Misiunea Liberă

Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. Evrei 13:8

Limba:

Predica de la Krefeld din 1 ianuarie 2012 ora 19:30 / Ewald Frank

Limba: roman

Download Audio MP3 - Krefeld - January 01, 2012 10:00




[Fratele Frank se roagă pentru binecuvântarea unui copil]
O, Dumnezeule mare, o, iubite Domn când Tu ai umblat pe pământ ai luat copiii în braţe, i-ai binecuvântat şi ai zis: „ Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei ”. Tu ai spus: „ Dacă nu deveniţi ca nişte copilaşi, nu puteţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu ”. Dăruieşte-ne această încredere ca a unui copilaş, această credinţă de copil în fiecare Cuvânt pe care Tu l-ai rostit. [...]
Aici am două întrebări care mi-au fost adresate. Prima este: „ Dacă timpul harului s-a încheiat deja pentru anumite ţări? De exemplu: pentru Statele Unite sau pentru ţările islamice ” . Trebuie să spunem în general că timpul harului se sfârşeşte în acel moment când are loc răpirea; atunci timpul harului se va sfârşi pentru toate ţările.
A doua întrebare este din scrisoarea circulară „ Peste 40 de ani în lucrarea de misiune ” : „ Tu scrii despre unii fraţi care au venit cu diferite grupuri din diferite ţări ” . Şi aceasta s-a împlinit; Domnul a chemat afară Mireasa Lui din întreaga Europă de Est şi toţi aceia care au fost hotărâţi la aceasta, ascultă Cuvântul Domnului şi pretutindeni sunt fraţi slujitori care au fost puşi de către Dumnezeu, să împartă aceeaşi hrană duhovnicească.
Acum ascultăm o cântare. [...].
Este frumos dacă noi putem cânta din inimă şi să fim de acord cu ceea ce se cântă. Eu iubesc cu înfocare puterea dragostei care se descoperă în Isus. Această dragoste a lui Dumnezeu s-a descoperit prin răscumpărare, iertare, har şi mântuire. Dumnezeu nu a putut să facă mai mult decât ceea ce a făcut.
În Ioan 3 . 16 este scris: „ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică ”.
Noi am subliniat deseori că nimeni nu poate trăi veşnic decât dacă a primit viaţa veşnică. Şi numai Dumnezeu posedă viaţa veşnică. Şi fiindcă Dumnezeu ni S-a descoperit în Isus Hristos, de aceea este scris: „ Cine are pe Fiul, are viaţa veşnică; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa veşnică. ” (1 Ioan 5 . 10-12).
În acest loc nu este predicat nimic altceva decât numai adevărul curat, fiindcă numai adevărul eliberează.
Fratele Branham a făcut o afirmaţie foarte minunată: „ Un lanţ... ” Voi ştiţi ce este un lanţ; el spune că veriga cea mai slabă dintr-un lanţ, - el o spune în comparaţie cu făgăduinţele lui Dumnezeu - dacă foloseşti ceva personal ca verigă de legătură în acest lanţ pe care l-a dat Dumnezeu, cu toate făgăduinţele care sunt legate între ele, dacă foloseşti o singură verigă, o singură răstălmăcire, dacă introduci doar una singură, atunci tot lanţul se rupe. Deci numai făgăduinţă după făgăduinţă, de la început până la sfârşit.
De altfel, în predica „ Vremea secerişului ” , pe pag. 17 şi 18 este scris: „ Nimic personal, nicio învăţătură proprie, nicio răstălmăcire proprie, ci numai Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu în original ” . Atunci cu siguranţă vom ajunge la ţintă.
Fratele Baumgarten mi-a scris duminica trecută: „ Întotdeauna noi am fost hrăniţi cu o hrană duhovnicească curată. În curând se va descoperi că s-a meritat faptul că tu, conform chemării, ai făcut ceea ce ţi-a poruncit Domnul. Mai mult nu trebuie să faci, doar să faci ceea ce ţi-a poruncit Domnul. Tot restul o va face El, personal. El a preluat răspunderea pentru tot ” .
Vă rog, simţiţi-vă bine astăzi, cu toţii. În ultimul an Domnul ne-a binecuvântat şi ne-a purtat - şi nu doar în ultimul an, ci şi în anii care au trecut Dumnezeu a avut grijă ca totul să se poată întâmpla conform voii şi sfatului Său.
Au fost câteva trăiri de care îmi amintesc bucuros. Voi cu toţii vă amintiţi: atunci cu zborul acela în India, din Bombay în Madras. Biletul era deja cumpărat, îl aveam în buzunar şi deodată, când am fost pe strada Lech, nr. 7, eu şedeam la măsuţa aceea mică şi aşa cum auziţi voi vocea mea, mi-a fost spus: „ Slujitorul Meu anulează călătoria în India! ” Eu de fapt n-am vrut s-o anulez; eu sunt un om de cuvânt - cel puţin aşa cred despre mine - şi n-am vrut să înţeleg că ceea ce mi-a fost spus era un absolut. Eu m-am urcat în maşină şi m-am dus în Forstwald (o pădure mică lângă Krefeld), m-am dus în sus şi în jos, L-am implorat şi m-am rugat: „ O, Doamne, oare nu este posibil ca să fac această călătorie? Fraţii mă aşteaptă în toate oraşele ” . M-am întors şi m-am aşezat pe acelaşi scaun şi deodată Domnul mi-a spus cu toată puterea: „ Anulează călătoria în India! ” După aceea cu toţii am citit în ziar, că avionul cu care trebuia să merg şi pe a cărui listă de pasageri eram trecut şi eu, când a plecat din Bombay spre Madras, imediat după decolare a explodat şi toţi cei 96 de pasageri au murit în flăcări şi eu am fost ocrotit. Timpul meu încă nu venise. Aş putea să mărturisesc multe lucruri din anii trecuţi, despre ceea ce a făcut Dumnezeu şi cum a condus şi binecuvântat.
Astăzi vom citi câteva versete biblice ca să ne fie arătate ambele lucruri: mai întâi că Domnul îşi va desăvârşi lucrarea Lui biruitor şi, de asemenea, făgăduinţa din prorocul Maleahi pe care Dumnezeu a împlinit-o în timpul nostru.
Eu deseori am spus-o: fratele Branham s-a referit doar la Maleahi când era vorba despre făgăduinţa că Dumnezeu va trimite un proroc înainte ca să vină ziua Domnului, la sfârşitul timpului de har. El nu a menţionat nicio singură dată Matei 17 . 11, sau Marcu 9 . 12. Fratele Frank nu predică nicăieri pe pământ fără ca să facă legătura dintre Vechiul şi Noul Testament. El arată că aici În Vechiul Testament, Dumnezeu a dat făgăduinţele Sale, iar în Noul Testament, El a confirmat atunci când a zis: „ Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile ”, în starea corectă. Fratele Branham nu a putut să facă acest lucru, el nu a putut să vorbească despre el şi despre slujba lui. Însă eu pot să o fac, eu pot să spun: „ Aici este scris şi aici a fost confirmat ” . Şi noi cu toţii am putut să trăim aceasta în timpul nostru.
Fiindcă am amintit făgăduinţa din prorocul Maleahi, eu doresc s-o spun cu toată dragostea, în mod deosebit pentru toţi aceia care au anumite probleme cu Apoc. 10. Permiteţi-mi s-o spun foarte clar prin har: în Maleahi 3, vers. 1 şi 2, sunt două făgăduinţe diferite. Prima în Mal. 3 . 1a: „ Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea... ”. Dar mai este şi a doua: „ ...Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor. ” (Mal. 3 . 1b). Cine doreşte s-o citească în Noul Testament, poate să citească Matei 11, Marcu 1 şi Luca 3 . 7.
În Noul Testament a fost amintită prima parte în legătură cu slujba lui Ioan Botezătorul; acest Cuvânt din Mal. 3, prima parte din vers. 1, s-a referit la el şi la slujba lui. A doua parte a versetului încă nu s-a împlinit nici până astăzi, că Domnul va veni la Templul Său.
Dacă mergem în Apoc. 10, unde Domnul coboară ca Înger al legământului cu curcubeul deasupra capului Său şi pune picioarele pe pământ şi mare, El care este Creatorul şi proprietarul original şi apoi vine ca să ia în posesie ceea ce Îi aparţine deja. Atunci se va împlini partea a doua din Mal. 3.1: „ Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi... ”.
Dacă mergem la Apoc. 11, este scris: „ Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată ”. Dacă privim Cuvântul profetic şi recunoaştem harul, vedem cum Dumnezeu ne descoperă toate versetele biblice într-o claritate minunată şi ni le arată în contextul corect, atunci noi putem doar să spunem: „ Cât de mare şi de îndurător eşti Tu, fiindcă vorbeşti cu noi atât de clar şi de exact în acest timp! Că noi nu suntem nevoiţi să răstălmăcim niciun singur verset ” . Noi nu introducem nicio răstălmăcire în acest lanţ al făgăduinţelor, ci lăsăm totul aşa cum a hotărât Dumnezeu. Acesta este harul deosebit pe care Domnul ni l-a dăruit în toţi aceşti ani.
Noi nu suntem mişcaţi de vreun vânt al învăţăturilor, de răstălmăciri cu privire la Apoc. 10 - eu n-am nevoie de nicio răstălmăcire despre Apoc. 10 - ci eu cred în împlinirea cuvânt cu cuvânt a lucrurilor scrise în Apoc. 10. Dumnezeu îşi va împlini Cuvântul Lui, totul se va împlini aşa cum El a făgăduit-o în Cuvântul Lui.
Noi, care avem ocazia ca să trăim astăzi, am primit harul de a ne aduna înaintea Feţei lui Dumnezeu din toată lumea, dar nu cu scopul să ascultăm sau să vedem un om. Ci aşa cum am subliniat-o şi aseară: „ Adună poporul Meu ca să asculte cuvintele Mele şi să înveţe să se teamă de Mine ”. Moise a adunat poporul fiindcă Dumnezeu a vrut să vorbească cu poporul Său. El a încheiat un legământ şi S-a coborât în stâlpul de foc ca să le lumineze calea. În acelaşi fel s-a întâmplat şi în timpul nostru.
Noi spunem aceasta aşa cum a spus-o deja şi Scriptura: „ Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci! ” (Evrei 13 . 8). El a fost Acela care a vorbit în zilele lui Avraam, în zilele lui Moise. Atunci când Moise a fost chemat şi trimis, el a avut o rugăminte şi I-a spus-o lui Dumnezeu: \'abIată, când mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune: „ Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov m-a trimis la voi ” şi mă vor întreba: „ Care este Numele Lui, care este Numele acestui Dumnezeu? ” ce voi răspunde? ”. Atunci Domnul Dumnezeu dă şi un răspuns: „ Spune-le: Cel ce se numeşte „ Eu sunt ” , m-a trimis la voi... Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam ”.\'bb Toate aceste „ EU SUNT ” până la Apoc. cap. 1, până la cap. 22 şi şapte „ EU SUNT ” puternice în Evanghelia lui Ioan.
Domnul nostru este Acelaşi ieri, astăzi şi în vecii vecilor, indiferent cum Se descoperă El: fie ca Îngerul legământului, ca Îngerul Domnului, fie în stâlpul de foc sau de nor, fie că Se descoperă într-un trup de carne ca să poată muri. Aceasta trebuia să se întâmple aşa, fiindcă omenirea a fost pierdută şi căderea în păcat a avut loc în trupul de carne şi sânge. Fiindcă Domnul l-a făcut pe om supus greşelii, de aceea trebuia să ia răspunderea pentru salvarea lui. De aceea El personal trebuia să vină, Cuvântul trebuia să devină trup şi Domnul trebuia să stea în spărtură, să repare totul şi să ne dăruiască aşezarea în starea noastră originală ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, prin har. Acesta este planul minunat de mântuire al Dumnezeului nostru.
Dacă cineva ar întreba: „ De ce a făcut-o Dumnezeu în acest mod? ” Este simplu: Dumnezeu nu a vrut să oblige pe om ca să fie salvat; El a dat omului voinţa liberă, nu forţează pe nimeni să vină în cer, dar El cheamă: „ Veniţi la Mine toţi aceia care sunteţi chinuiţi şi împovăraţi! ” El cheamă, El nu forţează pe nimeni, dar cheamă, iar noi dăm mai departe această chemare a Lui. O, acest plan de mântuire al Dumnezeului nostru este aşa de minunat!
Toţi care suntem adunaţi astăzi aici şi toţi care ascultă prin internet, din toată lumea: răscumpărarea este desăvârşită! Noi suntem nevinovaţi, de neatins în ochii lui Dumnezeu, în Faţa Lui. Şi dacă duşmanul vrea să ne pârască, eu vă garantez că Domnul şi Mântuitorul nostru nu-l va privi, ci El va arăta numai la sângele care este pe tronul harului şi atunci pârâşul fraţilor trebuie să plece. Eu vă garantez, Domnul S-a ocupat de el doar o singură dată.
În cuvântul de introducere noi am auzit aceste versete din Coloseni: că Domnul Dumnezeu era în Hristos şi a dezarmat toată puterea Satanei şi a triumfat asupra tuturor acestor puteri şi biruinţa Lui este biruinţa noastră. Noi suntem mulţumitori.
Haideţi să citim şi alte versete minunate din Scriptură astfel ca toţi s-o ştie pentru totdeauna. Mai întâi citesc din Matei 12 de la vers. 19 la 21: „ El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe. Nu va frânge o trestie („ ţeavă ” - lb. germ.) ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă până va face să biruie judecata (dreptatea). Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui ”, până când dreptatea dumnezeiască va birui.
Prin Golgota, noi am fost readuşi la dreptul nostru original. Aceasta nu a fost ceva neînsemnat, ci a fost o biruinţă. Prin înviere Domnul nostru a confirmat ceea ce s-a întâmplat pe crucea de pe Golgota. El a înviat a treia zi, a scos boldul morţii aşa cum este spus în Gen. 3: „ şarpele Îţi va înţepa călcâiul, dar Tu îi vei zdrobi capul ”. Acest bold al morţii L-a lovit pe Domnul nostru, nu în mână, ci în călcâi. Eu sunt mulţumitor că doar aşa Domnul are capul şarpelui sub călcâiul Său ca să-l zdrobească.
Satana s-a gândit: „ Acum eu Îi voi da acest bold al morţii ” , dar aceasta nu a mers. Când el a dat acest bold al morţii, atunci capul şarpelui a fost zdrobit şi Domnul ne-a eliberat de legăturile Satanei şi de sub blestem. Noi suntem eliberaţi de tot şi putem să subliniem acest Cuvânt: că Domnul a făcut să biruie dreptatea. Când a fost răstignit se părea că totul s-ar fi terminat şi ar fi dat greş, dar prin învierea Domnului nostru s-a dovedit că aceasta a fost calea lui Dumnezeu şi totul s-a întâmplat pentru tine şi pentru mine, s-a întâmplat pentru noi. Noi avem cuvintele minunate în Vechiul şi Noul Testament, care vorbesc despre faptul că Domnul Îşi va desăvârşi lucrarea Lui.
Citim în Vechiul Testament, din Hagai 2, mai întâi vers. 5 şi 6, şi apoi, bineînţeles, v. 9. Hagai 2.5-6: „ Eu rămân credincios legământului („ făgăduinţei ” - lb. germ.) pe care l-am făcut cu voi, când aţi ieşit din Egipt şi Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeţi! ” Făgăduinţele pe care Domnul le-a dat la începutul noului legământ, la ieşirea afară, rămân valabile şi Duhul lui Dumnezeu este în mijlocul nostru până când se va împlini chiar şi ultima făgăduinţă. Aici este scris: „ ...nu vă temeţi! Duhul Meu este în mijlocul vostru ”.
Dragi fraţi şi surori, Duhul lui Dumnezeu, care S-a mişcat la început pe deasupra apelor, când Dumnezeu a chemat toate lucrurile la existenţă, acelaşi Duh al lui Dumnezeu este şi peste noi, acelaşi Duh al lui Dumnezeu ne călăuzeşte şi pe noi în tot adevărul.
Vers. 6: \'abCăci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „ Încă puţină vreme, şi voi clătina încă o dată cerurile şi pământul, marea şi uscatul ”\'bb. El o va face. Niciun proroc şi niciun bărbat al lui Dumnezeu n-o va face. El, Domnul Dumnezeul nostru, El va face încheierea lucrării Sale. Încă puţin timp va mai fi.
În zilele noastre o putem sublinia într-un mod deosebit: ceea ce a fost scris în Vechiul şi Noul Testament - o voi citi imediat - este aproape să se împlinească.
Ieri am vorbit foarte scurt despre acestă temă, că a trecut un an în care s-au întâmplat multe lucruri în toată lumea, în toate sferele, aşa cum nu s-a întâmplat mai înainte. Azi dimineaţă a fost un nou cutremur în Japonia, cu o intensitate de peste 7 grade pe scara Richter. Pământul este mişcat şi scuturat în stânga şi-n dreapta, aşa cum Dumnezeu a spus-o prin prorocul Isaia: „ ...pământul tremură ca o colibă ”. Totul se întâmplă în faţa ochilor noştri.
Vă rog să nu uitaţi: lucrul cel mai important este ca Duhul lui Dumnezeu să fie peste noi şi influenţa dumnezeiască să o lăsăm să fie lucrătoare în noi toţi, pentru ca toţi aceia care ascultă Cuvântul să vină sub directa influenţa dumnezeiască şi să rămână sub această influenţă până când vom vedea împlinit tot ceea ce am crezut.
În Hagai 2.9, ne este spus: „ Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul oştirilor şi în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor ”. În acel moment când Templul va fi rezidit, slava lui Dumnezeu va umple Templul, aşa cum s-a întâmplat şi în zilele lui Solomon. Dar ce înseamnă aceasta pentru noi, ca Biserică nou testamentară? „ Căci noi suntem Templul Dumnezeului cel viu,... „ Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru... şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic. ” (2 Cor. 6).
Când totul va fi restituit în Biserică, când totul va fi readus în starea originală, atunci slava lui Dumnezeu se va descoperi într-o măsură dublă faţă de ceea ce a fost la început. Lucrarea cea mai mare şi cea mai puternică a lui Dumnezeu va avea loc la sfârşitul timpului de har în mijlocul Bisericii Mireasă. Aşa cum a văzut-o fratele Branham, acolo se vor întâmpla nişte lucruri extraordinare. Domnul a preluat răspunderea pentru împlinirea a tot ceea ce a făgăduit El. Eu am doar datoria să dau mai departe ceea ce este scris în Cuvânt şi ceea ce a făgăduit Domnul, dar Domnul însuşi a preluat răspunderea ca să împlinească fiecare Cuvânt, fiecare făgăduinţă. Dar când şi cu cine? Doar în aceia care cred făgăduinţele lui Dumnezeu. Haideţi să credem ceea ce a făgăduit Dumnezeu! Noi să nu adăugăm nicio verigă personală la lanţ, ci doar să facem legătura între o făgăduinţă cu alte făgăduinţe, până când se va împlini şi ultima făgăduinţă, şi trâmbiţa lui Dumnezeu va răsuna şi Domnul va coborî.
Acelaşi Cuvânt pe care l-am citit în Hagai este scris şi în Noul Testament şi anume în Evrei cap. 12. Aici noi citim aceste cuvinte într-o legătură care trebuie să ne meargă la inimă, şi ne vor şi merge. Înainte ca să citim din prorocul Hagai, doresc mai întâi să citesc ceea ce a spus Domnul în v. 25, în legătură cu v. 26.
Citesc Evrei 12.25: „ Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri ”. Noi am citit ieri în Neemia, că Domnul S-a coborât pe pământ într-un mod vizibil, dar glasul Lui a răsunat din cer.
Aici Domnul ne vorbeşte nouă. El nu mai este într-un trup de carne în mijlocul nostru. Cu acest trup El a fost înălţat în cer şi va reveni să ne ia acasă la El. Dar, El este prezent în Duhul şi vorbeşte cu noi. Eu o spun din nou: vă rog, lăsaţi-vă aduşi sub influenţa dumnezeiască a Cuvântului şi a Duhului şi refuzaţi orice altceva! Şi aşa cum este scris aici, noi nu avem voie să nu-L ascultăm pe Acela care ne vorbeşte tuturor din ceruri, ci să primim şi să credem din inimă.
În vers. 26 urmează: \'abal cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „ Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul ”\'bb. Încă o dată.
Fratele Branham a ţinut o întreagă predică cu această temă: „ Încă o dată, o Doamne ” . Dăruieşte-ne încă o dată puterea! Descoperă-Te încă o dată! Dovedeşte-Ţi Cuvântul Tău cel sfânt şi scump încă o dată! Glasul Lui a clătinat atunci pământul.
Haideţi să fim cinstiţi, glasul Lui ţi-a trecut şi ţie prin măduva oaselor. Când Domnul ne vorbeşte prin Cuvântul Său şi când ne este descoperit prin Duhul, atunci desparte duhul şi sufletul şi măduva oaselor, desparte tot restul şi noi vom fi regăsiţi în Cuvântul Dumnezeului nostru al cărui glas a clătinat atunci cerul şi pământul. Acest glas mi-a vorbit mie, acest Cuvânt mi-a vorbit. Am venit sub influenţa dumnezeiască ca să ascultăm glasul Domnului în acest timp iar acesta este lucrul important care ne deosebeşte de toţi ceilalţi.
De aceea noi citim încă o dată v. 25: „ Luaţi seama ” - tu să iei seama, eu să iau seama - „ ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! ” - acum, astăzi, prin Cuvântul Lui şi prin Duhul Lui cu noi - „ Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ... ” . Ei n-au scăpat fiindcă n-au crezut.
Haideţi s-o spunem liber şi deschis: toţi aceia care nu pot să creadă astăzi, vor avea de suportat consecinţele. Dacă Dumnezeu vorbeşte, dacă Dumnezeu împlineşte făgăduinţele, atunci a sosit momentul ca noi să le credem. Eu sunt mângâiat de fiecare dată şi mă întăreşte când citesc că Avraam L-a crezut pe Domnul la prima lui întâlnire cu El. (Gen. 12). Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, a fost ascultător lui Dumnezeu şi totul i-a fost socotit ca neprihănire. Sămânţa lui Avraam n-are nevoie de un timp de gândire sau de discuţii, ci sămânţa lui Avraam ascultă glasul lui Dumnezeu prin Cuvânt şi prin Duhul şi crede din toată inima ei aşa cum a spus Scriptura.
Dacă Domnul Dumnezeu Însuşi spune că El va clătina cerul şi pământul, atunci o va face, cu siguranţă. Până atunci noi răscumpărăm timpul ca ultimul mesaj, ultima chemare să fie purtată în toată lumea.
Fraţi şi surori, haideţi să nu uităm ce este scris în aceste versete: „ Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! ”, pe Acela care astăzi ne vorbeşte nouă, care ne descoperă Cuvântul Său şi toate legăturile din Cuvântul Lui. Haideţi s-o spunem încă o dată: El leagă toate făgăduinţele Lui ca un lanţ. Noi n-am adăugat nicio verigă (membru) între ele, ci am lăsat totul în rânduiala divină şi noi putem să trăim cum Domnul a descoperit şi a condus totul.
Pentru noi care trăim acum, dorim să citim Cuvântul din Tesaloniceni unde ne este spus clar, nouă celor care trăim în acest timp. Este scris şi voi cu toţii o ştiţi că 1 Tes. 5 urmează după 1 Tes. 4, unde este scris despre răpire: „ însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborîdin cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh.... ” (1 Tes. 4 . 16-17). Eu nu voi intra mai mult în aceste detalii, dar Domnul nostru a fost luat în cer pe nor.
În Matei 17.11, glasul lui Dumnezeu s-a auzit din nor. Acest lucru se poate reciti şi în Marcu 9. Domnul Vechiului Testament este şi Domnul Noului Testament. În Noul Testament S-a descoperit într-un trup de carne, iar în Vechiul Testament într-un trup duhovnicesc. Totul s-a întâmplat din pricina noastră. Noi putem să urmăm Sfânta Scriptură. Noi să nu citim doar în Vechiul Testament despre norul care a însoţit poporul Israel, conform Apoc. 11, unde este scris că cei doi martori (proroci) vor fi luaţi în cer, de asemenea, într-un nor.
Este norul supranatural al slavei lui Dumnezeu, în ebraică „ şechina ” - slava, este prezenţa lui Dumnezeu care devine vizibilă, şi în această prezenţă vizibilă şi totuşi supranaturală, Domnul S-a descoperit în Vechiul şi Noul Testament. De aceea este scris - la plural - că răpirea va avea loc „ în nori ” (la plural) - de ce? - fiindcă Mireasa va fi răpită de pe toate continentele. Şi atunci noi vom fi uniţi şi-L vom întâmpina împreună pe Domnul nostru în văzduh şi vom intra în odaia de nuntă.
În 1 Tes. 5, Pavel ne-a scris aceste cuvinte direct nouă; 1 Tes. 5, începând cu v. 1: „ Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor ”.
Despre ce să se mai scrie? Noi avem scris tot ceea ce va face Domnul înainte ca El să vină. Acesta este lucrul cel mai important. Eu n-am nevoie să cunosc ziua sau ora, dar eu trebuie să recunosc mesajul timpului prezent şi să permit ca Dumnezeu să-mi vorbească prin Cuvântul Lui, mie personal. Despre vremuri şi soroace n-aveţi trebuinţă să vi se scrie. El nu a putut să o facă şi nici El n-a ştiut-o, aşa cum a zis Domnul: „ Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul... ”.
După aceea vine lucrul important, de la v. 2: „ Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea ”. Aici este vorba despre „ ziua Domnului ”.
Vers. 3: „ Când vor zice: „ Pace şi linişte! ” („ Acum domneşte pacea, şi siguranţa ” - lb. germ.) atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare ”. Deci, totul a fost spus dinainte şi noi cu adevărat trăim în acel timp în care aceste lucruri se împlinesc. Dacă noi am primit-o cu toţii: totul se învârte în jurul Israelului; acolo să fie pace, şi din nou pace. Şi dacă noi includem şi privim toată profeţia biblică, atunci noi, cu adevărat, am ajuns în ultima fază care trebuie să se împlinească şi se va împlini. Noi ştim cum va veni totul, dar nu putem intra acum în toate detaliile necesare.
Dar pentru mine şi pentru noi toţi, în v. 4 este lucrul cel mai important. Citim 1 Tes. 5 v . 4: „ Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric („ nu trăiţi în întuneric - lb. germ.), pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ ”. Noi nu trăim în întuneric.
Dumnezeu ne-a dăruit lumina, şi aşa cum fratele Branham a formulat-o deseori, din Zah. 14 . 7: „ spre seară se va arăta lumina ”. Aşa cum am citit-o, Domnul a mers înaintea poporului Israel ca să le ilumineze drumul pe care aveau să meargă. S-a făcut lumină spre seara zilei mântuirii, înainte să vină miezul nopţii când se va auzi strigarea foarte tare: „ Iată vine Mirele, pregătiţi-vă să-L întâmpinaţi!
Mai întâi este dat ultimul mesaj, ultima chemare, chemarea afară care este adresată poporului lui Dumnezeu prin har, aşa cum a fost şi în timpul lui Moise: „ Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească ”. Toate minunile care au avut loc au fost făcute în legătură cu această singură propoziţie: „ Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească ”. După aceea a venit jertfirea mielului, sângele a fost vărsat şi a fost uns pe uşiorii uşii.
Fraţi şi surori, pentru noi nu este suficient să vorbim despre „ un mesaj ” , ci noi ajungem la sâmburele vestirii: Isus Hristos cel răstignit, Mielul lui Dumnezeu; „ Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! ” (Ioan 1.29).
De asemenea şi în punctul acesta, fraţii se gândesc: „ Oare de ce Domnul nostru este arătat o dată ca Leu şi după aceea ca Miel? ” Cine sunteţi voi ca să trebuiască să vă faceţi gânduri despre asta? El este Fiul lui Avraam, Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, Împărat, Mare Preot, Prorocul, Mijlocitorul noului legământ, Avocat, şi dacă El ca Miel ia cartea şi îi deschide peceţile, atunci este scris că numele noastre au fost scrise în cartea vieţii Mielului. El nu este descris niciodată ca „ Leu ” în legătură cu Biserica nou testamentară, ci întotdeauna în legătură cu poporul Israel: „ Leul din seminţia lui Iuda ”. În Scriptură totul este ordonat. El este Mielul lui Dumnezeu, El este Leul din seminţia lui Iuda, El este Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel care a zis: „ Da, Eu vin curând ”. Primiţi fiecare Cuvânt aşa cum este scris şi permiteţi ca Dumnezeu să vă descopere cuvintele Lui, prin har.
Noi o subliniem încă o dată: „ Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric („ nu trăiţi în întuneric ” - lb. germ.)... ” . De ce? Fiindcă Dumnezeu ne-a dăruit lumina, descoperirea Sa prin har. Noi am ascultat glasul Lui şi Cuvântul Lui nu s-a întors fără rod, ci a împlinit scopul pentru care Dumnezeu l-a trimis.
Voi iubiţi fraţi şi voi, iubite surori, voi toţi care sunteţi adunaţi aici şi voi care ascultaţi în toată lumea, noi cu toţii, nu trăim în întuneric. Dumnezeu ne-a dăruit lumina, a descoperit Cuvântul şi noi putem să umblăm în această lumină prin har. Bucuraţi-vă! Voi, iubiţi fraţi - haideţi să le includem şi pe toate surorile - voi, iubiţi fraţi şi voi, iubite surori, nu trăiţi în întuneric pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Nu! Duhul lui Dumnezeu ne-a călăuzit în tot adevărul, prin harul Său.
În Filip. 1, apostolul a scris următoarele lucruri. Voi ştiţi, chiar şi în Cuvântul lui Dumnezeu totul a fost pus în ordine, dar noi trebuie s-o găsim şi s-o aducem în contextul corect. Filip. 1 . 9-10: „ şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere... ”. Şi după aceea ne este spus de ce este necesar să se întâmple aceasta. Citim vers. 10: „ ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos ”.
Fraţi şi surori, acest lucru a devenit posibil doar prin jertfa desăvârşită a Mielului lui Dumnezeu. Mai înainte El a spus: „ Facă-se voia Ta, nu voia Mea. Nu aşa cum voiesc Eu, ci aşa cum voieşti Tu ”. Aceasta este rugăciunea ta, aceasta este rugăciunea mea, ca noi să spunem: „ O, Doamne, facă-se voia Ta, nu voia mea. Facă-se nu cum voiesc eu, ci cum voieşti Tu ” . Este uşor să vorbeşti despre voia lui Dumnezeu, dar astăzi noi dorim să înălţăm o rugăciune lui Dumnezeu: „ O, iubite Domn, dăruieşte-mi harul să am dragostea faţă de Tine, faţă de Cuvântul Tău şi dăruieşte-mi harul să verific lucrurile în fiecare situaţie, nu doar aici şi acolo, nu doar din când în când, ci în fiecare decizie pe care o luăm, orice ar veni, în orice caz, în orice situaţie!
Haideţi să mai citim încă o dată v. 10: „ ca să deosebiţi lucrurile alese („ ca să deosebiţi lucrurile alese în toate situaţiile ” - lb. germ.), pentru ca să fiţi curaţi ... ”. În orice situaţie vei fi, întotdeauna să se împlinească ca Domnul Dumnezeu să-Şi atingă ţinta Lui cu noi şi să se împlinească voia lui Dumnezeu. „ ...ca să deosebiţi lucrurile alese („ în toate situaţiile ” - lb. germ.)... ”, tale, ale mele, ale noastre, în toate situaţiile în care vom fi. „ ...ca să deosebiţi lucrurile alese în toate situaţiile... ”.
Fraţi şi surori, în aceeaşi legătură, în acelaşi verset este scris: „ ...pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos ” . Deci, un cuvânt foarte puternic, pe care Dumnezeu doreşte să ni-l dăruiască pe drum, în prima zi a acestui an, ca noi să ne verificăm; eu să mă verific pe mine, tu să te verifici pe tine, noi să ne verificăm. Noi să nu devenim nervoşi, ci în încredere să-I spunem Domnului: „ Doamne fie-Ţi milă de mine. Ce ai face Tu în cazul meu, ce ai decide Tu? ” Şi dacă noi suntem cinstiţi şi o spunem Domnului în acest mod şi Îl recunoaştem, atunci pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere omenească va veni peste noi şi ne vom decide corect în prezenţa lui Dumnezeu. Aveţi această credinţă necesară!
Noi facem parte din rândul acelora care nu L-au refuzat pe Acela care ne-a vorbit în aceste zile, noi facem parte din rândul acelora care iau la inimă fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu şi, de asemenea, aceste cuvinte pe care le-am citit acum. Omul nu trăieşte doar cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Ce minunat este Cuvântul lui Dumnezeu! Cât de desăvârşit este Cuvântul lui Dumnezeu!
Vers. 10: „ ca să deosebiţi lucrurile alese în toate situaţiile... ”. Fraţi şi surori, Cuvântul îmi este adresat mie, nu numai ţie, Cuvântul îmi este adresat mie, Cuvântul ne este adresat nouă tuturor. Noi să luăm deciziile corecte cu care să putem sta înaintea lui Dumnezeu, ca să putem sta înaintea lui Dumnezeu la revenirea lui Isus Hristos, Domnul nostru, ca să nu mai fie nimic de reproşat şi de judecat între noi şi Domnul, ci să ne putem înfăţişa fără prihană în prezenţa lui Dumnezeu, pe baza eliberării isprăvite pe crucea de la Golgota, pe baza Duhului Sfânt care ne călăuzeşte în tot adevărul. Acolo avem o mărturie triplă: Cuvântul, Sângele şi Duhul. Noi suntem mulţumitori pentru că avem această mărturie întreagă. Noi stăm sub sânge şi suntem ocrotiţi.
Satan, pârâşul fraţilor, îngerul morţii trebuie să treacă pe lângă noi. O spun încă o dată: Domnul s-a ocupat doar o singură dată de el. O a doua luptă nu mai este necesară. Domnul trebuie să arate ca Mare Preot la sângele care a fost adus pe tronul harului. Şi deja duşmanul trebuie să-şi vadă de drumul lui. Deci, nu mai este nicio osândire pentru aceia care sunt în Isus Hristos.
Haideţi s-o citim încă o dată, ca să nu o uităm şi s-o mişcăm în inimile noastre, v. 10: „ ca să deosebiţi lucrurile alese („ \ulîn toate situaţiile\ulnone ” - lb. germ.), pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos ”.
Aceasta o putem citi şi în Efes. 5.27: „ ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană ”. Dacă noi ne gândim fireşte, ne punem întrebarea: „ Oare este posibil aşa ceva? ” Dar noi am încetat să mai gândim fireşte. Încă mai suntem pe pământ, da - şi Ilie a fost om ca noi; toţi prorocii, toţi bărbaţii lui Dumnezeu au fost oameni ca noi. Dar noi suntem răscumpăraţi. Noi am primit părtăşia cu Dumnezeu, zapisul a fost pironit pe cruce; acest zapis nu mai există. Totul s-a terminat pentru totdeauna. Pe cruce Domnul nostru a strigat: „ S-a isprăvit! ” Cu aceasta răscumpărarea a avut loc.
Noi am subliniat-o: noi nu L-am refuzat pe Acela care vorbeşte acum cu noi. Prin Duhul lui Dumnezeu am permis să fim introduşi în Cuvântul şi în voia lui Dumnezeu.
Haideţi s-o mai spunem încă o dată: noi am văzut toate contextele din predicile fratelui Branham, noi n-am adăugat nicio singură verigă în acest lanţ al făgăduinţelor lui Dumnezeu şi lanţul pe care l-a dat Dumnezeu nu se va rupe niciodată pentru că o făgăduinţă se îmbină şi se leagă cu următoarea şi cu următoarea. Şi atunci noi ajungem din nou la 2 Cor. 1: „ Toate făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „ Da ” şi „ Amin ”. Atunci suntem din nou la Gal. 4 . 28: „ Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei ”. Pur şi simplu har. Harul este har. Harul nu-l meriţi, ci îl primeşti pur şi simplu; cum i-a zis Dumnezeu lui Moise: „ Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă! ” (Ex. 33 . 19).
Haideţi să primim tot ce a fost spus deja. Mai citim încă un verset din Rom. 8 şi vom cuprinde tot ceea ce a vrut să ne dăruiască Domnul în acest nou început de an, prin har.
În Rom. 8, sunt spuse multe lucruri, chiar şi despre creaţia firească, care aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu, aşteaptă ca şi ea să fie eliberată din robia în care a fost adusă. Dar după aceea ne este adresat nouă şi tuturor acelora care cred din inimă şi au primit Cuvântul. Dorim să citim fără să ne mai facem alte gânduri. De fapt versetele biblice sunt aşa de minunate în conţinutul lor încât nu mai este nevoie să predici despre ele, ci doar le citeşti şi permiţi ca să-ţi vorbească şi să-mi vorbească.
Este scris în Rom. 8, începând cu v. 28; haideţi s-o primim: „ De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său ”.
Permiteţi-mi s-o spun: deseori noi avem nişte probleme ca să înţelegem cutare sau cutare lucru. Avem probleme să le rânduim, probleme să înţelegem că este spre binele nostru când totul arată aşa de rău şi de groaznic. Noi nu putem să înţelegem că este spre binele nostru, dar dacă Dumnezeu a spus-o aşa, atunci aşa este.
Citim în Rom. 8.29: „ Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi ”.
Dragi fraţi şi surori, El S-a făcut asemenea nouă. În trupul Său de carne El a devenit asemenea nouă, la înfăţişare a fost găsit ca oamenii, astfel ca noi să putem deveni asemenea Lui prin înviere. Fraţi şi surori, a avut loc o răscumpărare desăvârşită, o răscumpărare isprăvită pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o în Isus Hristos Domnul nostru.
Vers. 30: „ Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit ”. Spuneţi „ Amin ” ! „ ...i-a şi proslăvit. ” La Dumnezeu totul s-a întâmplat deja! Noi doar aşteptăm ultimul moment când se vor întâmpla ultimele lucruri şi apoi să vedem desăvârşirea.
Dar acum ascultaţi ce este scris mai departe, şi anume în Rom. 8 . 33: „ Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!
Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Haideţi s-o spunem liber şi deschis: fiecare frate, fiecare soră, indiferent cine ar fi, indiferent cine este un pârâş al unui frate sau a unei surori, este sub influenţa lui Satan, este sub influenţa pârâşului fraţilor. Cum am subliniat-o mai înainte: haideţi ca noi să stăm sub influenţa divină! Să lăsăm Cuvântul, Sângele şi Duhul să lucreze în noi, astfel încât să nu-i mai vedem pe ceilalţi cu greşelile lor, ci să ne privim în oglinda Cuvântului şi să-L rugăm pe Dumnezeu să-I fie milă de noi şi noi, împreună, să credem din toate inimile noastre că El va face totul bine în vieţile acelora pe care i-a ales înaintea întemeierii lumii. Vă rog acceptaţi-o! Vă rog frumos primiţi-o!
Eu vă întreb acum, aproape într-un mod omenesc: oare Dumnezeu a ştiut ce face El când te-a ales pe tine şi pe mine, când ne-a ales înaintea întemeierii lumii? El a ştiut ce a făcut şi a făcut-o. Şi dacă este scris că numele noastre au fost scrise în cartea vieţii Mielului înaintea întemeierii lumii, atunci de ce te îngrijorezi tu, care este necazul tău? Crede din toată inima ta; şi credinţa este o încredere neclintită că Dumnezeu a planificat totul înaintea întemeierii lumii cu mântuirea, cu cei mântuiţi, că El din veşnicie a planificat pentru veşnicie şi că El va desăvârşi în decursul timpului planul Său de răscumpărare, până în ziua revenirii Domnului nostru Isus Hristos.
Citim şi Rom. 8 . 39: „ nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru ”.
Dragostea lui Dumnezeu s-a descoperit, răscumpărarea a fost o faptă a dragostei lui Dumnezeu care a avut loc pentru noi, pe crucea de la Golgota. Duhul lui Dumnezeu este Acela care şi în timpul nostru este deasupra noastră. Noi facem parte din rândul acelora care nu refuză ce ne spune Domnul nostru nouă tuturor, prin Cuvântul Său, ci avem un acord interior la fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Nu este permis să existe nici măcar un singur Cuvânt care să ridice în voi împotrivire. Domnul să ne dăruiască acest acord interior pentru fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Noi ştim că Dumnezeu are intenţii bune cu noi şi ceea ce cere de la noi, El ne-o va dărui prin har. Noi nu o putem face. El ne-a dăruit totul aşa cum este scris: „ cum nu ne va da totul, împreună cu El?
Haideţi s-o cuprindem. Aşa cum a fost Dumnezeu cu Moise, cum a împlinit El făgăduinţele la începutul noului legământ... Eu am spus-o din când în când: dacă Dr. Larkin a numărat corect, la prima venire a Domnului nostru s-au împlinit 109 prorocii din Vechiul Testament. Tot ceea ce avea să se întâmple a fost scris deja, de la slujba lui Ioan Botezătorul până la înălţarea la cer a Domnului şi Mântuitorului nostru iubit; toată Scriptura s-a împlinit.
Domnul nostru a spus-o deja în Luca 24, când El a început de la Moise, din Psalmi şi din toţi prorocii şi a spus totul ucenicilor Săi, arătându-le împlinirea Scripturii. Domnul înviat face astăzi acelaşi lucru cu noi. Dacă noi auzim astăzi glasul Lui, noi să nu ne împietrim inimile. Şi toţi aceia care nu-şi împietresc inimile lor, vor primi descoperirea în inimile lor, prin Duhul. În acel moment când noi credem ceea ce a spus Dumnezeu, ni se va descoperi prin Duhul Sfânt şi apoi niciodată nu ni se va mai putea lua. Acesta este darul lui Dumnezeu.
Noi dorim s-o subliniem încă o dată: în acel moment când auzim cuvintele şi făgăduinţele lui Dumnezeu şi le credem, acestea ne sunt descoperite odată pentru totdeauna şi nimeni nu mai poate să ni le ia, căci descoperirea este pentru totdeauna. Descoperirea este veşnică, nu astăzi este şi mâine nu mai este, ci ceea ce face Dumnezeu este făcut pentru veşnicie. De aceea noi suntem mulţumitori şi pentru prima zi din acest an, pentru că Domnul Dumnezeu ne-a dăruit aceste versete biblice minunate.
O spun încă o dată: toţi să fie binecuvântaţi cu binecuvântarea Dumnezeului Atotputernic. Noi trebuie s-o subliniem: credeţi aşa cum este scris în Scriptură, credeţi ce a zis Domnul nostru, credeţi şi vi se va descoperi! Atunci se împlineşte Cuvântul: „ Nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri ”.
Haideţi să mai citim încă două versete. Aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt atât de puternice! Pur şi simplu nu te poţi opri... Citim ultimele trei versete din Rom. 16 de la v. 25: „ Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos - potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului cel veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte de credinţă - a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin ”. Şi noi cu toţii spunem „ Aleluia ” , „ Amin ” .
Noi n-am avut nicio contribuţie. Aici în v. 27 este scris: „ a lui Dumnezeu, care singur este înţelept („ El are puterea ” - lb. germ.),... ”. Nu tu ai puterea, nu eu am puterea. Şi mai este scris: „ voi veţi primi o putere, când Se va coborîDuhul Sfânt peste voi. ” (Fapte 1 . 8). Noi cu toţii avem nevoie de puterea lui Dumnezeu, de puterea Duhului Sfânt.
Şi aşa cum este scris: „ ...potrivit cu descoperirea ” - prin vestire - „ tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri... ” . Spuneţi-mi: a avut loc altă dată deschiderea celor 7 peceţi în decursul celor 2.000 de ani din istoria bisericii? A dat Dumnezeu la o parte fiecare maramă, S-a descoperit Dumnezeu vreodată aşa ca în zilele noastre, în timpul nostru? Tot ceea ce a rămas tăinuit şi ascuns timp de veacuri, Dumnezeu ne-a descoperit, „ ...\ul a fost arătată acum\ulnone prin scrierile prorocilor ” - Aleluia! - „ şi, prin porunca Dumnezeului cel veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte de credinţă... ” .
Noi am dovedit totul cu Cuvântul profetic şi am zidit totul pe acesta. Noi suntem mulţumitori fiindcă aceste versete biblice care au fost scrise în urmă cu 2.000 de ani se împlinesc în timpul nostru. Noi am primit har din partea lui Dumnezeu. El a vorbit cu noi şi noi am înţeles vorbirea Lui. Cuvintele Lui au intrat în inimile noastre. Noi nu am refuzat nimic, ci am primit totul. Acelaşi Domn care a început marea Lui lucrare, o va duce la bun sfârşit, biruitor, aşa cum am citit în Matei 12 . 19: „ El nu va striga.... pe uliţe ”. El adună pe poporul Său, El vorbeşte cu noi, El ne descoperă Cuvântul şi voia Lui.

d\hyphpar0\fi709\sb85 Lui, Dumnezeului Atotputernic Îi aducem cinstea. Nu ştiu ce simţiţi voi, dar noi simţim prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Deschideţi-vă pentru Domnul, nu vă faceţi griji, credeţi aşa cum spune Scriptura şi atunci se va descoperi că Domnul este cu noi şi noi suntem aceia care vom vedea împlinit tot ceea ce am crezut.
Dragi fraţi, voi nu trăiţi în întuneric, ca acea zi să vă ia prin surprindere ca un hoţ. Nu! Ci voi toţi sunteţi copii ai luminii, sunteţi copii ai zilei. Acum la sfârşitul zilei mântuirii, înainte să vină ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului, Domnul Dumnezeu ne-a vizitat într-un mod îndurăror, Şi-a împlinit făgăduinţa şi a pus pe sfeşnic Cuvântul profetic şi Cuvântul de învăţătură. Dumnezeu a împlinit tot ceea ce a făgăduit şi El va mai împlini tot ce ne-a mai făgăduit. Lui, singurului Dumnezeu Îi aducem cinstea şi lauda, acum şi în vecii vecilor. Aleluia. Amin.

d\hyphpar0\sb85 Haideţi să ne ridicăm. Poate vin cele două surori şi ne cântă o cântare minunată şi noi cu toţii să ne aplecăm în credinţă înaintea lui Dumnezeu şi să-I spunem: „ O, Doamne, eu cred şi accept fiecare Cuvânt. Tot ceea ce ai spus Tu, mi-ai spus-o mie. Eu o primesc ” . Surorile cântă o cântare [...]. Amin.
Şi în aceste cântări a fost vestită Evanghelia. „ Isus al meu nu întârzie niciodată. ” Nici în timpul nostru El nu întârzie, chiar dacă aşa cum a scris Petru: „ unii consideră că revenirea Domnului ar fi trebuit să se fi întâmplat deja ”, dar Dumnezeu nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, ci El aşteaptă până când şi ultimii vor fi chemaţi. Şi când numărul va fi deplin atunci se va împlini ceea ce a avut Dumnezeu de gând să facă şi atunci va răsuna trâmbiţa. Sunteţi mulţumitori pentru Cuvântul lui Dumnezeu? Venirea voastră aici s-a meritat? Dumnezeu să vă binecuvânteze! El să binecuvânteze pe toţi fraţii din ţările vecine, din toată Europa, din toată lumea. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe prietenii noştri din Canada, din Montreal, din Ottawa! Luaţi salutări cu voi şi toţi cei care sunteţi prezenţi azi aici luaţi salutări către toţi fraţii şi toate surorile noastre. Şi noi salutăm de aici pe toţi fraţii noştri şi toate surorile noastre din toată lumea care sunt conectaţi prin internet, care ascultă împreună cu noi.
Vă rog frumos păstraţi aceste cuvinte în inima voastră şi gândiţi-vă la ele. Credeţi din toată inima voastră şi Domnul va desăvârşi într-un mod glorios lucrarea Lui. El va mişca cerul şi pământul, El a făgăduit-o, El a spus-o şi El o va face.
[se cântă „ Aşa cum sunt ” şi „ Îl iubesc ” - n.tr.]
Dumnezeu să binecuvânteze în toate popoarele, limbile şi naţiunile din care suntem adunaţi aici. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi aceia care ascultă acum. Dumnezeu să-i binecuvânteze într-un mod deosebit pe traducători. Eu sunt convins de faptul că Domnul ne-a vorbit şi astăzi prin Cuvântul Lui nouă tuturor, într-un mod foarte puternic. El a văzut acordul nostru interior, a văzut că noi nu ne-am împietrit inimile, ci am fost atenţi la Acela care ne-a vorbit din cer.
Dragi fraţi şi surori, gândiţi-vă la harul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu într-un timp aşa de încurcat - chiar şi în sfera religioasă - că Dumnezeu ne cheamă laolaltă, vorbeşte cu noi, ne descoperă, prin har, legăturile din Cuvântul Său. Noi nu L-am refuzat pe Acela care ne-a vorbit din cer. Noi am primit Cuvântul Său şi El ni l-a descoperit prin Duhul Sfânt. Şi aşa cum am spus mai înainte: cine crede ceea ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său, aceluia i se va descoperi. Cine nu o crede, acela este deja judecat. Aşa a spus şi Domnul nostru: „ Dacă voi nu credeţi că EU SUNT veţi muri în păcatele voastre ”. El spune şi astăzi: „ Dacă voi nu credeţi astăzi că EU SUNT, veţi muri în păcatele voastre ”, în păcatul necredinţei.
Ce a spus fratele Branham? Păcatul original este necredinţa, adică să pui sub semnul întrebării ceea ce a spus Dumnezeu. Atunci când fratele Branham a vorbit despre acest lanţ, el a subliniat: „ A fost doar un singur cuvânt pe care duşmanul l-a introdus în acest lanţ, şi anume cuvântul „ Nu ”. Dumnezeu a zis: „ Să mâncaţi din toţi pomii, dar din unul să nu mâncaţi ”, dar duşmanul a zis: „ Oare a zis Dumnezeu să nu mâncaţi din toţi pomii? ” Un singur cuvânt a fost introdus în acest lanţ, şi deodată lanţul s-a rupt, iar moartea a intrat în toată omenirea.
Nu adăugaţi nicio răstălmăcire, nu adăugaţi nici măcar un singur cuvânt! Faceţi aşa cum a zis Domnul nostru: „ Rămâneţi în Cuvânt şi Cuvântul va rămânea în noi!
[Fr. Frank urează binecuvântare fraţilor din diferite ţări - n.tr.]
Să ne dedicăm din nou vieţile Domnului.
Dragi fraţi şi surori, când am citit ieri, că tot poporul lui Dumnezeu s-a întors în Ierusalim, conduşi de Neemia şi Ezra, mai întâi ei s-au întors la locul unde a fost Templul. Noi am văzut legăturile; deodată toţi cei care au fost prezenţi şi-au ridicat mâinile spre cer, spre Domnul şi L-au proslăvit pe Domnul cu mâinile ridicate.
Pavel a scris: „ Vreau dar ca fraţii să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli ”. Totul îşi are locul, dar într-o zi ca astăzi, zi pe care Domnul Însuşi a făcut-o pentru noi, când ne-a vorbit într-un mod personal şi a pus cuvintele Sale în inimile noastre, atunci noi cu toţii putem să ridicăm mâinile şi inimile noastre spre Domnul şi să-I aducem Lui cinstea şi lauda.
[se mai cântă „ Îl iubesc ” şi „ Tu eşti vrednic ” - n.tr.]
Iubite Domn, Tu Dumnezeul veşnic credincios, Tu eşti şi astăzi Acelaşi. Cu evlavie şi respect noi am auzit Cuvântul Tău, l-am primit, l-am crezut şi Tu ni l-ai descoperit. Iubite Domn, aceasta este ziua pe care Tu ai făcut-o pentru noi şi noi Îţi mulţumim din toate inimile noastre şi din tot sufletul nostru. Iubite Domn, toată Biserica, toţi cei răscumpăraţi Îţi sunt dedicaţi Ţie pentru timp şi pentru veşnicie. Tu ai dat făgăduinţa că vei fi cu noi în toate zilele, până la sfârşitul lumii, până când noi vom vedea împlinit tot ce am crezut. Iubite Domn, pe baza Sângelui vărsat, a Cuvântului şi a Duhului lui Dumnezeu, eu pretind ca fiecare suflet din Mireasă, pe toţi aceia care fac parte din Biserica Mireasă, ca ei să primească tot Cuvântul Tău prin credinţă şi să le fie descoperit. Tu să pecetluieşti Cuvântul Tău în ucenicii Tăi,. O, iubite Domn, Tu ai făcut lucruri mari în noi toţi. Ne închinăm Ţie. Aleluia. Aleluia. Şi tot poporul să spună „ Aleluia ” , „ Amin ” .
[se mai cântă „ Aceasta e ziua ” - n.tr.]
Binecuvântat şi lăudat fie Domnul. Eu îmi amintesc versetele din Apoc. 5, când Mielul a luat cartea aceasta în mână şi i-a deschis peceţile. Spun aceasta spre lauda Domnului. Fratele Branham a avut o vedenie, şi în acea vedenie el a văzut acea stradă Ewing Lane pe care el locuia. Apoi a spus: „ Când acea stradă se va lărgi şi când gardul de la grădina unde locuiesc va fi pus jos pe iarbă şi buldozerele se vor mişca în sus şi în jos pe acea stradă, atunci a sosit timpul să pleci în Arizona ” .
În decembrie 1962, eu, fratele Frank am văzut cu ochii mei acel gard pus jos pe iarbă şi am auzit cu urechile mele cum acele buldozere se mişcau în sus şi în jos pe strada Ewing Lane. Atunci fratele Branham a zis: „ Frate Frank, Domnul mi-a arătat o vedenie. La începutul lunii ianuarie eu trebuie să mă duc în Tucson, Arizona, acolo unde Domnul m-a trimis ” . Fratele Branham m-a rugat pe mine să predic în adunarea fratelui Demos Shakarian în Los Angeles. Eu nici măcar nu l-am cunoscut, dar el mi-a zis: „ frate Frank, du-te şi predică în locul meu în adunarea lui ” . Acea adunare a avut loc în Clifton's Cafeteria, în Los Angeles. Am primit multe invitaţii. - Aceasta am spus-o ca pe ceva suplimentar.
Dar gândiţi-vă: şi aceasta Dumnezeu a hotărât-o în acest mod, ca eu cu ochii mei să văd şi să aud tot ceea ce i-a arătat Domnul fratelui Branham în vedenie, în legătură cu deschiderea peceţilor. Lui i-a fost spus: „ când se va întâmpla acel lucru, tu să pleci din Jeffersonville şi să te duci în Tucson, Arizona, căci a sosit timpul pentru deschiderea peceţilor ” . În 28 februarie, fratele Branham a fost pe muntele Sunset şi acolo s-au coborât şapte îngeri în norul supranatural şi fratele Branham a spus: „ Al şaptelea înger din acea constelaţie mi-a spus: „ Întoarce-te în Jeffersonville, căci a sosit timpul pentru deschiderea celor şapte peceţi ” .
Fraţi şi surori, dacă eu mă gândesc: nu există numai una, ci sunt multe trăiri la care eu aş putea să spun că am fost martor ocular, au fost lucruri pe care Dumnezeu le-a făgăduit şi le-a împlinit în timpul nostru. Totul este harul Lui mare că Domnul ne-a dăruit o legătură cu El şi după aceea ne-a dăruit legătura cu ceea ce a făcut El. O legătură cu Dumnezeu este întotdeauna o legătură cu ceea ce a făgăduit şi face Dumnezeu. Altfel de legături cu Dumnezeu nu există. Tot restul sunt nişte iluzii, este o fantezie religioasă. Ceea ce ne leagă pe noi cu Dumnezeu este Cuvântul şi făgăduinţele care ne-au fost descoperite.
Fraţi şi surori noi am primit mult har din partea lui Dumnezeu. Se cântă cântarea „ Harul, harul ” şi se roagă fratele Schmidt [...].
Fratele Schmidt i-a amintit pe cei tineri. Eu doresc să spun că noi avem şi o inimă de păstor, iar păstorii poartă răspunderea pentru turma lor, pentru Biserica Sa. Acest Cuvânt este scris în Scriptură, că Dumnezeu a dat diferite slujbe - de asemenea, păstori. Voi tinerii şi voi toţi ceilalţi, dacă aveţi nevoie de un sfat şi nu mai ştiţi încotro merge totul, aveţi încredere în Dumnezeu, veniţi şi întrebaţi, aveţi încredere în aceia pe care Domnul i-a pus în Biserică şi Dumnezeu va fi cu voi. Toate slujbele din Biserică au datoria să slujească şi noi stăm la dispoziţia voastră. Noi stăm la dispoziţia voastră. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să fie cu voi toţi!
[Fratele Frank urează din nou binecuvântarea, unor fraţi din diferite ţări - n.tr.]
Întreb încă o dată: Cuvântul lui Dumnezeu a căzut în toate inimile noastre? Amin. A rezolvat sau va rezolva scopul pentru care a fost trimis? Amin. Dumnezeu ne-a binecuvântat. Daţi mâna celui de lângă voi şi uraţi-vă binecuvâtarea lui Dumnezeu pentru tot anul 2012! Domnul să vă binecuvânteze până data viitoare, dacă vom trăi! Amin.