Cuvântul de introducere din Ps. 91:1-16: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic, zice despre Domnul: «El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!»

Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua namiaza mare. O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi.

Pentru că zici: «Domnul este locul meu de adăpost!» şi faci din Cel preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. –

«Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea»”.

Doresc să vă spun tuturor un bun venit în Numele scump al Domnului nostru. Noi am citit un Cuvânt puternic şi am ascultat cântări puternice. Fiecare cântare a fost o predică, o invitaţie să ne încredem în Domnul, iar apoi cântările pe care toţi le-am cântat împreună. „Doamne, Tu ai făcut lucruri mari cu noi aici. În praf ne închinăm înaintea Ta”. Apoi cântarea „unde gura, ochii şi urechile trebuie să fie dedicate Domnului. Înainte ca gura să se poată deschide şi să fie folosită, trebuie ca ochii să vadă şi urechile să audă”. Este absolut important de ştiut să auzi şi să crezi ceea ce spune Bisericilor Duhul. Înainte ca să deschidem gura, fie ca Dumnezeu să ne dăruiască har ca să avem ochi unşi şi urechi deschise pe care Domnul le poate binecuvânta. Domnul a spus: „Ferice de ochii voştri, că văd; ferice de urechile voastre, că aud”. Îi aducem mulţumire Domnului din toată inima. Spunem un bun venit şi celor ce sunt în legătură directă.

Am avut un sfârşit de săptămână puternic în România, unde am avut o întâlnire jubiliară. Acum cincizeci de ani, în august 1968 am fost de prima dată în România. De atunci, în această perioadă de cincizeci de ani, am fost în România de exact 30 de ori. Aceasta a fost din nou o adunare care a adus rod pentru veşnicie. Oamenii au venit de peste tot: din Moldova, din Serbia şi ţările învecinate. În auditoriul principal au fost peste 1.500 de persoane, iar în sala alăturată peste trei sute. Dumnezeu a dăruit har şi a binecuvântat peste aşteptări şi înţelegere. Fratele nostru care este responsabil de contactele internaţionale, pentru ca toţi de pe întregul pământ să poată asculta, ne-a comunicat că prin Facebook au fost conectaţi peste 5.000, pe YouTube au fost peste 2.000, pe Livestream au fost 140; în total peste 7.000 de persoane de pe întregul pământ au fost conectaţi, toţi au putut urmări şi asculta vestirea. Locul adunării a fost oraşul Drobeta Turnu Severin, o localitate lângă Dunăre. Pe o parte a Dunării este Serbia, pe partea cealaltă este România. Dumnezeu a dăruit har peste har. Cuvântul Lui sfânt şi scump n-a fost vestit doar în acea localitate, ci pe întregul pământ oamenii au putut asculta. Dacă apoi primeşti un mail din Australia sau din diferite alte ţări şi citeşti: „Noi am putut vedea şi urmări vestirea”, atunci ştiţi ce înseamnă aceasta pentru mine? Când Domnul nostru a spus că Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu va fi vestită ca mărturie tuturor popoarelor atunci noi putem spune că suntem martori oculari ai lucrurilor pe care Domnul le-a prezis şi care se petrec acum în timpul nostru. Domnului Dumnezeului nostru Îi mulţumim pentru aceasta.

M-am gândit la unele lucruri care sunt în legătură cu Israelul şi ceea ce se petrece în prezent. Două lucruri merg în paralel: pe de o parte, are loc chemarea afară a Bisericii nou testamentare din toate popoarele şi limbile, care, ca Mireasă, Îl va întâmpina pe Mire; iar pe de altă parte, are loc adunarea poporului Israel din toate popoarele, limbile şi naţiunile în care au fost împrăştiaţi.

Eu m-am bucurat în mod deosebit de ceea ce a declarat ieri domnul Netanyahu. El s-a referit la declaraţia de la Basel dată în august 1897, la ceea ce a spus Theodor Herzl care a fost fondatorul mişcării sioniste care a spus că iudeii au dreptul la un stat propriu. Iar în 2 noiembrie 1917, Balfour a dat o declaraţie în Londra şi a spus că ceea ce a anunţat Theodor Herzl trebuie să devină realitate. Iar acum o săptămână Netanyahu s-a referit la ambele evenimentele şi a declarat că Israelul aparţine poporului iudeu şi începând de acum există o singură limbă în ţară, iar aceasta este limba evreiască, iar toţi ceilalţi sunt bine veniţi în mijlocul nostru. Acest lucru îl amintesc doar pentru că prorocia biblică se împlineşte în faţa ochilor noştri: „Când vedeţi că smochinul frăgezeşte, atunci voi ştiţi că timpul este aproape”. În Vechiul Testament, în Osea 9:10, Dumnezeu a comparat Israelul cu un smochin în pustie. Noi ne bucurăm împreună cu Israelul, şi ne bucurăm mai mult că în timpul nostru Dumnezeu a trimis un mesager pentru ca atenţia noastră să fie îndreptată înspre ceea ce trebuie să se întâmple acum înaintea revenirii lui Isus Hristos. Eu m-am gândit la o predică a fratelui Branham ţinută în luna august 1955 la care eu personal am luat parte. El a ţinut predica având ca temă principală Cuvântul din prorocul Ioel. Permiteţi-mi să citesc aceste versete pentru ca voi să ştiţi ceea ce vreau să vă spun.

Fratele Branham s-a referit la Ioel 2 de la vers. 23 la 26. În vers. 23 citim că „Domnul Dumnezeu va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară”. Apoi, în vers. 25 citim că Dumnezeu va restitui tot ce a fost înainte. Apoi în vers. 26 putem citi: „Veţi mânca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului Dumnezeului vostru care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!”. Tema principală a fost că Dumnezeu a făgăduit că va restitui, va reaşeza în starea originală tot ceea ce a fost la început în Biserică.

Noi ne gândim la ceea ce a fost la început în Biserică. Cele cinci slujbe și nouă daruri: darul minunilor, darul tămăduirilor, darul credinţei şi Dumnezeu a confirmat Cuvântul care a fost vestit. Noi credem că noi, ca popor al lui Dumnezeu, nu vom rămâne de ocară, pentru că noi Îl credem pe Dumnezeu şi ştim că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. Nu este o teorie, eu pot confirma acest lucru. Pentru că fratele Branham a avut o slujbă asemănătoare cu slujba Domnului de la început: pe loc orbii şi-au căpătat vederea, şchiopii au alergat și ologii au fost vindecaţi. Dumnezeu a confirmat Cuvântul.

Noi aşteptăm şi ştim că Domnul Îşi confirmă Cuvântul şi va aduce totul înapoi în starea reaşezată. Noi putem doar să vestim Cuvântul, dar El confirmă Cuvântul vestit în vieţile noastre, în noi care ne încredem în El din toată inima. Voi ştiţi că ultimul mesaj trebuie să fie ca primul: Evanghelia veşnic valabilă, Isus Hristos, Domnul şi Răscumpărătorul nostru este şi rămâne punctul central al vestirii noastre. Pavel n-a vrut să ştie şi să vestească nimic altceva decât pe Isus Hristos Cel răstignit, cu care şi noi am fost răstigniţi, şi a vrut să trăiască doar cu El. Să scot în evidenţă încă o dată acest lucru: Dumnezeu ne-a binecuvântat ochii şi urechile, ca să putem vedea, auzi, să putem crede şi să ne punem pe deplin de partea lui Dumnezeu. Și aşa cum a scris Pavel în Rom. 4 despre Avraam, el nu s-a lăsat intimidat prin necredinţă. Aici este o afirmaţie puternică şi importantă: necredinţa te rătăceşte, te înnebuneşte. Dar credinţa este lucrul principal. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. El nu s-a uitat la starea lui şi nici la împrejurări, el L-a crezut pe Dumnezeu şi acest lucru i-a fost socotit ca neprihănire şi a văzut făgăduinţa împlinită. Exact aşa este şi cu noi în acest timp. Noi credem din toată inima ceea ce s-a întâmplat în 11 iunie 1933.

Dragii mei fraţi şi surori, chiar înainte am citit în Apoc. 22:20: „Da, Eu vin curând”. Acest lucru a fost spus acum două mii de ani, dar astăzi nu doar că timpul este aproape, ci timpul a sosit ca ceea ce au scris şi vorbit apostolii şi a fost hotărât pentru timpul nostru să se împlinească. Biblia a fost scrisă în aşa fel ca s-o putem citi astăzi ca şi cum ar fi scrisă ieri, este adresată nouă, a fost scrisă pentru noi.

Dacă Petru scrie că noi n-am urmat unor basme meşteşugit alcătuite, atunci noi spunem „Amin”, fiindcă nici noi n-am urmat unor fabule. Dacă Petru scrie că nicio prorocie din Scriptură nu permite o interpretare proprie, atunci noi spunem „Amin” la aceasta, este un absolut. Nicio prorocie din Scriptură nu permite o interpretare proprie. Ceea ce a făgăduit și a spus Dumnezeu noi o vedem în împlinire și știm că ce nu s-a împlinit încă se va împlini așa cum a spus El. Aceasta noi o credem din toată inima. Ultimul mesaj care răsună acum ne aduce prin ascultare şi credinţă într-o relaţie directă cu Dumnezeu. Să credem ceea ce a hotărât Dumnezeu pentru acest timp şi prin ascultare deplină să-L urmăm pe El. Noi credem ceea ce i-a fost spus prorocului: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Hristos aşa mesajul care ţi-a fost încredinţat ţie va premerge cea de-a doua venire a lui Hristos”.

Dragii mei fraţi şi surori, privesc în urmă la cei peste cincizeci de ani care au trecut. Ce am făcut eu în toţi aceşti ani? Mi-am împachetat valiza, mi-am despachetat valiza, m-am dus la aeroport şi din nou acasă, şi am călătorit în toate popoarele, la toate limbile. În anul 1968 călătorisem cu maşina prin întreaga Europă de Est: în Polonia, Cehoslovacia, România, Iugoslavia. Tot timpul eram cu maşina pe drum ca să port Cuvântul Domnului. Dumnezeu a dăruit har ca începând din anul 1967 să avem transmisiuni regulate la Radio Luxemburg, în fiecare duminică dimineaţa la ora 6²⁰ unde am putut trata diferite teme; vocea mea a putut fi auzită la Radio Luxemburg pe unde scurte şi medii şi prin radio au fost făcute toate contactele în Rusia, Polonia, Cehoslovacia, România. Cei din toate ţările est europene care cunoşteau limba germană au putut asculta acele transmisiuni. Îi suntem mulţumitori Domnului că de la început El S-a îngrijit ca ultimul mesaj să nu fie pus sub sfeşnic, ci să fie pus pe sfeşnic şi în felul acesta să fie purtat pe întregul pământ şi toţi din toate popoarele şi toate limbile să poată urmări, asculta, crede şi să trăiască pregătirea lor pentru ziua glorioasă a revenirii lui Isus Hristos.

Dacă în Ioel 2:26 este scris: „şi poporul Meu...!”, este vorba, de poporul Lui. De nimic altceva. Toţi ceilalţi merg pe căile lor proprii, dar noi, ca popor al lui Dumnezeu ne putem încrede în Domnul. În Ioel 2:26b este scris: „şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!”. Gândurile noastre merg acum la Rom. 9:33, merg la Rom. 10. Aici în Rom. 9:32-33 este scris: „..Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere: şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine”. Cine crede în El nu va fi dat de ruşine. Cărturarii şi fariseii au lepădat această Piatră preţioasă care a fost pentru ei o pricină de poticnire. Dar pentru toţi aceia care şi-au pus încrederea în El, a devenit Piatra din capul unghiului. Şi noi suntem pietre vii zidite în clădirea lui Dumnezeu, iar Domnul nostru Isus Hristos este Piatra de temelie. Dumnezeu a arătat şi descris Biserica în multe comparaţii şi exemple. Exact aşa în Rom. 10:10 este scris: „Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire. După cum spune Scriptura: «Oricine crede în El, nu va fi dat de ruşine»”.

Dragii mei fraţi şi surori, noi putem spune sincer şi cinstit că noi nu ne-am vestit pe noi înşine. Noi am vestit pe Domnul ca Răscumpărător, am vestit ceea ce este scris, că „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine”, noi am vestit că prin Sângele noului legământ zapisul a fost rupt şi păcatul ne-a fost iertat. Dumnezeu ne-a dăruit neprihănirea prin credinţa în lucrarea de răscumpărare isprăvită de pe crucea Golgotei. Noi suntem urmaşii direcţi ai Domnului nostru. Acest lucru l-am amintit deja la început: nicio cale proprie, nicio voie proprie, ci Tu, Doamne, singur să hotărăşti în viața mea. N-a spus Dumnezeu prin prorocul Isaia: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele”? Dar noi, prin ascultare, putem urma ceea ne-a spus Dumnezeu în Cuvântul Său, ne încredem în Domnul şi ştim că credinţa şi ascultarea ne călăuzesc la ţintă, iar noi nu vom rămâne de ruşine, nu vom fi dezamăgiţi.

Scumpii mei fraţi şi surori, eu doresc ca voi s-o puteţi crede o dată pentru totdeauna: noi nu vorbim despre noi şi nici nu vorbim pentru noi, ci direct prin însărcinarea lui Dumnezeu. Pe cât de sigur prorocii şi apostolii au primit o chemare directă pentru vestirea Cuvântului, pe atât de sigur s-a întâmplat și în timpul nostru: cu aceste urechi am auzit. Pe lângă aceasta citim din 1 Tim. doar ca să ştiţi că aici nu este propovăduită o nouă direcţie de credinţă, ci Cuvântul original, Evanghelia deplină a Domnului nostru Isus Hristos. Pavel a scris în 1 Tim. 1 şi în Numele Domnului permiteţi-mi să citesc vers. 1 şi 2. Pavel a putut spune: „Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu („prin însărcinarea lui Dumnezeu” – lb. germ.), Mântuitorul nostru, şi a Domnului Isus Hristos, Nădejdea noastră...”. Nu prin însărcinarea proprie, nu prin însărcinarea unei biserici, ci pentru că a fost o parte a istoriei mântuirii, o parte a planului de mântuire al lui Dumnezeu din timpul nostru pe care putem s-o trăim personal.

Dumnezeu ne-a uns ochii noştri spirituali pentru că aşa este scris în ultima scrisoare din Apoc. 3, că Domnul ne va unge ochii ca să putem vedea. Noi trăim în ultima epocă a Bisericii şi am primit trecere înaintea lui Dumnezeu ca să putem crede. Fratele Branham a repetat mărturia lui de optsprezece ori; este copleşitor când auzi cu ce autoritate şi siguranţă vorbeşte despre acest eveniment. Mai ales trăirea care era în legătură cu acel vâjâit şi apoi vocea care a răsunat din norul supranatural: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Hristos aşa vei fi trimis tu cu un mesaj care va premerge cea de-a doua venire a lui Hristos”. Şi ce s-a întâmplat? Dumnezeu l-a luat pe mesager, dar mesajul ne-a rămas nouă. Cu adevărat, în Numele Domnului, printr-o însărcinare divină, începând de atunci am vestit acest mesaj. Îi suntem mulţumitori lui Dumnezeu că acum mesajul a ajuns până la marginile pământului. Din 193 de ţări care există pe pământ noi îngrijim regulat 172 de ţări, iar restul ţărilor sunt îngrijite de fraţii din ţările învecinate. Noi putem spune înaintea Feţei lui Dumnezeu că Domnul, prin tehnică, a făcut posibil ca ultimul mesaj să ajungă la toţi aleşii din toate popoarele şi seminţiile. Ultimii ascultă ultimul mesaj, îl cred, aşteaptă revenirea Domnului nostru Isus Hristos şi se pregătesc pentru aceasta.

În primul sfârşit de săptămână din iulie fratele Justin din Johannesburg a fost în Krefeld. El s-a gândit: „O, fratele Frank a dat mărturie că el a fost în Washington şi că acolo el a văzut fotografia cu stâlpul de foc deasupra capului fratelui Branham”. Şi ce a făcut fratele Justin? El s-a dus la Washington şi a ajuns în Sala de Artă unde l-a rugat pe responsabil să-i arate fotografia cu stâlpul de foc deasupra capului fratelui Branham. O doamnă l-a condus până la acel loc unde era sertarul în care era fotografia. Ea a scos fotografia cu stâlpul de foc deasupra capului fratelui Branham şi a pus-o pe masă. Fratele nostru a făcut mai multe fotografii şi a spus: „Am văzut-o personal”. În anul 1968 bărbatul de acolo mi-a spus: „Această fotografie n-are nicio descriere şi într-o bună zi ea va ateriza într-un sertar”.

Scumpii mei fraţi şi surori, ceea ce face Dumnezeu este realitate. Suntem mulţumitori că de la început noi am primit legătura cu Dumnezeu. Noi nu slăvim pe niciun om, ci doar lui Dumnezeu Îi dăm cinstea căci El hotărăşte cine şi ce are de spus, şi când trebuie să fie adus mesajul. În zilele Domnului nostru s-a putut spune că timpul este aproape. De fiecare dată timpul este aproape. Dar ce putem spune noi astăzi? Noi putem spune că timpul a sosit, prorocia biblică se împlineşte în faţa ochilor noştri cu Biserica Mireasă care este chemată afară și cu Israelul. Cât de des a spus Domnul: „Când voi veţi vedea împlinindu-se toate aceste lucruri, ridicaţi-vă capetele”.

Scumpi fraţi şi surori, permiteţi-mi să spun şi acest lucru liber, deschis şi desluşit. Pe cât de sigur Dumnezeu l-a trimis pe mesagerul Lui înaintea revenirii lui Isus Hristos cu însărcinarea absolută de a descoperi Cuvântul original, să pună totul pe sfeşnic, până la deschiderea celor şapte peceţi, ca prin el (prin Cuvântul descoperit) oamenii să fie introduşi în întregul plan de mântuire al Dumnezeului nostru – și acest lucru este realitate – pe atât de sigur are loc chemarea afară, pregătirea noastră, a celor ce trăim acum, credem acum şi avem parte de vestire și tot atât de sigur vom avea parte de împlinirea tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu le-a făgăduit Bisericii pentru acest timp.

Aşa cum am amintit înainte din Ioel 2, Dumnezeu va trimite ploaia timpurie şi târzie, pe care Iacov a amintit-o în Iac. 5:7 în legătură cu revenirea Domnului. Permiteţi ca prin credinţă să înaintăm. Să nu ne neliniştim crezând că durează prea mult. Dumnezeu are îndelungă răbdare – acest lucru l-a scris Petru. Dumnezeu are îndelungă răbdare până când ultimii sunt chemaţi afară. Dacă Domnul nostru ar fi venit acum cincizeci de ani, atunci unde ai fi fost tu, unde aş fi fost eu? Sau dacă ar fi venit acum zece ani. Dumnezeu are îndelungă răbdare cu noi până când ultimul dintre popoare este chemat afară şi numărul este deplin. Apoi Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi ne va lua Acasă. Aceasta n-o spun doar aşa, ci aşa se va şi întâmpla.

Toţi care acum nu dau spaţiu necredinţei şi îndoielii, care nu lasă loc discuţiilor sau altor lucruri inutile, ci pot crede din inimă că acum este timpul când ultimul mesaj, înaintea revenirii lui Isus Hristos, este dat tuturor popoarelor şi limbilor, pe de o parte, pentru mărturie, iar pe de altă parte, pentru chemarea afară şi pregătirea pentru ziua glorioasă a revenirii lui Isus Hristos, cine poate crede din inimă acest lucru poate pleca acasă cu siguranţa că va avea parte de răpire. Nu vă uitaţi la necazurile voastre, nu vă uitaţi la problemele voastre, nu vă uitaţi la ceea ce ne înconjoară pe noi toţi, ci priviţi la Domnul care a dat făgăduinţa. Noi o putem crede şi vom vedea Scriptura împlinindu-se. Niciunul care şi-a pus încrederea în Domnul nu va rămâne de ocară.

Dragii mei fraţi şi surori, voi nu vă puteţi da seama ce înseamnă să auzi cu aceste urechi vocea puternică, străpungătoare, a Domnului. Apoi, în luna aprilie 1966, când mi-am dedicat pe deplin viaţa mea Domnului, prin har, sub lacrimi, şi prin credinţă am făcut un legământ/jurământ înaintea Domnului şi I-am spus: „Doamne, eu voi face ceea ce mi-ai poruncit Tu să fac. Mă voi duce dintr-un oraş într-altul, dintr-o ţară în alta”. Doresc să mai amintesc partea care mi-a fost foarte importantă din acest jurământ: „Eu doresc ca toţi aceia care vor auzi Cuvântul Tău din gura mea şi-l vor crede, ei să aibă parte de răpire”. Aceasta a fost atunci când eu m-am dedicat pe deplin. Voi ştiţi, eu am predicat timp de cincisprezece ani, timp în care şi munceam, câştigându-mi banii mei proprii. Dar după plecarea Acasă a fratelui Branham nu mi-a rămas nimic altceva de făcut, decât să intru pe deplin în slujba Domnului şi să-I stau la dispoziţie. Dar acesta a fost lucrul principal: „Toţi care vor auzi Cuvântul Tău din gura mea şi-l vor crede, ei să aibă parte de revenirea Domnului, de răpire şi să-i văd în slavă”. Aceasta este convingerea mea. De atunci, cu această convingere eu am putut călători și să vestesc Cuvântul la toate popoarele şi limbile.

Apoi a urmat puternica trăire a răpirii din ianuarie 1981. Voi nu vă puteţi da seama ce înseamnă o astfel de trăire: să fii scos din trup, să fii transpus în veşnicie, să vezi gloata care nu se putea număra, îmbrăcată în alb, şi haina fiecăruia emana o strălucire –  albul nu era fad, ci fiecare haină emana o strălucire – şi apoi să trăieşti răpirea prin har. Toţi vor fi tineri. Domnul nu mă va lua în acest trup de 84, 85 de ani, ci eu voi fi schimbat. Noi toţi vom fi schimbaţi şi vom primi un trup nou de înviere şi vom fi cu Domnul pentru totdeauna.

Dragii mei fraţi şi surori, vom vedea desluşit că se va fi meritat ca eu să fi călătorit dintr-un oraş în altul, dintr-o ţară în alta, şi pentru voi se va fi meritat să fi făcut călătorii lungi şi să veniţi ca să auziţi Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Se va fi meritat pentru noi toţi să-L credem pe Dumnezeu şi să avem parte de ceea ce face Dumnezeu în prezent. Voi toţi ştiţi că noi suntem respinşi pentru că noi nu credem învăţătura trinitară – acesta este unul din punctele principale. Acum am un articol lung în care este descris cum a fost formulată trinitatea din al treilea până în al şaselea secol. Este de neconceput ceea ce este scris şi spus acolo.

Noi credem într-un singur Dumnezeu adevărat care există din veşnicie în veşnicie. Şi acest unic Dumnezeu ni S-a descoperit ca Tată, în cer, în Fiul Său, pe pământ şi în noi, prin Duhul Sfânt ca să isprăvească răscumpărarea noastră – Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu în noi şi Dumnezeu cu noi, trei manifestări, trei descoperiri ale Aceluiaşi Dumnezeu, pentru ca noi să fim aduşi înapoi în starea de fii. Gal. 4:4 este unul dintre cele mai importante versete din sfânta Scriptură privitor la înfierea noastră. Acesta a fost motivul descoperirii în Fiul lui Dumnezeu: pentru ca noi toţi să fim aduşi înapoi în starea originală ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu.

Citim din Gal. 4:4: „Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie...”. Nu născut în cer, ci „născut din femeie, născut sub Lege”. Este atât de important de ştiut: să laşi Sfânta Scriptură ca singura valabilă. Aşa cum este scris în 1 Cor. 15:28, când noi, ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu vom fi la Domnul pentru totdeauna. Atunci nimeni nu va mai vorbi de „Tată” şi de „Fiu”, ci atunci Dumnezeu va fi totul în toţi. Aşa cum a fost în veşnicie aşa va fi din nou în veşnicie, şi noi vom fi la Domnul pentru totdeauna. 

Dumnezeu l-a folosit pe fratele Branham în mod deosebit ca să pună pe sfeşnic toate aceste adevăruri biblice fundamentale. Prin el Dumnezeu a descoperit botezul biblic, Cina Domnului – care sunt adevăruri biblice fundamentale pentru Biserica nou testamentară. Un Domn, o credinţă, un botez. Apoi, cu adevărat, trebuie să mergem înapoi şi să vedem cum a botezat Petru, cum a botezat Pavel, cum a botezat Filip. Cu adevărat trebuie să ne întoarcem înapoi la Cuvânt. De la Mat. 28 trebuie să mergi la Mar. 16; de la Mar. 16 să mergi la Lc. 24:47-48, apoi, mai departe să mergi la Fapte 2; după aceea la Fapte 8, Fapte 10, Fapte 19 şi apoi la Rom. 6. Trebuie să mergem de la verset la verset, să avem respect divin faţă de scumpul şi preţiosul Cuvânt al lui Dumnezeu. Noi suntem foarte mulţumitori că în timpul nostru Dumnezeu nu doar că l-a trimis pe fratele Branham cu darul deosebit al vindecării, ci şi cu însărcinarea deosebită de a restitui mesajul divin, Evanghelia deplină, să reaşeze totul înapoi în starea originală pentru ca noi care credem să putem trăi prin har realitatea restituirii.

Eu personal cred că fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu, inclusiv făgăduinţa trimiterii ploii timpurii şi târzii, toate făgăduinţele lui Dumnezeu se vor împlini. Atât de sigur cum noi am citit din Ioel 2, poporul Meu nu va rămâne de ocară. Noi ne-am pus încrederea în Domnul şi noi putem crede şi primi prin credinţă tot ceea ce ne-a pregătit şi ne-a spus El.

Citim din 1 Tes. 2:4 pentru ca toţi să fim mângâiaţi şi întăriţi, şi prin credinţă să fim ancoraţi în Cuvântul Domnului.: „Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne cercetează inima”. În aşa fel, ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne cercetează inima. Nu să placem oamenilor, ci să fim plăcuţi lui Dumnezeu. Este necesar ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie vestit curat, fără interpretări, fără răstălmăciri. Ci să vestim doar Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu în original, iar acest lucru l-am făcut prin har în ultimii ani. 

Scumpi fraţi şi surori, este puternic că noi ne regăsim în Cuvântul lui Dumnezeu în orice loc din Scriptură am citi. Aproape aş fi spus că noi ne regăsim în fiecare capitol, ne regăsim în tot ceea ce a fost scris, prin har. Vă rog citiţi împreună cu mine din 1 Cor. 2 îndeosebi vers. 7 şi 16. Scumpi fraţi şi surori este foarte important. Citim vers. 7: „Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci”.

Dragii mei fraţi, unde este vestit astăzi ceea ce slujeşte pentru chemarea afară, separare, pregătire pentru ziua revenirii lui Isus Hristos care a fost făgăduită? Toate denominaţiile, toate bisericile, toate adunările au fixat ceea ce ei doresc să creadă şi să înveţe. Toţi au crezurile lor, dar noi credem aşa cum zice Scriptura. Aşa cum este scris în vers. 7: „Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră...”. Pentru ca la revenirea lui Isus Hristos noi să fim slăviţi. Nouă ne-a fost descoperit Cuvântul şi îl primim; primim fiecare corectare şi tot ceea ce este necesar şi-I mulţumim Domnului din inimă pentru aceasta. Aşa cum este scris aici: „...pe care o rânduise Dumnezeu...mai înainte de veci”. Există o predestinare divină. Dumnezeu a vrut ca toţi oamenii să fie ajutaţi, dar El a ştiut cine va veni la El şi i-a putut hotărî înaintea întemeierii lumii pe toţi aceia care vor primi mântuirea Lui, ca să vadă slava Lui.

Apoi citim îndeosebi în 1 Cor. 2:10. Vă rog ca toţi să fiţi atenţi şi să citiţi împreună cu mine. Citim 1 Cor. 2:10: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”.

Voi ştiţi că eu mă bucur îndeosebi de descoperirea lui Dumnezeu. Este ceva atât de preţios că Dumnezeu ni S-a descoperit aşa şi am putut fi introduşi în toate tainele, mai ales în taina lui Dumnezeu, Isus Hristos, Domnul nostru. Dragii mei fraţi şi surori, tuturor cărora Dumnezeu li S-a descoperit aşa, care au păşit pe teritoriul descoperirii, care au intrat în Locul preasfânt ceresc, au înţeles şi cred că perdeaua a fost ruptă, chivotul legământului a fost deschis şi Domnul ne vorbeşte direct prin Cuvânt şi noi înţelegem totul corect. Aşa cum a fost spus atunci: „Ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!” (Mat. 13:16). Câte mii şi mii L-au auzit pe Domnul nostru! Tuturor le-a vorbit în pilde, dar ucenicilor le-a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu”.

Fraţilor, să cuprindem despre ce este vorba acum. Mireasa Mielului se pregăteşte pentru venirea Mirelui. Este vorba ca prin credinţă să acceptăm şi să primim Cuvântul pe care Dumnezeu l-a făgăduit pentru timpul nostru, cu adevărat să-l credem din inimă. Încă o dată accentuăm: să nu ne uităm la noi, să nu ne uităm la alţii, să nu ne uităm la împrejurări. Ci să ne încredem în Domnul. Dacă făgăduinţa lui Dumnezeu este în interiorul inimii tale, atunci cu tine se  întâmplă cum s-a întâmplat cu Avraam care nu s-a lăsat intimidat de necredinţă. Necredinţa merge înapoi până în Grădina Eden. Şarpele a venit la Eva, punând sub semnul întrebării ceea ce îi spusese Dumnezeu lui Adam, şi astfel a semănat îndoială în inima ei: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «...?»”. Vă rog, vă rog ca niciodată să nu se întâmple cu voi aşa ceva! Ceea ce a spus Dumnezeu este „Da” şi „Amin”. Cuvântul lui Dumnezeu rămâne veşnic valabil, iar tu şi eu rămânem cu Cuvântul lui Dumnezeu, prin har, în veci. Pentru că noi suntem născuţi din nou prin Sămânţa Cuvântului viu al lui Dumnezeu pe care noi am primit-o din toată inima şi am crezut.

Dragii mei fraţi şi surori, am devenit noi conştienţi de ceea ce înseamnă har, ce înseamnă alegere, ce înseamnă să primeşti trecere înaintea lui Dumnezeu? Aşa cum Moise a spus: „Dacă am primit trecere înaintea Ta, lasă-mă să cunosc căile Tale”. Dumnezeu ne-a făcut de cunoscut calea Lui pe care merge acum cu poporul Său. Noi păşim pe această cale strâmtă şi propăşim prin credinţă şi ascultare.

S-o mai spunem o dată acum în încheiere. Acum este cea mai importantă perioadă de timp a Bisericii nou testamentare, când ultimul mesaj este purtat înaintea revenirii lui Isus Hristos. Dragii mei fraţi şi surori, aşa cum am amintit înainte, pentru noi durează foarte, foarte mult, fie cu Israelul, fie cu Biserica. Cine s-ar fi gândit vreodată că va mai dura atât de mult, din 1897 şi din 1917, din 1933, din 1946, toate aceste date importante care şi-au avut sensul şi şi-au găsit împlinirea? Nimeni nu s-a gândit la aşa ceva. Chiar când am avut adunări în Krefeld, noi stăteam sub impresia că revenirea Domnului poate avea loc în orice clipă. Anii au trecut, dar cum am spus înainte, acum revenirea Domnului nu este doar aproape, ci acum poate avea loc în orice clipă. Dacă atunci, în anul 1963, fratele Branham a putut spune: „Nu mai văd nimic ceea ce ar trebui să se împlinească. Revenirea Domnului poate avea loc”, atunci ce putem spune noi astăzi?

Încă o dată accentuăm. Când ultimul va fi chemat, va fi adăugat şi numărul va fi deplin, trâmbiţa va răsuna şi Însuşi Domnul Se va întoarce. Citim unul dintre cele mai puternice cuvinte şi apoi vom mulţumi Domnului împreună. Vom mulţumi pentru toţi fraţii de pe întregul pământ. Aceia care sunt de părerea că Domnul a venit deja, să ştie că nu este aşa. Când Domnul va veni atunci noi vom pleca în slavă, vom trece dincolo.

În 1 Tes. 4:15 este scris: „Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: ...”. Amin.  Nu o părere proprie: „ar putea fi”, sau „s-ar putea să nu fie”, nu! „Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului...”. Aşadar este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Apoi: „noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul”. Amin. Aleluia! „Căci Însuşi Domnul”. Nu o învăţătură, nu un mesaj. Mesajul premerge revenirea Lui, dar Însuşi Domnul va reveni şi îi va lua Acasă pe toţi aceia care au crezut mesajul. „Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt”. Strigătul răsună: „Poporul Meu ieşiţi afară!”; strigătul răsună: „Iată, Mirele soseşte! Pregătiţi-vă să-L întâmpinaţi”. „...cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii care vom fi rămas, vom fi răpiţi...”. Minunat! Îi mulţumim lui Dumnezeu. Şi acest Cuvânt este scris pentru noi care trăim. Pavel nu mai este aici, dar noi încă suntem aici, noi care suntem în viaţă şi am rămas aici până la revenirea Domnului.

Dragii mei fraţi şi surori, începeţi să-I mulţumiţi lui Dumnezeu că Cuvântul a fost scris sub călăuzirea Duhului Sfânt în aşa fel ca astăzi să-l putem citi, astăzi ne este adresat nouă, iar noi ne regăsim din nou în Cuvânt şi doar Îi putem mulţumi Domnului. Lui Îi aducem cinstea pentru Sângele noului legământ, pentru Cuvântul Său descoperit şi pentru Duhul Sfânt care ne călăuzeşte în tot Adevărul. S-o mai spunem o dată: ultimul mesaj premerge revenirea Lui şi toţi care au primit trecere înaintea lui Dumnezeu vor crede şi prin ascultare vor urma pe Domnul. Lui Îi aducem cinstea. El Şi-a început lucrarea şi tot El o va şi desăvârşi pentru ziua glorioasă a revenirii Domnului nostru Isus Hristos. Amin.

Haideţi să ne ridicăm şi împreună să-I mulţumim Domnului. Doamne, atotputernicule Dumnezeu, noi am auzit Cuvântul Tău şi avem parte de răscumpărarea isprăvită, după duh, trup şi suflet. Iubite Domn, noi suntem proprietatea Ta. Tu ne-ai răscumpărat scump, Ţi-ai vărsat Sângele, Sângele noului legământ. Noi suntem gloata răscumpărată prin Sânge care crede din inimă Cuvântul descoperit şi prin Duhul Sfânt este călăuzită în tot Adevărul. Iubite Domn, timpul nu este doar aproape, timpul a sosit. Ridicaţi-vă capetele căci izbăvirea trupurilor voastre se apropie. Binecuvântează-i pe toţi. Tu cunoşti necazurile, cunoşti mijlocirile şi toate greutăţile pe care le are fiecare.

Iubite Domn, fie în căsnicii, familii, fie în meserii la serviciu sau oriunde ar fi, fie la tineri, fie la bătrâni, Te rugăm ajută-ne pe toţi. Pentru că noi aşa am auzit că ajutorul nostru este Domnul. Tu ne-ai ajutat, Tu ne-ai purtat şi ne vei ajuta şi purta mai departe. Ne rugăm pentru toţi cei ce au nevoie de iertare. Noi toţi avem nevoie de iertare. O, Doamne, Te rugăm iartă-ne pe toţi, iartă-ne orice neascultare, orice necredinţă, iartă-mă pe mine, iartă-ne pe toţi. Dăruieşte-ne har desăvârşit până în adâncul adâncului sufletului. Căile Tale să fie căile noastre, gândurile Tale să fie gândurile noastre, Cuvântul Tău să fie Cuvântul nostru. Ca gloată răscumpărată prin Sânge şi botezată cu Duhul să ne putem întâlni cu Tine la revenirea Ta. Îţi mulţumim pentru trimiterea robului şi prorocului Tău, Îţi mulţumim pentru mesajul care acum ajunge la marginile pământului. Binecuvântează şi cheamă-i afară pe ultimii, desăvârşeşte-Ţi lucrarea Ta de răscumpărare aşa cum Ţi-ai desăvârşit lucrarea de creaţie. Binecuvântează-i pe toţi cei ce sunt aici şi pe toţi care sunt în legătură directă, oriunde s-ar afla. Salvează, vindecă, eliberează şi confirmă scumpul şi preţiosul Tău Cuvânt cu noi şi în noi toţi. Ţie, singurului, adevăratului Dumnezeu îţi aducem cinstea şi pentru harul că Tu ne-ai inclus în planul Tău de mântuire.

Iubite Domn, Ţie Îţi aducem slava, cinstea şi mărirea, în vecii vecilor. Fie ca toţi care astăzi au auzit Cuvântul Tău şi-l cred, să plece din acest loc cu siguranţa că ei au fost hotărâţi să aibă parte de răpire. Ei cred acum, iar apoi vor vedea ceea ce ei au crezut. Ia ultima îndoială, dă totul deoparte şi dăruieşte credinţa care triumfă, căci credinţa este biruinţa care a biruit lumea, cu toate întrebările şi toate îndoielile a biruit lumea. Iubite Domn, Îţi mulţumesc pentru biruinţa de pe Golgota. Laud puterea Sângelui Tău, a Cuvântului şi a Duhului Tău. Îţi mulţumesc pentru gloata răscumpărată prin Sânge. În curând Te vom vedea. Timpul este aproape, timpul a sosit. Lăudat şi cinstit să fie Numele Tău sfânt Isus. Aleluia! Amin. Doamne, Tu ai făcut lucruri mari cu noi aici. Bucuraţi-vă în Domnul, mulţumiţi-I. Aleluia!