Wolna Misja Ludowa

Jezus Chrystus wczoraj, dzisiaj, ten sam i na wieki.Heb.13.8

Język:

SCRISOARE CIRCULARA - februarie 1972 / Ewald Frank




„Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.“ (Evrei 13:8) 

Îi salut din inimă pe toţi cititorii acestei scrisori, cu cuvântul din Zaharia 8:9: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întăriţi-vă mâinile, cei ce auziţi astăzi aceste cuvinte din gura proorocilor, care au vorbit în ziua când s-a pus temelia Casei Domnului oştirilor, când s-a început să se zidească Templul!”

În vremea când poporul Israel a revenit din robia babiloniană, Domnul avea printre ei pe slujitorii şi proorocii Lui. Ei aduceau la cunoştinţa celor ce s-au întors făgăduinţele pentru timpul în care trăiau. Noi avem aici o trimitere profetică înspre timpul nostru, căci şi noi am ieşit din robia organizaţiilor şi ne putem bucura de minunata libertate a copiilor lui Dumnezeu. Nici unul nu mai stăpâneşte asupra altuia, ci Domnul Dumnezeu stăpâneşte asupra noastră, a tuturor. Prin propovăduirea făgăduinţelor divine ale cuvântului profetic, adevăraţii copii ai lui Dumnezeu au prins din nou curaj.

Despre Domnul Isus este spus: „…căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.” (Marcu 1:22) El învăţa cu autoritate divină. Aceeaşi autoritate divină se găseşte în învăţătura apostolilor şi a proorocilor. În Fapte 13, vedem puterea lui Dumnezeu manifestându-se la Pavel prin autoritatea Duhului. În versetul 12, este spus: „Atunci dregătorul, când a văzut ce se întâmplase a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.” 

Noi trăim într-un timp când se pune nu numai piatra de temelie a casei lui Dumnezeu, cum o zice Pavel în 1 Corinteni 3:10, ci va fi pusă şi Piatra de Încheiere. Aici se va arăta dacă am zidit sau nu pe temelia pusă la începutul creştinismului. Cel care vrea ca lucrarea lui să reziste încercării prin foc, acela se lasă sfătuit şi zideşte conform Cuvântului scump al lui Dumnezeu, care a fost cu adevărat curăţat. Credinţa celui care se supune încercării prin foc a Duhului Sfânt şi care rezistă, va fi găsită mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc (1 Petru 1:7).

În legătură cu aceasta găsim acest minunat cuvânt din Zaharia 4:7: „…El va pune piatra cea mai însemnată în vârful Templului, în mijlocul strigătelor de: „Îndurare, îndurare cu ea!”


Domnul Isus Hristos este Piatra de temelie

Domnul Isus este Piatra din capul unghiului clădirii şi Piatra de încheiere. El este Primul şi Ultimul, Alfa şi Omega. Ca Piatră de încheiere adevăratul său loc trebuie să se manifeste în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Domnului. Pavel scrie în 1 Timotei 3.15: „…casa lui Dumnezeu care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului. „

Petru ne îndeamnă şi el să fim pietre vii pentru a zidi o casă duhovnicească, în care Isus este Piatra din capul unghiului clădirii şi Piatra de încheiere. În afara Lui nu este mântuire. Noi Ii spunem plini de nădejde: „Binecuvântat fie cel ce vine în Numele Domnului.” El este Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei. 

La începutul Bisericii nou testamentare, sub acţiunea puternică a Duhului Sfânt, Isus Hristos a fost aşezat ca Piatră din capului unghiului clădirii. Cărturarii erau cei care zideau în vremea aceea şi ei au lepădat-o, dar pentru apostoli El era ales şi scump, căci ei au înţeles cuvântul profetic pentru timpul acela şi au văzut împlinirea făgăduinţelor. Ei au primit putere şi curaj prin confirmarea Cuvântului descoperit. Şi în timpul nostru cărturarii au lepădat Piatra de încheiere. Ei seamănă cu nişte oameni care-şi zidesc propria casă, dar care nu vor să se lase zidiţi în Casa lui Dumnezeu ca nişte pietre vii.

Totuşi, adevăraţii copii ai lui Dumnezeu au auzit făgăduinţele pentru timpul acesta şi le-au primit. Ei Îl văd pe Isus Hristos, Domnul înălţat, Capul Bisericii, ca fiind Piatra de încheiere.


Chemarea lui Dumnezeu

Aş vrea să scot în evidenţă faptul că Cuvântul lui Dumnezeu are o valoare veşnică pentru toţi aceia care Îl cred şi Îl acceptă. Nu uitaţi, această chemare vi se adresează vouă, tuturor: „Întăriţi-vă mâinile, cei ce auziţi astăzi aceste cuvinte din gura proorocilor…”.

Dumnezeu nu i-a folosit pe cărturari pentru a-şi propovădui făgăduinţele, dar El i-a luat pe slujitorii Săi apostolii şi proorocii care, sub călăuzirea şi inspirarea Duhului Sfânt, propovăduiau descoperirea divină. Toţi aceia care au crezut-o şi au acceptat-o au prins puteri noi. Ei sunt puternici şi hotărâţi să-L urmeze pe Domnul fără să se lase opriţi de nimeni, căci Cuvântul lui Dumnezeu a devenit pentru ei o descoperire vie şi este ancorat în inima lor.

Domnul Dumnezeu îi spuse lui Iosua aceleaşi cuvinte: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te…”. Iosua auzise din gura lui Moise făgăduinţele din timpul acela. Domnul l-a întărit încă o dată prin aceste cuvinte: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te! Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.”(Iosua 1.9)

Este o minunată încurajare pentru fiecare copil al lui Dumnezeu, căci noi am auzit şi făgăduinţele pentru timpul nostru şi acelaşi Domn ne spune: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te!”

Noi ştim că acest cuvânt este valabil pentru noi astăzi. Nu trebuie să ne speriem, nici să ne descurajăm, căci acelaşi Domn care ne-a dat făgăduinţele este cu noi în tot ce vom face, conform Cuvântului Său. Ţara făgăduită se află în faţa noastră şi cu ajutorul lui Dumnezeu noi vom ajunge la ţintă. Lăudat fie Numele Lui care este deasupra oricărui Nume.


Ce se va întâmpla în 1977?

Mi se pune iarăşi întrebarea despre semnificaţia anului 1977 în cadrul planului de mântuire. Trebuie să recunosc că ar fi mai plăcut pentru mine să răspund la alte întrebări. Nu este vorba să fixăm un an în care trebuie să se întâmple ceva, ci mai degrabă să ne pregătim pentru întoarcerea lui Isus Hristos. Isus a spus odată ucenicilor Săi: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele: pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi- Mi veţi fi martori…”. (Fapte 1.7-8)

Această declaraţie a lui Isus ne arată spre ce să tindem, ce este important, căci nu cunoscând şi fixând un timp vom găsi forţă, ci dimpotrivă, după cum este scris: „…veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi…”. Lucrul de care avem noi nevoie este puterea Duhului Sfânt, îmbrăcarea cu atotputernicia divină.

Este sigur că fratele Branham a atribuit o semnificaţie deosebită anului 1977, dar trebuie să-l plasăm în contextul bun. Înainte de a răspunde mai detaliat la această întrebare, mă simt condus de Duhul Sfânt să insist asupra cuvintelor din Fapte 1.4-11. Îl rog pe fiecare să ia foarte în serios aceste cuvinte ale lui Isus înaintea înălţării Sale. După învierea Sa, Isus s-a arătat viu ucenicilor şi le-a dat ultimele instrucţiuni. La vers.l 4: „Pe când se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui…”. Nu era un sfat, ci era o poruncă, căci este scris textual: „…Le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim”. Domnul Isus întăreşte şi mai mult această făgăduinţă zicând: „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt”. 

Ucenicii aveau astfel o idee despre plinătatea care avea să vină asupra lor, când vor fi botezaţi cu Duhul Sfânt. Întrebarea lor era: „Doamne, în vremea asta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” În calitate de evrei, ei aveau dreptul să pună această întrebare. Astăzi noi auzim: „Doamne în vremea aceasta va avea loc răpirea?” Acelaşi răspuns al Domnului Isus este valabil şi pentru noi: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele”.

Eu nu ştiu dacă acest gen de răspuns a plăcut ucenicilor, Domnul Isus nu a consimţit să spună nici un cuvânt asupra acestei probleme. Aceasta ne spune multe. Ce am fi crezut noi despre aceasta şi ce am fi reţinut? Care este reacţia noastră astăzi?

Isus a subliniat lucrurile de care aveau nevoie ucenicii. El a trecut peste întrebarea lor şi a revenit la propria Sa temă. Mie mi se pare minunat acest lucru! Isus nu se lasă condus la o temă care I se propune. Nu, El ştie ce este necesar. El confirmă făgăduinţa prin aceste cuvinte: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogori Duhul Sfânt peste voi…”. Acestea sunt ultimele cuvinte pe care le-a spus Isus înainte de înălţare, căci este spus textual: „După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor:” În zilele noastre Isus insistă asupra aceleiaşi făgăduinţe. Dacă L-am întreba: „Când va avea loc răpirea sau când o să aşezi din nou Împărăţia Ta?” Răspunsul Său ar rămâne acelaşi: „Nu este treaba voastră să ştiţi…”. 

Eu sunt convins în faţa lui Dumnezeu că noi, în calitate de ucenici ai Domnului, trebuie să păstrăm în inima noastră, să purtăm şi să urmăm toate Cuvintele lui Isus. Nici unul dintre cei care vor să aibă parte de răpire nu poate scăpa exigenţelor pregătirii. Isus pune incontestabil accentul pe importanţa de a primi făgăduinţa Tatălui, care este puterea Duhului Sfânt. Într-adevăr, numai prin puterea Duhului poate fi finalizată o reînnoire interioară, naşterea din nou, care este o îmbrăcare şi o pregătire.

În Luca 24. 48, 49, Isus insistă asupra acestei promisiuni, zicând: „Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi, făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus”.

Oamenii au teoriile lor, dar Dumnezeu are planurile Lui pe care le pune el însuşi în practică în mijlocul poporului Său. Condiţiile pe care le-a pus Domnul Isus atunci sunt valabile încă şi astăzi. Noi vrem să insistăm acolo unde insistă El şi să facem să iasă în evidenţă, ceea ce a vrut El să scoată în evidenţă. Petru a spus în legătură cu primirea Duhului Sfânt: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2. 39). Fraţi şi surori, este Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să facem auzit strigătul disperării. De aceea trebuie ca rugăciunile să urce până la Dumnezeu căci – fiecare trebuie să o ştie – Dumnezeu este în Cuvântul Său. El este cu făgăduinţele Sale, Noi trebuie să ne amintim cuvintele Lui. El este credincios şi va da mai mult decât tot ce am putea imagina şi cere noi. Putem să-I mulţumim încă de pe acum!


Declaraţiile fratelui Branham legate de anul 1977

Încerc cu ajutorul Lui Dumnezeu să redau ceea ce a spus fratele Branham despre anul 1977. Încă din circulara precedentă făceam observaţia că nu era vorba să fixăm un an anume, ci să ne pregătim pentru revenirea lui Isus Hristos. Pe de altă parte, fratele Branham a aşezat acest an în faţa ochilor noştri. Din 5 până în 11 decembrie 1960 el a predicat despre epistolele adresate celor şapte biserici. Mai târziu, aceste predici au fost redactate de dr. L. Vayle cu colaborarea sa, pentru a publica o carte. Nu-mi rămânea decât să ascult din nou predicile de pe benzile originale despre cele şapte Epoci ale Bisericii. Următoarele trei declaraţii privitoare la tema noastră, se găseau pe benzi.

1. În predica despre Biserica Efes, fratele Branham oferă o imagine de ansamblu şi o clasificare a tuturor epocilor. El zice următoarele: „Epoca Bisericii Laodicea a început în 1906. Eu nu ştiu când se va termina, totuşi prezic că ea se va termina până în 1977. Eu prezic (Nu Domnul mi-a zis-o). O prezic eu din cauza vedeniei pe care mi-a dat-o Domnul acum câţiva ani.:”

2. În predica despre Biserica Tiatira, El spune: „ …atunci m-am uitat din nou şi-am văzut Statele Unite în bucăţi. Nu mai rămânea nimic. Era AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Atunci am prezis şapte lucruri, dintre care s-au împlinit deja cinci. Am spus că mi-a fost arătat ceva ca nişte trunchiuri arzând şi ca nişte stânci care săreau în bucăţi. Statele Unite erau distruse cât puteam să văd cu ochii din locul în care mă aflam. Eu am zis atunci: „Ţinând cont de rapida înaintare a acestor timpuri, aceasta se va împlini între acest an, 1933, şi anul 1977.”

3. În predica despre Biserica Laodicea, el spune: „Noi credem că Epoca Bisericii Laodicea a început în 1906. Eu prezic – gândiţi-vă la aceasta! (Mai ales voi care veţi auzi benzile); eu nu zic că va fi aşa, eu zic doar dinainte că până în 1977 se va sfârşi. A doua venire a lui Hristos şi răpirea pot avea loc în fiecare clipă. Pot să mă înşel asupra unui an, sau a douăzeci, sau a o sută de ani. Eu nu ştiu, eu o prezic doar.”

M-am străduit să ascult cu grijă benzile şi am văzut că declaraţia făcută în cartea despre cele şapte Epoci ale Bisericii, broşura 8, pagina 7, nu a fost formulată în acelaşi fel ca pe benzi. În carte scrie că Împărăţia de 1000 de ani va începe în 1977. Acest citat nu se găseşte textual pe bandă. M-am adresat dr. L. Vayle pentru a lămuri lucrurile şi în răspunsul său din 17.01.1972, el scrie: Cu toate că eu sunt cel care a ales cuvintele, n-am avut decât gândul de a exprima ceea ce a venit de la el (prin „el”, voia să spună fratele Branham).”

Din cele trei citate pe care le-a făcut fratele Branham despre anul 1977, rezultă doar că această Epocă a Bisericii se va termina în acel moment şi că Statele Unite vor fi distruse. Totuşi, aceasta nu înseamnă că în acel timp va începe Împărăţia de 1000 de ani.

Pe baza faptului că fratele Branham a scos adesea în evidenţă anul 1977, noi tragem concluzia că va fi un an de o mare importanţă. Dar în ceea ce priveşte reîntoarcerea lui Isus Hristos, noi credem conform Scripturilor care zic că a doua venire a lui Hristos şi răpirea pot avea loc în orice clipă. Eu sper că prin această scurtă expunere toţi cititorii au fost ajutaţi în înţelegerea acestui subiect.


Poziţia corectă

Revenirea lui Isus Hristos aparţine învăţăturii de bază a Sfintelor Scripturi, de aceea credem în ea. Noi suntem foarte recunoscători Domnului pentru descoperirea Cuvântului Său şi pentru îndeplinirea făgăduinţelor Sale. Din cauza semnelor pe care ni le-a dat Isus Hristos însuşi, noi recunoaştem din semnele timpului că noi ne găsim foarte aproape de reîntoarcerea lui Hristos. În pilda smochinului, prin care este simbolizat poporul Israel, care trebuie să fie adunat şi să devină o naţiune, citim acest cuvânt: „Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta (în limba franceză: „generaţia aceasta”) până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” (Matei 24.34; Marcu 13.30; Luca 21.32)

Noi trăim fără îndoială în generaţia despre care vorbea Domnul Isus. Smochinul este în floare şi credincioşii îşi ridică capetele, căci ei ştiu că eliberarea lor se apropie. Poziţia corectă pentru un copil al lui Dumnezeu din timpul nostru este ca el să fie zilnic gata să-l întâlnească pe Domnul. În Matei 25. 1, Domnul Isus dă o indicaţie clară prin aceste cuvinte: „Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.”

Astfel adevăraţii credincioşi nu vor fi pe deplin surprinşi. Ei aud chemarea, se trezesc şi îşi pregătesc lămpile, îşi umplu vasele cu untdelemn şi merg în întâmpinarea mirelui. Un lucru minunat este spus: „…cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă…”. (Matei 25:10b).

Pentru ca Scriptura să se împlinească, trebuie să fie printre credincioşi şi din aceia care zic: „Domnul meu întârzie să vină”. Aceştia sunt oamenii care vorbesc şi ei despre revenirea lui Hristos, dar care n-au înţeles totuşi că el este foarte aproape. Noi ar trebui să ne reamintim unii altora acest cuvânt pe care Pavel îl spunea în timpul lui deja, credincioşilor: „MARANATHA!!!”, ceea ce înseamnă: „DOMNUL VINE!!” Vedeţi MIRELE VINE, PREGĂTIŢI-VĂ ŞI IEŞIŢI-I ÎN ÎNTÂMPINARE!!! AMIN!!

„DA, VINO DOAMNE ISUSE!!” Amin.


Din însărcinarea lui Dumnezeu,

Fr. Frank