O privire în trecut, prezent şi viitor

„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13.8)

SCRISOARE CIRCULARĂ decembrie 2005

O privire în trecut, prezent şi viitor

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos, dragi prieteni, vă salut din inimă cu textul din Faptele Apostolilor 20.26-27: „De aceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu” şi cu acest citat din Apocalipsa 1.4: „Ioan, către cele şapte Biserici, cari sânt în Asia: har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, cari stau înaintea scaunului Său de domnie”.

Oricine scrie despre planul de mântuire al lui Dumnezeu cu omenirea, trebuie să includă trecutul, prezentul şi viitorul. Ceea ce s-a întâmplat în Împărăţia lui Dumnezeu în trecut, a precedat ceea ce are loc în momentul de faţă, iar aceasta, la rândul ei, precede ceea ce urmează să vină. Copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu, care sunt călăuziţi de către Duhul Sfânt, vor avea întotdeauna parte de tot ceea ce face Dumnezeu în timpul lor. Ei pot aşeza în mod corect lucrurile care s-au întâmplat în trecut, îşi pot găsi locul corect în rânduiala mântuirii în timpul lor şi, fiind ancoraţi puternic în făgăduinţe, ei au şi o înţelegere clară a lucrurilor care se vor petrece în viitor.

De exemplu, cei care l-au primit pe Ioan Botezătorul ca un om trimis de Dumnezeu (Ioan 1.6-7), nu au avut greutăţi în a accepta slujba lui Isus Hristos. Cel care a fost trimis să pregătească calea, avea sarcina să întoarcă inimile credincioşilor Vechiului Testament, la credinţa copiilor din Noul Testament (Luca 1.16-17). Cărturarii şi fariseii au refuzat să fie botezaţi de Ioan, nu s-au supus voii lui Dumnezeu şi astfel au respins planul lui Dumnezeu (Luca 7.30). De aceea, ei nu au avut parte de nimic din ceea ce Dumnezeu a făcut de la întemeierea Bisericii Noului Testament. Ei au rămas în tradiţiile lor religioase pe care le tratau cu mare seriozitate. Ei înşişi nu au intrat în Împărăţia lui Dumnezeu, şi chiar au oprit poporul să intre. Aşa s-a întâmplat mereu în trecut cu preoţimea şi cu cei care credeau că se află în voia lui Dumnezeu, ori de câte ori Dumnezeu a lucrat ceva pe pământ. La fel este şi acum şi la fel va fi până la sfârşit. Datorită faptului că nu au recunoscut ziua cercetării lui Dumnezeu, ei au fost respinşi, şi Domnul Însuşi a pronunţat judecata asupra lor (Luca 19.41-44).