile peste copilaş. Jenetha. Bun. Să ne aplecăm capetele. 

Tată Ceresc, în această dimineaţă Îţi aducem această fetiţă numită Jennifer. Mama, împreună cu cei dragi, au adus-o de departe, spre a fi dedicată Domnului. Noi ştim că pe vremea Ta, Tu Ţi-ai pus mâinile peste asemenea micuţi şi ai spus „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei”. Acum, noi Ţi-o dăm ţie, pentru o viaţă de slujire, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Cum o cheamă pe cealaltă fetiţă? Connie Lynn. Bine. Micuţă Connie, tu mă faci să mă simt mic. Oh, ţi-e teamă? Oh, mi-e teamă că nu va merge…?... Bun. Să ne aplecăm capetele. 

Doamne Isuse, mama o aduce pe această micuţă Connie la noi, în această dimineaţă, ca s-o dedice Celui Atotputernic. Tu i-ai dat acest copil ca să-l crească, iar ea Ţi-l aduce Ţie, împreună cu surioara ei. Mă rog, Tată ceresc, să fii îndurător; binecuvântează familia. Binecuvântează fetiţa peste care ne punem mâinile. În Numele lui Isus Hristos Ţi-o dăm Ţie pentru o viaţă de slujire. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze pe tine şi pe micuţa ta. 

Acum avem mulţi copilaşi. Cum îl cheamă pe băieţel? Joe Watkin, Joel Lee Watkin. Ce băieţel frumos, cu ochi mari, albaştri. De unde sunteţi voi toţi? Din Georgia. Am crezut că sunteţi din sud. N-am ştiut… Oh… Atunci acesta este un băieţel drăguţ din Georgia, nu? Bine, soră. Şi el ştie să vorbească, nu-i aşa? Să ne aplecăm capetele. 

Tată Ceresc, aducem acest băieţel drăguţ, iar mama şi tatăl său stau aici. În urma căsătoriei lor, Tu le-ai dăruit acest băieţel, ca să-l crească, iar ei Ţi-l aduc Ţie înapoi. Ce frumos! Ca Ana din vechime, care s-a rugat pentru un copil, iar Dumnezeu i-a dat copilul. Ea l-a adus înapoi la Templu, ca să-L închine lui Dumnezeu. Fă, Doamne, ca acest băieţel să fie un slujitor al Tău, iar tatăl şi mama să fie binecuvântaţi şi să aibă sănătate şi putere să-l crească. Dă-i o viaţă lungă şi fericită, şi să fie slujitorul Tău. Ţi-l încredinţăm Ţie, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să faceţi din el un bărbat bun, poate un alt mic profet, ca Samuel! 

                      Acum avem aici doi băieţei – o, avem trei. Păi, o întreagă familie. Cum te cheamă? Michael. Pe tine? Paul. Ce nume frumoase! Pe tine? Deborah. Ce frumos! Michael, Paul şi Deborah. Cum te mai cheamă? Ella. Ei, vă spun, aici e o micuţă familie puternică. Ştiţi, când văd asemenea micuţi mi-aduc întotdeauna aminte de copilăria mea. Vechea zicală spune „Acum ei te calcă pe picioare, iar mai târziu, pe inimă”. Dar eu nu cred că va fi aşa, dacă-i dedicăm Domnului. Noi avem o răspundere aici, şi Dumnezeu v-a încredinţat-o vouă. El a făcut predicatori din voi. Eu am fost întotdeauna împotriva femeilor predicatoare, voi ştiţi asta, dar fiecare mamă este o predicatoare; iată adunarea ei – [datoria ei este] să-i crească bine pe aceşti micuţi cât timp tatăl este la serviciu. Voi aveţi o răspundere. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe amândoi! Aveţi o familie frumoasă. 

 Tatăl nostru Ceresc, venim cu micuţul Michael, pare-se că este cel mai mare, şi ne punem mâinile peste el ca să-L dedicăm lui Isus Hristos. Familia lui îi aduce pe micuţii ei, căci Tu i-ai dat în grija lor, şi ei ştiu că au nevoie de ajutorul Tău. Deci, şi-au adus mica lor familie ca să fie dedicată. Acum, Ţi-l dau pe micul Michael, pentru o viaţă de slujire, în Numele lui Isus Hristos. La fel ne punem mâinile peste micul Paul, şi-i dedicăm viaţa lui Isus Hristos, să fie o viaţă de slujire spre slava lui Dumnezeu. Ne punem mâinile şi peste micuţa Debora, ca s-o dedicăm, în amintirea lui Isus Hristos care Şi-a pus mâinile peste copilaşi, şi a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi”. Viaţa acestei fetiţe să fie binecuvântată în Împărăţia lui Dumnezeu. Binecuvântează-l pe tata şi pe mama, şi fie ca ei să trăiască să-şi vadă copiii în slujba lui Dumnezeu. Cerem această binecuvântare spre slava lui Dumnezeu, şi-i dedicăm în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze! 

 Ştiţi, eu cred că fetiţele sunt mai frumoase acum decât erau când eram eu mic. Ce ochi mari şi frumoşi… Cum o cheamă? Joanna. Şi celălalt nume? Blair, Joanna Blair. Nu-i aşa că seamănă cu o păpuşă? Ce faci, Joanna? Eşti puţin timidă? Să ne aplecăm capetele. 

Tatăl nostru Ceresc, această micuţă Joanna a fost dăruită familiei Blair, şi noi ştim că zilele sunt rele, căci Satana înşeală din toate părţile, mai ales pe aceste fetiţe. Ei sunt conştienţi că singuri n-o vor putea creşte corect, iar dorinţa lor este ca ea să crească cum se cuvine, ca să-Ţi slujească Ţie – ei doresc s-o crească spre cinstea Ta. Acum au adus-o spre a Ţi-o dedica. Noi punem mâinile peste ea în Numele lui Isus Hristos, dedicând-o pe micuţa Joanna Blair Împărăţiei lui Dumnezeu, spre slava lui Dumnezeu. Domnul să fie cu voi.

 ‘neaţa, domnule. Ce băiat frumos! Hei, ce mai faci? Măi, măi, arăţi mai bine dacă te întorci aici. El spune „Da”. Cum te cheamă? Daniel Mark. Şi celălalt nume? Cardinal, Cardinal Daniel Mark? Unde stai? În New York City? Este un stat mare. Am şi eu pe cineva acolo. Unchiul meu locuieşte la Plattsburg. Oh, eu m-am simţit foarte bine în New York. Deci, ziceţi că-l cheamă Mark? Daniel Mark, ce băieţel frumos. Să ne aplecăm capetele. 

Doamne Isuse, Ţi-l aducem pe Daniel Mark, ca să-i dedicăm viaţa ce le-a fost încredinţată tatălui şi mamei ca să crească acest copilaş în ascultare de Dumnezeu. Ei ştiu că singuri n-o pot face, aşa că ţi-l aduc Ţie, ca Tu să-i binecuvântezi viaţa. Noi ştim că trăim timpuri stricate; nu ştim ce aduce ziua de mâine. Dar indiferent ce-ar veni, ne uităm la aceşti micuţi şi-I încredinţăm în mâinile Tale. Punem mâinile peste acest băieţel şi-Ţi dedicăm viaţa Lui, ca să aibă o viaţă de slujire în Împărăţia lui Dumnezeu. În Numele lui Isus ne rugăm. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze! 


Aduceţi-i înăuntru,

Aduceţi-i înăuntru din păcat,

Oh, aduceţi-i înăuntru, aduceţi-i înăuntru,

Aduceţi-i pe micuţi la Isus.  


 Este minunat! Mulţumesc, soră. Câţi au fost duminica trecută aici, pentru care ne-am rugat - simţiţi rezultatele, simţiţi că aţi fost vindecaţi? Atunci ridicaţi mâinile voastre şi lăudaţi-L pe Domnul. O, priviţi încoace. Aproape toţi. Şi eu am băgat de seamă, dar am vrut s-o aflu de la voi. Se întâmplă ceva, despre care vă voi spune mai târziu. Este minunat şi frumos. Despre aceasta vom vorbi într-o altă adunare. Lucrurile încep chiar acum să se întâmple. Noi suntem aşa de mulţumitori pentru aceasta.

 Eu am fost cu prietenii mei acolo în Kentucky – cum fac în fiecare an. Nu am fost doar pentru a vâna veveriţe, şi voi o ştiţi. A fost minunat, şi pentru aceasta suntem mulţumitori Domnului. 

 După aceste adunări trebuie să mă duc acasă, apoi mă voi întoarce, după un timp, când mă voi duce la adunările din New York. Dacă vom avea posibilitatea să fim din nou aici, am fi bucuroşi să putem ţine o adunare în acest loc de închinare. Apoi mă voi întoarce, şi voi merge la Shreveport. După aceea voi merge din nou acasă, iar de sărbători voi fi din nou aici, dacă Domnul voieşte, şi-mi voi aduce şi familia. [anunţuri generale – n.ed.] Dar rugaţi-vă pentru noi. Noi vă iubim, asta o ştiţi. Aşteptăm ca Domnul să facă mai mult decât putem cuprinde sau gândi noi. 

Credem că în seara aceasta va fi un serviciu minunat de vindecare. Nu voi vorbi prea mult, pentru că în seara aceasta va avea loc cina Domnului. După douăzeci-treizeci de minute vom începe cu rândul de rugăciune. Imediat după aceea va avea loc cina Domnului. Sunteţi bine veniţi să rămâneţi cu noi - am fi bucuroşi. Noi nu avem o cină închisă – este pentru fiecare credincios. 

Înainte de a citi din Scriptură, doresc să ne aplecăm capetele, o clipă. Am să-l rog pe bunul meu prieten, fratele Lee Vayle, să ne conducă în rugăciune, pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze Cuvântul Lui. Frate Vayle, vrei să faci asta pentru noi? [Fratele Vayle se roagă. – n.ed.] Amin.

 Acum, cu respect şi seriozitate ne apropiem de Cuvânt. În dimineaţa aceasta doresc să citesc din Exod 12, 12-13. Ascultaţi cu atenţie. Apoi, în seara aceasta, înainte de cină, citiţi tot capitolul 12. Pentru că în vers. 11 ni se relatează cum se fac pregătirile pentru călătorie şi pentru serbarea [pascală] dinaintea călătoriei. Noi dorim să observăm toate acestea cu respect.

Acum citim de la vers. 12-13 din cap. 12: 


În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul. Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului”. 


Domnul să binecuvânteze Cuvântul Său sfânt.

De aici aş vrea să iau o temă, un cuvânt scurt, „semnul”. Aş vrea să vorbesc ca într-o şcoală duminicală, despre cuvântul „semnul”. Biblia spune aici; „…sângele vă va sluji ca semn”, cuvântul „semn” îl vom folosi în seara aceasta. 

Eu am notat multe texte din Scriptură, pentru că nu ştiu când voi mai fi din nou aici. De unde să ştim dacă nu cumva această întâlnire va fi ultima pentru unii dintre noi? Deci, să încercăm să privim totul cu respect. Eu ştiu că este un lucru foarte important. Domnul ne-a dat o dimineaţă frumoasă pentru acest serviciu divin. Să încercăm acum să ne concentrăm asupra tuturor cuvintelor ce vor fi vorbite, iar dacă în acestea este conţinut ceva din ceea ce Domnul vrea să vă facă de cunoscut,  să vă fie dăruit.

 Noi nu stăm aici doar ca să fim văzuţi. Nu venim aici pentru ca alţii să vadă cum suntem îmbrăcaţi. Noi suntem aici pentru un singur lucru, aşa cum s-a rugat fratele nostru. Suntem aici ca să auzim Cuvântul. Acest Cuvânt îl dorim, pentru că este singurul care înseamnă totul pentru noi - ceva ce ne rămâne, şi este în stare să ne ajute.

 Noi suntem oameni muritori. Toţi oamenii se îndreaptă spre veşnicie. Nouă ni s-a dat suficient timp ca să ne decidem pe ce cale vrem să ne ducem. Drumul este înaintea noastră. Putem alege orice direcţie. Aşa a făcut-o El cu Adam şi Eva, aşa o face El cu fiecare dintre noi. Noi trebuie să nu uităm că, indiferent ce facem şi cât de multe succese avem în viaţă, fără Hristos am pierdut totul. Înţelegeţi?

 Deci, dacă El este tot ceea ce avem nevoie, atunci am fi cei mai nechibzuiţi oameni, dacă nu am accepta [oferta Lui] din inimă. Nu numai s-o acceptăm, ci este pregătit ceva şi mai măreţ. Dacă aţi primit-o, atunci să n-o lăsaţi pe raft - trebuie să fie folosită. Ar fi ca şi cum v-aţi duce la medic după medicamente, apoi aţi lăsa medicamentele primite pe raft. Dacă vă duceţi ca să primiţi un medicament, atunci luaţi-l. Dacă o boală vă creează greutăţi şi respectivul medicament ar trebui să vă fie de folos, atunci luaţi-l. Luaţi-l după prescripţie, pentru că şi câteva minute pot conta în modul de administrare. De unde ştim noi - şi în cazul acesta de azi - dacă nu cumva un singur moment al deciziei voastre vă poate determina destinaţia veşnică? Primiţi totul, aşa cum vă oferă El.

 Un semn … „…sângele vă va sluji ca semn. Mai întâi, ce este un semn? Este un cuvânt folosit în general printre vorbitorii limbii engleze, în special aici în America. Un semn este o dovadă. Un bilet de călătorie este un semn şi dovada că preţul pentru călătorie a fost plătit. Voi intraţi înăuntru şi cumpăraţi biletul de călătorie care vi se eliberează ca dovadă. Acest bilet poate fi folosit doar pentru un anumit scop. Pentru o călătorie cu trenul aveţi un semn că v-aţi achitat călătoria. Este o dovadă, un semn şi trebuie folosit numai pe linia respectivă.

 Acum, noi vorbim aici despre ce a spus Dumnezeu poporului Israel: „Sângele Mielului este semnul vostru”. Mielul tăiat de israeliţi era  dovada cerută de Dumnezeu. Trebuie să fie sângele. Dumnezeu ceruse un semn şi i l-a dat Israelului, şi niciun altul nu putea fi. Altceva nu ar fi fost recunoscut. Pentru lume, aceasta este o nebunie, dar pentru Dumnezeu este SINGURA cale. Singurul lucru pe care îl cere El este acel semn. Acesta trebuie să fie prezent, iar voi nu puteţi obţine dovada până nu este plătită călătoria. Atunci sunteţi în posesia semnului care vă dă dreptul unei treceri libere. „Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi”. 

 […] Este singurul lucru pe care-l va recunoaşte El. Nimic nu-l poate înlocui: nici un înlocuitor, nici o denominaţiune, nimic altceva decât acesta. Dumnezeu a zis: „Numai pe acesta vreau să-l văd”. Indiferent cât de drepţi, cât de buni erau, câtă şcoală aveau, cum erau îmbrăcaţi - semnul era singura dovadă pentru ei. „Când voi vedea semnul, voi trece pe lângă voi”. Sângele era un semn că a fost satisfăcută cerinţa lui Iehova. Sângele prezenta această dovadă. Sângele era semnul. Înţelegeţi?

 Viaţa despre care Dumnezeu a spus „în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” - a fost adusă o viaţă înlocuitoare pentru viaţa credinciosului. Dumnezeu în mila Sa a acceptat o jertfă înlocuitoare pentru persoana pângărită. După ce copilul Său s-a pângărit prin păcatul necredinţei în Cuvânt, Dumnezeu, bogat în îndurare, a adus un înlocuitor – ceva trebuia să moară în locul lui. Nimic altceva nu putea să aibă efectul cerut. Din cauza aceasta nu au folosit la nimic merele, piersicile sau celelalte fructe aduse de Cain. Trebuia să fie o viaţă care avea sânge în ea. Viaţa părăsea jertfa. Sângele era o dovadă că porunca lui Dumnezeu a fost împlinită. 

 Acum, ce a cerut Dumnezeu? Viaţa. Sângele arăta că o viaţă a trebuit să fie luată, deci sângele era semnul că viaţa fusese dată, că murise ceva; conform cerinţei lui Dumnezeu, viaţa a fost jertfită, iar sângele a fost vărsat. Sângele era semnul că viaţa ieşise afară. Sângele animalului despre care vorbise Dumnezeu, care trebuia adus, sângele acestuia era valabil ca semn. Închinătorul credincios era identificat cu jertfa sa, prin semnul acesta.

 Nu vreau să continui prea mult cu aceste citate, deşi am putea folosi întregul serviciu divin numai pentru unul dintre acestea, însă aş vrea să mă opresc aici o clipă şi să spun că cel credincios trebuia să fie identificat cu jertfa sa. Nu era vorba doar de aducerea jertfei, ci despre identificarea închinătorului cu jertfa. Mai întâi el trebuia să-şi pună mâinile peste jertfă, pentru a se identifica cu aceasta. Apoi a fost adus sângele, şi astfel el stătea sub sânge. Sângele trebuia să fie peste el, şi acesta era semnul că el s-a identificat cu jertfa şi s-a văzut vinovat, şi că o jertfă nevinovată a luat locul vinovatului.

 Ce tablou minunat! O, priviţi un închinător răscumpărat. Pretenţia dreptăţii divine a lui Dumnezeu a fost satisfăcută; Dumnezeu a zis: „Eu cer viaţa ta”. După ce s-a păcătuit, o jertfă înlocuitoare nevinovată a luat locul [păcătosului]. Era sângele unui animal - nu mere sau piersici. Prin aceasta fiecăruia ar trebui să-i fie absolut clar despre sămânţa şarpelui - era vorba despre sânge, iar acesta nu putea să iasă dintr-un fruct, ci venea dintr-o jertfă nevinovată, înlocuitoare. Sângele vărsat era o dovadă că animalul murise.

 Închinătorul care folosea sângele pentru sine, dovedea prin aceasta că are parte de răscumpărare, pentru că s-a identificat cu jertfa, s-a adus pe sine în legătură cu jertfa, iar sângele a fost privit ca un semn. O, ce minunat! Ce ilustraţie este aici! Este un simbol desăvârşit spre Hristos. Credinciosul, care stă astăzi sub sângele vărsat şi se identifică cu Mielul jertfit - vedeţi, totul este aşa de desăvârşit, cum nu poate fi altfel. 

Vedeţi, animalul murise: un miel - cel mai nevinovat animal pe care-l avem. Atunci când Dumnezeu a vrut să-L identifice pe Isus Hristos, L-a prezentat ca pe un Miel. Când Dumnezeu a vrut să se identifice pe Sine, El S-a prezentat în chip de porumbel. Porumbelul este cel mai nevinovat şi mai curat dintre toate păsările, iar mielul este cel mai nevinovat şi mai curat dintre toate animalele. 

 Astfel, vedeţi, atunci când Isus a fost botezat de Ioan, Biblia spune: „a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El”. Dacă ar fi fost un lup sau un alt animal, atunci natura porumbelului nu s-ar fi putut uni cu natura aceasta. Natura porumbelului nu s-ar fi putut uni cu niciun alt animal în afară de miel. Aceste două naturi s-au unit. Ele corespundeau.

 Puteţi să vedeţi acum alegerea dinainte? El a fost născut ca Miel, a crescut ca Miel. De aceea, aceasta este singurul natură spirituală care poate accepta Cuvântul şi pe Hristos. Ceilalţi încearcă să-L primească. Dar cum puteţi pune Duhul lui Dumnezeu pe natura unui lup? Natura aceasta este răutăcioasă şi mânioasă, iar El nu va rămânea acolo. Duhul Sfânt se retrage de acolo imediat. 

 Ce s-ar fi întâmplat dacă porumbelul ar fi venit şi în locul Mielului ar fi găsit un alt animal? El ar fi zburat imediat înapoi. Dar când El a găsit natura cu care se putea uni, atunci a rezultat o unitate. Atunci porumbelul l-a condus pe Miel. Vedeţi, Porumbelul a condus Mielul la tăiere. Mielul a fost ascultător Porumbelului. Indiferent unde era condus, El era dispus să meargă.

 Eu mă întreb azi dacă nu cumva atunci când Dumnezeu ne conduce spre o viaţă de predare deplină în slujba Sa, duhul nostru se împotriveşte câteodată - mă întreb dacă suntem miei. Un miel este ascultător. Un miel este dezinteresat [altruist]. El nu pretinde nici măcar ceea ce-i aparţine lui. Voi puteţi să-l legaţi şi să-i tăiaţi lâna, el nu se va împotrivi, el jertfeşte tot ce are - aşa este un miel. El predă totul, pe sine şi tot ceea ce are. Aşa se întâmplă cu un creştin adevărat. Dacă voi sunteţi  miei, atunci vă veţi jertfi şi nu veţi mai preţui lucrurile din lume, ci tot ce aveţi îi daţi lui Dumnezeu.                                                   Acum, Hristos era Mielul desăvârşit. Prin jertfirea mielului firesc, din Egipt, a fost aplicat sângele. După ce a fost aplicat, sângele a devenit un semn. Ce înseamnă deci sângele Mielului? Semnul că am murit faţă de noi înşine şi ne-am identificat cu Jertfa noastră. Atunci se unifică Mielul, sângele şi persoana - Jertfa şi cel credincios. Voi veţi fi identificaţi în viaţa voastră prin Jertfa voastră. Acesta vă face ceea ce sunteţi. 

 Sângele era dovada identificării noastre. Sângele dovedea că închinătorul omorâse mielul, şi-l acceptase, şi a aplicat semnul pentru sine, de care el nu se ruşina. Lui nu-i păsa cine-l vede. El dorea ca fiecare să-l poată vedea. Sângele era aplicat pe stâlpii uşii, pentru ca fiecare trecător să vadă semnul. Vedeţi, mulţi oameni doresc să fie creştini, dar vor s-o ţină ascuns, mai ales în faţa celor cu care au raporturi zilnice. Unii gândesc „Eu vreau să fiu creştin, dar nu vreau ca X să ştie despre asta”. Acela nu este creştinism. Creştinismul adevărat trebuie să aducă dovada în public - în viaţa publică, la birou, pe stradă, când vin greutăţi, indiferent unde ar fi, în biserică sau altundeva. Sângele este semnul, iar semnul trebuie aplicat, altfel legământul nu ar fi valabil. Sângele era un semn că această persoană era răscumpărată. 

 Observaţi, ei au fost răscumpăraţi înainte de a se întâmpla ceva. Ei au aplicat sângele prin credinţă. Sângele a fost aplicat în credinţa că totul se va întâmpla. Sângele trebuia aplicat înainte ca mânia lui Dumnezeu să vină asupra ţării. Ar fi fost prea târziu pentru aplicarea semnului dacă mânia lui Dumnezeu ar fi intrat în acţiune. Noi avem o lecţie aici. Fiţi atenţi: înainte de a se întâmpla [trebuia aplicat semnul]! Va veni un timp în care nu veţi mai fi în stare să aplicaţi sângele.

 Mielul a fost înjunghiat seara, după ce a fost ţinut patru zile. Mielul a fost înjunghiat iar sângele a fost aplicat spre seară. Aţi înţeles? Semnul n-a existat până în timpul serii. Noi trăim acum în timpul serii acestei epoci. Acesta este timpul serii pentru Biserică; este timpul serii pentru mine, este timpul serii pentru mesajul meu. Eu mor, eu mă duc, eu mă mişc înspre timpul serii Evangheliei.

 Noi am trecut prin neprihănire, etc., dar acesta este timpul în care semnul trebuie aplicat. Eu v-am spus ultima duminică că am ceva despre care vroiam să vă vorbesc - aceasta este. A sosit timpul în care nu vă mai puteţi juca. Trebuie aplicat semnul. Trebuie aplicat acum, pentru că noi putem vedea că mânia lui Dumnezeu este gata să vină peste ţară, şi oricine nu este sub acest semn, va pieri. Sângele va vorbi pentru voi.

 Observaţi, viaţa animalului nu putea să se întoarcă peste om. Când sângele a fost vărsat, viaţa a ieşit, pentru că ambele erau unite. Viaţa este ceva diferit de sânge, dar viaţa este în sânge. Viaţa animalului nu putea să se întoarcă peste închinător. După ce se vărsa sângele mielului, el trebuia să-l şi aplice [vizibil], pentru că viaţa ieşea şi nu putea să se întoarcă. Nu putea să se întoarcă peste un om, pentru că era viaţă de animal, fără suflet. Un animal nu ştie că este gol, nu ştie ce este păcat, nu ştie nimic despre aceasta. De aceea animalul este doar o fiinţă vie, dar nu un suflet viu. Din cauza aceasta viaţa animalului nu putea să se întoarcă peste viaţa omenească, pentru că nu avea un suflet.

 Există o viaţă, un sânge, o viaţă şi un suflet în viaţă. Sufletul este natura vieţii, din acest motiv animalul nu are o natură anumită. De aceea sângele era dovada că viaţa fusese dată. Dar în starea aceasta minunată, în acest legământ, este o deosebire între sânge şi viaţă. Semnul pentru cel credincios astăzi este Duhul Sfânt, nu un sânge ca atunci - nu o compoziţie chimică, ci Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Acesta este semnul pe care îl cere Dumnezeu Bisericii în timpul acesta. Dumnezeu trebuie să vadă acest semn. El trebuie să-l vadă în fiecare din noi, în timp ce se arată umbrele serii, iar mânia Lui este pe cale să se reverse din înălţimi peste naţiunile stricate şi peste aşa zişii credincioşi, care nu posedă Semnul. Eu am încercat să fiu un exemplu pentru voi şi să trăiesc în mod corect printre voi, ca să vedeţi ce fel de stare trebuie să avem înainte de a spune aceste lucruri.

 Acum, noi trăim în umbre, şi mânia Lui este gata să lovească. Dumnezeu cere o dovadă că aţi primit personal semnul Lui - pe Duhul Sfânt. Este singurul mod şi singurul semn pentru ca Dumnezeu să treacă ocrotitor pe lângă voi, pentru că este cu adevărat viaţa lui Isus Hristos, care s-a întors în cel credincios. Viaţa animalului nu putea să se întoarcă. De aceea sângele trebuia aplicat pe stâlpii uşii, ca oricine trecea pe acolo să vadă că [în casa aceea], la uşă era aplicat un semn, că o viaţă murise la acea uşă. Amin!

 În acelaşi fel trebuie să fie cu fiecare credincios în prezent - umplut cu Duhul Sfânt, un semn pentru sângele vărsat al Mielului, un semn că viaţa care era în Miel s-a întors şi a fost pecetluită în mod public în credincios. Oricine va trece pe lângă voi, oricine vorbeşte sau colaborează cu voi, va vedea că sângele a fost aplicat şi că dovada vieţii care era în Sângele acela, este în voi. Voi sunteţi în siguranţă când vine mânia Lui. De aceasta depinde totul, nu de a fi membru undeva într-o comunitate. Nu! Viaţa animalului nu putea să vină peste cel credincios, ci doar vorbea despre un cuget, arătând că va veni o Jertfă desăvârşită.

 Cum ar putea să existe o Jertfă mai desăvârşită decât Însuşi Dumnezeu? El Însuşi a devenit răscumpărarea. Dumnezeu s-a făcut trup şi Şi-a vărsat propriul Său sânge dumnezeiesc - aceasta era singura posibilitate ca viaţa lui Dumnezeu să vină înapoi, pentru că fiecare din noi este născut pe cale sexuală, de aceea viaţa din această lume este în om. Această viaţă nu va rezista - deja este judecată şi condamnată. Voi nu o puteţi îmbunătăţi cu petice - nu merge. Nu există nicio posibilitate de a o îmbunătăţi. Viaţa aceasta trebuie să moară. Aceasta este singura cerinţă. Viaţa aceasta trebuie să moară, iar ca înlocuitor trebuie să vină viaţa lui Isus Hristos în voi, care este Duhul Sfânt, Semnul lui Dumnezeu, că aţi acceptat sângele Fiului Său Isus Hristos. De aceea, în zilele lui Luther, accentul se punea pe credinţă. În zilele lui Wesley accentul era pe sânge. Dar aceasta este ultima perioadă, în care se cere un Semn. Toate acestea împreună formează întreaga unitate [compoziţie] pentru răpire. Înţelegeţi?

 Dacă o mamă aduce un copil pe lume - vine mai întâi apa, apoi sângele şi la urmă duhul, viaţa. La o naştere normală mai întâi se rupe apa; apoi urmează sângele; următorul lucru este viaţa. Din trupul Domnului nostru Isus Hristos a ieşit apă, sânge şi viaţă. Biserica întreagă, Mireasa, a fost călăuzită prin neprihănire, sfinţire şi botezul cu Duhul Sfânt, care este Semnul.

 După cum spune în Evrei 11, „…au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate… Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi”. Biserica din timpul acesta, care a primit semnul botezului cu Duhul Sfânt, este spălată în Sânge, iar Duhul Sfânt este peste ea. Cei care au plecat înaintea noastră acasă, nu pot învia fără noi. Ei aşteaptă desăvârşirea noastră. Dumnezeu a promis că o va face. Cineva va avea parte de aceasta. Eu nu ştiu cine va fi, dar unii o vor primi. 

 Eu sunt răspunzător numai pentru un singur lucru: să o predic. Este lucrarea lui Dumnezeu să caute sămânţa aleasă dinainte. Aceştia vor fi cu toţii acolo. Toţi vor fi atunci uniţi: cei care au trecut prin epoca apei, prin epoca sângelui şi prin epoca semnului Duhului Sfânt.

 Amintiţi-vă că Israelul a trecut prin multe, dar semnul s-a cerut spre seară, nu dimineaţa, nu în zilele păstrării mielului. Israelul ştia că va veni ceva. Şi Luther a ştiut, Wesley a ştiut; la fel şi Finney, Knox, şi Calvin. Dar acum a sosit. Ei ştiau că va veni un timp când Stâlpul de Foc se va întoarce din nou în Biserică. Ei ştiau că va veni un timp când se vor întâmpla aceste lucruri. Ei nu au trăit timp suficient ca s-o vadă, însă au aşteptat aceasta. Israelul ştia că va veni ceva, dar semnul, sângele mielului, a fost aplicat pe stâlpii uşii spre seară. Dar mielul fusese deja jertfit. 

 Tot timpul a fost Mielul. A fost Mielul în timpul lui Luther, şi tot aşa în timpul lui Wesley. Dar acum este timpul Semnului. Fiecare casă trebuie să fie sub ocrotirea Semnului. Fiecare casă a lui Dumnezeu trebuie ocrotită de Semn. Tot ce este în interiorul acesteia trebuie ocrotit de Semn. Şi casa lui Dumnezeu este Trupul lui Isus Hristos. Printr-un singur Duh suntem cu toţii botezaţi în acest Semn, şi am devenit o parte a acestuia. Dumnezeu a spus: „Când voi vedea semnul acesta, voi trece pe lângă voi”. 

 O, în ce ceas trăim noi! Sângele îl identifica pe credincios, pentru că viaţa a ieşit afară din sânge, nu se putea întoarce, aşa că el trebuia să aibă ceva vizibil. El trebuia să ungă stâlpii uşii cu sângele, iar acest fapt arăta că viaţa ieşise. Acum chiar Duhul este semnul. Duhul Sfânt Însuşi este Semnul, nu sângele. Sângele a fost vărsat pe Golgota, este adevărat…[…] Dar vedeţi, în celula de sânge era o Viaţă. Nu părţile chimice a sângelui posedau viaţa. Când viaţa a pătruns în părţile chimice ale sângelui, s-a format o celulă. A format propria celulă, apoi celulă după celulă. Şi a devenit un Bărbat, care a fost Emanuel, Dumnezeu în trup. Dar această viaţă a ieşit afară din compoziţia chimică şi s-a întors înapoi. Dar Semnul este Duhul Sfânt peste Biserică, pentru ca Hristos să fie văzut. 

 Aşa trebuie să fie, pentru că o femeie şi bărbatul ei devin una. Ei devin una şi tot aşa este Mireasa cu Hristos. Slujba Miresei şi slujba lui Hristos este aceeaşi. Ceea ce a început Isus Hristos să facă atunci, face şi astăzi. Moartea Lui nu l-a putut opri. Nu! El s-a întors, nu ca persoana a treia, ci ca aceeaşi Persoană, în chipul Duhului Sfânt, şi lucrează în continuare, aşa cum ne este relatat în Faptele Apostolilor. Isus Hristos este acelaşi, ieri, azi şi în veci. Aceasta este dovada, acesta este semnul.

 Atunci când Petru şi Ioan au trecut pe la poarta templului numită Frumoasă, era acolo un om născut olog. Petru el a spus: „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” Oamenii ştiau că aceşti bărbaţi nu erau cărturari şi nu făceau parte din teologii ţării, dar îi ascultau şi recunoşteau că ei fuseseră cu Isus, pentru că dovada era vizibilă. „Dar ce am…” Ei l-au văzut pe săracul frate acolo, olog şi bolnav şi, prin aceeaşi viaţă care a fost în Hristos şi care era acum în ei, Petru a putut să spună: „Dar ce am…” Isus a spus: „În Numele Meu veţi scoate draci”. Nu „Eu o voi face”, ci „voi o veţi face”. „Dacă veţi spune muntelui…” Nu „când voi spune Eu”, ci „când voi îi veţi spune muntelui”. O frate, ceasul în care Semnul urmează să devină vizibil s-a apropiat mult. Putem să-l vedem deja. Noi ştim că suntem aproape de sfârşit. Vedeţi numai aceste mesaje multiple, semnele şi minunile care au avut loc. 

Şi acum, aici revenim la ceea ce trebuie să facă Biserica: Semnul trebuie să devină vizibil. „Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi”. Nimic altceva nu va funcţiona. Trebuie să fie Sângele. 

 Acum Duhul Sfânt este dovada noastră de la Dumnezeu. Nu demult timp a venit un teolog la mine, un frate baptist şcolarizat, un om cu un caracter frumos, şi mi-a spus: „Frate Branham, tu vorbeşti despre acest Duh Sfânt. Nu este ceva nou, noi am învăţat deja tot timpul despre aceasta”. El a spus: „Noi am primit Duhul Sfânt”. Am răspuns: „Când l-ai primit tu?” El a spus: „Când am crezut”. Eu ştiam că aceasta este teologia baptistă: când ai crezut, ai primit Duhul Sfânt. Apoi am zis: „Pavel a vorbit unui grup din Fapte 19, care pot fi comparaţi cu baptiştii. Predicatorul care devenise credincios prin slujba lui Ioan, dovedise cu Scriptura că Isus este Hristosul. Atunci când apostolul Pavel a venit în Efes, el i-a găsit pe aceşti ucenici şi i-a întrebat: „Aţi primit pe Duhul Sfânt, de când aţi crezut?” Ei au răspuns: „Noi nu ştim dacă este vreun Duh Sfânt”. 

 Apoi el i-a întrebat cum au fost botezaţi. Ei nu fuseseră botezaţi în Numele lui Isus Hristos, Mielul jertfit. Ei nu se identificaseră cu El - credeau doar, dar totul era ca un medicament pe care-l aveau dar încă nu-l luaseră. Pavel le-a poruncit să fie botezaţi încă o dată în Numele lui Isus Hristos. Când au făcut-o, Semnul a venit peste ei. Ei au fost identificaţi prin lucrările şi semnele Duhului Sfânt. Ei vorbeau în limbi, profeţeau şi-L proslăveau pe Dumnezeu. Ei au fost identificaţi cu jertfa lor. Duhul Sfânt ne confirmă ca şi creştini - nu confirmă apartenenţa noastră de biserici, nici cunoştinţa noastră despre Biblie. Este vorba despre cât de mult ştiţi despre Autorul Bibliei şi cât de mult trăieşte El în voi. 

 Voi aţi dispărut de tot. Voi nu mai existaţi. Voi vă socotiţi morţi, şi dovada trăieşte în voi; nu viaţa voastră ci El. Pavel a spus: „Viaţa pe care o trăiesc acum…” El trăia o altă viaţă. „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Acesta este Semnul cerut de Dumnezeu – identificare cu jertfa noastră! Viaţa Mântuitorului nostru în noi - Duhul Sfânt. O, ce semn pozitiv. Un alt Semn nu mai poate fi. O, dacă aţi putea cuprinde acest gând. Dacă aş avea putere în dimineaţa aceasta să exprim în cuvinte ceea ce înseamnă şi s-o aşez în sufletul vostru – nu în urechile voastre, ci în suflet. Dacă  aţi putea să vedeţi garanţia acestui lucru… Voi v-aţi odihni pe aceasta.

 Dacă aţi fi făcut vreo crimă şi ar trebui să vă înfăţişaţi înaintea tribunalului, şi aţi şti că dacă veţi fi găsiţi vinovaţi veţi fi condamnaţi la moarte, veţi avea parte de scaunul electric, sau camera de gaze, spânzurătoarea sau altfel de moarte v-ar aştepta, atunci v-aţi căuta un avocat care să vă apere. Desigur că aţi angaja pe unul din cei mai buni şi vicleni avocaţi, care ar exista. Atunci aţi fi puţin uşuraţi pentru că aveţi un avocat. Dar tot ar mai fi sub semnul întrebării dacă acest avocat i-ar putea influenţa pe juraţii tribunalului. Dacă apărătorul, cu cunoştinţa lui bună a legilor, ar pleda cazul vostru astfel încât să rămâneţi în viaţă... Dar în ciuda autorităţii lui şi a apărării extraordinare cu care ar putea să-i impresioneze pe judecător şi pe juraţi, totuşi relaxarea ar dura câteva minute, pentru că întrebarea ar rămâne deschisă: „va reuşi?”

 Dar în cazul acesta, Însuşi Judecătorul a devenit Avocatul nostru. Dumnezeu a devenit om. Nici un apărător nu ar fi putut face aceasta. N-am fi putut găsi vreunul. Nici Moise, nici Legea şi nici profeţii n-ar fi putut s-o facă. Astfel Judecătorul a preluat locul juraţilor, al avocatului, al judecătorului şi a luat dreptatea Legii Sale asupra Sa şi a plătit preţul. Ar putea să existe pentru noi o siguranţă mai mare? Şi El a trimis propria Sa viaţă peste noi ca o mărturie că ne-a acceptat. Ce siguranţă! „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine”.

 Atunci când El a preluat locul judecătorului, al juratului şi al apărătorului, a pledat pentru cazul nostru. Noi am fost găsiţi vinovaţi în faţa Legii Lui, iar El a venit şi a luat locul persoanei vinovate care era în templu. El a luat păcatul. L-a luat asupra Sa, a murit şi a plătit preţul, Şi-a vărsat sângele şi ne-a dat dovada Sa - viaţa Sa proprie. Noi suntem desăvârşiţi - cazul este rezolvat. Nu mai există păcat pentru cel credincios. O Dumnezeule, ai milă. Fie ca oamenii să înţeleagă că nu mai este nicio acuzaţie. „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă”. Cazul este rezolvat. Amin! Atunci suntem în siguranţă, dacă Semnul este aplicat, iar când moartea bate la uşă, nu are nicio putere.

Da, Semnul este aplicat. Numai acesta este recunoscut acum. EL a făcut totul pentru ca acest Semn să poată veni. Semnul a fost însăşi viaţa lui Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu l-a creat pe primul om, l-a făcut [să fie] fiu. Acest fiu însă a decăzut, pentru că a ascultat de soţia lui în loc să asculte de Dumnezeu. Iar femeia a ascultat de Diavol în loc să-şi asculte bărbatul. După ce au făcut aceasta, au decăzut aşa de mult încât au adus murdăria. El ştia că după acest fapt vor veni pe lume copii. Era interzis ca rodul pomului din mijlocul grădinii să fie atins. După ce totuşi au făcut-o, au adus asupra lor acest păcat, de aceea întreaga omenire care a fost născută, s-a născut în păcat. 

 Nu era nicio cale de ieşire. Atunci Dumnezeu a coborât [pe pământ]. Exista numai o singură posibilitate de a-l reprimi [pe om]: aceea de a-l reprimi ca fiu. Cum urma să se întâmple aceasta dacă propria-I Lege pronunţa condamnarea? Atunci Tatăl Însuşi a devenit unul dintre noi. Acesta este Mielul adevărat. Acesta este scopul pe care l-a avut El în gând. Acesta este motivul pentru care Mielul a fost adus ca jertfă deja în grădina Eden, avându-se în vedere că Mielul şi Porumbelul se vor întâlni într-o zi şi vor fi împreună. El a ştiut că prin aceasta noi putem fi toţi împreună. El a fost dispus să aducă o astfel de jertfă. Acum, semnul putea fi aplicat, şi noi nu mai suntem străini, ci fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Şi Adam şi Eva, femeia şi bărbatul uniţi, sunt fii şi fiice ale lui Dumnezeu în Hristos Isus prin jertfa Lui cea mare.

 Pentru ca fiecare să înţeleagă: sămânţa acestei vieţi care a fost plantată în pământul acestui trup, este o sămânţă trecătoare. Dacă viaţa din această sămânţă este o viaţă stricată, aceasta va pieri împreună cu sămânţa. Dar El a pus viaţa veşnică în această sămânţă şi a identificat-o ca viaţa Lui proprie. La înviere, El o va învia, nimic nu va fi pierdut. Vedeţi ce vreau să spun? Asta e! Acum nu mai poate pieri. Viaţa este în ea. Un Semn este peste trupul acela, peste sufletul, peste persoana aceea. Este un Semn acolo - Duhul Sfânt – [care spune că totul] îi aparţine lui Dumnezeu - este al Lui. „Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi” - un semn real.

 Duhul Sfânt este Semnul nostru. De aceea, când primiţi Duhul Sfânt, treceţi de la moarte la viaţă. Asta e tot, pentru că Viaţa este în voi. Voi nu mai puteţi pieri. Biblia spune: „Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui… pentru că sămânţa Lui Dumnezeu (Amin!) rămâne în el”. Cum ar putea el să păcătuiască, dacă Dumnezeul fără păcat este în el? Indiferent ce ar fi făcut el, Sângele l-a acoperit. El este acum o făptură nouă. Dorinţele sale, năzuinţele lui sunt înspre cer, pentru că a fost transformat dintr-un scaiete, într-un grâu. Dorinţele lui nu mai sunt ca altădată, şi el arată aceasta. Voi spuneţi: „O, eu cred asta”. Şi încă mai păcătuiţi? Atunci sunteţi înşelaţi. Înţelegeţi? Dacă există Semnul, atunci nimic altceva nu se mai poate vedea.

 Israelului i-a fost poruncit să rămână sub sânge, până când a ieşit porunca pentru exod. Să nu ieşiţi de sub sânge! Odată ce au ajuns sub semn, au fost pecetluiţi acolo înăuntru. Nu ieşiţi de-acolo. Ei au rămas acolo până la miezul nopţii şi trâmbiţele au răsunat. Când trâmbiţele au răsunat, când acel corn de berbec a început să sune, ei au ieşit cu toţii, cu bagajele de călătorie, plecând spre ţara făgăduită.

Aşa procedează bărbatul sau femeia umpluţi cu Duhul Sfânt. Ei sunt pecetluiţi şi în siguranţă faţă de orice pagubă şi pericol. Toată viaţa lor arată ceea ce sunt ei. Oriunde s-ar duce, oricare ar fi ocupaţiile lor, cu oricine ar vorbi, dacă sunt în preajma femeilor, dacă sunt cu colegii de lucru, indiferent cu cine ar veni în contact - Semnul este prezent. Amin! Dacă se apropie moartea, ei spun: „Eu nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine”. Dovada este prezentă. Când va avea loc învierea, el va fi acolo, căci Dumnezeu îl va învia în ziua de apoi. Isus a spus aşa. „Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi”.

Gândiţi-vă, dacă semnul nu ar fi fost vizibil, legământul îşi pierdea valabilitatea. Aşa este. Legământul ar fi fost fără valoare. Efectul legământului intra în vigoare îndată ce semnul era vizibil. Semnul vorbea despre legământ. Dumnezeu făcuse un legământ cu ei. Da. Dar abia după aplicarea semnului, legământul intra în acţiune. Mulţi iudei puteau spune: „Fiţi atenţi, eu nu am aplicat sângele pe uşa mea, dar aş vrea să aflaţi că eu sunt un iudeu tăiat împrejur”. Asta nu însemna nimic. „Dacă voi vedea sângele, dacă voi vedea semnul…” Voi aţi putea spune: „Eu sunt baptist, prezbiterian, metodist” sau orice vreţi să fiţi. „Dacă voi vedea Semnul!” Voi ziceţi: „Eu sunt credincios. Mama mea şi tatăl meu au fost membri ai acestei biserici. Eu sunt membru acolo din copilărie”. Dar nu despre aceasta este vorba. Voi ziceţi: „Eu nu mint, eu nu fur, nu fac una şi cealaltă”. Dar asta nu înseamnă nimic. „Eu fac parte din comunitatea Branham, eu fac asta şi cealaltă, eu cred întregul Cuvânt”. Iudeii puteau spune: „Eu cred în Iehovah”. 

 Dac-ar fi fost aşa, ei precis ar fi ascultat de mesajul ceasului respectiv. Ei avuseseră multe mesaje, dar acesta era mesajul acelui ceas. Înţelegeţi? Eu cred mesajul acestui ceas. Da. Sângele a fost aplicat spre seară. 

Ei poate ziceau: „Eu sunt iudeu.” Astăzi oamenii spun: „Eu sunt un creştin. Pot să v-o dovedesc cu actul meu de membru. Vă rog să-mi arătaţi când am furat vreodată, sau dacă a trebuit să fiu judecat de vreun tribunal. Arătaţi-mi dacă am comis vreodată adulter. Niciodată nu am făcut vreodată aceste lucruri, altfel arătaţi-mi-le”. Dar toate acestea nu înseamnă nimic. Nu, nu. Legământul rămâne fără efect, până când este vizibil semnul.

Poate veţi spune: „Eu sunt student în Biblie”. Nu mă interesează ce eşti. Fără legământul acela, mânia lui Dumnezeu rămâne peste tine. Voi nu veţi scăpa, păcatele voastre vă vor da de gol. 

 Ce este păcat? Necredinţă! Voi n-aţi crezut mesajul. Voi n-aţi crezut Cuvântul. Voi nu aţi dat crezare mărturiei semnului după ce s-a identificat în mijlocul nostru. […] Voi aţi putea spune: „Eu cred. Eu cred. Eu cred că este Adevărul. Îl primesc ca adevăr”. Atunci este bine, dar tot trebuie aplicat. 

 Închipuiţi-vă, un iudeu mestecând în sângele unui miel care sângera, şi spunând: „Aceasta este conform voii lui Iehovah”. Poate era un preot pe aproape şi acesta spunea: „Desigur, eu cred că este adevărat”. Dar pe casa lui nu era aplicat. El nu vroia să se identifice cu gruparea aceea, cu aceşti fanatici cu sângele pe uşă. Indiferent că cineva era preot, sau oricât de bine ar fi cunoscut Cuvântul, cât de bine ar fi fost crescut, ce fapte ar fi făcut, oricât ar fi dat la săraci şi cât de mult ar fi jertfit… [era degeaba]. Pavel a spus: „Dacă mi-aş da trupul să fie ars ca jertfă, dacă mi-aş da toată averea ca să hrănesc săracii, dacă aş avea credinţa ca să mut munţii, dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti şi toate aceste lucruri, totuşi nu aş fi nimic până când nu este semnul acolo”. Până nu este aplicat acest semn (despre acesta vorbesc eu în seara aceasta – dragostea), nu sunt nimic. Înţelegeţi?

 Nu contează că poate aţi scos draci, poate aţi vindecat bolnavi cu rugăciunea prin credinţă. Poate aţi făcut toate acestea, dar dacă semnul acela nu este acolo, voi staţi sub mânia lui Dumnezeu. Poate eşti credincios. Poate predici Evanghelia de la amvon. Isus a spus: „Mulţi vor veni în ziua aceea la Mine şi vor spune: ,Doamne, Doamne, nu am profeţit noi în Numele Tău şi nu am predicat, nu am scos noi draci în Numele Tău?’” Asta se potriveşte şi metodiştilor, şi baptiştilor şi penticostalilor. Isus a spus: „Plecaţi de la Mine, voi lucrători al fărădelegii. Nu v-am cunoscut niciodată. Dar dacă voi vedea semnul, voi trece pe lângă voi”. Este cerinţa dumnezeiască din ceasul acesta. Mesajul din timpul serii este aplicarea Semnului. 

Satana va semăna tot felul de imitaţii: o strângere de mână şi alte dovezi. Uitaţi toate acestea! A sosit ceasul când semnul, nu o imitaţie, nu o credinţă înlocuitoare sau altceva… a sosit ceasul când Semnul Însuşi - este identificat direct în mijlocul nostru, aducând dovada printre noi, că El este acelaşi Isus, ieri, azi şi în veci şi că El este în deplină concordanţă cu Cuvântul. Acesta trebuie aplicat. Cum s-ar putea ca o persoană care spune că are Semnul, să tăgăduiască acest Cuvânt? Voi nu aţi putea s-o faceţi. Semnul trebuie să fie acolo. „Sângele să vă slujească ca semn”. Acum Duhul Sfânt este semnul - viaţa, care era în Sânge. (Imediat ne vom referi la aceasta). Duhul Sfânt este semnul. Cazul este încheiat. 

 Gândiţi-vă, indiferent ce sunteţi, cât de buni sunteţi, indiferent cât aţi sărit în sus şi în jos şi de câte biserici aţi aparţinut, câte lucruri bune aţi făcut, acestea n-o să vă ajute cu nimic, dacă Semnul nu a fost aplicat. Acesta este timpul serii. Toate acele lucruri au funcţionat pe vremea lui Luther, pe vremea lui Wesley, dar acum nu mai funcţionează. Nu! A face din Miel centrul vestirii, a fost în ordine şi necesar. Cei ce au murit în trecut, înainte ca sângele să fi fost aplicat, cu ei este altceva. [Era un alt timp], ei au plecat acasă cu un cuget curat. Ei vor fi judecaţi după ceea ce ar fi primit sau nu. Dacă ei au fost aleşi dinainte, ar fi acceptat totul azi. Dacă nu, ei nu ar fi acceptat. Asta-i tot. Totul pleacă de la Dumnezeu. El justifică pe cine vrea, se îndură de cine vrea şi osândeşte pe cine vrea. El este Dumnezeu. 

 Un iudeu putea să arate prin tăierea împrejur că este credincios. Mulţi oameni pot lua această Biblia şi să spună: „Eu sunt un credincios; Isus a spus că suntem mântuiţi prin credinţă. Eu sunt un credincios dar botezul Duhului Sfânt o prostie”. Atunci precis nu este aplicat Semnul, deşi se susţine că se crede. La fel ca tăierea împrejur a iudeului. El puteau să spună: „Eu sunt iudeu. De ce trebuie să ies afară şi să mă comport ca grupul acela de fanatici?” 

Moise poate că a umblat pe străzi în sus şi în jos şi a strigat: „Mesajul serii este aici! La sfârşitul celor paisprezece zile trebuie să vă strângeţi laolaltă şi să tăiaţi mielul. Întreaga adunare a lui Israel să-l taie, punând-şi mâinile peste miel pentru a se identifica cu acesta. Sângele să fie aplicat pe stâlpii uşii, [pentru că aşa sună] Cuvântul lui Dumnezeu: „Dacă voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi, pentru că acesta este semnul că aţi acceptat moartea mielului pe care l-am pregătit pentru voi”. 

 Sângele era un semn. Acum Duhul este Semnul. „Voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt”. Şi după ce a fost vărsat sângele, Semnul a fost trimis în ziua Cincizecimii, ca un vânt puternic. Acesta a devenit tema tuturor apostolilor. „Aţi primit voi pe Duhul Sfânt, de când aţi crezut?” „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi acest dar al Sfântului Duh” - pentru că este un Semn (amin!) că aţi trecut de la moarte la viaţă. Aşa este.                                                      Atunci când Biserica iudaică a dispărut şi au intrat cei dintre neamuri, au început să intre şi lucruri false care au predominat curând. Acum un popor dintre neamuri iese afară pentru Numele Lui - Mireasa. Înţelegeţi ce vreau să spun? Înţelegeţi despre ce vorbeşte Scriptura aici? Dacă semnul nu era vizibil, legământul nu avea nici un efect. Semnul trebuie să fie vizibil. Dacă voi spuneţi că credeţi şi nu să urmaţi îndemnurile Cuvântului, atunci nu credeţi. Chiar dacă sunteţi tăiaţi împrejur sau v-aţi alipit de vreo comunitate, chiar dacă sunteţi botezaţi şi aţi făcut toate aceste lucruri, totuşi, acestea nu sunt încă Semnul, Duhul Sfânt.

 Acest învăţat distins despre care am vorbit mai înainte, mi-a spus: „Billy, Avraam l-a crezut pe Dumnezeu şi asta i-a fost socotită ca neprihănire. Ce ar fi putut face el mai mult decât să-L fi crezut pe Dumnezeu?” Eu am răspuns: „Este adevărat doctore, aşa este. El l-a crezut pe Dumnezeu, aşa spune Biblia. Tu ai dreptate până aici. Atâta timp cât iscoadele erau pe drum să iscodească ţara, ei câştigau teren. Dar după ce au ajuns la graniţă, s-au opus”. Eu am spus: „Voi baptiştii, sunteţi în regulă atât cât aţi păşit, dar aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?” Eu am mai spus: „Dumnezeu a recunoscut credinţa lui Avraam. El L-a crezut pe Dumnezeu, iar aceasta i-a fost socotită ca neprihănire. Acesta este adevărul. Dar pe urmă, Dumnezeu i-a dat ca semn pecetea tăierii împrejur. Nu ca şi cum această tăiere împrejur în trupul său ar avea ceva de-a face cu sufletul lui, însă a fost un semn că Dumnezeu a recunoscut credinţa lui. El ne dăruieşte nouă semnul Duhului Sfânt, pentru că ne-a recunoscut ca credincioşi. Căci: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele Duhului Sfânt spre iertarea păcatelor, apoi veţi primi darul Duhului Sfânt, pentru că această făgăduinţă este pentru voi şi pentru toţi care…” Aţi înţeles acum?

 Pentru iudei nu era suficient ca dovadă tăierea lor împrejur, semnul trebuia să fie vizibil, altfel legământul nu era valabil. Acelaşi lucru este acum. Orice aţi face sau cât de bine aţi explica Biblia, poate că sunteţi „studenţi în Biblie”, poate chiar spuneţi: „Eu sunt credincios”, totuşi semnul este necesar. Poate spuneţi: „Eu sunt un om bun, frate Branham. Nimeni nu m-a văzut vreodată făcând ceva pe dos”, dar toate acestea nu sunt suficiente înaintea lui Dumnezeu. Este numai o cerinţă, numai aceasta este valabilă. Nu puteaţi aplica sângele pe stâlpii uşii decât dacă a murit mielul. Iar sângele era un semn real că mielul fusese jertfit - nu era o credinţă prefăcută - mielul murise cu adevărat. 

 Duhul Sfânt este un Semn real că Mielul vostru a murit, şi voi aţi primit asupra voastră dovada; pentru că însăşi viaţa Lui este în voi. Nu o credinţă prefăcută, nu o imitaţie. Este acolo. Voi o ştiţi. Lumea o ştie. Semnul este acolo. Indiferent cât de cumsecade a fost respectivul, poate a fost un „student în Biblie”, un bun membru al unei comunităţi, capul vreunei denominaţiuni sau ierarhie romană - eu nu ştiu cine este, dar nu ajută la nimic.

 Orice cercetător al Bibliei ştie că Israelul în drumul spre ţara făgăduită a fost un simbol înspre Biserică. Într-acolo călătoreşte ea. Dar când a venit seara şi exodul le stătea în faţă, a venit o cerinţa serioasă. Indiferent cum ar fi respectat ei datinile iudaice, cât de bine ar fi recoltat ei roadele câmpului, cât de mult s-ar fi îngrijit pentru vecini şi ar fi făcut pentru ei, cât de des ar fi dat zeciuiala - toate aceste lucruri erau bune, acestea erau în ordine; ei erau oameni buni, respectaţi de ceilalţi, dar fără semnul sângelui ei ar fi pierit.

 O, Dumnezeu să mă ajute să prezint totul clar pentru cei ce sunt prezenţi şi pentru cei ce vor asculta benzile. Poate că voi aţi predicat Evanghelia, poate aţi scos draci şi aţi vorbit în limbi, aţi strigat şi aţi jucat în Duhul, dar fără semn…! Voi ziceţi: „Se poate şi aşa ceva?” Pavel a spus că este posibil: „…dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi dacă mi-aş da toată averea săracilor şi mi-aş arde trupul meu ca o jertfă, dacă aş avea credinţă ca să mut munţii, totuşi nu sunt nimic”. Aleluia! Să nu vă bazaţi pe acestea. Doar semnul este valabil. Indiferent cât bine aţi făcut, cât sunteţi de buni - când va veni mânia lui Dumnezeu peste pământ, atunci numai Semnul va fi recunoscut. 

 Este un Semn că preţul cerut a fost plătit. Şi preţul care a fost plătit a fost viaţa lui Isus Hristos. El şi-a dat viaţa Lui, iar Duhul Lui vine înapoi peste voi, ca un Semn că aţi fost primiţi. Atunci purtaţi Semnul cu voi zi şi noapte, nu numai duminica, ci tot timpul. Voi aveţi Semnul. „Sângele vă va sluji ca semn”. Voi ziceţi: „Eu cred, eu sunt un credincios”. Este bine, dar dacă refuzaţi Semnul, cum puteţi să fiţi credincioşi? Acest fapt vorbeşte chiar împotriva propriei voastre mărturii. Indiferent cine ai fi, un „student în Biblie”, un om cumsecade sau un membru al unei comunităţi, nu înseamnă nimic. Da! Poate că tatăl tău a fost predicator, poate că mama ta era o femeie sfântă. Asta-i bine - ei trebuie să răspundă pentru ei înşişi. 

 Aşa cum am spus deja, oamenii încearcă să-L prezinte pe Dumnezeu ca pe un moşneag bătrân, ramolit, care permite orice unor nepoţi precum tinerii aceştia Ricky şi Elvis. Dar El nu are nepoţi. El este un Tată. Voi trebuie să fiţi născuţi din nou. El nu este un bătrân ramolit şi moale - EL este un Dumnezeu al judecăţii, aşa o spune Biblia. Mânia Lui este aprigă. Să nu călcaţi harul Lui în picioare şi apoi să aşteptaţi ca Dumnezeu să vă primească într-o zi în ceruri împreună cu păcatul vostru. Dacă ar fi posibil aşa ceva, atunci toţi ar avea o scuză. Ori credeţi Cuvântul Lui, ori veţi pieri! Şi dacă credeţi Cuvântul Lui, Semnul va fi peste voi. 

 Moartea era pe cale de a lovi ţara Egiptului în orice clipă din noaptea aceea. Era un timp groaznic. Dumnezeu le dăduse zile festive şi rânduieli şi i-a cercetat în mod minunat. El le arătase semnele Lui mari şi minunate în mijlocul lor. Ce înseamnă aceasta? Să ne oprim puţin. Dumnezeu le arătase harul Său, El le-a dat o şansă. Ei nu puteau s-o refuze. Ei au spus: „O, eu nu dau nimic pe aşa ceva. Totul este o prostie. Marea Roşie este colorată doar prin râuri tulburi, care poartă cu sine mase roşii de pământ”. Dar apoi a venit grindina, broaştele. Dumnezeu pregătise un loc, adică gura profetului Său, şi a pus acolo Cuvântul Lui. Ceea ce spunea el, se întâmpla. Ei vedeau acesta şi n-o puteau tăgădui. Ceea ce cerea Moise, el şi primea de la Dumnezeu, pentru că vorbea numai Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus: „tu vei ţine … locul lui Dumnezeu”. Moise era un dumnezeu pentru ei. Pentru ei nu exista nici o deosebire [în efectul lucrării]. Dumnezeu a spus: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi profetul tău. Tu vei fi ca un dumnezeu. Eu voi lua glasul tău, şi voi crea prin tine. Eu voi vorbi, iar poporul nu o va putea tăgădui. Ceea ce spui tu, se va împlini. Eu îţi voi arăta aceste lucruri”. Şi Egiptul a văzut-o. Ei au văzut-o, chiar înaintea serii sau chiar seara. El le-a arătat bunătatea Sa. El le-a arătat, că poate crea un drum şi îi poate vindeca. 

 Vrăjitorii, imitatorii au încercat să facă acelaşi lucru. Întotdeauna veţi găsi din aceştia. Acolo erau Iane şi Iambre, dar când era vorba de o lucrare adevărată, ei n-o aveau. Ei au rezistat pentru un scurt timp, dar după aceea nebunia lor a fost dată pe faţă. Nu spune Biblia că în vremea din urmă se va întâmpla acelaşi lucru? „După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise”. Dar nebunia lor a fost descoperită. Tot aşa va fi din nou. Oameni cu minte stricată în ceea ce priveşte adevărul - ei pot avea adunări mari şi lucruri minunate, dar ceasul lor va suna. Rămâneţi neclintiţi cu semnul. Aceasta este ceea ce cere Dumnezeu de la noi. ŢINEŢI TARE DE CUVÂNTUL LUI. NU VĂ DEPĂRTAŢI DE EL. RĂMÂNEŢI PE CUVÂNT! Aşa o spune Biblia.

Moartea lovea. Dumnezeu le arătase îndurare, le arătase puteri şi minuni.

 Să ne oprim pentru o clipă sau două. Să ne aducem aminte de ceea ce a promis El că se va întâmpla în aceste zile din urmă. Eu mă întreb dacă nu cumva trebuie să ne supunem unei cercetări personale. Dumnezeu făcuse aceste lucruri, şi totuşi ei nu erau dispuşi să se pocăiască şi să creadă mesajul pentru timpul acela. Ei nu au vrut s-o facă. Deşi totul le fusese arătat şi le-a fost făcut de cunoscut… Când vedeţi astfel de lucruri întâmplându-se, este semnul unei judecăţi iminente. Judecata urmează acelor lucruri. Întotdeauna s-a întâmplat astfel, iar acum nu va fi o excepţie. Judecata urmează harului. Dacă îndurarea este dispreţuită, nu mai rămâne decât judecata. Întotdeauna va urma judecata. 

 Orice eveniment spiritual este un semn de la Dumnezeu. Aveţi grijă. Vegheaţi. Fiecare întâmplare spirituală este un semn. Nici noi nu suntem aici din întâmplare. Aceste lucruri nu au loc întâmplător. Este un semn. Este un semn pentru ca noi să venim repede în siguranţă.

Noe a fost un semn pentru generaţia lui. Ilie a fost un semn în timpul lui, la fel şi Ioan. Mesajul acestui ceas este un semn. Urmăriţi-l. Uitaţi-vă ce se întâmplă. Vedeţi? Este un semn. Totul are un înţeles. 

În niciun alt timp nu ar fi putut veni un asemenea mesaj. Mesajul acesta nu ar fi putut veni în zilele lui Luther, nici în zilele lui Wesley, nici în timpul mişcării penticostale. Nu s-ar fi putut întâmpla. Înainte nu s-a mai întâmplat ceva asemănător, dar în Biblie a fost totuşi făgăduit. Noi suntem la sfârşit. Aceste lucruri nu s-au putut întâmpla înainte; ele se întâmplă ca un semn şi o minune. Ce este un semn? O, popor scump, fratele meu, soră, veniţi repede sub acel Semn! Să nu luaţi nici un înlocuitor. Nu, nu, nu, să n-o faceţi! Să nu vă închipuiţi doar că-l aveţi! Rămâneţi atâta timp înaintea Lui, până ce ştiţi că Semnul este aplicat, până ce gândul care era în Hristos este şi în voi, până când orice nebunie lumească a dispărut, până când numai El este dorinţa întreagă a inimii voastre. Atunci ştiţi că ceva s-a întâmplat. Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred” - nu pe credincioşii prefăcuţi, ci pe cei autentici. Înţelegeţi? 

 Noi nu vrem să riscăm nimic. Nu riscaţi! Mesajul acestui ceas este un semn pentru biserici. Este un semn pentru oameni [popor]. Nu…[riscaţi]! Înţelegeţi? Eu sper că aceia care vor auzi benzile în toate colţurile lumii, o vor înţelege la fel. Semnul acestui ceas este aici. Este un Semn care trebuie aplicat, şi în nici un alt timp nu putea să vină. 

 Observaţi pregătirea lui Dumnezeu pentru acel timp. Noi ştim că Biblia spune că toate acele lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde. Observaţi: înainte ca Dumnezeu să judece Egiptul, El a făcut o pregătire. Ce a făcut mai întâi? El nu-şi schimbă niciodată rânduiala. Atunci când a făcut pregătirea, El a trimis un profet cu un mesaj la poporul Lui - acesta a fost primul lucru. Următorul lucru pe care l-a făcut, a fost să trimită un Stâlp de Foc ca să-l confirme pe profetul Lui. Al treilea lucru pe care l-a trimis a fost Semnul. Semnul… Ce înseamnă semnul? Siguranţă!

Mai întâi profetul Lui cu mesajul. El Însuşi s-a identificat cu profetul Său, trimiţând Stâlpul de Foc. Apoi a trimis un Semn, pentru ca ei să vină sub sânge, pentru că El acceptase jertfa înlocuitoare care trebuia să moară în locul lor. Sângele era dovada că El a privit spre voi, care aţi auzit mesajul, aţi crezut în Stâlpul de Foc, şi aţi acceptat jertfa înlocuitoare care a fost adusă pentru voi. Şi voi aţi fost sub sângele vieţii care a fost adusă pentru voi. 

 O, ce lucrare desăvârşită! Voi sunteţi sub sânge. Acum sunteţi sub Duhul - sub Duhul Sfânt. Voi credeţi mesajul acestui timp. Voi credeţi puterii [Sale], a Stâlpului de Foc. Voi o credeţi.

 Acum fiţi atenţi: vedeţi, doar să credeţi [formal] nu ajunge – nu este suficient să umblaţi pe unde este [puterea Lui]. Aşa ceva poate să vă facă mai răi, pentru că cel ce ştie să facă bine şi nu face, aceluia îi este [socotit ca] păcat. O, aceşti credincioşi de margine…. Isus a vorbit despre asta - Evrei 6: „Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit… Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?” A fi sfinţit nu este Semnul. Acum nu sângele este Semnul: Viaţa este Semnul. Viaţa nu putea să se întoarcă atunci, pentru că era un animal. Sângele aplicat era semnul. Atunci trebuia să se aplice literal sângele pe stâlpii uşii, dar acum Duhul Sfânt este Semnul. Revenim la aceasta imediat, ca s-o dovedim. 

Viaţa este Semnul. Viaţa voastră s-a dus, voi sunteţi morţi, viaţa voastră a murit. Voi sunteţi acum ascunşi cu Hristos în Dumnezeu şi pecetluiţi înăuntru prin Duhul Sfânt. Gândirea care era în Hristos, este acum în voi şi Hristos, Biblia,  şi Cuvântul sunt unul şi acelaşi. „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Atunci voi sunteţi una cu Cuvântul, cu Dumnezeu şi Hristos. „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da”. Înţelegeţi?

 Dumnezeu a pus puterea direct pe buzele lui Moise, pentru ca el să meargă acolo cu Cuvântul Lui şi să vorbească: „Să vină broaşte!” „Să dispară broaştele!”. Amin! Dar apoi semnul a fost cerut întregului Israel. „Şi când voi vedea semnul, voi trece pe lângă voi.” O, ce siguranţă!

 Exodul Israelului din Egipt este un simbol pentru vremea noastră. Egiptul reprezintă Biserica, Israelul reprezintă Mireasa. Aşa cum a ieşit Israelul din Egipt, tot aşa iese Mireasa din Biserică. Vedeţi, este ceva din care trebuie să iasă. Biserica este în Egipt, în lume, în păcat şi nu-i pasă deloc de Semnul vostru. Ei nici măcar nu cred. Dar Israelul l-a iubit, căci pentru ei era salvarea.

 O, cum ar trebui să se bucure inimile noastre. O, aplică-l Biserică. Să nu rataţi! Nu lăsaţi ca soarele să apună. Să nu vă odihniţi nici ziua, nici noaptea. Să nu riscaţi nimic. Nu va merge, copii. Nu va merge. VOI TREBUIE SĂ AVEŢI SEMNUL. Voi ziceţi: „Eu cred doar… Da, eu cred mesajul”. Asta este bine. DAR VOI TREBUIE SĂ AVEŢI SEMNUL. Auziţi, tabernacol Branham? VOI TREBUIE SĂ AVEŢI SEMNUL VIZIBIL; fără acesta toată credinţa voastră este zadarnică. Voi duceţi o viaţă frumoasă, voi ascultaţi ce spune Cuvântul, mergeţi la biserică, încercaţi să trăiţi corect; toate acestea sunt bune, dar nu este asta. 

 „Când voi vedea Sângele…” - acesta este semnul. Dumnezeu trebuia să vadă sângele din care ieşise viaţa. Atunci era un animal. Dar acum este propria Sa viaţă care era în sânge. Sângele a fost doar un semn al sfinţirii. Dar Viaţa însăşi este Semnul. Fără tăierea împrejur, fără semn, nici nu erai inclus în legământ. Toate lucrează împreună. Dacă voi ziceţi că sunteţi tăiaţi împrejur prin Cuvânt, atunci veţi crede Cuvântul. Dacă credeţi Cuvântul, atunci trebuie să vină dovada. Căci El a spus: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh”. Asta e! 

 Observaţi pregătirea poporului pentru ţara făgăduită. Mai întâi El a avut un popor pentru care a pregătit ţara. Apoi a făcut pregătirile pentru poporul acestei ţări făgăduite. [Ţara făgăduită] era numai pentru aceia care erau aleşi dinainte pentru ea. Cum a făcut-o El? A trimis un profet cu un mesaj, a confirmat mesajul prin Stâlpul de Foc şi a dat un semn, pentru ca ei să aibă siguranţă deplină că este corect. Aşa este. Era o mângâiere pentru ei.

Ieşirea Israelului din Egipt a fost un simbol înspre Biserică, care iese acum dintre denominaţiuni. Eu mă refer la Mireasă. Unele din aceste grupări, care se numesc independente, sunt la fel de rele ca denominaţiunile, câteodată mai rele. Eu vorbesc acum despre Semnul aplicat. Semnul este în concordanţă cu fiecare Cuvânt. Trebuie să fie aşa, pentru că este Cuvântul. Este Viaţa care era în Cuvânt. Isus a spus: „Cuvintele Mele sunt Duh şi viaţă”.

Atunci când Moise şi-a început slujba în Israel cu semne mari şi minuni, toţi israeliţii din Egipt s-au strâns în ţinutul Gosen, unde se aşezaseră prima dată, căci ei ştiau că este pe cale să se întâmple ceva. O, ce pildă. [„Ei vin din est şi din vest…” - este cântat de fratele Branham.] Dovada devine vizibilă [la sfârşit]. „Îl voi învia în ziua de apoi”. Desigur. Noi trăim zilele din urmă. 

 Oamenii care s-au strâns în Gosen erau pregătiţi. Ei ştiau că se va întâmpla ceva - aşteptau aceasta. Când vine timpul plecării, păsările călătoare se strâng. Când roiesc albinele, ele se pregătesc, instinctul le strânge. Duhul Sfânt îi atrage pe oameni. Înainte de a izbucni mânia lui Dumnezeu în timpul lui Noe, animalele au intrat perechi, perechi. Au venit două raţe: parte bărbătească şi parte femeiască. Au venit două gâşte: parte bărbătească şi parte femeiască. Au venit doi cai: parte bărbătească şi parte femeiască. Cei aleşi dinainte au fost atraşi, ceilalţi au pierit. Oh! CEILALŢI AU PIERIT.

 Dar cei ce au simţit atracţia de a intra, ştiau că arca este pregătită. Era semnul că va veni ploaia. Ei o ştiau. Indiferent ce se făcea şi ce gândeau ceilalţi oameni, ei ştiau, pentru că ceva din interiorul lor le spunea: „Intraţi repede înăuntru, pentru că acesta este singurul loc sigur”. Dumnezeu pregătise un profet. El a trimis corabia ca un semn. Chemarea suna: „Intraţi înăuntru!” Animalele au intrat perechi… Toţi cei ce au rămas afară au pierit.

 Toţi cei ce nu stăteau sub semnul sângelui au pierit. Toţi cei ce se află în afara semnului Duhului Sfânt vor pieri - indiferent, cât de buni şi de sârguincioşi sunt ei ca membri ai comunităţii. Din numărul lor au existat mulţi în zilele lui Noe, tot aşa în timpul lui Moise. Dar oricine nu a aplicat semnul sângelui, a pierit. Toţi cei ce nu au intrat în corabie, au pierit. Toţi cei ce nu vin în Hristos, pentru că El este corabia... În 1 Corinteni 12 scrie: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup”. Acesta este trupul tainic al lui Isus Hristos, nu o comunitate, nu o denominaţiune. Noi toţi suntem scufundaţi în acest singur Trup printr-un singur Duh – D-U-H. Atunci Semnul este la uşă, pentru că voi sunteţi în Hristos şi El a fost singurul - Jertfa noastră, care a luat judecata asupra Sa. Când Dumnezeu priveşte asupra jertfei, El nu poate face nimic împotriva noastră. Voi sunteţi cât se poate de în siguranţă, pentru că Dumnezeu şi Hristos este aceeaşi persoană. Duhul s-a făcut trup şi a locuit printre noi. Şi este Dumnezeu însuşi şi voi, copiii Lui, în Trupul Lui. Iată! Nimic altceva, ci Duhul. „Eu voi trece pe lângă voi”.

 Ei au venit din tot Egiptul în locul acesta, pentru a fi sub semnul acesta. Acum ei vin de la metodişti, baptişti, prezbiterieni, luterani, penticostali şi din alte organizaţii, pentru a fi sub acest semn, exact aşa cum a fost atunci.

Stâlpul de Foc li s-a înfăţişat. Unul a spus altuia şi astfel vestea s-a răspândit printre ei toţi; atunci s-au adunat. Au început să vină şi au observat semnul lui Dumnezeu. Ei au spus „Judecata este aproape”. Apoi profetul a spus: „Eu am auzit din partea lui Dumnezeu – va fi un semn. Voi să aplicaţi sângele pe stâlpii uşii, după ce aţi tăiat mielul. Acela va fi un semn, pentru că moartea este pe cale să lovească”.

 Lăsaţi-mă să vă spun astăzi ca rob al Lui: Semnul Lui să fie la uşă, altfel va lovi moartea spirituală şi toate bisericile sunt pe cale de a intra în Conciliul Mondial. Toate se întorc înapoi la catolicism şi numai cei ce sunt cu adevărat născuţi din nou nu vor intra. Nu voi, denominaţiuni penticostale, pentru că voi sunteţi deja înăuntru. Acest lucru arată că ei sunt morţi. Ei au pierit deja. Ei au jertfit [deja dreptul de întâi născut], au păşit înapoi. Ei L-au scos la uşă, dar El se uită după Semn. Singurul lucru pe care s-au bazat a fost vorbirea în limbi. Nu vă bazaţi pe vorbirea în limbi sau pe altceva, ci Semnul însuşi să fie acolo, persoana lui Isus Hristos, propria Lui viaţă să fie în voi. Toată fiinţa voastră trebuie să fie tăiată împrejur, până când voi şi Hristos să fiţi una. Hristos în voi, şi viaţa Lui să trăiască prin voi.

 Să privim acum înapoi în Egipt şi să vedem ce făcea Israelul. În timp ce vedem apropierea timpului, nouă ni s-a spus să facem acelaşi lucru. Ştiaţi asta? Fiţi atenţi ce a spus profetul. Vom citi (dacă vreţi să citiţi) din Evrei 10.26-29: „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Dumnezeul harului?” (care a venit din Sânge…)

Predicatori, membri ai comunităţii, oameni cumsecade, cinstiţi – indiferent cine aţi fi, voi ştiţi că Dumnezeu a luat de la voi ţigările. Femeilor, voi ştiţi că El a luat de la voi pantalonii scurţi, părul scurt şi toate celelalte. Ştiţi că El a făcut-o, dar dacă pe urmă vă întoarceţi din nou la toate acestea, şi dispreţuiţi Sângele legământului, care v-a sfinţit şi v-a adus aşa de departe... Voi faceţi ca iscoadele care au ajuns până la frontieră, s-au uitat şi au spus „Păi ştim că [ţara] este acolo, dar obstacolele sunt prea mari. Noi suntem ca lăcustele”. Ei au pierit în pustie – erau credincioşi de margine. 

 Să nu mergeţi numai atât de departe şi să spuneţi: „Eu cred mesajul”. Ascultaţi Mesajul! Intraţi în Hristos! Voi ziceţi: „Eu cred fiecare cuvânt pe care-l spui, frate Branham”. Asta este bine, dar sunteţi în stare doar să citiţi. Primiţi mesajul în voi! Luaţi-l în inima voastră - voi trebuie să aveţi semnul. Aceeaşi viaţă care era în Hristos, trebuie să fie şi în voi. „Dacă voi vedea semnul, voi trece pe lângă voi…” 

 Noi vedem acum semnele mari ale timpului sfârşitului pe pământ. Noi ştim că este aşa. Vedeţi, eu am aşteptat mult ca să vă aduc acest mesaj. Voi aţi văzut semnele timpului de sfârşit. Eu am predicat despre acestea, şi v-am dovedit cu tot ce a spus Hristos, nu-i aşa? Voi puteţi să mărturisiţi asta. Noi trăim în timpul sfârşitului, eu nu mai văd nimic ce ar mai putea fi. Voi ziceţi: „Cum este cu semnul fiarei?” Cei ce refuză Duhul Sfânt, îl poartă deja. Pedeapsa va veni mai târziu.

 Când se vestea în Israel, cu trâmbiţa, anul de îndurare, însemna că venise anul eliberării. Aţi observat că Hristos a citit asta? El a citit numai jumătatea versetului, pentru că doar prima jumătate a fost rânduită pentru timpul acela. „M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea… şi să vestesc anul de îndurare al Domnului. A doua parte din verset nu a citit-o, ci a dat sulul Scripturii înapoi, pentru că textul următor era scris pentru timpul nostru. El a citit doar acea parte care era valabilă pentru timpul Său. Acest lucru îl va face El astăzi. Despre aceasta vorbeşte El acum prin ungerea Duhului Sfânt către Biserică. Acum a sosit ceasul; acum este timpul! Primiţi-o, oameni, primiţi-o! 

 Fiţi atenţi, noi vedem marile evenimente ale timpului de sfârşit, strălucirea luminilor roşii de semnalizare, le vedem şi în natură. Timpul este aproape. Noi vedem semnalizarea în biserică. Ea este osândită. Vremea este aproape. Ea este în lume. Vedem aceasta pe cer şi pe mare, în naţiuni, pretutindeni: semne în soare, lună şi stele. Vedem semnul din timpul sfârşitului, cum Duhul Sfânt se întoarce în mijlocul poporului Său, aşa cum a fost în zilele lui Lot, când Duhul Sfânt lucra prin fiinţa omenească: era Dumnezeu descoperit în trup. Astfel se descoperă acelaşi Dumnezeu, în acelaşi fel, Miresei din timpul acesta şi ne arată acelaşi semn. Isus a spus că în zilele din urmă va fi ca şi atunci. Noi o vedem. Noi vedem acelaşi Stâlp de Foc. Chiar şi ştiinţa l-a fotografiat. Noi vedem că semnele timpului de sfârşit sunt aici. Având în vedere aceasta, dacă nu mă credeţi pe mine, atunci credeţi semnele, credeţi Cuvântul, pentru că acestea vorbesc despre ceea ce vă spun eu. 

 Dacă eu nu v-aş spune adevărul, atunci confirmarea ar fi exclusă. Dumnezeu nu va confirma niciodată o minciună. El vorbeşte adevărul. Aceste cuvinte mărturisesc că eu v-am spus adevărul. Ele mărturisesc despre mesajul pe care-l predic eu. Nu numai că Îngerul Domnului a spus atunci la râu: „Mesajul tău va premerge a doua venire a lui Hristos”, ci şi lucrările [sunt o dovadă]. Dacă nu puteţi să credeţi că Îngerul a spus adevărul, atunci credeţi lucrările, pentru că Biblia a spus că aceste lucruri vor avea loc la vremea sfârşitului. Ele mărturisesc. Ele mărturisesc mai tare decât cuvintele mele sau ale altcuiva. Este Cuvântul Lui. Acestea depun mărturie despre acest timp.

 Noi vedem aceste semne mari şi groaznice a timpului sfârşitului, care vin peste oamenii pământului, vedem această deznădejde între naţiuni. Vedem Israelul în patria sa - însemnele statului, steagul cu steaua cu şase colţuri a lui David flutură din nou. Este cel mai vechi steag din lume. Ei au devenit o naţiune cu un guvern propriu, ca un popor suveran. Ei sunt la egalitate cu alte naţiuni şi aparţin de O.N.U. Ei posedă monedă proprie. Isus a spus: „Această generaţie nu va trece, până se vor întâmpla toate acestea”. Amintiţi-vă, în aceeaşi noapte în care Israelul a devenit o naţiune, a venit îngerul Domnului la mine. Aşa este.

 Vedeţi, acolo ne aflăm. Totul scoate adevărul la suprafaţă. Eu nu v-am minţit. Eu v-am spus adevărul. Dumnezeu a depus mărturie că eu v-am spus adevărul. Acum gândiţi-vă, eu sunt fratele vostru. Eu sunt un om, aşa cum sunteţi voi toţi. Dar cineva trebuie să spună toate acestea. Nu a fost alegerea mea, ci alegerea Lui. Eu v-am spus adevărul iar El v-a confirmat că acesta este adevărul. Noi vedem acum aceste lucruri pe pământ. O, oameni buni, acesta este ceasul de pe urmă. Primiţi semnul cât de repede se poate, veniţi înăuntru sub semn, primiţi dovada!

 Noi vedem semnele mari ale sfârşitului din timpul nostru, acestea ne avertizează că timpul s-a apropiat foarte mult. O, luaţi-o în serios! Noi ar trebui să ne iubim unii pe alţii. Noi ar trebui să ne iubim atât de mult... Nu vorbiţi lucruri rele unul despre altul. Dacă cineva face o greşeală, atunci rugaţi-vă repede pentru el. Noi stăm împreună înaintea lui Dumnezeu. Noi suntem fraţi şi surori. O, trăiţi o viaţă sfântă; trăiţi aşa cum se cuvine unor fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Trăiţi într-un mod prietenos, amabil, smerit. Nu lăsaţi să pătrundă lucrurile rele în gândirea şi mintea voastră. Respingeţi-le. Spuneţi pur şi simplu: „Eu sunt sub Sânge”, şi mergeţi mai departe. Arătaţi semnul vostru.

 Să nu uitaţi că ispitele vor veni peste voi. Unii vor spune: „Nu vreţi să veniţi cu noi la o petrecere?” „Nu, eu stau sub sângele Lui, semnul este deasupra mea. Eu rămân aici. Dragostea mea aparţine Creatorului meu. Moartea umblă azi prin ţară”. Moartea este în ţară. Judecăţile aşteaptă, plutesc în aer. Bombe atomice, cu hidrogen şi felurite catastrofe îi aşteaptă pe oameni. Dumnezeu înaintează însă cu Biserica Sa şi îi arată tot [ce trebuie să ştie]. Noi am arătat spre Miel şi am urmărit ceea ce face El, am observat natura Lui, dar acum trebuie aplicat semnul. Trebuie aplicat, despre asta este vorba acum. „Dacă nu este născut cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”.

 Voi ar trebui să vă iubiţi unii pe alţii. Credincioşii ar trebui să se despartă de lucrurile lumii. Să n-o luaţi aşa de uşor. Voi care veţi asculta benzile, bărbaţi şi femei, ascultaţi o clipă! Dacă m-aţi crezut vreodată, atunci credeţi-mă şi acum. Este timpul să încetaţi cu certurile între voi. Credeţi mesajul Bibliei; credeţi-L pe Isus Hristos. Iubiţi-vă, cinstiţi-vă, respectaţi-vă unii pe alţii. Bărbaţilor, respectaţi-vă soţiile; respectaţi-vă familia; strângeţi-vă familia, pentru că mielul a fost gândit pentru toată familia, nu doar pentru unul. Întreaga casă trebuia adunată, toţi trebuia să fie înăuntru. Noi ar trebui să ne iubim unii pe alţii. Credincioşii trebuie să se despartă de lume.

 Fiţi atenţi, ei nu s-au adunat numai pentru a vorbi despre mesaj, ei s-au adunat pentru a aplica sângele, pentru a aplica Semnul. Asta trebuie să faceţi. Pastor Neville, voi ca adunare, voi bătrânii, diaconii, fraţii, este timpul să aruncăm toată nebunia lumii la o parte, este timpul să lăsăm totul deoparte. Noi am văzut suficient încât să fim siguri că Semnul trebuie aplicat. Fără acesta veţi pieri – trebuie să pieriţi. Acesta este singurul lucru. O, să nu vă strângeţi şi să spuneţi: „Eu cred”, ci puneţi-vă sub Semn. Veniţi înăuntru. Cum se face asta? Printr-un singur Duh suntem toţi botezaţi în Trupul lui Isus Hristos. Credeţi toţi din toată inima. Dumnezeu nu era răspunzător pentru nimeni care nu era sub semn.

 Dar voi credeţi. Puneţi-vă sub Semn. Israelul nu s-a strâns pentru a spune: „Să mergem toţi în ţinutul Gosen, azi. Vom merge spre Gosen. Luaţi-vă cămilele şi carele voastre, luaţi-l pe Jones şi pe Goldberg cu voi, şi vom merge toţi în Gosen. Moise va vorbi astăzi”. Nu aşa a fost, frate. Ei trebuiau să vină sub sânge. Desigur. Nu să vorbească despre acesta, ci să intre înăuntru. [Poate] unul spunea: „Ştii dumneata, domnule Goldberg, de fapt eu ştiu că acesta este adevărul. Da fraţilor, eu cred că acesta este adevărul. Eu ştiu că acesta este adevărul. Domnule Levinsky, ce crezi dumneata despre aceasta?” „Este adevărul absolut. Eu am văzut cum a vorbit Iehovah Dumnezeu în puterea Sa. Am văzut cum broaştele au acoperit ţara. Eu ştiu că nu s-a întâmplat decât după ce a vorbit Moise”. Toate acestea sunt bune. „Tu eşti tăiat împrejur?” „Da!” „Eşti un credincios?” „Da!” Dar în ziua aceea, el l-a auzit vorbind pe pastorul Moise, care spunea: „Voi trebuie să veniţi sub sânge, pentru că Dumnezeu a spus că sângele este un semn.”

 Este un semn, indiferent cât aţi crezut sau dacă sunteţi tăiaţi împrejur. Tăierea împrejur este legământul pe care Dumnezeu i l-a dat lui Avraam, dar voi trebuie să veniţi sub sânge, pentru că acesta este un semn.  Căci El a spus: „Când voi vedea sângele voi trece pe lângă voi”. Israelit sau altcineva, denominaţiune sau nu – indiferent cine sunteţi, voi trebuie să veniţi sub sânge. Metodişti, baptişti, prezbiterieni, penticostali şi cei ce nu fac parte din denominaţiuni, indiferent ce aţi fi, este pentru fiecare personal. Voi trebuie să veniţi sub sânge. Nu vorbiţi doar despre aceasta, ci primiţi-o. Ascultaţi-mă, ascultaţi-mă în Numele Domnului: voi trebuie să veniţi sub Sânge! El nu era răspunzător pentru cineva care nu s-a pus sub acoperirea sângelui. Dumnezeu le-a spus clar că toţi cei ce nu se află sub sânge vor pieri. Pot să folosesc cuvintele Lui? „Toţi acei ce sunt în afara lui Hristos vor pieri”. 

 Cum ajungeţi în Hristos? 1 Corinteni 12: „printr-un singur Duh…”, nu prin strângerea mâinilor, nu prin a fi membru, nu printr-o denominaţiune. Ei încearcă să o facă în felul acesta. O pot face, dar, „printr-un singur Duh suntem botezaţi într-un singur Trup”. Dacă un înger din cer învaţă altceva -  a spus Pavel – să fie blestemat. Acesta este mesajul. Veniţi în Hristos. 

Dumnezeu nu era răspunzător pentru cei care nu se aflau sub semn. Dumnezeu nu poartă răspunderea pentru cineva, mare sau mic, cunoscut sau necunoscut, bogat sau sărac, sclav sau liber, bărbat sau femeie – El nu este răspunzător pentru nimeni, care nu se află sub legământul semnului.

 Voi ziceţi: „O Doamne, eu am făcut cutare lucru; am scos draci. Doamne, eu am predicat Evanghelia”. „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege”. El recunoaşte numai Semnul. Aţi auzit? Ziceţi: Amin! Răspunderea se află acum la voi.

În timp ce şedeam în pădure, de curând, a venit unul din tineri la mine şi a spus: „Au trecut două zile aici şi nu ai împuşcat nicio veveriţă. De ce?” Aceasta a fost cauza. Am spus: „Pune-o pe umerii lor. Tu mi-ai vorbit despre aceasta”. Acum este răspunderea voastră”. 

 El nu va recunoaşte nimic altceva, decât legământul Duhului Sfânt. Voi puteţi primi acest legământ decât după ce sunteţi mântuiţi, sfinţiţi şi apoi botezaţi în Trup. Poate veţi avea imitaţii, poate vă veţi simţi bine, poate veţi sări în sus şi în jos, veţi vorbi în limbi, veţi dansa în duh, dar toate acestea nu au nici o legătură cu acesta. Ascultaţi, ÎN NUMELE DOMNULUI! Dumnezeu nu recunoaşte acestea. Păgânii şi vrăjitorii pot prezenta şi ei asemenea lucruri.

Voi ziceţi: „Eu sunt învăţat, eu fac una sau alta”. Lui nu-i pasă cât sunteţi de învăţaţi. Şi Satana este învăţat. EL RECUNOAŞTE NUMAI SEMNUL! Acesta este mesajul acestui ceas. Acesta este mesajul acestui timp. Acesta este mesajul acestor zile. În Numele lui Isus Hristos, primiţi-l!

 Nu un înlocuitor, ceva ce vă poate da şi Satana – de exemplu un fals sentiment de dragoste, prin care un bărbat iubeşte o altă femeie, în afară de soţia lui, sau o soţie iubeşte un alt bărbat pe lângă soţul ei (ceea ce este ruşinos). Aşa ceva nu este o dragoste adevărată, ci este de la Satana – este lucrarea lui. Este ceva ce a clocit el în locul dragostei adevărate. 

Se bea fără a simţi ceva rău în asta. Se spune: „Eu nu-s în apele mele. Mă duc să-mi iau un sfert de lichior ca să uit”. Aceasta este moartea. Dumnezeu este bucuria voastră! Dumnezeu este tăria voastră! Să recunoaştem mesajul – să cunoaştem adevărul – aceasta ne este suficient. El este totul pentru mine. În El am tot ceea ce am nevoie. Aceasta este tăria noastră. Ajutorul meu vine de la Domnul.

Voi creştini, priviţi spre El, ca să primiţi bucurie. Priviţi spre El, ca să fiţi întăriţi. Priviţi spre El, ca să puteţi fi fericiţi. El este pacea mea, El este bucuria mea, El este dragostea mea, El este viaţa mea. În aceasta constă legământul, Semnul de la uşă. 

 Dumnezeu nu este răspunzător pentru cei care au rămas afară – indiferent cine aţi fi voi. El nu răspunde dacă voi nu sunteţi sub semn. Şi amintiţi-vă, întreaga familie fusese adunată. Voi ziceţi: „Tatăl meu este predicator, fratele meu, pastorul meu…” Poate că aşa este. Dar care este situaţia cu voi? Siguranţă era doar acolo unde semnul era vizibil. Dacă părinţii erau înăuntru iar fiul era afară, atunci el era în primejdie şi trebuia să moară. Dar tatăl era în siguranţă, înăuntru. Numai semnul era valabil. „Când voi vedea semnul, voi trece pe lângă voi”. Acesta este singurul lucru. 

Voi [poate] spuneţi: „Fiul meu este predicator”. Voi mamelor, [poate] spuneţi: „Eu am cel mai bun băiat (sau fată). Vă spun, ei sunt aşa de drăguţi. Au fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi posedă o astfel de dragoste. Sunt ascultători cum nu i-am văzut mai înainte”. Dar cum este cu tine, mamă? 

Voi copii, [poate] ziceţi: „Mama mea este aşa de drăguţă. Eu ştiu că dacă va muri, va merge în ceruri; pentru că ea are cu adevărat semnul, frate Branham”. Dar cum este cu tine, soră? Întreaga familie trebuie adusă înăuntru sub [Semn].

                      Sunteţi obosiţi? [Adunarea strigă: „NU!”] Voi încheia imediat. Eu aş putea să închei aici şi să continui în seara aceasta, dar dacă vreţi să mai aşteptaţi puţin, voi încerca să mă grăbesc. Eu doresc să spun clar şi următoarele lucruri, deoarece cred că este mai bine s-o fac acum, sub Ungere. 

Numai dacă semnul este prezentat, iar întreaga familie este adusă sub semnul sângelui... Tată şi mamă, eu ştiu ce simţiţi acum. Şi eu am copii. Eu doresc să-i văd mântuiţi. Azi vorbesc şi pentru mine. Eu am fraţi, am o soră, am neamuri, doresc să-i văd şi pe ei mântuiţi. Dar să nu uitaţi, fără dovada Semnului ei vor pieri. Pentru ei nu va fi înviere. Aşa este. Ei sunt pierduţi. Numai Semnul este valabil.

 Priviţi în [cartea] Iosua. Mi-aş dori să avem timp să citim din Iosua 2, despre curva credincioasă dintre neamuri, Rahav. Of, mi-aş fi dorit să fie numai ora 9. Aş dori să vorbim despre exemplul ei. 

Curva aceasta era dintre neamuri. Era o credincioasă şi întreaga ei familie a trebuit să intre sub funia cărămizie, sub acel semn. Ori intrau sub aceasta, ori piereau. 

Ei auziseră despre mânia lui Dumnezeu. Aflaseră despre semnele devenite publice, despre minunile lui Dumnezeu, pe care le făcuse El în mijlocul poporului Său, dar ei trebuiau să accepte mesajul. Îngerul lui Dumnezeu venea cu judecata, ei ştiau aceasta. Iosua era acel înger. Ei erau buni pentru judecată, tot aşa acum, fiecare naţiune se află înaintea judecăţii lui Dumnezeu. Această femeie curvă auzise: „Credinţa vine în urma auzirii.” Ea a zis: „toţi locuitorii ţării tremură înaintea voastră”. Aşa a fost.

 Ea a primit cu cinste iscoadele care plecaseră să pregătească totul. Ea vroia să fie salvată. Ea a spus: „Ştiu că Dumnezeul vostru este Dumnezeu şi am auzit despre lucrurile mari pe care le-a făcut El. Ştiu ce i-a făcut El lui Og şi diferitelor naţiuni. Eu văd că aceia care-L primesc sunt salvaţi, iar cei ce-L resping sunt nimiciţi. Eu vreau să trăiesc”. O, asta este: „Vreau să trăiesc!”

 Observaţi, în Ierihon se auzise despre ceea ce a făcut Dumnezeu, dar ei nu au vrut să primească avertizarea. În ţara aceasta nu există o denominaţiune care să nu fi auzit de ceea ce face Dumnezeu. Ei nu se lasă avertizaţi. Puterea Lui cea mare şi semnele Lui au fost arătate. Ei au trecut prin Marea Roşie ca pe uscat. El a creat: broaşte, muşte, păduchi, prin Cuvântul Lui, prin profetul Lui. Aceasta nu era o taină, ei o ştiau. Rahav a zis: „Eu am auzit şi nu vreau să pier odată cu aceşti necredincioşi”. Ea a ştiut că judecata trebuia să urmeze pentru că ei erau buni pentru judecată. Ea o ştia. Astfel ei au croit o cale de scăpare pentru ea. 

 Ceilalţi trebuie să fi crezut că denominaţiunea lor cea mare din Ierihon ar fi în stare să se împotrivească mâniei lui Dumnezeu. Ei se gândeau: Marea lor denominaţie… Mulţi dintre ei cred la fel şi azi. „O, Dumnezeu sigur nu va face aşa ceva”. Asta i-a zis Satan Evei …  „O, Dumnezeu n-o va face”. El o va face, pentru că a zis-o şi acesta este Cuvântul Său. „Dacă cineva nu este născut din nou – şi aceste semne îi vor urma pe cei care sunt născuţi din nou. Prin aceasta toţi vor recunoaşte că sunteţi ucenicii Mei”. Vedeţi?

 Ok; aşa au vrut ei s-o facă. O, ce s-a întâmplat? Ei au fost aduşi la tăcere. „Aici nu va avea loc nici o trezire. Denominaţiunea noastră nu va sprijini aşa ceva. O astfel de prostie nu vrem să avem printre noi. Vă interzic fiecăruia dintre voi să ia parte la adunările lor”. Acesta-i Ierihonul - numărat printre cei condamnaţi. Dar trebuia să existe cineva care să aducă mesajul la această sămânţă aleasă dinainte, aşa cum se întâmplă şi azi, când sunt aduse şi ascultate aceste benzi în case. [Rahav] a făcut din casa ei proprie o biserică, pentru primirea mesajului. Mesajul a ajuns în orice caz la sămânţa aleasă dinainte. Noi nu ştim cum, dar a ajuns acolo, pentru ca cei drepţi să nu piară odată cu cei nedrepţi. Dumnezeu are grijă şi azi ca mesajul Lui să ajungă unde trebuie şi Cuvântul Lui să pătrundă peste tot. Ei nu ştiu cum, pentru că ei nu sprijină aşa ceva, dar pretutindeni există sămânţă aleasă dinainte. 

 Oricine cunoaşte puţin Biblia, ştie că acea curvă a fost aleasă dinainte. Cu siguranţă că a fost! Biblia spune: „curva Rahav n-a pierit împreună cu cei răzvrătiţi”. Aşa este. Ea a crezut mesajul timpului ei, iar Dumnezeu i-a dat un semn prin mesagerii Lui. Ei au spus: „Leagă o sfoară roşie la fereastra ta. Dacă nu legi sfoara, noi suntem dezlegaţi de promisiunea noastră. Dacă te afli pe undeva pe afară, noi nu purtăm nici o răspundere”. O, Doamne! „Rahav, apucă-te şi strânge sămânţa aleasă în casa însemnată. Adu-i pe părinţii tăi, pentru că noi am ieşit sub semnul împăcării din Egipt. Oricine n-a fost sub semn, a pierit. Rahav, îţi dau un semn! Este o dovadă. Şi eu spun în Numele Domnului că este la fel, dacă vei aplica semnul. Eu îl cunosc pe mesager. Îl cunosc pe îngerul mâniei, pe Iosua, mesagerul lui Dumnezeu trimis să nimicească. Îl cunosc şi el ştie că trebuie să fie un semn ca dovadă. Atârnă doar şnurul afară, şi eu te asigur cu un jurământ”. 

 Dumnezeu a jurat că oricine nu va fi înăuntru va pieri şi toţi cei ce vor fi înăuntru, vor rămâne în viaţă. Acelaşi jurământ este în vigoare azi. „Eu nu vă las să pieriţi odată cu aceia care nu cred mesajul”. Rahav auzise aceste fapte şi crezuse. Dar ea, tatăl ei, şi poate vreo câţiva fraţi erau singurii din oraş care au crezut. Vedeţi cât de puţini sunt? Unul aici, altul dincolo. O singură familie dintr-un stat. Este? Exact! Noi prezentăm aici nişte fapte.

 Dacă vreţi să cunoaşteţi realitatea, trebuie să recunoaşteţi mai întâi prefigurarea. Dacă vedeţi umbra, ştiţi cum arată lucrul respectiv în realitate. Puterea Sa fusese arătată. Judecata a fost pronunţată. Ei trebuiau să creadă, pentru a fi salvaţi. Aceşti trimişi au mers acolo şi au găsit o sămânţă aleasă, care a crezut. 

 Ea şi-a pus casa la dispoziţie pentru o adunare, ca să-i primească pe aceşti trimişi. În acele biserici ei nu au fost primiţi. Nici pe voi nu vă primesc. Vă vor scoate afară dacă vorbiţi ceva despre [mesajul primit]. Ea i-a adunat sub semn pe toţi aceia din oraş care credeau. Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi în ziua de azi. Dacă vreţi ca neamurile voastre să fie mântuite, atunci aduceţi-i repede înăuntru. Atunci când mânia lui Dumnezeu a nimicit oraşul cel mare, casa ei a fost în siguranţă din pricina semnului. Semnul, sau dovada, se afla atârnat de casa lor când întreg oraşul a căzut la pământ. Ce a fost acolo? Ce a fost?

 Iosua era trimisul lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi a recunoscut mesajul mesagerului. Amin! Dovada pentru aceasta a fost adusă. Ei au recunoscut mesajul. El a recunoscut mesajul trimisului Său şi atunci când întreg oraşul căzuse la pământ, Rahav cu familia ei au fost salvaţi din pricina semnului pe care ea îl atârnase de casă. Ceilalţi au pierit. Îngerii nimicirii au distrus tot ce era în oraş. N-a rămas nimic. Unul a luat un lucru din denominaţiunea aceea şi a trebuit să piară împreună cu el. Totul a fost distrus. Blestemat să fie omul care va încerca să zidească din nou! Întâiul lui născut va muri la început, şi aşa mai departe.  Dumnezeu l-a blestemat în felul acela. Oraşul acela mare, care a respins mesajul harului şi al îndurării, credea că se află în siguranţă. 

 Mulţi oameni cred azi: „Eu sunt în siguranţă, pentru că aparţin de biserică”. Să nu credeţi asemenea prostii. „Sângele vă va sluji ca semn”. Duhul este acum un Semn pentru voi – Viaţa, care era în Sânge. Acelaşi semn care a fost folosit în Egipt, acelaşi semn al vieţii, care a fost în Egipt, a fost acelaşi simbol folosit de Dumnezeu. 

 Iosua, o prefigurare înspre Isus Hristos, a fost credincios semnului predicat de mesagerii Lui. Iosua a spus: „Să nu vă atingeţi de casă şi nici de cei ce sunt înăuntru, pentru că ei sunt ai Domnului”. Amin! Ea era o femeie păgână, o curvă, o prostituată. Dar ea a auzit şi a crezut, şi a aplicat semnul. 

Indiferent cât de adânc v-aţi împotmolit în păcat, sau ce aţi fi făcut, n-are nicio importanţă. Aplicaţi Semnul! Este pentru voi! Dacă simţiţi atracţia în inimile voastre, că este pentru voi, atunci puteţi aplica Semnul.

 Numele Iosua înseamnă Iehovah – Salvator. Şi Isus înseamnă Salvator. Iosua ştia că trimişii lui se întorseseră şi au spus: „Noi am ascultat ordinele tale. Am găsit acolo o femeie, care a crezut [când am depus mărturie] (ca şi cu ascultarea unei benzi - ştiţi voi). Noi i-am spus că toţi cei ce vor veni sub semnul acela roşu vor fi în siguranţă. Noi am predicat aceasta. Vei respecta lucrul acesta, Iosua?” „Eu v-am trimis s-o faceţi.” Amin! Apoi, totul s-a prăbuşit, dar casa ei nu s-a clintit.

Iosua stătea acolo şi a dat porunca ca întregul oraş să fie distrus. Rahav şi rudele ei, împreună cu toate bunurile lor, trebuiau cruţaţi. Amin! Amin! Toate bunurile lor erau în casă, în siguranţă. Ei stăteau acolo şi nu trebuiau să se uite pe geam. Puteau să citească Scriptura în timp ce afară se desfăşura lupta. 

De atunci, Rahav face parte din Israel şi s-a mutat apoi în Betleem. Acolo s-a căsătorit şi şi-a a primit moştenirea. Ea a născut un fiu renumit, care la rândul lui a avut un fiu renumit, şi tot aşa până când a venit Fiul cel Vestit, prin Obed, Iese, David. Aşa este. Casa curvei Rahav a fost salvată pentru că ea i-a crezut pe mesageri şi a aplicat semnul. Altfel, ea ar fi pierit.

 Fiţi atenţi acum! O, spuneţi, aţi înţeles? Toţi acei ce erau în Egipt sub sânge, au fost salvaţi. Toţi cei din Ierihon, care se aflau sub semn, au fost salvaţi. Toţi acei care trăiesc acum sub Semn, vor fi salvaţi. Mielul jertfit, făgăduinţa ce avea în vedere sângele, era o prefigurare înspre Isus Hristos.

 Evrei 13.10-20. N-am timp să citesc. Notaţi-vă, vă rog. Vroiam să citesc. Este numit „legământul veşnic”. Sângele lui Isus Hristos este numit „legământul veşnic”. Da. „Legământul veşnic”! De ce n-a fost numit „legământ etern”? Pentru că nu va fi etern. Când vom fi desăvârşiţi, atunci totul s-a terminat. Este un legământ veşnic, ceea ce înseamnă că durează un anumit timp. Nu va mai exista un alt legământ. Când se va sfârşi timpul nu vom mai avea nevoie de vreun legământ, dar până atunci avem nevoie de acesta. 

Acum, să nu uitaţi, Evrei 13, 10-20 - este vorba despre „legământul veşnic”. Făgăduinţa lui Dumnezeu legată de legământul sângelui ne eliberează de păcat. Amin! Nu mai rămâne niciun păcat. Închinaţi-vă Lui şi faceţi de cunoscut puterea Lui făgăduită. Poporul lui Dumnezeu, spălat prin sângele Lui, care stă sub semn, poartă Duhul lui Isus Hristos în sine. Lor li se potriveşte Cuvântul: „cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu”.

Legământul este valabil în Noul Testament. Noul Testament înseamnă Noul Legământ, nu-i aşa, dr. Vayle? Testament înseamnă legământ. Noul Testament înseamnă Noul Legământ. Vechiul Testament a fost Vechiul Legământ, când a fost jertfit mielul, când viaţa nu putea să se întoarcă peste cel credincios. În Noul Testament, Mielul lui Dumnezeu [a fost jertfit], iar viaţa Lui se întoarce la noi. 

Sângele este viaţă, înţelegeţi? Sângele este viaţă în Noul Testament. Înţelegeţi? Viaţa vine din sângele Mielului, prin care este lucrător Noul Testament, Noul Legământ. Pentru că aşa a spus Dumnezeu: „după acele zile voi scrie legile Mele pe tablele de carne ale inimilor lor”. Vedeţi? Nu pe table de piatră, cum era sub sângele mielului [vechi testamentar], ci pe tablele inimilor voastre. „Voi face cu oamenii Legământul Duhului”.

 Prin acesta se face de cunoscut puterea Lui. Ioan 14, 12 spune: „cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu”. Noul Testament este Noul Legământ - viaţă nouă. Ne arată că Isus a împlinit pentru noi fiecare lucrare [exigenţă] pe care a cerut-o Dumnezeu, ca să ne readucă în starea de fii şi fiice ale lui Dumnezeu, sub Sânge, unde nu mai este nici o condamnare. Romani 8, 1: „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt ÎN Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”. Aici nu este vorba despre cei care cred în El, ci despre cei ce sunt în Isus Hristos. Şi [Isus a spus]: „Cuvintele Mele sunt Duh şi viaţă”. O, dacă aş putea lua o temă de aici şi să mai rămânem încă vreo câteva ore; dar ne vom grăbi! 

Nu mai este nicio condamnare. Eliberaţi de păcat, eliberaţi de îngrijorările lumii. Nicio condamnare. De ce? Pentru că ei au fost botezaţi printr-un singur Duh într-un singur Trup. Acolo a fost aplicat sângele Mielului. Dumnezeul cerului v-a primit. Viaţa Lui este în voi, sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Caracterul vostru este caracterul lui Dumnezeu. Cum se întâmplă? Printr-o mică schimbare? Nu, domnule. Dumnezeu este un Dumnezeu al judecăţii; El este un Dumnezeu al corecţiei. Totul trebuie să corespundă. Nimic altceva nu o va isprăvi. Acela este caracterul vostru, căci voi aveţi caracterul Tatălui vostru. Da. 

 Viaţa a venit din sânge. Viaţa a fost luată. Sângele a fost aplicat, dar pe atunci viaţa nu putea să se întoarcă peste cel credincios, pentru că era viaţa unui animal. Dar vedeţi, în loc de o fiinţă umană a fost o Super, Super, Super-Fiinţă umană. Şi aceasta face ca acum să nu fie doar o fiinţă umană, ci un fiu şi o fiică a lui Dumnezeu, căci super, super, super, super-Viaţa care era în El se întoarce peste voi şi vă transformă dintr-un păcătos care iubeşte lucrurile lumii, dintr-un membru al bisericii, dintr-un mergător la biserică într-un creştin născut din nou, umplut cu Duhul. Şi viaţa lui Dumnezeu pur şi simplu ţâşneşte acum din voi ca scânteile din nicovală, iar voi umblaţi plini de putere, de dragoste şi bunătate, iar Duhul Sfânt vorbeşte şi lucrează [prin voi]. O, asta este!

 Cum se întâmplă aceasta? Voi ascultaţi Mesajul, priviţi Stâlpul de Foc şi [aveţi] siguranţa binecuvântată: am trecut din moarte la viaţă. Nu mai este nicio condamnare. Dacă inimile noastre nu ne condamnă, atunci primim lucrul pentru care ne rugăm. Noi ştim că dacă există păcat în inimile noastre, acesta ne condamnă. Atunci nici nu trebuie să începem. Voi trebuie să fiţi eliberaţi de păcat şi singura posibilitate de a fi eliberaţi de păcat este să fiţi în El. Singura protecţie în faţa păcatului este Hristos.

Nu uitaţi: sângele legământului nu este recunoscut fără Semn. Nu puteţi, nu veţi fi în siguranţă. Voi spuneţi: „Eu am fost sfinţit în toate aceste lucruri”. Aceasta nu este încă Semnul. Duhul este Semnul, Duhul lui Hristos în voi. Credeţi-o!

 Acum fiţi atenţi, Cuvântul ne dă siguranţa unei făgăduinţe. Eu am notat diferite texte din Scriptură. Aş putea predica toată ziua despre aceasta. 

Cuvântul ne dă siguranţa unei făgăduinţe, căci Cuvântul este Făgăduinţa, şi Cuvântul este Dumnezeu şi Cuvântul este al nostru. Şi noi devenim Cuvântul, iar Cuvântul ia chip în noi. Şi „dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi …” atunci devine o familie mare. Aceasta ne dă siguranţa. De ce? Pentru că este o parte din noi. Ce text puternic! Ne dă siguranţa unei făgăduinţe.

                        Semnul este dovada că sunteţi răscumpăraţi şi că aţi fost primiţi. Voi nu puteţi să aveţi dovada unui bilet de tren înainte a plăti preţul. Voi ştiţi cum se plăteşte preţul, nu-i aşa? Plătiţi-l pur şi simplu! Aşa este. Cum? Credeţi, primiţi. Ascultarea deplină de întregul Cuvânt a lui Dumnezeu vă îndreptăţeşte pentru Semn. ASCULTARE DEPLINĂ – nu numai atât cât crede denominaţiunea voastră, ci tot. Ascultare deplină de Cuvântul lui Dumnezeu, care este Hristos, vă aduce în Hristos.

 Dacă voi aţi fi cu totul înăuntru, iar picioarele ar atârna afară? Sau dacă aţi fi cu totul înăuntru şi mâinile v-ar atârna afară? Sau cea mai mare parte din noi ar fi înăuntru, dar inima ar atârna afară? …inima ar fi în lume! Înţelegeţi? Dar noi nu facem aşa. Ascultarea deplină, totală, vă face una cu Cuvântul. Voi credeţi totul, Cuvântul este în întregime în voi, şi-l vedeţi cum lucrează prin voi. După aceea nu mai urmaţi plăcerile lumeşti. Voi sunteţi creştini. Indiferent ceea ar spune cineva, asta nu vă va mai atinge. Voi sunteţi în Hristos. Voi sunteţi aşa de în siguranţă, cum nu se poate altfel. Atunci când moartea bate la uşă, ea nu mai are niciun drept. Pentru voi este doar o plecare de aici, dincolo. 

 Bătrâneţea nu înseamnă nimic. Voi aţi trecut complet de bătrâneţe; sunteţi în eternitate, pentru că sunteţi în El. El este etern. Nu mai contează dacă sunteţi tineri sau bătrâni, de vârstă mijlocie, frumoşi sau urâţi, scunzi sau graşi – nu mai contează deloc. 

Voi nu mai faceţi aceste lucruri [vechi], acestea sunt în urma voastră. Voi aţi murit, iar viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Sunteţi pecetluiţi acolo prin Duhul Sfânt şi umblaţi în Hristos. Singura ţintă pe care o aveţi este Hristos. Aşa este. [El] este tot ce doriţi. Nu este de mirare că voi cântaţi acea cântare: „Umple calea mea în fiecare zi cu dragoste / Când umblu cu Porumbelul ceresc / Cu o cântare şi un zâmbet / Umple…

 Lăsaţi-mă să fiu un frate, să trăiesc ca un exemplu – aşa cum a zis Hristos că ar trebui să fie un om – să fiu un frate pentru fraţi, un frate pentru surori, un predicator pentru predicatori, să fiu un exemplu. Lăsaţi-mă să arăt lumii că acest Cuvânt este Hristos. Singurul mod în care o pot face este să vin în El, pentru că nu pot s-o fac de la mine însumi. Nici voi nu puteţi, dar lăsaţi Cuvântul să devină una cu voi şi atunci acesta trăieşte singur prin voi. Voi sunteţi epistole vii ale lui Isus Hristos, dacă El dispune în întregime de voi, ca să vă facă să ascultaţi de fiecare cuvânt. Dacă El spune „Vreau să fac asta”, iar voi spuneţi: „Nu, nu, asta nu o credem”, atunci încă nu sunteţi în Cuvânt.

 Fiţi atenţi acum! Ascultarea deplină faţă de tot Cuvântul ne îndreptăţeşte la Semn. Când ne rugăm trebuie să prezentăm Semnul împreună cu rugăciunile noastre. Dacă spui: „Doamne, eu mă rog, dar de fapt nu-l am…” aşa nu merge. Atunci te poţi opri. Veniţi mai întâi să primiţi Semnul, pentru că El îl va recunoaşte pe acesta. Când ne rugăm, trebuie să prezentăm Semnul: „Doamne, eu Te-am ascultat pe deplin. Eu m-am pocăit de păcatele mele. Eu simt că Tu m-ai iertat. Eu am fost botezat în Numele lui Isus Hristos. Duhul Sfânt este peste mine. Acum am nevoie de un anumite lucru spre slava Ta. Doamne, eu mă rog pentru acesta. Îmi aparţine acum”. Atunci este ceva ancorat adânc în voi. Vă aparţine. Atunci totul a trecut, totul este rezolvat. „M-am rugat pentru aceasta. Trebuie s-o am. O doresc pentru slava Ta”; Vedeţi? Atunci El v-o dăruieşte. Atunci ştiţi sigur că aţi primit-o. Tot aşa este şi cu copiii noştri, şi aşa mai departe. Noi aplicăm Sângele. Credeţi-o. Asta-i tot.

 Bine, ce face El pe urmă? Dacă puteţi să arătaţi Semnul împreună cu rugăciunea voastră, aceasta arată că aţi ajuns la ascultare deplină faţă de întreg Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă aveţi Semnul, înseamnă că aţi ascultat fiecare cuvânt. Atunci sunteţi una cu Cuvântul. Voi vă rugaţi numai pentru ceva din care sunteţi deja o parte. Atunci ştiţi, dacă eu spun: „Mână ascultă-mă şi dă-mi batista”, aceasta o face. Mâna mea mă ascultă. De ce? Este o parte din mine. Dacă voi şi Cuvântul deveniţi una, atunci vă aparţine orice făgăduinţă. Slavă lui Dumnezeu! Orice făgăduinţă vă aparţine, aceasta vă stă la dispoziţie, dar fiţi atenţi ce faceţi cu ea. Voi nu aţi băga mâna în foc numai să vedeţi dacă puteţi. Dar dacă în foc este ceva ce trebuie scos, atunci vă va asculta. Aşa este. Din cauza aceasta, Duhul Sfânt este împărţit cu economie. Voi ştiţi ce vreau să spun. Un slujitor autentic al lui Dumnezeu nu face spectacol cu aceste lucruri, înţelegeţi? 

Când ne rugăm, prezentăm şi Semnul! Aceasta arată că am ascultat pe deplin.

 Pavel ne spune că sângele vorbeşte. [Dar] toţi ştim că sângele (compoziţia chimică) nu poate vorbi. Nu-i aşa? Câţi ştiu că sângele vorbeşte? Dacă vreţi să notaţi, este Geneza 4:10 - „Şi Dumnezeu a zis: ,Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine‘”. Amin. Aşa este? Sângele lui Abel vorbeşte. Aleluia! Dumnezeu a spus „Ce ai făcut?” Cain a răspuns: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Domnul a spus: „Sângele lui strigă”. Este un semn. Este dovada că el a fost ucis. Sângele striga împotriva lui [Cain].

 Citiţi în Geneza 4:10, apoi în Evrei 12:24. Sângele lui Isus vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel. Vedeţi, Abel a fost un om drept. El  a murit nevinovat pentru că stătea în calea lui Cain. El a apărat descoperirea adevărată pe care o poseda. Sângele neprihănit al lui Abel striga împotriva lui Cain. Dar Sângele lui Isus Hristos nu numai că a strigat, ci ne-a şi răscumpărat. Amin. Sângele Lui vorbeşte mai bine - vă face fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Vă ascunde de mânia lui Dumnezeu. Sângele lui Abel nu-l putea ascunde pe Cain, dar Sângele lui Isus poate. Amin. 

Deci, Cain se ridică şi azi. Ei prigonesc Cuvântul şi spun: „Zilele minunilor au trecut. Toate aceste lucruri sunt prostii”. Dar Sângele strigă. Sângele lui Isus Hristos strigă că ne-a iertat, dacă Îl acceptaţi. Aş fi dori să vorbim mai mult despre aceasta. „Sângele Lui vorbeşte mai bine”. 

 Fugiţi în siguranţă, apoi aplicaţi-l. Pentru aceasta doriţi voi să credeţi. Voi doriţi propria voastră siguranţă. Credeţi pentru siguranţă; atunci aplicaţi semnul pentru întreaga familie. Voi întrebaţi: „Cum pot să fac aceasta?” Spuneţi-vă pretenţia. Dacă a avut efect în voi, atunci sunteţi una cu Cuvântul. Amin! Amin! Are efect pentru voi toţi. Voi şi Cuvântul sunteţi una. Aplicaţi-l pentru copiii voştri, pentru neamurile voastre, aşa cum a făcut Rahav. Ea a aplicat semnul pentru tatăl ei, pentru mama ei, pentru fraţii şi surorile ei, şi i-a adus pe toţi înăuntru. Aplicaţi-l şi voi. Spuneţi: „Doamne, mă rog pentru fiul meu, pentru fiica mea. Eu îi pretind. Satano, eliberează-i! Vin să-i iau. Eu aplic Semnul meu. Oh, Duh Sfânt care trăieşti în mine cuprinde-o şi pe fiica mea. Eu merg acum la ea, cu ungerea Ta, care se odihneşte peste mine”. El o va face. Amin!

 Aşa au făcut ei în Egipt. Aşa s-a întâmplat la Ierihon. Vreţi să citiţi acestea? În Fapte 16:31 apostolul Pavel i-a spus temnicerului: „Crede; eu sunt trimisul acestui ceas. Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta”. Este aşa? Credeţi pentru casa voastră. Aduceţi-i pe toţi înăuntru.

„Tu ai văzut că Dumnezeul cerului a făcut o minune, chiar înaintea judecăţii. O crezi”. „Da, ce pot să fac?” El a răspuns: „Scoală-te şi fii botezat”. Pavel l-a luat şi l-a botezat, a spus: „Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fi mântuit tu şi casa ta”. Ce să credem? Credeţi pe Domnul Isus Hristos pentru casa voastră! Aplicaţi Semnul pentru casele voastre. Ce faceţi după ce aţi aplicat Semnul pentru casele voastre? Scoateţi tot gunoiul afară. Scoateţi afară fustele scurte, pantalonii scurţi, cărţile de joc, ţigările, televizorul şi ce mai este. Voi aplicaţi semnul şi nu puteţi suporta aceste lucruri. Daţi totul afară: dansul, chefurile, rock-ul, revistele vulgare şi lucrurile ce aparţin lumii. Spuneţi: „Aici se face curăţenie”. 

 Cum a făcut Iacov, când i-a zis soţiei lui şi celorlalţi: „Spălaţi-vă hainele, scoateţi idolii afară”. Amin! Ştiţi ce a spus Iosua înainte să traverseze Iordanul? „Spălaţi-vă hainele şi nu intraţi la nevestele voastre. Pregătiţi-vă. În trei zile vom trece Iordanul”. Amin. El se pregătea. Ei au aplicat semnul. Amin. Asta este. 

Pregătiţi-vă. Aplicaţi-l. Credeţi. Faceţi curăţenie. Copiii voştri, familia, neamurile, să-l vadă în voi. Va avea efect. 

Aplicaţi Semnul în rugăciune, cu încredere, cu credinţă. Aplicaţi-l cu o dragoste mare. Voi ştiţi că după aceasta trebuie să aibă loc ceva. Asta-i tot. Aplicaţi semnul cu încredere, cu credinţa că va ajuta. Dacă vorbiţi cu copilul vostru, cu soţul vostru, cu soţia sau alte neamuri, atunci credeţi că le va ajuta. Spuneţi: „Doamne, eu i-am pretins; ei îmi aparţin. Doamne, eu îi doresc pentru Tine”.

 Aplicaţi-l, creaţi atmosfera aceea în jurul vostru, şi ei vor intra. O, dacă aveţi Semnul, atunci va exista o atmosferă spirituală de putere în jurul vostru, iar oamenii vor vedea din viaţa voastră că sunteţi creştini. Apoi puteţi să le vorbiţi în dragoste, ei vor crede cuvintele voastre şi se vor ţine de ele. Asta e. 

Aplicaţi semnul, apoi umblaţi cu acesta. Revendicaţi familiile voastre. Trebuie s-o faceţi acum. Acesta este timpul serii. De multă vreme aţi ascultat; acum este timpul serii, timpul aplicării [Semnului]. Mânia Lui va izbucni în curând şi atunci ar putea fi prea târziu. Aplicaţi semnul cu încredere.

 Dacă vreţi să citiţi ceva despre aceasta, o găsiţi în Evrei 9:14. Notaţi-vă, Evrei 9:14 spune că noi nu slujim faptelor moarte, ci slujim Dumnezeului celui Viu, cu fapte vii. Amin. O, Doamne. Cu fapte vii, semne vii. Notaţi şi Efeseni 2:10. Semne vii. Fapte [lucrări] vii. Aplicaţi-le pe aceasta, nu crezuri moarte. „O să-mi duc băiatul la biserică”. Un frate creştin, un prieten bun, a venit aici şi s-a botezat. Apoi mama lui i-a zis: „Eu aş fi dorit să te fi dus la o biserică mai mare, dacă vroiai să fii botezat”. [Dar] el nu a dorit crezurile vechi şi moarte. 

 Noi nu slujim unor crezuri fără viaţă şi unor zei morţi, ci slujim unui Dumnezeului viu, al cărui Sânge a fost vărsat şi Semnul ne-a fost aplicat, ca să trăim şi noi. Amin! Nu slujiţi unor crezuri moarte. Acestea tăgăduiesc lucruri ca Semnul acesta. Se spune: „Zilele minunilor au trecut. Nu mai există botez cu Duhul Sfânt”. De ce să ne ataşăm de aşa ceva? Să n-o faceţi. 

Aplicaţi Semnul, apoi slujiţi-L pe Dumnezeul cel viu cu fapte vii, cu semne vii: vindecarea bolnavilor, învierea morţilor, vorbirea în limbi, tălmăcirea, care de fiecare dată să fie corectă, profeţii – spuneţi că se va întâmpla cutare lucru, semne în cer şi pe pământ – semne şi minuni (Amin!) – exact ce a spus Biblia că va avea loc. Slujiţi-L pe Dumnezeul cel viu. Aplicaţi Semnul. 

 Să nu mergeţi la bisericile acelea şi să nu intraţi în legătură cu faptele acelea moarte, pentru că ei nici măcar nu cred în semne, dar noi credem şi ştim că ele se întâmplă (Amin!). Ei spun „Nu există aşa ceva, un semn. O, ce spun ei este absurd. Este o nebunie. Nu există aşa ceva. Femeilor, nu are importanţă cum vă îmbrăcaţi”. Ba are! Biblia o zice! „Nu are importanţă cât de lung îţi este părul”. Biblia zice că are! Vedeţi, acolo este diferenţa. „Nu lua, nu gusta, nu atinge”. El este Dumnezeu. Totul are o importanţă.

 Ei cred, că totul ar fi o prostie. Pentru noi însă, care credem şi cunoaştem adevărul, ştim că este prezenţa Sa vie, pentru că se întâmplă aceleaşi lucruri pe care le-a făcut El, când a umblat pe pământ. Amin. Oh, ei spun: „Ei doar îşi închipuie că văd Stâlpul de Foc”. O nu, nu! Noi nu ne închipuim nimic. Ei credeau şi despre Pavel, că el doar îşi închipuia acele lucruri. Egiptenii credeau că israeliţii îşi închipuiau, dar ei au fost duşi prin aceasta în ţara făgăduită. Da. Voi cunoaşteţi Evrei 13, 8: „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci”. Ei spun că El nu este acelaşi, că a fost doar o închipuire.

 Eu mi-am notat aceste texte biblice, de aceea ştiu unde este scris. Noi ştim că este prezenţa Lui vie, pentru că El face aceleaşi lucrări prin acelaşi Duh. Dacă lucrurile s-ar îndrepta spre o dogmă sau denominaţiune, am şti imediat că nu este vorba Hristos. Dacă eu v-aş conduce la un crez, atunci aş fi trimis de o denominaţiune. Dar eu nu vă aduc crezuri, nu vă aduc denominaţiuni, ci vă învăţ Cuvântul lui Dumnezeu, care este manifestarea puterii învierii lui Isus Hristos, nu doar pentru mine, ci pentru toţi cei care vor. 

 Atunci sunteţi fraţii mei. Eu nu sunt cineva important iar voi cineva cu mai puţină importanţă, ci noi suntem cu toţii la fel de mici înaintea lui Dumnezeu. Noi suntem copilaşii Lui. Noi nu ştim încă tot ce ar trebui să ştim, însă El ne permite să cunoaştem atâta cât doreşte El, şi noi Îi suntem mulţumitori pentru ceea ce cunoaştem deja din binecuvântările Lui. 

Eu nu ţin toate acestea pentru mine, ci doresc să le împărtăşesc cu voi. Eu doresc să vă văd acolo, şi doresc să primiţi Semnul acesta, dacă n-aţi făcut-o încă. Mulţi dintre voi l-au primit deja. Eu mă refer acum la cei care vor asculta banda [cu înregistrarea acestei predici]. Mulţi dintre voi aţi ieşit deja, dar mai sunt mii şi mii care vor asculta banda. Şi aceea este o slujbă. Cineva va intra în Ierihon - ştiţi voi ce vreau eu să spun - cu o bandă, pentru că noi trebuie să chemăm afară sămânţa aceea aleasă dinainte, căci vine mânia Lui.

 Ştim că este prezenţa Dumnezeului celui viu. Aceasta dovedeşte că Dumnezeu L-a înviat din morţi, conform Cuvântului Său făgăduit. „Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea…” „Cei din Ierihon şi Egipt nu Mă vor mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu” – se referă la persoana Lui – „Eu voi fi cu voi. Eu sunt Semnul. Învierea Mea este Semnul. Lucrările pe care Le fac Eu vă vor identifica – Mă vor identifica în voi”.

„Cum a fost în zilele lui Lot, tot aşa va fi în zilele Fiului Omului” – când va răsuna mesajul serii; pentru că spre seară se va face lumină. Spre seară se va arăta lumina. Slavă Lui Dumnezeu! Asta mă face aşa de bucuros, încât aş putea pătrunde printr-o oştire şi aş sări peste ziduri. „Va fi lumină în timpul serii”. Aşa este. Aşa a vorbit profetul. Şi „Eu voi fi cu voi în epoca lui Luther, în epoca lui Wesley, în epoca penticostală; dar chiar la timpul serii, se va arăta lumina”. Denominaţiunile vor păli, şi atunci Semnul va fi aplicat. 

 Toţi cei ce au avut o inimă sinceră şi au adormit în epocile trecute, nu pot ajunge la desăvârşire fără cei din epoca noastră. Capul trebuie să plece, ca să ia şi picioarele. Capul trebuie să plece, ca să ia şi gura, înţelegeţi? Capul trebuie să plece. Iar noi trăim într-un timp în care sângele a fost aplicat pe stâlpii uşii, apoi, „când voi vedea sângele ca semn, voi trece pe lângă voi”. 

Mă voi grăbi acum, cât pot. Cinci sau zece minute, şi vom încheia.

 Aceasta dovedeşte că Dumnezeu L-a înviat din morţi. O credeţi? El trăieşte azi printre noi. Cel ce a spus: „Eu voi fi cu voi” este Hristos, şi El este cu noi până la sfârşitul lumii – adică până la desăvârşire, conform Cuvântului Său făgăduit. El a promis-o. „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi”. Pentru noi aceasta nu este o prostie, ci este Semnul. Noi acceptăm acest sânge sfânt, această jertfă. Aceasta ne dă viaţa, Semnul, o pecete a făgăduinţei Lui. Efeseni 4: 30 spune „să nu întristaţi” sângele (?) – nu, „să nu întristaţi pe Duhul Sfânt cu care aţi fost pecetluiţi” – puşi deoparte. Voi sunteţi pecetluiţi; sunteţi un Semn. Duhul Sfânt vă va pecetlui.

 Dacă ceva este pecetluit, aţi face bine să nu rupeţi pecetea. Nu puteţi să rupeţi pecetea lui Dumnezeu. Nu. „Să nu întristaţi pe Duhul lui Dumnezeu, cu care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării voastre”, atunci când trupul va fi înviat. Este un semn că sămânţa a fost fecundată cu viaţă eternă – Zoe, „propria Mea Viaţă – şi Eu o voi învia în ziua de apoi.”

Şi voi sunteţi plini de încredere că viaţa lui Hristos este în voi şi voi sunteţi în El. Printr-un singur Duh suntem botezaţi noi toţi într-un singur Trup, şi pecetluiţi prin Duhul Sfânt ca credincioşi, până în ziua când Isus ne va învia.

O, aplicaţi Semnul. Asta înseamnă pentru noi. Noi aşteptăm ca Jertfa să ne dăruiască Viaţă, şi o face. Apoi El ne dăruieşte Semnul, şi noi aplicăm Semnul, care este pecetea. Fiţi părtaşi la aceasta. O ce lucru mare este să avem parte, să fim botezaţi prin acest singur Duh în Trupul tainic a lui Isus Hristos. 

Noi nu avem nevoie de atâta şcolarizare, noi avem nevoie de Duhul Sfânt. El este Acela. Poate cineva, vreun profesor se va poticni. Eu sper că aţi înţeles corect. Trupul tainic. Cred că aceste cuvinte vor împlini un scop, altfel nu ar fi fost spuse. El este acum aici, El este acum aici pe platformă, El este acolo printre voi. El este. 

 Şi în El nu este moarte, în El nu este durere, în El nu sunt supărări, în El nu este suferinţă, în El nu este păcat, în El nu este boală, în El nu este moarte. Noi suntem în El. Dacă Satana vrea să vă dea o boală, faceţi uz de Semnul vostru şi aplicaţi-l, pentru că voi sunteţi o proprietate răscumpărată a lui Isus Hristos. Semnul vorbeşte pentru voi – călătoria voastră este plătită. Dacă Satana spune: „Când vei muri eşti pierdut”, atunci să-i spuneţi: „Greşit. Eu sunt o proprietate răscumpărată şi am dovada [pentru aceasta]”. Ce este Semnul? Satana ştie ce este. Pe el nu-l puteţi înşela, el ştie ce este. Poate că veţi vorbi cu unii predicatori, iar ei se vor certa cu voi. Dar Satana n-o va face, pentru că el o ştie. O da, el s-a avântat de două sau de trei ori să-L ispitească pe Isus, şi nu a reuşit. Satana ştie despre ce vorbiţi. Arătaţi doar semnul şi el va fugi de la voi, pentru că sunteţi o proprietate pecetluită. El nu o poate rupe, ca să pună înăuntru ceva  ce nu este drept. Spuneţi: „Ia-ţi mâinile, eu sunt pecetluit”.

 Oh, o proprietate pecetluită. Da! Voi sunteţi răscumpăraţi. Ţineţi sus Semnul prin credinţa voastră neclintită în făgăduinţa Lui, atunci Satana fuge. „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit”. Vedeţi? Luaţi Semnul acela. Pentru asta este! Satana vă va ispiti. El a făcut-o în Egipt. Eu pot să-mi închipui cum unii dintre soldaţi au râs când au văzut sfoara roşie pusă de Rahav şi au spus: „Această femeie nebună, nu le mai are pe toate. Vedeţi ce face! Aţi mai auzit aşa ceva vreodată? Dr. Jones spunea că în lucrarea aceasta nu este nimic adevărat”. Dar ceva era, pentru că mesagerii lui Dumnezeu îi vestiseră acest mesaj.

 Vă închipuiţi cum se uitau egiptenii la evrei spunând: „Uitaţi-vă la fanaticii aceştia! Ei vopsesc cu sânge stâlpii uşii. Ha, ha. Ce mizerie vor face ca să-l spele! Au vopsit cu sânge aceste case frumoase! O, ce duhoare se va răspândi în câteva zile. Nu este nimic serios în lucrarea aceasta. Ştiţi de ce? Pentru că sfântul părinte cutare a spus-o!” Dar în lucrare a fost ceva. A fost! A însemnat ceva. Pentru noi, care credem, înseamnă ceva. 

Să nu uitaţi, [totul depinde de] credinţa voastră nemişcată pe care o aveţi faţă de acest Cuvânt. Voi nu mai procedaţi ca Eva. Voi nu faceţi parte din cei ce se îndoiesc, care fac compromisuri cu Satana. Voi vă ţineţi tare de fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Vedeţi, Eva a spus „Păi Domnul a spus aşa”. Satana a răspuns: „Dar ştii tu, Domnul cu siguranţă nu face aşa ceva unei persoane atât de drăguţe, ca tine. Tu eşti atât de frumoasă”. Ba da, El va face ce a spus. El a spus c-o va face. [Poate veţi spune:] „Tatăl meu a fost predicator, eu sunt predicator…” Fără Semn sunteţi pierduţi - mânia Lui este peste voi şi gata. Fără Semn, El a spus c-o va face, şi-o va face! Atât! El a spus c-o va face!

„O, eu cred că zilele minunilor au trecut”. Da, dar El a spus că n-au trecut. „Eu sunt Acelaşi ieri, azi şi în veci”. Vedeţi? El a dovedit-o. Noi o ştim, dar ei nu o cred. Noi însă credem. Noi ştim că acesta este adevărul. 

 Acum, dacă noi suntem în El, devenim o parte a Cuvântului Său şi luăm Semnul, Duhul, cu făgăduinţa. „Eu sunt Domnul, care te vindecă”. Pregătiţi-vă pentru serviciul de vindecare din seara aceasta. Luaţi Semnul. Aplicaţi-l cu Cuvântul, prin credinţa voastră neclintită în Cuvânt, atunci veţi fi vindecaţi. Prin aceasta Satana este dat afară, căci în Isus nu există boală. 

Eu aş fi dori să pot mărturisi despre cele văzute numai în ultimele săptămâni. Oh, ce-aş putea mărturisi! Voi ştiţi, Ioan a spus că „Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris”. Dacă aş fi scris amănunţit despre ceea ce L-am văzut eu făcând în slujba mea, nu ar încăpea acele cărţi pe această platformă. El a avut în slujba mea succes mai mare decât în propria Sa slujbă, atunci. Reţineţi, El a avut mai mult succes decât mine. Nu eu, ci El a avut succes. Glorie, aleluia! El a avut mai mult succes în Jeffersonville decât în Nazaret. Amin. Glorie! Acel oraş avea un nume rău, la fel ca şi acesta. Acolo El nu a putut face minuni, dar aici a putut. El ne-a dăruit aici străpungerea şi a făcut lucruri mari.

 Deci, El a avut mai mult succes aici, decât în Capernaum, sau în Nazaret. El a făcut aici, în această clădire, mai multe minuni decât a făcut în întreaga sa slujbă, pe pământ.  Aşa este. El a făcut-o! Acum, ce s-a întâmplat în restul lumii? Toate acestea le-a făcut El. Reţineţi, El le-a făcut! N-am spus c-am făcut-o eu, pentru că nu eu am făcut-o. Nu eu. Eu doar L-am iubit şi m-am pus la dispoziţia Lui şi am spus ceea ce a zis El. Dumnezeu a mers la alţi oameni, ei au crezut ce a spus El, şi apoi El a făcut lucrarea – asta-i tot. 

Dacă El ne-ar putea aduce pe toţi până acolo încât noi să credem! Ce ar putea face El chiar acum, dacă noi L-am crede cu toţii… Nu ar mai fi nici o persoană slabă [fără putere] în ţară, dacă El i-ar putea face pe toţi să creadă. Atunci s-ar întâmpla totul. 

Ţineţi Semnul vostru cu credinţă neclintită în Cuvântul Său făgăduit, iar Satana va pleca. Acum voi încheia.

 În vechime, Dumnezeu a dat lumii un alt semn: un curcubeu. Vă amintiţi? El întotdeauna a fost credincios acelui semn, pentru că l-a dat ca semn. În toate aceste mii de ani El nu a încetat să arate acest semn, nu-i aşa? De ce? El îl respectă. El l-a dat. El a dat lumii un semn că nu va mai nimici pământul printr-un potop. Şi de-atunci El a arătat întotdeauna acel semn. 

Curcubeul se formează din diferite substanţe din aer. Atunci când plouă şi iese soarele, se arată curcubeul. Soarele usucă ploaia. El a pus curcubeul acolo ca să arate că nu va mai cădea atâta apă pentru a distruge iarăşi pământul. Acela este legământul Său. Este un semn. El a spus: „iată semnul legământului…”.

 El a respectat acest semn în zilele lui Noe. El încă ni-l mai arată. El Şi-a respectat semnul în Egipt; la fel şi în Ierihon. El îl respectă şi azi. El Îşi respectă întotdeauna semnele Lui, când sunt arătate. 

Lui i-a plăcut ca în toate aceste mii de ani să-Şi facă vizibil semnul Lui. El nu-l uită niciodată, nu-Şi uită semnul. Indiferent cât de mult se schimbă lumea, curcubeul este încă acolo. El respectă semnul. La fel o face El şi acum. Îşi respectă Semnul. Indiferent cât de mult se schimbă biserica, Dumnezeu Îşi respectă doar Semnul Lui. Prin aceasta ne dovedeşte că El respectă tot ceea ce spune. Noi respectăm acest lucru. Eu îl respect.

 El aşteaptă ca şi noi să purtăm semnul Lui vizibil prin credinţă, ca să dovedim Satanei şi tuturor denominaţiunilor şi cultelor lui necredincioase că noi credem că făgăduinţa Lui este adevărată şi El va face ceea ce a făgăduit Bisericii Sale că va face. Nu e de mirare că ei nu ajung nicăieri ci se întorc într-o denominaţiune şi formează o gloată de oameni bine îmbrăcaţi, cizelaţi, intelectuali şi culţi, dar cu care nu poţi înainta pentru că ei afişează pe „Eu sunt metodist, eu sunt prezbiterian”. Mai mult ei nici nu sunt. Dar credincioşii purtau Semnul.

 Ceea ce a început Isus să facă în Galileea, El face în continuare prin semnul Lui vizibil – prin Duhul Sfânt – trimis înapoi peste Biserică. Căci nu erau faptele apostolilor, ci faptele Duhului Sfânt în apostoli; şi acela era un Semn. Atunci cărturarii trebuiau să recunoască ceea ce s-a întâmplat prin Petru şi Ioan la poarta Templului, numită Frumoasă. Poate cuvintele lor nu erau prea cizelate, gramatica lor poate nu era prea bună, poate că nu cunoşteau toate amănuntele din Scriptură, dar oamenii trebuiau să recunoască faptul că ei fuseseră cu Isus. Ei prezentau Semnul acela, pentru că acelaşi Duh care fusese peste Hristos înaintea răstignirii, era peste ei după înviere. Amin.

 În felul acesta El rămâne Acelaşi conform Evrei 13:8: „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci”. De aceea noi ştim că trăieşte. De unde ştim noi că trăim? Pentru că El trăieşte. Noi ştim că trăim pentru că suntem ca El, şi suntem în El. El a spus: „Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. Eu sunt Cel ce am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor”. Dacă noi murim pentru noi înşine şi devenim vii în El, suntem vii în vecii vecilor. Atunci viaţa Lui este în noi. Aceasta arată cine a fost El. Prin aceasta El este acelaşi ieri, azi şi în veci. 

Cum poate cineva să tăgăduiască aceasta? Nu vedeţi voi faptele moarte? Slujiţi Dumnezeului celui Viu, conform legământului veşnic al vieţii care era în Sângele lui Isus Hristos.

Acum mă apropii de sfârşit. O, aş fi dorit să… Este vorba de a arăta Semnul harului Său, al dragostei Sale. Fără acest Semn… 

 Este un Semn. Ce este un semn? Este dovada unei datorii plătite; preţul cerut a fost plătit. Preţul mântuirii noastre a fost moartea, şi nimeni în afară de Hristos nu a putut să plătească. Nu duhul unei denominaţiuni, nu duhul unui papă, nu duhul unui oarecare om sau al vreunui aşa zis sfânt, ci Duhul lui Isus Hristos peste Biserică este Dovada că datoria a fost plătită şi că El a împlinit orice cerinţă a lui Dumnezeu. Şi noi suntem una cu El. „În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine, şi că Eu sunt în voi”. Aplicaţi Semnul, aplicaţi dovada învierii Sale, pentru că El a înviat pentru neprihănirea noastră, şi ne-a înviat şi pe noi împreună cu El. Iar acum noi stăm în locuri cereşti în Hristos Isus, sub părtăşia Semnului.

 Când pe străzi se auzeau ţipete, Israelul n-avea de ce să-şi facă griji. Singurul lucru de care trebuia să se asigure era ca sângele, semnul, să fie vizibil. Acesta este singurul lucru care ar trebui să ne îngrijoreze acum. Necazul este deja pe drum, prieteni. Nu va mai dura mult. Necazul va veni. Voi o ştiţi. Fiţi siguri că puteţi arăta Semnul, şi Semnul este Duhul Sfânt. „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup” şi am fost făcuţi părtaşi slavei Sale.

Noi suntem pe drum spre casă, spre ţara făgăduită. Îl iubiţi? Credeţi în necesitatea Semnului? Câţi doresc să spună: „O frate Branham, roagă-te pentru mine ca să vin sub Semn”. Să ne aplecăm capetele.

 Doamne Isuse, când lumea zăcea în păcat şi nimeni nu putea s-o ajute, Dumnezeu, prin mila Lui a prevestit printr-un exemplu că urma să vină un Semn care putea să ridice păcatul – nu doar să-l acopere, ci să-l ridice. Isus a venit la vremea potrivită şi Şi-a vărsat sângele, propria-I viaţă făcând ispăşire pentru păcatele noastre. Apoi S-a întors în chipul Duhului Sfânt ca semn că trebuia să rămână în Biserică până când va reveni El. Căci apostolul Petru a spus: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru”.

Doamne, prin harul Tău, cu ajutorul Tău, eu îi pretind pe toţi cei ce aud acest mesaj. Eu îi pretind pentru Dumnezeu. Te rog, Doamne, pentru toţi, pentru cei care sunt aici şi pentru cei ce vor asculta banda. Şi dacă va fi undeva o sămânţă aleasă dinainte, Doamne, care să audă Cuvântul acestor zile din urmă, fie ca ei să vină acum, în smerenie, şi să se aplece la cruce, ca trofee ale harului lui Dumnezeu care i-a chemat. Fie ca ei să fie umpluţi cu Duhul Sfânt şi să poarte Semnul vieţii lui Isus Hristos în puterea învierii Sale, atâta timp cât se vor afla pe pământ. Admite-o, Doamne.

 Doamne, poate eu nu m-am exprimat destul de clar, de aceea mă rog ca Duhul Sfânt să ia aceste cuvinte şi să le prezinte aşa cum ar trebui, ca oamenii să înţeleagă, şi fără răutate să recunoască şi să ştie că dragostea corectează. Mă rog ca ei să recunoască faptul că aceste lucruri se întâmplă pentru că trăim într-un ceas în care venirea lui Isus Hristos este foarte aproape. Noi vedem strălucirea luminilor roşii peste întreaga lume. Timpul este foarte aproape. Fie ca oamenii să primească Duhul Sfânt în această zi, este rugăciunea mea. Eu Ţi-i predau Ţie în Numele lui Isus Hristos. Dorim ca El să ne fie un Semn cât timp trăim. Acest lucru Tu l-ai promis. Ne este uşor să ne rugăm astfel, pentru că Tu ai făgăduit-o, şi eu ştiu că se va întâmpla. Ne rugăm în Numele lui Isus. Amin.

 În timp ce avem capetele aplecate… eu m-am rugat cu încredere şi credinţă pentru voi, cum am ştiut mai bine. M-am rugat sincer pentru voi, cu tot ce este în mine. Eu ştiu că întreţinerea mea este acoperită din zeciuielile şi jertfele voastre. Cu sprijinul vostru de aici, din Biserică, pot să le predic oamenilor. Dragostea voastră, amin-urile voastre ca şi confirmare, părtăşia voastră şi cuvintele voastre aprobatoare mă întăresc ca să pot pleca în întreaga ţară şi în lume. Stând în spatele meu mă ajutaţi să port acest mesaj. Noi suntem parteneri cu Dumnezeu în această lucrare. Noi suntem fraţi şi surori iar El este Împăratul nostru. Eu vă iubesc. Unde mă aflu eu, doresc să fiţi şi voi. 

Eu călătoresc de-a lungul şi de-a latul ţării ca să vă vorbesc de câteva ori. Îmi este dor să mă întâlnesc cu voi aici, în dimineţile de duminică. Eu vă iubesc, v-am iubit întotdeauna. Câteodată trebuie să vorbesc foarte aspru, dar aceasta se întâmplă numai în scopul corectării. O fac pentru că vă iubesc. Înţelegeţi?

 Eu nu doresc s-o scăpaţi. Nu trebuie s-o scăpaţi! Primiţi-o acum cu toată blândeţea şi cu o smerenie adâncă în inimile voastre. Spuneţi: „Doamne Isuse, ia acum din mine tot ceea ce nu seamănă cu Tine şi ajută-mă să dau afară toată mândria şi tot ce este în mine. Tot gunoiul, toată necredinţa din mine o arunc, Doamne. Fie ca Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să se coboare peste mine ca un porumbel şi să mă umple. Eu doresc să trăiesc veşnic, Doamne, şi te rog, ajută-mă acum. Admite-o Doamne”.

 În timp ce vă rugaţi, vom cânta încet, împreună, cântarea Îl iubesc. Gândiţi-vă la aceasta, se întâmplă prin dragoste, pentru că El este dragoste. Eu îmi pun mâinile acum peste aceste batiste, căci poate vreţi să le luaţi cu voi înaintea serii.


Îl iubesc, Îl iubesc / Că-ntâi El m-a iubit / 

Şi pentru mine S-a jertfit / Pe Golgota. 


Îl iubesc, Îl iubesc / Că-ntâi El m-a iubit / 

(acum predaţi-vă viaţa) 

Şi pentru mine S-a jertfit / Pe Golgota. 


Iubiţi-L, iubiţi-L, iubiţi-L pe El! Vedeţi ce-a făcut El pentru voi. Se întâmplă prin dragoste. Dragostea aduce ascultare; dragostea aduce părtăşie, dragostea ne duce la nuntă. Şi acesta este scopul nostru: nunta Mielului. Eu Îl aud pe Salvatorul meu cum strigă că mă iubeşte şi pe mine. Predaţi-I Lui toată inima. Dacă simţiţi din toată inima că ceva plăcut vă mişcă, atunci este Duhul Sfânt.


Îl iubesc, Îl iubesc / Că-ntâi El m-a iubit / 

Şi pentru mine S-a jertfit / Pe Golgota.


 Îmi ridic mâinile împreună cu voi, în timp ce muzica cântă mai departe, şi dacă am păcătuit sau am făcut ceva greşit, mă rog pentru iertarea mea, cum o fac şi pentru voi. Dacă am făcut ceva greşit, iată mâna mea, Doamne, în semn de părere de rău. Prin mâna mea ridicată mărturisesc, Doamne, că n-am vrut s-o fac. Ştiu că voi muri, Doamne. Acest trup trebuie să părăsească pământul acesta, Doamne. Eu vreau să Te întâlnesc. Mâna mea este ridicată, ia-o Doamne. Umple-mă cu Duhul. Dă-mi Semnul dragostei Tale, Duhul Sfânt, ca să pot trăi frumos, plăcut. Fă-mă să trăiesc viaţa care era în Hristos, ca inima mea să ardă pentru alţii, ca să nu mai am odihnă nici ziua şi nici noaptea, până ce i-am ajuns pe toţi. 

 Voi fi ca mesagerii pentru Ierihon. Voi merge la toţi cei la care-mi va fi posibil, ca să-i aduc sub sângele legământului, sub sângele Mielului, ca să primească Semnul. Sângele curăţă. Duhul este un Semn că Sângele a fost aplicat. El este dovada că sângele şi-a făcut lucrarea. Duhul poate să coboare abia atunci când sângele şi-a făcut efectul. Dar dacă sângele a fost aplicat, atunci Duhul va veni peste voi ca Semn că credinţa voastră în Sânge a fost primită. Călătoria voastră este plătită. S-a terminat. Cazul este încheiat. Voi sunteţi creştini. Voi sunteţi credincioşi. Hristos este în voi şi voi sunteţi în Hristos. 


Îl iubesc, Îl iubesc / Că-ntâi El m-a iubit / 

Şi pentru mine S-a jertfit / Pe Golgota.

 

 Rămâneţi cu capetele aplecate înaintea lui Dumnezeu. Vine pastorul vostru, fratele Neville, să spună cuvintele de încheiere. Ascultaţi ce va spune. Nu uitaţi de serviciul de vindecare din seara aceasta. Veniţi devreme. Haideţi să începem la ora 19, ca la ora 19.30 să vin eu pe platformă. Este în ordine, frate? 

Apoi vom avea cina, deseară. Veniţi, în această după masă. 

Nu lăsaţi ca acest mesaj să se depărteze de voi. Nu lăsaţi niciodată ca acest mesaj să se depărteze de la voi. Sângele va fi un semn că viaţa  a fost dată, vedeţi? „Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi”. 

Duhul Sfânt este un Semn că Sângele a fost aplicat în inimile voastre. Dacă el nu ar fi fost aplicat, semnul nu ar fi putut veni. Înţelegeţi? Spuneţi: „Amin!” Sângele trebuie aplicat, apoi vine Semnul. Este Semnul că Sângele răscumpărării a fost aplicat şi călătoria voastră a fost plătită. Dumnezeu să vă binecuvânteze!


***********

Fratele Branham şi-a exprimat dorinţa ca predicile lui să fie redactate corect din punct de vedere gramatical, pentru tipărire. Aici aveţi o încercare sinceră de a-i îndeplini dorinţa. Modificările aduse exprimărilor înregistrate pe benzile magnetice sunt minime, făcute doar pentru a respecta solicitarea acestuia. S-au depus mari eforturi pentru a nu altera sensul sau intenţia lui William Branham. Editorul îşi asumă întreaga responsabilitate pentru orice erori sau inadvertenţe. 

Această broşură se distribuie gratuit.