Scrisoare circulară – ediţia 2001

“Cuvântul Domnului rămâne în veac” (1Petru 1:25)

“Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci” (Evrei 13:8)

Tuturor celor dragi şi preaiubiţi, aleşi de Dumnezeu în Hristos şi împrăştiaţi pe toată faţa pământului: vă salut în cel mai sfânt şi mai scump Nume, cel al Domnului nostru Isus Hristos. Cea mai importantă sarcină pe care o avem în acest timp este pregătirea noastră în vederea revenirii Lui şi a ridicării noastre în slavă, căci aşa este scris în Matei 25:10 şi Apocalipsa 19:7: “…cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă…Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit.”

Două texte din Scriptură ne vor sluji ca ghid în toată această scrisoare. “V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr” (1Ioan 2:21) şi “Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii” (1Ioan 4:6).  Ca în fiecare predică şi în toate broşurile şi cărţile noastre, la fel şi în această scrisoare circulară vom lăsa Cuvântul lui Dumnezeu să locuiască din belşug în noi. Două lucruri sunt menţionate de la început: Cuvântul care a venit din gura Celui Atotputernic şi tâlcuirea strecurată de şarpe. Cuvântul este Duh şi Viaţă, tâlcuirea este o otravă mortală.

Cei care cred aşa cum spune Scriptura (Ioan 7:38) şi rămân în Adevărul care vine din Cuvânt (Ioan 15) sunt adevăraţii copii ai lui Dumnezeu. Cei ce merg după tâlcuiri sunt o sămânţă amestecată. Înţelegerea corectă a Scripturilor şi tâlcuirile au însoţit omenirea în general de-a lungul timpului, dar şi pe Israel şi biserica.

Cuvântul este sămânţa (Luca 8:11). Acest lucru nu va fi niciodată accentuat prea mult. Atunci când sămânţa Cuvântului vine la viaţă, ea se manifestă în copiii Împărăţiei (Matei 13:38a), iar neghina sunt copiii celui rău (Matei 13:38b). Doi semănători seamănă două feluri de seminţe, care cresc în acelaşi ogor. La seceriş, grâul va fi luat în hambarul ceresc iar neghina, care a crescut cu aceeaşi ploaie şi s-a copt sub acelaşi soare, va fi arsă în foc (Matei 13:30).

Avertizarea de a nu explica şi de a nu tâlcui ceea ce a spus Dumnezeu trebuie luată foarte serios. La început a fost Cuvântul, iar tâlcuirea a urmat după aceea. Apostolul Ioan îşi începe epistola cu cuvintele: “Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieţii – pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care a fost arătată” (1Ioan 1:1,2).

Noul Testament a început cu împlinirea unor proorocii din Vechiul Testament. În cele patru Evanghelii găsim scris despre viaţa Mântuitorului, de la naştere până la înălţarea Sa la cer. Dumnezeu a făgăduit să facă un nou legământ, să ne dea o inimă nouă, un duh nou şi o viaţă nouă. În Noul Testament toate făgăduinţele s-au împlinit. Ioan Botezătorul a fost un prooroc făgăduit conform Isaia 40:3 şi Maleahi 3:1. Când a venit vremea împlinirii făgăduinţei, Dumnezeu a vegheat asupra Cuvântului Său şi a trimis pe îngerul Gavril la Zaharia ca să-i anunţe naşterea celui ce va merge înaintea lui Mesia, “ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El” (Luca 1:15-17).

În Matei 3:1,2 şi 11:7-14, Domnul nostru a confirmat împlinirea proorociei în slujba lui Ioan Botezătorul, slujbă de pregătire a căii Lui. În Marcu 1:1-3, găsim două texte din Vechiul Testament plasate chiar la începutul Evangheliei respective. Acest lucru este confirmat şi în Luca 1:67-80. În Ioan 1, omul trimis de Dumnezeu a fost întrebat: “Tu cine eşti?” El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul. Şi ei l-au întrebat: “Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: “Nu sunt!” “Eşti proorocul?” Şi el a răspuns: “Nu!” …”Ce zici tu despre tine însuţi?” “Eu”, a zis el, “sunt glasul celui ce strigă în pustie: “Neteziţi calea Domnului”, cum a zis proorocul Isaia” (Ioan 1:19-23).

Prin călăuzirea Duhului Sfânt, scriitorii celor patru Evanghelii au pus accentul pe împlinirea tuturor proorociilor din Vechiul Testament. Luca vorbeşte de la început despre “lucrurile care s-au petrecut printre noi, după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început şi au ajuns slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale prea alesului Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul (în versiunea King James în limba engleză “după ce am primit o înţelegere desăvârşită”) asupra acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai” (Luca 1:1-4).      

Oamenii lui Dumnezeu de la început au fost, aşa cum a scris şi apostolul Ioan în epistola sa, martori oculari care au putut depune mărturie despre ceea ce au văzut, au auzit şi au trăit. Ei nu au fost doar nişte reporteri, ci ei erau slujitori ai Cuvântului, primind de la Dumnezeu o înţelegere desăvârşită a lucrurilor care se petreceau conform Scripturii înainte de a ni le împărtăşi nouă.

Apostolul Petru a fost unul din martorii principali la prima venire a Mântuitorului, dar el a vorbit şi despre revenirea Lui: “În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui… Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos … Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2Petru 1:16-21).

La vremea împlinirii, Cuvântul descoperit străluceşte ca un far în întunericul religios. Apostolul Ioan îl menţionează pe mesager, pe ante-mergător, dar Îl face pe Hristos, Cuvântul descoperit, centrul şi subiectul învăţăturii sale. Un adevărat slujitor al lui Dumnezeu predică Cuvântul, dar Hristos este Cuvântul. Un om cu adevărat trimis de Dumnezeu poate arăta calea, dar Hristos este calea. Un apostol poate să prezinte lumina, dar Hristos este lumina. Predicatorii pot vorbi despre înviere, dar Hristos este învierea şi viaţa. Dumnezeu face toate lucrurile conform Cuvântului Său în care sunt exprimate căile şi voia Sa. Orice om trimis de Dumnezeu cu o slujbă din partea Sa, va primi mai întâi o înţelegere desăvârşită a Cuvântului desăvârşit şi Îl va aşeza într-o rânduială desăvârşită, conform planului de mântuire desăvârşit al lui Dumnezeu. De la Matei 1, putem merge pe urmele lăsate care arată toate proorociile care s-au împlinit. Aceasta este partea divină, cea care convinge, a Noului Testament în care 109 proorocii sunt arătate în împlinirea lor. Când Mântuitorul Hristos s-a născut, noi găsim scris în Matei 1:22: “Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul...(Isaia 7:14)” La fel şi unde este scris: “În Betleemul din Iudea, i-au răspuns, căci iată ce este scris prin proorocul…” (Matei 2:5, Mica 5:1). La fel, despre călătoria în Egipt: “Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin proorocul care zice: “Am chemat pe Fiul Meu din Egipt” (Matei 2:15, Osea 11:1) şi despre uciderea pruncilor: “Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia care zice…” (Matei 2:17, Ieremia 31:15). Şi când s-a mutat la Nazaret, “A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum…ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia care zice…” (Matei 4:13-14,  Isaia 9:1-2).

În Luca 4, Domnul nostru a citit din proorocul Isaia şi apoi a spus: “Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din  Scriptură” (Luca 4:21, Isaia 61:1,2). De la cele dintâi clipe, chiar şi până la cele din urmă, Scriptura s-a împlinit în viaţa Lui. În Ioan 19, pe drumul Lui spre Golgota, putem citi de câteva ori: “…ca să se împlinească Scriptura…” (v.24, Ps.22:16-18).

“După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: “Mi-e sete.” (v.28-30, Ps.69:21).

“Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: “Nici unul din oasele Lui nu va fi zdrobit” (v.36, Ps.34:20).

“Şi în altă parte, Scriptura mai zice: “Vor vedea pe cine au străpuns” (v.37, Zaharia 12:10). În ultimele 24 de ore ale vieţii sale, s-au împlinit cu exactitate 24 de texte din Vechiul Testament.