Preaiubiţi fraţi şi surori în Hristos, vă vorbesc din Centrul Internaţional de Misiune din Krefeld, Germania. Avem în urmă un sfârşit de săptămână deosebit. Au venit oameni de pretutindeni din Europa. S-a estimat că fraţii şi surorile noastre au venit din 23 de ţări ca să fie cu noi cu această ocazie deosebită în care ne-am amintit că în urmă cu 40 de ani, în 1974, am dedicat acest loc lui Dumnezeu şi, de atunci, s-au întâmplat multe lucruri şi Dumnezeu a binecuvântat într-un mod extraordinar.

Aş dori să citesc doar două versete. Unul, Romani 4:3: „Căci ce zice Scriptura? «Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire»”. Pe cine credeţi voi? Pe cine cred eu? Ce credeţi voi? Ce cred eu? Credem noi făgăduinţele originale ale lui Dumnezeu? Acest cuvânt vi se adresează vouă şi mie, astăzi?

Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. Aleluiah! Binecuvântat să fie Numele Domnului, Dumnezeului nostru, în veci de veci. Tot ce a avut Dumnezeu de spus, trebuie să o găsiţi în Scriptură. Dacă nu există o făgăduinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, nu poate exista o împlinire.

Trebuie să urmărim două lucruri: un lucru este să cunoaştem făgăduinţele făcute de Dumnezeu, să credem aceste făgăduinţe şi să avem parte de ceea ce face Dumnezeu chiar acum. Celălalt lucru este următorul: dacă Domnul cheamă pe cineva la slujbă şi dă o însărcinare divină, El de asemenea spune respectivului ce trebuie să facă. Când l-a chemat pe Moise, El i-a spus cu exactitate: „Îţi sunt date două semne …” şi făgăduinţa dată de Domnul Dumnezeu lui Avraam în Geneza 15 a fost împlinită. Dar odată cu însărcinarea divină primită de Moise, lui i s-a spus ce se va întâmpla în slujba lui.

În acelaşi fel… Trebuie să zâmbesc… datorită unei bucurii profunde din sufletul meu.

De fiecare dată când îl ascult pe fratele Branham vorbind despre vizita din 7 mai 1946, când îngerul Domnului a fost trimis la el şi primele cuvinte spuse de acesta au fost: „Nu te teme. Eu sunt trimis din prezenţa Dumnezeului Atotputernic ca să-ţi dau însărcinarea”. Apoi îngerul i-a explicat în detaliu şi a spus: „Aşa cum lui Moise i s-au dat două semne, ţie îţi sunt date două semne”. 

Eu amintesc aceste lucruri doar ca voi să ştiţi că fiecare om al lui Dumnezeu a cărui slujbă este parte din planul mântuirii, va primi porunci divine, care trebuie păzite şi împlinite în slujba lui.

Preaiubiţilor, am spus-o de multe ori: Dumnezeu mi-a dat mult har. Şi nu cred că sunt mulţi care pot spune ce pot să spun eu în Numele Domnului: L-am cunoscut pe Domnul şi Mântuitorul meu din 1948, am fost botezat cu Duhul Sfânt în 1949, am intrat în slujbă şi predic în mod regulat din 1952. Apoi, după chemarea din aprilie 1962, am împărtăşit Cuvântul lui Dumnezeu naţiunilor europene. 

Apoi în 1964 am călătorit în India – a fost prima mea călătorie misionară. Şi de ce? Pentru că în decembrie 1962, fratele Branham mi-a dat numele şi adresa fratelui care venise din India şi fusese botezat de către fratele Branham în Tabernacolul Branham şi a spus: „Dacă vreodată plănuieşti să mergi în India, aceasta este persoana cu care ar trebui să iei legătura”. 

Acelaşi William Branham mi-a spus: „Ai putea să vorbeşti în locul meu în Los Angeles, la întâlnirea Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline, organizată de către Demos Shakarian?” Aşa am şi făcut.

Nu intru în detalii, dar prieteni, l-am cunoscut pe fratele Branham personal, din 1955. Între 12 şi 19 august, am fost în adunările lui şi am ascultat ce s-a predicat şi, de asemenea, am fost martor cum Domnul a confirmat Cuvântul în această slujbă foarte, foarte deosebită.

Dar după aceea, cum spuneam, în 1962, m-a chemat Domnul cu un glas audibil, pătrunzător, spunând: „Robul Meu, timpul tău pentru acest oraş se va încheia în curând. Te voi trimite în alte oraşe să predici Cuvântul Meu”. Aceste cuvinte sunt la fel de adevărate precum fiecare cuvânt din Biblie. Şi Domnul a continuat să vorbească spunând: „Robul Meu, vine o mare foamete… atunci tu vei sta în mijlocul poporului să dai hrana”. Aceste cuvinte sunt la fel de adevărate precum fiecare cuvânt din Biblie. În final Domnul a spus: „Robul Meu, nu înfiinţa biserici locale şi nu publica o carte de cântări, căci aceasta este semnul unei denominaţii”. Aceste cuvinte sunt la fel de adevărate precum fiecare cuvânt din Biblie. 

Deci, preaiubiţi fraţi şi surori, primind o însărcinare directă, eu sunt răspunzător înaintea Dumnezeului Atotputernic să împărtăşesc adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu. Nu tâlcuiri, ci cuvintele care au ieşit din gura Domnului nostru.

Iar pe 3 decembrie 1962, când fratele Branham a spus: „Frate Frank, tu ai înţeles greşit, ai crezut că va fi nevoie de hrană firească…” şi mi-a explicat că „Dumnezeu va trimite foametea după auzirea cuvintelor Sale, iar hrana pe care trebuie s-o depozitezi tu este Cuvântul lui Dumnezeu făgăduit pentru acest timp şi se află în predicile înregistrate pe benzi”. Acest lucru este adevărat precum fiecare cuvânt din Biblie. 

Şi în final a spus: „Frate Frank, aşteaptă cu distribuirea hranei până primeşti restul acesteia”.  Acest lucru este adevărat precum fiecare cuvânt din Biblie. Nu pot să intru în detalii, dar de când a fost luat fratele Branham să fie cu Domnul, fratele Frank a fost acela care a dus mesajul din ţară în ţară, de pe un continent pe altul şi deja până în 1979 vizitasem 85 de ţări şi întotdeauna i-am pus pe toţi fraţii în legătură cu Jeffersonville ca să primească predicile fratelui Branham. Nu pot intra în detalii, doar amintesc aceste lucruri – totul a mers bine până în 1979. Atunci s-a furişat vrăşmaşul aşa cum a făcut el şi în grădina Edenului şi a înşelat-o pe Eva şi ea a intrat sub o inspiraţie greşită. Au fost exprimate profeţii care nu erau de la Dumnezeu. Nu pot intra în detalii, dar de atunci există două seminţe diferite, aşa cum au fost în Eva, în grădina Edenului. Una, sămânţa originală – Abel – şi una – sămânţa rea – Cain. 

Preaiubiţi fraţi şi surori, din 1980 toţi a trebuit să se decidă dacă vor crede Cuvântul lui Dumnezeu făgăduit, care include făgăduinţa dată de Dumnezeu în cartea profetului Maleahi, despre trimiterea unui profet, de asemenea cum a spus însuşi profetul: „Dumnezeu va trimite foamete după auzirea cuvintelor Sale” şi apoi: „Depozitaţi hrana. Aşteaptă până primeşti şi restul hranei” şi apoi va veni timpul distribuirii hranei. Iar acesta este Matei 24:45-47. Domnul Dumnezeu  Însuşi mi-a spus aceasta.

O spun în Numele Domnului. În Edmonton, aşa cum voi auziţi glasul meu: „Robul Meu, Eu te-am rânduit conform Matei 24:45–47 să distribui hrana care a fost depozitată”... Aceste cuvinte sunt la fel de adevărate precum fiecare cuvânt din Biblie. Acum avem două grupuri: unul primeşte cuvintele originale ale Dumnezeului Atotputernic, iar celălalt crede orice interpretare existentă. Care este poziţia voastră? Sunt multe lucruri pe care ar trebui să le spun şi va trebui să le spun în viitor, în puţinul timp pe care Domnul ni-l va acorda. 

Dacă nu credeţi fiecare făgăduinţă, dacă daţi din cap în ceea ce priveşte Matei 24:45–47 şi mergeţi pe calea voastră, vă rog să înţelegeţi că treceţi pe lângă ceea ce face Dumnezeu acum. De aceea, nu vorbim despre noi înşine – însă datorită însărcinării divine trebuie să spun aceste lucruri. Vă rog, credeţi fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu în forma sa originală şi respingeţi orice interpretare, pentru că pecetluirea cu Duhul Sfânt nu va avea niciodată loc asupra unei erori. Pecetluirea Duhului Sfânt va avea loc numai asupra seminţei autentice a lui Dumnezeu, care a primit adevăratul Cuvânt al Dumnezeului Atotputernic. Nu vă aşteptaţi ca Dumnezeu să pecetluiască interpretări sau închipuiri.

Binecuvântările Atotputernicului Dumnezeu să fie peste voi. Vă rog citiţi 2 Corinteni 1:20–22. Binecuvântările Domnului Dumnezeului Atotputernic să fie peste voi, în Numele sfânt al lui Isus. Amin.