Freie Volksmission

Jesus Christus ist derselbe gestern, heute und in Ewigkeit. Heb.13.8

Sprache

Predica de la Krefeld - Duminica, 06 august 2006, 10.00 / Ewald Frank

Sprache romänisch




Mulţumiri DOMNULUI Dumnezeu din toată inima pentru marele privilegiu că ne putem aduna şi să ascultăm Cuvântul Său şi putem trăi pregătirea noastră pentru ziua glorioasă a revenirii Lui. [fratele Frank salută vizitatorii, (între care şi fraţii din România)]. Din primul moment, noi am fost o inimă şi un suflet. Priveşte în jurul tău. [Este vorba despre un frate din Ingolstadt – n.tr.] Toţi Îl iubesc pe DOMNUL şi Cuvântul Lui scump şi sfânt. Dumnezeu să te binecuvânteze! El să ne binecuvânteze pe toţi! Amin. [aici îi salută pe fraţii din România şi îi roagă să se ridice în picioare; apoi fr. Frank continuă să salute fraţii din Cehia, Slovacia, Polonia, Italia, Austria, Franţa, Elveţia, Belgia, Olanda, Uzbekistan, de pretutindeni].

Ce privilegiu că noi putem trăi în acest timp când Cuvântul lui Dumnezeu a fost pus pe sfeşnic ca niciodată înainte, când adevărurile biblice au fost aduse înapoi, când Dumnezeu ne-a trimis într-adevăr unul dintre slujitorii Lui ca să ne aducă înapoi la Evanghelia originală, care a fost la început, la învăţăturile biblice, care au fost la început, ca să ne aducă înapoi. [alte anunţuri] Un frate a spus: „Frate Frank, nimic nu mă poate despărţi de tine”. Şi voi ştiţi tot ce a fost în Chile. Acolo, şi numele meu a fost atacat de către presă, dar toţi care sunt din Dumnezeu, ascultă Cuvântul lui Dumnezeu. Ei îl primesc, îl acceptă. Şi mie mi-a venit la aceasta cuvântul din Romani 8.39 „nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, DOMNUL nostru”. Şi aşa rămâne în veşnicie.

Am fost întrebat dacă le acordăm timp fraţilor noştri să aducă un cuvânt. Aceasta va fi astăzi foarte, foarte greu. Dacă va fi un cuvânt, atunci să fie cu adevărat numai un cuvânt de salut. Doar un cuvânt de salut, nu o predică. Predica urmează după asta. [fratele Frank anunţă vorbitorii] Fraţi şi surori, toţi ştim că lumea întreagă este conectată acum, urmăreşte şi vede, şi ei doresc să primească învăţătura şi Cuvântul lui Dumnezeu. Noi apreciem faptul că fraţii au venit şi sper că fraţii au înţeles totul corect. Cine începe? Veniţi toţi, şi atunci fiecare se va grăbi un pic. Veniţi toţi în faţă şi fiecare ne va saluta. [câţiva fraţi salută adunarea]

Mulţumiri DOMNULUI ! Azi ne vom ocupa numai foarte scurt de evenimentele actuale… numai în treacăt. Noi cu toţii am auzit despre asta. A apărut în toate ziarele: „Mai avem încă 13 ani ca să salvăm pământul”. Toţi ştim despre climă, despre toate modificările climatice. Noi cu toţii ştim ce este scris în Isaia 30 că lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare, şi apoi, normal, de şapte ori mai fierbinte. Totul vine, şi noi suntem cu adevărat în timpul sfârşitului şi aproape de revenirea DOMNULUI. Batjocoritorii se înmulţesc. Am auzit şi de asta. La carnaval ei au făcut un costum alb cu care să Îl reprezinte pe Isus şi coroana cu spini şi aşa mărşăluiau. Isus cu cununa de spini. În alt oraş era prezentată Maria. Homosexualii au făcut o paradă cu inscripţia: „A avut nevoie Maria de un bărbat ca să nască un fiu?” Trebuie să vă închipuiţi ce se face, în batjocură, în timpul nostru. Şi oamenii nu se mulţumesc cu această batjocură la modul general, ci ei Îl batjocoresc şi pe DOMNUL şi Mântuitorul nostru.

Apoi avem aici şi o ştire din Ierusalim potrivit căreia un bărbat ar fi găsit acolo mormântul DOMNULUI nostru şi sicriul cu oasele Sale. Ce să mai spunem la aceasta? Şi aceasta nu este altceva decât batjocură. DOMNUL nostru a înviat! Amin. Noi am vizitat de câteva ori mormântul. Aşa cum este scris în evanghelia după Ioan, aşa a şi fost, şi aşa a rămas până în ziua de azi. Fraţi şi surori, lucrul principal constă în faptul că noi am recunoscut timpul în care am ajuns, mesajul pe care Dumnezeu Îl are de spus Bisericii la sfârşit, chemarea afară, pregătirea, aducerea în concordanţă cu Dumnezeu şi cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Noi nu judecăm, dar ne doare pentru că Cuvântul lui Dumnezeu a fost atât de răstălmăcit. Nu mai există nici un verset biblic care să nu fi fost răstălmăcit. Am putea enumera o listă întreagă pe care oamenii le-au tălmăcit într-un fel propriu şi apoi răstălmăcirile le-au făcut învăţături ale lor. Nimic altceva decât neînţelegeri în toată istoria bisericii, fie că au fost conciliile sau ceea ce s-a hotărât acolo. Noi ne întoarcem la ce a fost învăţat la început, la felul cum s-a lucrat la început. Cum a fost prima predică aşa trebuie să fie şi ultima, cum a fost primul botez, aşa trebuie să fie şi ultimul. Totul trebuie şi va fi adus în concordanţă cu Cuvântul şi Voia lui Dumnezeu. Noi nu îi judecăm pe oameni, indiferent de biserica sau denominaţiunea de care aparţin. Noi nu judecăm. Sarcina noastră este să aducem Cuvântul Bisericii lui Isus Hristos cu scopul ca aceasta să fie pregătită pentru ziua glorioasă a revenirii lui Isus Hristos, DOMNUL nostru.

Aş dori să mai fac o observaţie aici. Miercuri seara, în acest loc, ne-am rugat pentru fratele Painelt. El ne-a scris un e-mail şi ne salută cu Psalmul 118, de la versetul 15. Ei vor cânta biruinţa lui Dumnezeu în corturile celor neprihăniţi şi „aceasta este ziua pe care a făcut-o DOMNUL”. Noi credem că Dumnezeu Îşi confirmă Cuvântul Său, noi credem că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. Şi noi cu toţii ştim că există boli care duc la moarte, şi există boli cu scopul ca respectivii să fie vindecaţi, astfel ca Numele DOMNULUI să fie glorificat. Aşa a spus-o DOMNUL nostru în acel timp. Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu. Dacă timpul s-a scurs, DOMNUL îi ia acasă pe ai Lui, dacă nu a trecut, EL dăruieşte vindecarea prin har. Noi spunem întotdeauna să se facă voia lui Dumnezeu.

Sarcina noastră este ca, în conformitate cu epistola lui Iuda, versetul 3, să ne luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Aşa este scris şi aşa trebuie să rămână şi va rămânea. Iuda 3: „Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna”. Aceasta este şi va rămânea lozinca noastră până la sfârşit. Imediat în următorul verset este scris: „Căci s-au  strecurat printre voi unii oameni scrişi de mult pentru osânda asta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe Singurul nostru Stăpân şi DOMN, Isus Hristos”. Trebuie să spunem că noi avem o problemă internaţională cu răstălmăcirea lui Matei 25. Pentru că toţi fraţii din întreaga lume ne ascultă şi pentru că a devenit cunoscut, daţi-mi voie să spun următoarele lucruri în această legătură.

În Matei 24 avem textele referitoare la un rob şi la toţi ceilalţi slujitori care vor împărţi aceeaşi hrană. Aceasta este sarcina noastră împreună cu toţi fraţii care slujesc Cuvântul în toată lumea. Eu cred că şi voi recunoaşteţi din inimă că Dumnezeu l-a folosit pe fratele Branham ca o unealtă deosebită, ca să aducă ultimul mesaj pe care noi îl putem purta. Dar şi în acest caz, exprimarea nu a fost lăsată în forma originală, ei au modificat în felul următor: „aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Hristos, aşa eşti tu trimis cu un mesaj pentru a premerge a doua venire a lui Hristos”. Acest „tu” nu se găseşte în nici una din cel 41 de afirmaţii în care fratele Branham vorbeşte despre chemarea şi slujba lui, unde repetă formularea. În original se spune: „aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Hristos, tot aşa tu eşti trimis cu un mesaj care va premerge a doua venire a lui Hristos”.  Acesta este formularea din 11 iunie 1933, aproximativ la ora 14.00. Aşa a avut loc. Dar oamenii au modificat-o, aşa cum am auzit.

De exemplu, în Matei 16, DOMNUL a spus: „Tu eşti Petru…”. După aceea a spus: „Pe această stâncă”. El nu a spus: „pe tine”. Nu. Nicidecum. El a spus: „pe această stâncă”. Toţi ştiu că stânca este Isus Hristos, DOMNUL nostru. Am putea să menţionăm un număr mare de versete biblice care pur şi simplu au fost modificate, şi oamenii sunt duşi în eroare. Noi avem datoria să spunem că aşa nu se poate. Cu noi nu, ci noi ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu şi credem ceea ce spune Scriptura. Ceea ce urmează ar trebui pus la inimă de fraţii noştri care doresc să facă ceva deosebit din strigătul de la miezul nopţii. Dacă vor să ştie unde este vorba despre miezul nopţii, să citească în Exod 11 şi Exod 12, ca să ştie ce se va întâmpla atunci cu adevărat.

În Exod 11.4 citim: „Moise a zis: Aşa Vorbeşte DOMNUL: „pe la miezul nopţii voi trece prin Egipt” [prin mijlocul Egiptului, germ.] Se poate citi ce s-a întâmplat acolo. Pe de o parte a fost judecata peste egipteni şi pe de altă parte, a fost conducerea afară a poporului lui Dumnezeu. Şi apoi, mergem la Exod 12. Aici e prima dată când Israelul este numit „Biserică”. Înainte era numit „popor”. Aici este numit „biserica” care trebuie să se adune. Şi acum ajungem la punctul. În v. 5 scrie despre mielul care trebuia să fie junghiat. Exod 12.5: „să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an, veţi putea să luaţi un miel sau un ied, să îl păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia. Toată adunarea lui Israel să îl junghie seara”. Mielul pentru fiecare familie trebuia să fie junghiat. Sângele trebuia aplicat pe uşiori. Toţi trebuia să aibă încălţările în picioare, să fie încinşi, să aibă parte de ieşire. Şi vedem aici… poate în alte limbi nu este atât de exact. Cele mai multe traduceri spun „seara”. Dar în original este scris cu adevărat ca şi în traducerea Menge „între cele două seri”.

Până în ziua de azi, poporul Israel împarte seara în două părţi. Seara începe odată cu apusul soarelui şi se încheie odată cu lăsarea întunericului. Una este apusul soarelui, şi cealaltă este la lăsarea întunericul. Chiar în acest răstimp mielul trebuia junghiat şi sângele să fie uns pe uşiori. Fratele Branham s-a referit de 75 de ori la cuvântul din Zaharia, unde este scris că „spre seară se va arăta lumina”. De 75 de ori s-a referit la acest verset şi a spus că a sosit timpul şi că noi trăim în acea perioadă a serii pentru Biserică. Şi apoi, a subliniat că răscumpărarea a avut loc doar prin sângele mielului, şi că acum noi trebuie să avem mijlocul încins, să auzim chemarea, şi să fim pregătiţi la revenirea DOMNULUI nostru.

În Exod 12, de la v.29, este încă o dată scris: „La miezul nopţii” s-a întâmplat. Noi trebuie să ştim că Sfânta Scriptură a fost scrisă într-o armonie dumnezeiască. „Spre seară se va face lumină.” La miezul nopţii va fi strigătul „iată vine Mirele, Mirele este aici”. Şi în Matei 25 nu este vorba despre nici un slujitor, nici de un al şaptelea păstor sau al optulea trimis, ci doar despre cei care merg în întâmpinarea Mirelui şi acolo se aude strigătul „iată vine Mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”. Şi aşa cum a fost cazul cu Israel, conducerea afară a avut loc în realitate, nu a fost doar un mesaj, ci a fost împlinirea, a fost conducerea afară. Matei 25 este împlinirea, căci aşa este scris în v. 10: „cele ce erau gata au intrat cu El în odaie şi s-a încuiat uşa”. Este pur şi simplu necesar să respectăm Cuvântul lui Dumnezeu, să îl citim exact, şi să nu venim cu învăţături noi, şi să provocăm dezbinări, ci cu adevărat să rămânem în Cuvântul lui Dumnezeu, şi să lăsăm totul în seama lui Dumnezeu. El ştie cum să facă şi când să facă. Noi, în acest loc, am înţeles faptul că Sfânta Scriptură nu permite nicio interpretare arbitrară. Este imposibil. Aşa ceva nu trebuie să existe. Numai ce spune Scriptura!

Apoi avem o veste bună pentru toţi credincioşii. Ei rămân în Cuvântul lui Dumnezeu, nu se lasă mişcaţi de nici un vânt de învăţătură, ei stau hotărâţi şi sunt înrădăcinaţi în Cuvântul lui Dumnezeu şi merg pe cale prin credinţă şi în ascultare, cu DOMNUL. Pe inima mea a fost într-un mod deosebit faptul că DOMNUL ne-a dăruit un asemenea absolut, o asemenea siguranţă. Nu doar că în Hristos toate promisiunile sunt „da” şi „amin”, ci ne-a dat şi garanţia că acestea se vor împlini în cei credincioşi. Nu rămânem doar la o promisiune, ci noi vom fi conduşi în împlinirea tuturor acestora. În Romani 8, citim în v. 28 că acelora care Îl iubesc pe Dumnezeu toate lucrurile lucrează spre binele lor, adică al acelora care sunt chemaţi după planul Său.

Dumnezeu are un plan de mântuire. DOMNUL şi-a răscumpărat Biserica. El Însuşi îşi zideşte Biserica. Şi Biserica este Trupul Lui, plinătatea Celui care umple totul în toate. DOMNUL a avut nevoie de un Trup pe pământ, o Biserică, ca loc de descoperire pentru Sine. Apoi, În Fapte 20.27 avem exprimarea apostolului Pavel „eu v-am vestit tot planul lui Dumnezeu”. O introducere în planul lui Dumnezeu, în voia lui Dumnezeu, în toate detaliile. Ce avem noi azi sunt doar câteva scrisori pe care el le-a scris bisericilor, dar în timpul său, în cadrul slujbei sale el i-a introdus în tot planul de mântuire Dumnezeului nostru. Taina credincioşilor constă cu adevărat în faptul că Dumnezeu ne descoperă planul Său şi El ne potriveşte în planul Său veşnic de mântuire.

Citim în Efeseni 1, de la v.11: „În El am fost făcuţi moştenitori”. Harul şi mântuirea care ne-au fost promise,  le-am primit în El. Am citit astăzi într-o revistă următorul titlu: „un apostol din Ierusalim”. Au dorit să spună că mântuirea vine de la iudei. Cine citeşte cu atenţie în evanghelia după Ioan, capitolul 4, îşi va da seama despre ce este vorba. Mântuirea lui Dumnezeu a venit prima dată la iudei, ei au refuzat-o, şi apoi mântuirea lui Dumnezeu a venit de la iudei la Neamuri. Se poate citi în Romani 11.11. Este pur şi simplu atât de important, îndeosebi pentru voi, iubiţi fraţi, care slujiţi cu Cuvântul. Nu e permis să iei un verset biblic şi să îl răstălmăceşti, ci trebuie luate toate versetele biblice care aparţin de aceasta. Romani 11.11: „Întreb dar: s-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum. Ci prin alunecarea lor s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor”. Deci, unii au refuzat, ceilalţi au primit. Şi apoi mergem la Faptele Apostolilor 15 unde Iacov a arătat că prima dată DOMNUL va desăvârşi Biserica şi, după aceea, Se va întoarce din nou spre Israel, aşa cum este scris şi aici, în Romani 9, 10 şi 11. Deci, ordonarea evenimentelor în planul de mântuire al Dumnezeului nostru, cu iudeii, cu neamurile. Dumnezeu a început cu Israel, Dumnezeu va termina cu Israel. Dar nu prin cineva care ca iudeu născut în Statele Unite porneşte acum la drum ca apostol ca să aducă mântuirea neamurilor. Nu. Noi am primit mântuirea lui Dumnezeu prin Isus Hristos, şi la evrei, la Ierusalim vor veni cei doi proroci. Aşa este scris, şi aşa se va şi întâmpla.

Fraţi şi surori, noi nu putem să tolerăm nici un lucru care nu este în concordanţă cu Sfânta Scriptură. Nu ştiu ce simţiţi voi, dar cu cât trece timpul eu nu mai pot suporta ceva ce nu este în acord cu Sfânta Scriptură. La fel, trebuie să spunem că toţi au dreptul să creadă ceea ce cred, dreptul să înveţe ce învaţă, dar Biserica lui Isus Hristos nu are un drept extra, ci ea este gura lui Dumnezeu, şi Cuvântul DOMNULUI trebuie să rămână adevăr în gura noastră. Ce învaţă bisericile, denominaţiunile şi religiile este treaba lor. Noi nu avem nimic a face cu asta. Ei pot să creadă ce vor şi pot să facă ce vor, dar noi vrem să fim pregătiţi, desăvârşiţi ca Biserică a lui Isus Hristos, pentru ziua glorioasă a revenirii Sale minunate. Deja în Psalmul 33.11 este scris că planul DOMNULUI dăinuieşte pe vecie. Gândurile inimii Lui rămân din neam în neam. DOMNUL spune: „gândurile voastre nu sunt gândurile Mele, căile voastre nu sunt căile Mele”. Şi acum este şi concordanţa cu căile lui Dumnezeu, cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu voia lui Dumnezeu. Aceasta este ţinta mesajului lui Dumnezeu în timpul nostru, nu că dorim noi să ne despărţim de ceilalţi. Cuvântul ne desparte. Cine a despărţit Israelul de toate popoarele? A fost chemarea dumnezeiască. DOMNUL i-a vorbit lui Avraam. EL l-a ales, şi Avraam L-a crezut pe Dumnezeu.

Fraţi şi surori, numai cine crede cum zice Scriptura, Îl crede pe Dumnezeu cu adevărat. Cum spune Scriptura, aşa putem noi să credem prin har. Deci, planul DOMNULUI rămâne în veci, dar unde este, unde va fi el descoperit? Bineînţeles, nu peste tot în lume, nu în toate religiile. Noi am auzit şi despre asta. Eu scriu acum despre aceasta. Totul este într-o singură mână: toate religiile, toate culturile, totul se uneşte. Aţi auzit despre asta, despre acordul între Cairo şi Vatican? Aţi auzit voi despre felul cum lucrurile se derulează, cum toate se unesc, cum toate sunt aduse sub acelaşi acoperiş? Biserica lui Isus Hristos trebuie să iasă afară înainte ca această unire să fie încoronată. Ea trebuie să iasă afară. Ea nu are voie să rămână acolo. De aceea, mesajul: „voi, poporul Meu, ieşiţi afară, despărţiţi-vă de ei, nu vă atingeţi de ce este necurat”. Şi apoi, înapoi la Cuvânt. Cine ascultă glasul Domnului astăzi? Doar aceia care vor face parte din ceata biruitorilor, prin har. Apoi, în Psalmul 73.24 „mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă”. „Tu mă călăuzeşti.” El, conduce în tot adevărul. El ne conduce pe calea cea dreaptă din pricina Numelui Său. Isaia 46.10: „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ,Hotărârile Mele vor rămâne în picioare(….)”.

Fraţi şi surori, nu este simplu să înoţi împotriva curentului, nu este uşor să pui pe sfeşnic adevărurile biblice. Noi suntem înţeleşi greşit, suntem acuzaţi că nu credem în Trinitate şi merg chiar mai departe spunând că Îl tăgăduim pe Fiul lui Dumnezeu. Să fim scuzaţi, în orice caz, nimeni nu crede mai bine şi conform Scripturii în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, decât noi aici, în acest loc şi în întreaga lume. Dar nu credem într-un Fiu pe care Tatăl l-a născut şi zămislit în cer, în veşnicie, fiindcă Scriptura nu spune nimic despre acest lucru. Nu există cu adevărat nicio relatare în Scriptură. Şi de ce ar naşte tatăl pe un fiu? Până în ziua de azi, taţii sunt aceia care zămislesc, şi mamele cele care nasc. De ce să nu rămână în felul acesta? Dumnezeu a zămislit ca Tată. Şi de ce este scris în Psalmul 22.9 „Tu m-ai pus [scos din] în pântecele mamei”? De ce este scris în Luca 1 „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu”? De ce este scris în Isaia 7.14 „fecioara va rămânea însărcinată”? Nu este scris că Dumnezeu a rămas însărcinat în ceruri. Nu şi iarăşi nu. Trebuie spus o dată. Doare, dar trebuie spus.

Omenirea a fost dusă în eroare, a fost înşelată, a fost minţită. Şi rămâne în eroare până când aude şi crede adevărul. Căci numai adevărul eliberează. Şi adevărul este Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. La fel este cu botezul. Este scris „în Numele”, nu în titluri, ci în Numele. Care este Numele în care trebuie să botezăm, Numele de legământ din Noul Testament în care Dumnezeu s-a descoperit ca Tatăl nostru în cer, în Fiul Său născut, pe pământ, şi prin Duhul Sfânt în Biserica? Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu cu noi, Emanuel, Dumnezeu în noi, prin Duhul Sfânt. Dar nu sunt trei care sunt veşnici, omniprezenţi şi atotputernici. Ci este un singur Dumnezeu care S-a descoperit în cer şi pe pământ, şi pentru mântuirea noastră ca Tată în Fiul, prin Duhul Sfânt. Noi credem asta pentru că Scriptura o învaţă în acest fel. Noi trebuie să avem curajul să înotăm împotriva curentului, să predicăm adevăratul Cuvânt şi să spunem întregii lumii că aşa învaţă Sfânta Scriptură. Dar, să mai fie subliniat încă o dată că răstălmăcirile au fost făcute atât de elegant. Şi voi cu toţii ştiţi, DOMNUL nostru cu adevărat a trebuit să se opună Duşmanului, care întotdeauna a venit cu Scriptura. Când l-a ispitit pe Isus, Duşmanul a spus „este scris!” şi încă o dată „este scris!”. Şi iarăşi: „este scris!”. Şi astăzi, Duşmanul poate să vină în acelaşi mod. „În Matei 28 este scris!” El poate să spună asta, dar nu poate să spună „de asemenea, este scris”. El nu face aşa ceva. Nu vrea asta. Deci, înapoi la credinţa adevărată! Şi o spun încă o dată: ce învaţă alţii este treaba lor. Ei vor răspunde pentru aceasta în faţa lui Dumnezeu. Noi avem răspunderea înaintea lui Dumnezeu... şi credeţi-mă, eu nu o spun doar, ci aşa este.

Noi avem răspunderea cea mai mare care a existat vreodată pe pământ ca acum, înaintea revenirii lui Isus Hristos, să vestim Bisericii adevărate a Dumnezeului Celui Viu Cuvântul adevărat, astfel încât ea să poată fi sfinţită în Cuvântul adevărului. Căci fără sfinţire nimeni nu-L va vedea pe DOMNUL. Şi DOMNUL nostru Însuşi a spus în Ioan 17.17 „sfinţeşte-i în adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul”. Astăzi, oamenii se referă la cuvântul din Ioan 17, „ca ei să fie una”. Acum, toate religiile, toate bisericile, toate culturile, toţi să fie una pentru că în Ioan 17 este scris „ca ei să fie una”. Ei iau un verset biblic şi îl folosesc, şi toată lumea este înşelată şi atrasă în aceasta. Cine citeşte corect în Ioan 17: „Eu în ei şi Tu în Mine, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit”. Nu religiile să fie unite, ci cum spune Sfânta Scriptură. De fiecare dată trebuie să citim câteva versete de mai înainte şi câteva versete de după ca să vedem contextul şi după aceea să avem o privire de ansamblu.

În acelaşi mod, dacă privim la mesajul timpului de sfârşit, este scris cu adevărat în Amos 3.7 că Dumnezeu nu face nimic fără să îşi descopere taina Lui slujitorilor Săi profeţi. Nu eu am spus-o, nici fratele Branham nu a spus-o, ci este scris, Dumnezeu a spus că nu face nimic fără să Îşi descopere tainele slujitorilor Lui profeţi. Şi de aceea, Dumnezeu a trimis o slujbă profetică pentru ca taina lui Dumnezeu, taina lui Isus Hristos, taina cu Hristos şi Biserica să fie încă o dată descoperite, să ne introducă pe noi încă o dată în adevăr, ca noi să fim separaţi, ca noi să fim scoşi afară din tot ce nu este în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu şi să fim aduşi în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dar este vorba de mai mult, nu este vorba doar de atât, ca noi să criticăm ce fac ceilalţi, ci de faptul că noi, ca Biserica DOMNULUI, să trăim lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu.
Fraţi şi surori, în ultima vreme, eu am ascultat multe predici ale fratelui Branham, în special din anii ’50. Cu ce tărie vorbeşte acolo fratele Branham despre adevărata naştere din nou, despre adevăratul botez cu Duhul Sfânt - pur şi simplu puternic, şi încă o dată puternic. El vorbea foarte puternic despre acestea. Şi apoi El spune că doar dacă noi am avut aceste trăiri personale, şi dacă Dumnezeu a mărturisit şi v-a pecetluit cu Duhul Lui… Căci aşa este scris în Efeseni 1.13 „după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt”. Şi apoi, ştim cu toţii că în Evanghelia lui Ioan, cap. 1, Ioan L-a prezentat pe DOMNUL nostru „iată, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. În Ioan 2 vedem nunta din Cana Galileii, şi dacă citim mai departe în Ioan 3, acolo este pronunţată prima condiţie: dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu. Prima învăţătură şi cerinţă pe care DOMNUL le-a rostit se referă la naşterea din nou. Doar dacă cineva este născut din nou poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu. Întrebarea a fost cum poate un om matur să intre încă o dată în pântecele mamei sale şi să se nască? Şi Domnul spune: „Ce este născut din carne, este carne, dar ce este născut din Duhul este duh.”

Nu dorim să criticăm, dar aceste biserici mari, fie cea romană, anglicană sau luterană, Coptă sau oricare alta, învaţă că dacă ei udă pruncii, aceştia sunt născuţi din nou şi că au intrat în Împărăţia lui Dumnezeu şi sunt primiţi de biserică. Dar pruncul acela habar n-are nici măcar de lumea asta, de mămica şi tăticul, şi să fie născut din nou automat prin actul unui preot sau unui predicator? Nu, nu. Un astfel de lucru nu este posibil! Şi toată lumea o crede şi o susţin. Cineva a inventat-o cândva şi a tot învăţat-o. Ei ne privesc şi ne numesc profeţi mincinoşi. Am auzit recent asta în legătură cu America de Sud. Chiar în presă s-a scris despre acest predicator pelerin şi despre profetul mincinos. Cine este mincinos? Acela care nu este în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Profeţii mincinoşi au fost şi sunt aceia care nu au fost în concordanţă cu profetul adevărat. Învăţătorii falşi sunt cei care nu sunt în acord cu învăţătura Sfintei Scripturi. Dar rolurile au fost schimbate. Suntem stigmatizaţi automat, pentru că noi nu facem parte din această uniune mare. Şi cu aceasta oamenii au terminat, dar Dumnezeu, nu încă.

Există o biserică pe pământ care este hotărâtă ca să asculte într-adevăr Cuvântul Dumnezeului Atotputernic şi să vină la credinţa adevărată. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i-a fost socotită ca neprihănire. El a fost neprihănit prin credinţă, prin credinţa în ceea ce i-a spus Dumnezeu. Şi noi suntem neprihăniţi prin credinţă. Şi credinţa este totdeauna ancorată în promisiunile lui Dumnezeu. De aceea, este scris în Evrei 11 că fără credinţă este imposibil să îi fim plăcuţi lui Dumnezeu. Doar prin credinţă înţelegem că Dumnezeu a făcut lumea din nimic. Totul este bazat pe credinţă. Fără credinţă este imposibil. Dar care credinţă? Nu o credinţă oarecare, ci credinţa care este ancorată în Dumnezeu, în Cuvântul şi în promisiunile Lui. Avraam nu a crezut un lucru oarecare, ci a crezut ceea ce i-a spus Dumnezeu, ce i-a promis Dumnezeu. Şi noi, ca sămânţă a lui Avraam, credem ce a promis Dumnezeu. Există această siguranţă în Cuvântul lui Dumnezeu.

În ultima duminică, în Zürich, am atins-o deja pe scurt. În Dumnezeu totul este „da” şi „amin”, şi noi suntem răscumpăraţi cu adevărat. Doresc să citesc din Romani 8 pentru a arăta ce vreau să exprim. Romani 8 de la versetul 28: „De altă parte ştim” – ŞTIM, nu bănuim, ci ştim - suntem convinşi, o siguranţă sufletească -  ştim „că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său”. - după planul Său, conform alegerii dinainte. Dumnezeu a ştiut înainte de a începe timpul cine Îl va crede şi cine nu Îl va crede. Dumnezeu a ştiut aceasta şi a putut să scrie numele nostru în Cartea Vieţii Mielului înaintea întemeierii lumii. Nu este o întâmplare că noi am auzit Cuvântul Adevărului în acest timp. Cuvântul este hotărât dinainte şi poporul este hotărât dinainte, ca poporul hotărât dinainte să asculte Cuvântul hotărât dinainte şi să aibă parte de ceea ce face Dumnezeu.

Pentru a da absolutul acestei siguranţe, citim v. 29: „căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte [predestinat – n.tr.] să fie asemenea chipului [imaginii] Fiului Său”. Acum vă întreb pe voi: unde mai este loc de îndoieli? Dacă Dumnezeu a hotărât-o, cine o mai poate schimba? Nu se mai poate! Este exclus! Este exclus ! Dumnezeu are ultimul cuvânt. Este scris aici negru pe alb, în Cuvântul lui Dumnezeu, că „pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său”. Încă nu a fost descoperit ce vom fi, dar când se va arăta El, vom fi ca El. Ce chemare înaltă ne-a dăruit Dumnezeu în viaţa noastră! Ce este legat de harul la care am fost părtaşi... Deci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a şi hotărât mai dinainte, nu după; Dumnezeu nu trebuie să mai modifice ceva după aceea. El a făcut totul dinainte, a hotărât sfârşitul înaintea începutului, din veşnicie în veşnicie. „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca EL să fie Cel Întâi născut dintre mai mulţi fraţi.” Aşa scrie şi în Psalmul 22: „Voi vesti [„descoperi” în germ.] Numele Tău fraţilor mei”. Este scris şi în Ioan 20.17: „Mă sui [înalţ] la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi la Dumnezeul vostru”. Lui nu i-a fost ruşine să ne numească fraţii Lui. El este Cel dintâi născut din mai mulţi fraţi. Şi aici este esenţa: noi am fost zămisliţi şi născuţi din nou din acelaşi Cuvânt-sămânţă, prin acelaşi Duh, am devenit copii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos, DOMNUL nostru. După aceea, în v. 30 din Romani 8 este scris un lucru foarte îmbucurător: „şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte [predestinat], i-a şi chemat, şi pe cei pe care i-a chemat i-a şi socotit neprihăniţi”. Nu doar învăţătura despre neprihănire, ci trăirea de a fi devenit neprihăniţi prin credinţa în lucrarea de răscumpărare înfăptuită pe crucea de la Golgota. „Şi pe cei pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit”. În ce-L priveşte pe Dumnezeu, totul a avut loc deja.
Acum mergem la Efeseni 1.4 unde este scris mai clar: „În El Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi fără prihană [fără vină] înaintea Lui”. El ne-a ales înainte de întemeierea lumii. De ce ne îngrijorăm încă? Haideţi să ne odihnim în Dumnezeu. Poporului lui Dumnezeu i-a fost promisă o odihnă. Şi această odihnă este pentru fiecare dintre noi. La fel scrie şi în Efeseni 1.5: „ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale”. Ce cuvinte minunate! Ce încredere! Ce absolut este în toate aceste versete biblice! Lucrul frumos este că totul este adevărat. Noi suntem în toate aşa cum a spus Dumnezeu în Cuvântul Său. Şi apoi, citim în v. 9: „căci a binevoit să ne descopere taina [misterul] voiei Sale, după planul pe care îl alcătuise în Sine Însuşi”. În v.11: „în El am fost făcuţi moştenitori” – nu veţi fi cândva, ci aţi fost făcuţi moştenitori, am primit-o deja. Petru a scris în epistola lui: „prin rănile Lui aţi fost vindecaţi”. Înaintea lui Dumnezeu totul este realitate. Nu va fi, ci este deja. 1 Petru 2.24: „El a purtat păcatele noastre în trupul Lui pe lemn,” pentru ca noi să fim eliberaţi de păcate. Atât de sigur cum El a fost lovit pe cruce, atât de sigur a luat totul asupra Lui, păcatele tale şi ale mele, vina mea. În El noi avem împăcarea şi iertarea, prin sângele Lui.

Mai departe scrie: „să trăim pentru neprihănire, prin rănile Lui aţi fost vindecaţi”, nu veţi fi, ci aţi fost vindecaţi. Noi suntem mântuiţi, eliberaţi, vindecaţi. Totul s-a isprăvit. Totul s-a petrecut. Mai departe scrie: „căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre”. O întoarcere la Hristos… Scuzaţi-mă dacă o spun aici, dar ce s-a întâmplat cu părinţii bisericii din secolele III şi IV? Ei nu au trăit nicio întoarcere. Ei s-au întors la creştinism, nu la Hristos. S-au întors la creştinism care devenise în acel timp biserică statală. Noi nu ne întoarcem la creştinism, nu creştinismul ne-a chemat, ci Hristos ne-a chemat. El ne-a răscumpărat, El a plătit preţul pe crucea de la Golgota.

Şi aici, în Efeseni 2, Pavel scrie de la v. 4: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos”. Putem să ne întrebăm cum a fost posibil, căci noi nici nu existam. Este frumos! Dar acum suntem. Şi recunoaştem că deja atunci s-a întâmplat pentru noi. Totul este numai har, pe care îl putem trăi. „El ne-a înviat împreună cu Hristos”. Noi am murit împreună cu Hristos, am fost înmormântaţi împreună cu El şi am înviat împreună cu El. Şi nu este totul. În partea a doua a versetului 5 se spune: „prin har sunteţi mântuiţi”. S-a întâmplat! Şi mai departe: „El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus”. Din partea lui Dumnezeu, noi suntem deja ceata răscumpărată, desăvârşită, completă, înaintea tronului Său. Înaintea lui Dumnezeu, aceasta este o lucrare de răscumpărare desăvârşită şi împlinită. Cine o primeşte, are parte de ea şi va trăi totul după cum ne-a fost spus aici. Efeseni 2.8 „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă [„pe baza credinţei” - în germ.], şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”.  Răscumpărare, iertarea, harul şi mântuirea sunt un dar al lui Dumnezeu pe care l-am primit.
În Efeseni 2.13: „dar acum, în Hristos, voi care odată eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi [nu „veţi fi, cândva”] prin sângele lui Hristos”. Fraţi şi surori, a sosit timpul când să primim toate aceste lucruri prin credinţă şi să Îi putem mulţumi lui Dumnezeu pentru că aceste lucruri au devenit realitate. Aceasta trebuie şi putem să o primim în credinţă. Trebuie să avem aceste trăiri personale împreună cu Dumnezeul nostru prin har. Sfânta Scriptură ne-a fost dată ca să ne spună ce s-a întâmplat cu noi. Şi noi o primim, ca să se poată împlini cu noi şi prin noi, prin har. Aceasta este înfăptuirea mântuirii pe care am primit-o de la Dumnezeu în Isus Hristos, prin har. Apoi, Pavel le scrie îndeosebi colosenilor. În epistola către coloseni avem un număr de afirmaţii care ne spun că a fost decizia lui Dumnezeu cu Biserica. Coloseni 1.21: „Şi pe voi care odinioară eraţi vrăjmaşi [străini şi duşmani] cu Dumnezeu prin gândurile şi faptele voastre rele, v-a împăcat acum, prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană [cusur] şi fără vină”. Aceasta este răscumpărarea, acesta este harul la care am fost făcuţi părtaşi. Nu de la voi, nu prin fapte, ci în trupul Lui de carne.

Am spus deseori în acest loc că datorită faptului că păcatul original s-a întâmplat în trup de carne şi sânge, Răscumpărătorul trebuia să vină din trupul duhovnicesc într-un trup de carne şi sânge, pentru a vărsa sângele Lui cel sfânt ca noi să primim răscumpărare şi împăcarea cu Dumnezeu. Şi aşa am fost transpuşi înapoi în starea noastră de la început ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Aceasta este răscumpărarea desăvârşită pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o în Isus Hristos, DOMNUL nostru, prin har. Voi sunteţi, voi aţi primit-o deja, vă aparţine. Citim mai departe. Am putea să citim mai departe, capitol după capitol.. Mereu scrie: „voi aţi” [la timpul trecut]. Coloseni 3.1: „dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ, căci voi aţi murit – aţi murit – şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos, în Dumnezeu”. Aşa este. Este aşa cum a spus-o Dumnezeu în Cuvântul Său.

Bineînţeles, dacă privim la noi, la trupul trecător şi la încercările prin care trebuie să trecem… [atunci am putea avea alte gânduri.]  Precum Avraam, nu trebuie să privim la împrejurări, ci la Cel Nevăzut ca şi când L-am vedea, la Cel care a dat promisiunile şi prin El Însuşi le-a împlinit. De aceea, toate promisiunile sunt „da” şi „amin” prin Isus Hristos, DOMNUL nostru. Şi în acelaşi timp şi prin noi, aşa cum este scris în 2 Corinteni 1.
Fraţi şi surori, DOMNUL Dumnezeu să ne ajute ca noi să primim cu adevărat tot ce ne-a fost pregătit de Dumnezeu, ca noi să nu mai cerem şi să ne rugăm în continuare, ci să pătrundem prin siguranţa credinţei că s-a întâmplat pentru mine, cu mine, că eu am fost răstignit cu Hristos, că am murit cu Hristos, că am înviat cu Hristos, am fost transpus cu El în locurile cereşti. Toate acestea sunt realităţi divine şi noi cu toţii ştim: la revenirea DOMNULUI nici un punct nu va rămânea neîmplinit. Totul se va fi împlinit. Şi de aceea, noi suntem doar străini şi călători pe acest pământ. Noi ne căutăm patria. Şi patria noastră este acolo Sus. Deja Avraam a căutat cetatea al cărei ziditor este Dumnezeu. DOMNUL a spus că merge să ne pregătească un loc, şi că Se va întoarce ca să ne ia cu El ca acolo unde este El să fim şi noi. De aceea este şi această vestire serioasă a întregului plan al lui Dumnezeu, introducerea în voia lui Dumnezeu şi, aşa cum spunem deseori, în concordanţă cu Dumnezeu şi Cuvântul Lui. Aşa cum toţi prorocii au fost folosiţi ca să ne fie lăsat Cuvântul lui Dumnezeu, şi apostolii au fost folosiţi ca să ne expună adevărurile biblice.

Să ne întoarcem la început, aşa cum a fost în Faptele Apostolilor 15, unde a existat o discuţie despre tăierea împrejur. Acolo s-au adunat bătrânii, apostolii, biserica din Ierusalim. Şi Atunci, Petru a spus: „dragi fraţi, voi ştiţi că Dumnezeu m-a ales din mijlocul vostru”. Puteţi să o citiţi în Fapte 15. După aceea, s-a luat hotărârea, iar domnii din grupul fariseilor… Pentru că aşa este scris; ceilalţi oameni nu au avut curajul să provoace mereu dispute. Toţi ceilalţi s-au supus planului lui Dumnezeu. În Fapte 15.5 scrie: „Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că Neamurile trebuie tăiate împrejur”. Voi cunoaşteţi Scriptura. Dar au fost din partida fariseilor. Ar fi fost frumos dacă şi ei ar fi trăit o înnoire, nu doar o întoarcere, ci şi o naştere din nou, ca totul să fie înnoit în interior, ca să fie luaţi din Lege şi aşezaţi în Har.

În următorul verset, în a doua parte a v. 7, Petru spune: „Fraţilor, voi ştiţi că de o bună bucată de vreme Dumnezeu a făcut o alegere între voi ca prin gura mea Neamurile să audă Cuvântul Evangheliei şi să creadă”.  A fost hotărârea lui Dumnezeu. Nu ce a vrut Petru, ci DOMNUL l-a chemat. DOMNUL l-a făcut să fie gura Lui în prima zi, la Cincizecime. L-a făcut gura Lui pentru prima predică pentru ca noi astăzi să ştim conţinutul şi ce este legat de o adevărată predică sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Voi ştiţi că eu am un program TV, săptămânal, de 30 de minute la Berlin. Ultima dată mi-a fost dat cu adevărat în aşa fel… Eu sper să fie bine. Am pus câteva întrebări. Ce folos este pentru toţi preoţii dacă ei vorbesc despre întoarcerea lui Saul? Ce folos are un predicator dacă el spune despre Saul că a văzut lumina şi a auzit Vocea? Am întrebat: preoţii şi predicatorii pot să mărturisească că au văzut lumina şi au auzit vocea? Am ajuns apoi la subiectul despre botez. Aici scrie cu adevărat că după ce Anania a pus mâinile peste Saul sau Pavel… Eu am întrebat: peste care preot şi-a pus mâinile un om al lui Dumnezeu, peste care predicator s-au pus mâinile cu cuvintele „capătă-ţi vederea, frate Saul!”? Apoi, la sfârşit am întrebat: care dintre ei poate mărturisi aşa cum e scris aici că de pe ochi i-au căzut ca nişte solzi? Am spus: unde sunt conducătorii spirituali din timpul nostru de pe ochii cărora să fi căzut ca nişte solzi, care au auzit vocea, care au văzut lumina? La sfârşit, am mai întrebat: care dintre toţi preoţii poate să mărturisească ceea ce s-a întâmplat şi cu Saul sau Pavel? El şi-a căpătat vederea, s-a sculat şi s-a lăsat botezat. Eu am întrebat: cine s-a ridicat, ce preot s-a ridicat, după ce a trăit întoarcerea, despre care predică? Şi cine s-a lăsat botezat? Noi trebuie să aducem aceste lucruri la punct, noi nu-i putem lăsa pe oameni să umble în continuare pe căile proprii, noi avem datoria sfântă să spunem cum este scris; aşa a fost trăit la început, aşa arată calea lui Dumnezeu pentru credincioşi. Şi dorim să vedem ce va face Dumnezeu prin har.

Să facem un rezumat al celor spuse astăzi. Este vorba de a rămâne în Cuvânt, să nu răstălmăcim nimic, să nu aducem la suprafaţă nicio învăţătură care să aducă dezbinare în Trupul DOMNULUI, ci să lăsăm totul în seama lui Dumnezeu. Dar asta în credinţa adevărată, şi anume că noi suntem înaintea lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, DOMNUL nostru, ceea ce mărturiseşte Sfânta Scriptură. Noi am venit la credinţă, am primit Cuvântul, credem că trăim în apropierea revenirii lui Isus Hristos. Fraţi şi surori, lăsaţi-mă să vă spun azi că pretutindeni sunt cu adevărat programe proprii, multă activitate religioasă, ca niciodată înainte.

Ce mă supără cel mai mult - o pot spune aici – e că în toate marile adunările carismatice, cu adevărat oamenii sunt chemaţi în faţă ca să primească plinătatea Duhului, să primească botezul cu Duhul Sfânt… Şi ştiţi cum se întâmplă? În faţă, oamenii se aliniază, iar în spatele lor stau unii care să îi prindă, apoi se porunceşte, şi, deodată, ei cad unul după celălalt, pe spate. Şi cel care îi prinde, îi pune atent, acolo, pe podea. Iar carismaticul spune în engleză: „you are slain under the power of the Holy Spirit” [eşti „lovit” de puterea Duhului Sfânt].

Şi acum vă spun motivul pentru care am zis aceasta. Conform Matei 25, fecioarele înţelepte nu le trimit pe cele neînţelepte la Isus, care botează cu Duhul Sfânt şi cu foc, despre care Ioan a spus: „eu vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc”. Cele înţelepte care au trăit aceasta cu DOMNUL Însuşi şi-au dat seama că acestea, cele neînţelepte… Ele le trimit înapoi la vânzătorii spirituali, care au avut crezut că pot împărţi plinătatea Duhului. Întreb astăzi: poate un om botezat cu Duhul Sfânt să mijlocească botezul cu Duhul Sfânt unui alt botezat cu Duhul Sfânt? Nu se poate. Numai Isus Hristos botează cu Duh şi cu foc. Fecioarele înţelepte le trimit pe cele neînţelepte la vânzători, la cei ce vând, pentru că neînţeleptele credeau că aceia sunt oamenii care le pot mijloci plinătatea Duhului.

Fraţi şi surori, ne doare când vedem înşelăciune. Toţi cred ce le place, toţi fac ce le place, fie bărbaţi, fie femei, toţi rămân cum sunt, au multă ramba-ţamba. Ei numesc aceasta „viaţă”. Dar lucrarea Duhului Sfânt arată cu totul altfel. Duhul Sfânt ne dăruieşte viaţă nouă. Eu sunt convins că niciunul care face parte din Biserica Mireasă nu se va duce la negustori. Nu cred asta. Eu cred că noi am înţeles că ne întoarcem la Isus Hristos. Deci, nu un om special, nu cineva, ci Isus Hristos botează cu Duh şi cu foc. El este acelaşi ieri, azi şi în veci!

Apoi vine punctul culminant: când cele neînţelepte mergeau la negustori ca să cumpere untdelemn, a venit Mirele. Şi cele care erau gata, au intrat înăuntru. Eu sper că noi am înţeles această mare lecţie.

În încheiere, haideţi să credem împreună şi să aşteptăm. DOMNUL va da o revărsare a Duhului Sfânt prin har. O înviorare nouă prin Duhul Său. Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu se va întâmpla, zice DOMNUL! Acest text este scris în Zaharia 4, unde scrie despre sfeşnicul de aur şi unde este scris despre piatra de încheiere, nu despre temelie, ci despre piatra de încheiere. Iar la aşezarea pietrei de încheiere se va cânta: „Îndurare, îndurare cu ea!”. Noi trăim la sfârşitul timpului de har. DOMNUL ne conduce în Cuvântul Său şi în voia Sa. El ne deschide ochii pentru evenimentele actuale, pentru împlinirea profeţiilor biblice, pentru înşelăciunea religioasă care are loc peste tot acum, şi ne desparte şi ne sfinţeşte în Cuvântul adevărului ca noi să putem trăi pregătirea noastră în ascultare de credinţă prin har. Fie ca DOMNUL Dumnezeu să binecuvânteze în toată lumea pe toţi cei care ascultă Cuvântul Său, şi toţi cei ce cred vor intra în posesia lucrurilor pe care Dumnezeu ni le-a dat prin Isus Hristos, prin har. A LUI să fie lauda, cinstea în veci! Amin! Haideţi să ne ridicăm şi să-I mulţumim DOMNULUI împreună!  […]

Înainte de a ne ruga împreună şi de a cânta „numai să crezi”, daţi-mi voie să întreb dacă sunt aici unii care vor să îşi dedice viaţa lor DOMNULUI, care vor să aibă parte atunci când DOMNUL îi va chema pe ai Săi. CINE aude chemarea Lui acum, o va auzi şi atunci, când trâmbiţa va suna când vocea arhanghelului se va auzi, şi DOMNUL se întoarce pentru a-i lua Acasă pe ai Săi. Sunt din aceştia în mijlocul nostru? Simţiţi-vă liberi să veniţi la DOMNUL. Să nu încheiem nicio adunare fără a face chemarea DOMNULUI. Şi azi El mai cheamă şi spune „veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre”. Este cineva aici care încă nu a găsit această odihnă în Dumnezeu prin Isus Hristos, DOMNUL nostru, care încă nu a trăit personal harul lui Dumnezeu ? Se poate întâmpla acum. Cine va chema Numele DOMNULUI va fi mântuit!

În timp ce ţinem capul aplecat, ochii închişi, inimile deschise, daţi-mi voie să întreb: pentru câţi ne putem ruga în seara asta? Sunt câţiva aici. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Peste tot se ridică mâini. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Credeţi, credeţi în DOMNUL Isus Hristos, pentru că mântuirea este legată de aceasta! Să cântăm „Numai să crezi”. Înainte de a ne ruga, lăsaţi-mă să întreb dacă sunt unii aici care vor să primească vindecarea lor prin credinţă, acum. Cine are nevoie de vindecare? Dumnezeu să vă binecuvânteze! Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci! Eu am văzut-o, am trăit-o. Sunt un martor ocular la ceea ce a făcut Dumnezeu. Să ne rugăm împreună, să credem împreună şi să Îl trăim pe Dumnezeu împreună!

Tată ceresc, Îţi mulţumim din toată inima pentru Cuvântul Tău scump şi sfânt, Îţi mulţumim că ne-ai înfiat în Isus Hristos, Fiul Tău născut, ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Noi avem dreptul de întâi născuţi, avem dreptul divin la toate promisiunile şi ne rugăm pentru salvare, mântuire, eliberare, vindecare. Fii Tu prezent, DOAMNE, şi confirmă Cuvântul Tău! Noi credem cum spune Scriptura şi Te rog fă să se descopere că Tu eşti prezent, că Tu ai o Biserică pe ai chemat-o afară, în care îţi confirmi Cuvântul şi semne şi minuni au loc. Iubitule DOMN, noi Îţi mulţumim pentru puterea Sângelui Tău, a Cuvântului Tău şi a Duhului Tău! Tu să ai calea Ta cu noi toţi! Tu trăieşti, Tu ai înviat, şi Îţi mulţumim pentru asta. DOAMNE scump, Îţi mulţumesc că ne-ai răspuns. Binecuvântează! Aleluia!

Credeţi cum spune Scriptura că în rănile Lui aţi fost vindecaţi. Avem împăcarea, avem răscumpărarea, avem iertarea, am primit-o! Dumnezeu era în Hristos şi a împăcat lumea cu Sine. Ne-a iertat toate fărădelegile. Prin sângele Mielului suntem împăcaţi. Aleluia! Slăviţi puterea sângelui, Cuvântului şi Duhului! DOAMNE scump, binecuvântează poporul Tău, Biserica Ta, ceata Ta răscumpărată prin sânge! Botează cu Duh şi cu foc, coboară şi îmbracă-Ţi Biserica cu puterea de Sus. Isus Hristos, DOMNUL şi Mântuitorul nostru, Tu şi astăzi botezi cu Duh şi cu foc. Laudă, cinste şi slavă să-Ţi fie aduse Ţie! Aleluia!