Cuvântul de introducere din Ps. 103:1-5, 8: „Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvintează, suflete, pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul...

Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate”.

Doresc să vă spun tuturor un bun venit călduros. Noi suntem adunaţi de aproape şi de departe, de pe diferite continente. Îi suntem mulţumitori Domnului Dumnezeului nostru că există un loc unde ne adunăm împreună doar cu un singur scop: să auzim Cuvântul adevărat şi să trăim pregătirea noastră personală pentru ziua glorioasă a revenirii lui Isus Hristos.

Dragii mei fraţi şi surori, suntem mulţumitori din toată inima că toată lumea poate asculta şi urmări vestirea. Când te uiți la lista cu numărul de conexiuni de pe întregul pământ observi că este ceva foarte puternic. Prin harul lui Dumnezeu noi suntem într-o legătură interioară cu toţi cei ce cred acum Cuvântul lui Dumnezeu şi au primit în mod deosebit făgăduinţa pentru acest timp. Îi mulțumim Domnului. Fie ca toţi fraţii din toate popoarele şi limbile să ştie că noi preţuim faptul că voi veniţi în acest loc ca să ascultaţi Cuvântul lui Dumnezeu.

Frate Hans, te rog să vii în faţă, să spui câteva cuvinte şi să te rogi împreună cu noi. El a fost în România unde am avut un jubileu de 50 de ani. În cincizeci de ani am fost de peste treizeci de ori în România. Dumnezeu a dăruit mult har şi de data aceasta. Peste 1.500 de oameni s-au adunat ca să asculte Cuvântul Domnului, iar la încheierea adunării a avut loc un botez. Cu adevărat Dumnezeu a dăruit har şi încă o dată har. Îi aducem mulţumire Domnului.

Dragii mei fraţi şi surori, trebuie spus că noi n-am urmat unor basme meşteşugit alcătuite când v-am vestit puterea şi revenirea Domnului. Ci, prin credincioşia lui Dumnezeu, v-am vestit Cuvântul şi v-am făcut atenţi la ceea ce a făcut Dumnezeu în timpul nostru. Nu doar această fotografie din ianuarie 1950, din Houston, Texas, atunci când fratele Branham a mers pe platformă şi a spus: „Eu nu trebuie să vorbesc pentru mine. Domnul care m-a trimis va da mărturie”. Fotografii au făcut fotografii, dar niciuna n-a reuşit în afară de cea cu stâlpul de foc deasupra capului fratelui Branham”. La miezul nopţii domnul Kipperman a mers la fratele Branham şi l-a întrebat: „Ce este această lumină deasupra capului tău?”. 

Domnul Dumnezeu n-a vorbit şi nici n-a lucrat în ascuns. El a dat mărturie în mod supranatural în timpul nostru despre ceea ce a hotărât direct pentru noi. Noi ne aducem aminte de anul 1933, atunci când s-a coborât norul supranatural pe care îl vedem aici, în această fotografie. Fratele Branham a spus că a fost un vâjâit puternic. Apoi el s-a uitat în sus şi vocea a răsunat: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Hristos la fel vei fi trimis tu cu un mesaj care va premerge cea de-a doua venire a lui Hristos”. Dragii mei fraţi şi surori, trimiterea a avut loc într-un mod supranatural. Dacă aţi citit Mat. 17, Lc. 9 şi Mar. 9 aţi observat că pe Muntele schimbării la Faţă norul supranatural s-a coborât în jos şi un nor luminos i-a acoperit pe ucenici cu umbra lui. Citiţi în Marcu 9 şi Luca 9. În timpul nostru Domnul a vrut să ne îndrepte atenţia la ceea ce a hotărât El pentru această perioadă de timp dinaintea revenirii lui Isus Hristos. Ştiţi ce înseamnă aceasta pentru mine?

Să v-o spun sincer şi cinstit. Chemarea fratelui Branham la slujbă a fost o parte a planului de mântuire al lui Dumnezeu exact aşa ca şi chemarea lui Moise descrisă în Ex. cap. 3. Atunci când Domnul i S-a arătat în rugul aprins şi i-a spus: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile...Acum, vino, Eu te voi trimite”. Exact aşa cum i-a vorbit Domnul lui Iosua: „Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise” (Ios. 1:5). Eu am cercetat aceasta.

Fiecare bărbat al lui Dumnezeu s-a putut uita în urmă şi a putut spune când şi unde s-a întâmplat. Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan Botezătorul şi el şi-a început slujba. Lui i-a fost spus: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se, este Acela”. Toţi aceia care au primit o însărcinare în Împărăţia lui Dumnezeu şi care până astăzi au o însărcinare, trebuie să primească o trimitere. Dar fără o chemare nu este nicio trimitere. Suntem mulţumitori că Dumnezeu S-a îngrijit şi de aceasta. El l-a luat pe profetul Său care a adus mesajul, dar mesajul, Cuvântul-Mesaj a fost purtat şi vestit pe întregul pământ. Şi nu s-a împlinit doar Mat. 24:14, ci s-au împlinit şi celelalte versete biblice care dau mărturie că adevărata Evanghelie deplină, originală a trebuit să fie vestită tuturor popoarelor. În Apoc. 14 de la vers. 6 apostolul Ioan a scris: „Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod”. Apoi a venit strigătul: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă...” (v.7).

Lucrul de care avem nevoie este teama de Dumnezeu, ca noi să ştim: când Dumnezeu dă făgăduinţe în Cuvântul Său atunci El veghează asupra lor pentru a le împlini. Am înţeles noi? Credem din toată inima că revenirea Domnului este cu adevărat foarte aproape? Şi că ultimul mesaj, ultima chemare a răsunat şi încă mai răsună pentru ca toţi care fac parte din Mireasa Mielului să se pregătească în absoluta siguranţă a credinţei. Nu mai este nicio singură îndoială. Dumnezeu şi Cuvântul Său este adevărat. Iar noi credem aşa cum zice Scriptura şi tot ceea ce a făgăduit Dumnezeu pentru noi o vom trăi prin har.

Putem citi şi reciti versetele deosebite din Tesaloniceni. Bărbatul lui Dumnezeu era în Duhul și când scria stătea sub inspiraţia Duhului. În 1 Tes. 3 şi, de fapt, în toate capitolele Pavel a scris despre revenirea Domnului, aceasta fiind tema lui principală. 

Citim din 1 Tes. 3:13: „ca să vi se întărească inimile şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos, împreună cu toţi sfinţii Săi”.

Dragii mei fraţi şi surori, citiţi personal versetul scris aici în      1 Tes. 3:13: „...să fim găsiţi fără prihană înaintea Lui, în sfinţenie, la venirea Domnului nostru Isus Hristos, împreună cu toţi sfinţii Săi”.

Fraţii mei, va trebui să accentuăm acest verset. Adunările pe care Dumnezeu ni le dăruieşte au doar un singur scop. Evanghelia deplină este punctul principal, iar toate celelalte vin pe deasupra: salvarea sufletului, vindecarea trupului, eliberarea. Dar scopul, ţinta vestirii de acum a fost hotărâtă şi dată de Dumnezeu pentru ca noi să avem prin har trăirile noastre mântuitoare cu Dumnezeu. Domnul să ne dăruiască o pocăinţă cu lacrimi, noi să putem veni la El şi, sinceri şi cinstiţi, să-L rugăm să ne ierte. Noi toţi ne-am născut în păcat şi despărţiţi de Dumnezeu, sortiți morţii. Dar Domnul nostru, din trupul duhovnicesc, a venit într-un trup de carne, şi aici, în trupul Său de carne, a luat asupra Lui întreaga noastră vină, toate păcatele noastre, toate bolile şi tot ceea ce am săvârşit noi și le-a pironit pe cruce. Dumnezeu era în Hristos şi în acea clipă când Sângele Mielului lui Dumnezeu a curs, Dumnezeu S-a împăcat cu omenirea, prin Sângele noului legământ. Dragii mei fraţi şi surori, aceasta este o realitate divină pe care nimeni nu ne-o poate lua. Îndoiţi-vă de voi înşivă, îndoiţi-vă de ce vreţi voi, dar nu vă îndoiţi de Dumnezeu şi Cuvântul Lui sfânt. Ci credeţi din toată inima ceea ce este scris.

Pavel a putut mărturisi aceasta: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Hristos trăieşte viaţa Lui prin mine. Această înnoire personală, naşterea din nou, viaţa nouă divină să poată fi descoperită în noi. Pentru ca să avem siguranţa în credinţă că n-am alergat degeaba, ci noi vom ajunge ţinta şi vom fi la Domnul pentru totdeauna.

Citim următorul verset din 1 Tes. 5. Este minunat cum bărbatul lui Dumnezeu vorbeşte şi scrie despre revenirea Domnului. Vers. 23: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos”.

Ce privilegiu ne-a fost dat în vederea revenirii Domnului! Eu trebuie să accentuez acest lucru. Spuneţi-mi unde există pe pământ o chemare divină în legătură cu ceea ce a dăruit Dumnezeu prin fratele Branham, în legătură cu ceea ce a învăţat el. N-o spun din cauza mea. Unde mai există un singur om pe pământ care poate spune: „Cu aceste urechi eu am auzit vocea puternică a Domnului?”. Dragii mei fraţi şi surori, noi toţi trăim în ultima perioadă de timp a istoriei mântuirii. Şi această trimitere aparţine de acest timp. Aşa cum i-a fost spus fratelui Branham: „Dacă tu vei ajunge ca oamenii să te creadă”. Aici avem punctul: ce s-a întâmplat cu cei ce n-au putut crede că Ioan Botezătorul a fost un bărbat trimis de Dumnezeu? Au mers mai departe pe căile lor proprii. Cine n-a crezut în Domnul a mers mai departe pe căile lui proprii. Aşa a fost în zilele Domnului nostru şi aşa se întâmplă şi astăzi. Cine nu-L crede pe Dumnezeu nu crede nici continuarea lucrării lui Dumnezeu. Dumnezeu Şi-a luat Acasă doar mesagerul, pentru ca apoi mesajul să ajungă până la marginile pământului. Dumnezeu S-a îngrijit ca aceasta să se întâmple în timpul nostru.

Mă gândesc la timpul când fratele Green s-a îngrijit ca un număr mic de oameni din țară să asculte prin telefon predica fratelui Branham. Ce mult a însemnat aceasta pentru el! Predica n-a fost auzită doar în tabernacolul din Jeffersonville, ci a fost transmisă şi prin telefon. Dar ce putem spune noi astăzi? Ce har ne-a dăruit Dumnezeu nouă astăzi prin tehnica pusă la dispoziţie! Dumnezeu a făcut totul prin har, pentru ca noi să putem vedea cu ochii noştri, să auzim cu urechile noastre şi să avem parte de ceea ce face El în prezent.

Dragi frați, noi toţi trecem prin încercări. Atâtea încercări ca acum n-au mai fost niciodată în mijlocul credincioşilor. Dar la fel avem și rugăciuni ascultate şi răspunsuri la rugăciuni. Înainte am văzut-o pe sora Johanna cu care Dumnezeu a făcut un miracol. Dumnezeu face mari minuni. Noi credem din toată inima că Dumnezeu Îşi confirmă Cuvântul prin har. Dacă am continua cu această temă a revenirii lui Isus Hristos, Domnul nostru, atunci am putea accentua din nou ceea ce a făcut şi descoperit Dumnezeu prin slujba fratelui Branham.

În decembrie 1962 fratele Branham a spus: „Aşteaptă cu împărţirea hranei până când vei primi şi restul de hrană care aparţine întregului”. Şi în 2 decembrie 1962, un frate Frank merge de prima dată în capela fratelui Branham. Eu m-am aşezat în mijlocul celor adunaţi acolo. Apoi fratele Neville a spus: „Haideţi să ne ridicăm pentru rugăciune”. Noi toţi ne-am ridicat în picioare şi fratele Hickerson, cu vorbirea lui apăsată a spus: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «fiul Meu Frank, tu n-ai trecut degeaba Oceanul. Să nu fii dezamăgit că ieri nu l-ai întâlnit pe prorocul Meu. Îl vei întâlni mâine, iar el îţi va spune tot ce ai pe inimă»”. Scuzaţi-mă că o spun aşa aici, dar eu am crezut că pe mine mă loveşte trăsnetul. Aceasta a fost spus din cerul senin. Bărbatul nici nu mă cunoştea şi apoi a venit clipa. În ambele adunări din 2 decembrie, de dimineaţa şi seara, fratele Neville m-a rugat să spun ceva. Eu am citit un Cuvânt şi în ambele adunări am predicat scurt şi am dat mărturie despre ceea ce am trăit în adunările fratelui Branham. Apoi a urmat luni, 3 decembrie. 

Dumnezeu S-a îngrijit pentru legătura directă. Apoi a urmat luna martie 1963. Un frate Branham mă roagă: „Frate Frank, ai putea să mergi în Los Angeles şi să predici în locul meu? Eu nu pot să merg pentru că trebuie să-mi împachetez lucrurile. Pe baza unei viziuni, noi trebuie să ne mutăm în Arizona”. Iar eu i-am spus: Da, pot să merg. Daţi-vă seama, un bărbat al lui Dumnezeu cum n-a mai fost pe pământ, îmi spune: „Frate Frank, poţi să mergi în Los Angeles ca să predici în locul meu?”. Eu nu fusesem niciodată în Los Angeles.

Ce vreau să spun eu cu aceasta? Vreau să mă prezint pe mine? Nu şi încă o dată nu! Eu vreau să spun doar un lucru: că Dumnezeu S-a îngrijit ca trecerea să fie pregătită. Pentru ca nu cândva, cumva să fi aterizat în această lucrare. Dumnezeu S-a îngrijit ca eu să fiu în legătură cu slujba pe care El a dat-o fratelui Branham. Eu am rămas încredinţat şi când timpul s-a împlinit am putut purta Cuvântul, prin har. Aşa cum am spus înainte, începând din anul 1968 am purtat Cuvântul în întreaga Europă de Est, în anii 1966, 1967 în Europa de Vest şi apoi în întreaga lume. Cu adevărat Dumnezeu S-a gândit la totul.

Să fim sinceri, El ne-a descoperit Cuvântul Său atât de exact, atât de profund. Dacă mă gândesc la predicile despre cele şapte peceţi şi ceea ce a urmat după aceea, pot spune că Dumnezeu n-a uitat nimic. Dar aici este un punct: prin descoperirea divină a Cuvântului trebuie să poţi încadra biblic tot ceea ce a zis profetul. Toate învăţăturile despre cele şapte tunete şi tot ce mai este în afara mesajului sunt complet nebiblice. Biblic este doar ceea ce este scris în Biblie. Credincios biblic înseamnă să vesteşti cu credincioşie ceea ce este scris în Biblie. De 150 de ori a amintit fratele Branham Apoc. 22, ultimele versete, spunând că va fi vai de acela care va adăuga ceva Cuvântului scris sau va scoate ceva din el. De 150 de ori fratele Branham a accentuat acest lucru: că nimeni n-are dreptul să adauge ceva Cuvântului scris al lui Dumnezeu. 

Suntem mulţumitori că de la început noi am rămas în Cuvântul lui Dumnezeu, cu tot respectul, cu toată teama, şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom rămâne până la sfârşit. În ceea ce ne priveşte, noi Îi dăm toată cinstea Domnului Dumnezeului nostru.

Citim din 1 Cor. 2 unde bărbatul lui Dumnezeu prezintă ceea ce înseamnă pentru el descoperirea prin Duhul; iar pentru noi, până astăzi, înseamnă la fel. Citim din 1 Cor. 2:7: „Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci”.

Noi nu prezentăm gândurile sau învăţăturile proprii, ci înţelepciunea lui Dumnezeu, Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, şi credinţa noastră este o credinţă aşa cum zice Scriptura. De aceea a dat Domnul făgăduinţa: „Oricine crede în Mine, după cum spune Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie – lb. germ. Elberfelder” (Ioan 7:38).

Vă spun încă o dată: credeţi din toată inima că Dumnezeu, prin slujba fratelui Branham, a pus în centru făgăduinţa în legătură cu revenirea lui Isus Hristos. În iunie 1933 fratelui Branham i-a fost spus de ce a fost trimis şi ce scop va împlini mesajul. Noi suntem dintre aceia care acum Îl cred pe Dumnezeu, care acum au parte de ceea ce face Dumnezeu în prezent. Noi nu ne jucăm de-a religia, nu ne jucăm de-a carismatica. Ci Îi mulţumim Domnului Dumnezeului nostru pentru marele privilegiu că noi trăim acum şi am aflat despre ceea ce a făcut Dumnezeu în timpul nostru. Exact aşa cum a fost în zilele lui Noe, cei ce au crezut au intrat în corabie, ceilalţi care n-au crezut, au rămas afară. Dumnezeu nu poate face absolut nimic cu necredinţa. Dar noi Îl credem pe Dumnezeu, credem Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.

În 1 Cor. 2, vers. 12 şi 13 apostolul a scris: „Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său”.

Sub vestire, Duhul lui Dumnezeu ne călăuzeşte în Cuvânt. Iar noi recunoaştem ceea ce se vesteşte şi credem făgăduinţele pe care Dumnezeu le-a hotărât pentru această perioadă de timp. Aici am o întrebare: v-a fost descoperit fiecăruia dintre voi personal prin Duhul Sfânt? Nimeni și nimic să nu vă miște de pe aceasta! Aşa  este scris aici: „Nouă Dumnezeu ne-a descoperit-o prin Duhul Sfânt”. Nu că „profetul a zis”, sau „fratele Frank a zis”, nu! Duhul lui Dumnezeu trebuie să dăruiască prin har fiecăruia personal această siguranţă absolută. Astfel Domnul S-a îngrijit ca Cuvântul să nu fie doar vestit.

Pe de o parte, Pavel a spus: „nouă ne-a fost descoperit prin Duhul”. Cuvântul a fost vestit, iar apoi nouă, celor care am auzit Cuvântul, ne-a fost descoperit prin Duhul. Nouă ne-a fost dăruit întregul Cuvânt profetic prin aceeaşi ungere a Duhului Sfânt care s-a odihnit asupra prorocilor. Petru a putut spune: „Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos”(2 Pet. 1:19). Nouă ne-a fost descoperită întreaga prorocie biblică care a fost hotărâtă pentru timpul sfârşitului. Cu adevărat nu există niciun singur punct, niciun capitol care, cumva, ar mai fi rămas neluminat. Dacă includem ceea ce a vestit fratele Branham, totul a fost luminat.

Cât de mult îmi place când îl aud spunând că a şasea şi a şaptea pecete se referă la timpul de după răpire. Există nişte afirmaţii care sunt valoroase ca aurul, pe care cei care n-au fundamentul biblic, nu le înţeleg, le răstălmăcesc şi fac din ele învăţături nebiblice. Noi de fiecare dată Îi putem mulţumi lui Dumnezeu din toată inima pentru faptul că putem încadra biblic tot ceea ce a fost spus. La fel și Apoc. 10. Apoi noi auzim pe fratele Branham spunând: „Aici în Apoc. 10 vine Domnul ca Înger al legământului direct la iudei”. Eu am subliniat această afirmaţie. Dacă vine cineva şi îmi spune: „Apoc. 10 s-a împlinit, Îngerul legământului S-a coborât”, atunci aceasta nu este aşa, nu, nu! Înainte ca Domnul să vină ca Înger al legământului şi să-Şi pună piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ, trebuie ca mai întâi să aibă loc revenirea Domnului ca Mire şi să-Şi ia Mireasa Acasă și trebuie să aibă loc după aceea Matei 25, când El va judeca toate popoarele. Eu sunt bucuros şi de acest lucru: că diferitele veniri ale Domnului nostru sunt încadrate biblic acolo unde aparţin.

În aceste ultime zile eu mă ocup cu scrierea unei noi scrisori circulare. Pe mine mă mişcă multe lucruri. Dar dacă mă gândesc acum, Dumnezeu S-a îngrijit de tot, eu n-am contribuit cu absolut nimic. Şi acest lucru l-am spus ultima dată. O spun spre cinstea Domnului. În iunie s-au împlinit 70 de ani de când mi-am dedicat viaţa Domnului. În anul 1948, după cel de-al Doilea Război Mondial, în prima adunare care a avut loc într-un cort a predicat un evanghelist înfocat. Duhul lui Dumnezeu a venit asupra mea, m-am pocăit, lacrimile au curs și mi-am dedicat viaţa Domnului în luna iunie, anul 1948. Mă uit în urmă la toţi aceşti ani. Am putea scrie o carte groasă despre toate călăuzirile Domnului. Mă copleşeşte și faptul că Dumnezeu ne-a inclus pe noi în mod direct. Aşa că nu vestim ceva oarecare, ci vestim clar și deslușit ceea ce a hotărât Dumnezeu prin har pentru această perioadă de timp şi ceea ce a făcut El prin slujba fratelui Branham. Cine dintre noi poate trece pe lângă aceasta?

Dumnezeu a confirmat Cuvântul vestit într-un mod supranatural şi a dăruit har ca toţi aceia care au crezut și au primit vestirea, lor să le fie descoperit Cuvântul. Şi aşa cum este scris aici în 1 Cor. 2:13: „Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti”.

Sub vestirea Cuvântului inspirat de Duhul, sub ungerea și călăuzirea Duhului Sfânt, toţi aceia care îl ascultă şi îl cred, lor le este descoperit prin Duhul Sfânt. Nu mai este necesară nicio discuţie, nicio conversaţie. Ci descoperit de Duhul lui Dumnezeu.

Credincioşia lui Dumnezeu, înţelepciunea lui Dumnezeu, planul lui Dumnezeu, făgăduinţele lui Dumnezeu, totul este ordonat. În decursul anilor, Domnul Dumnezeu ne-a introdus în planul Său de mântuire, şi, prin har, noi putem spune că ne-a fost descoperit prin Duhul. Apoi se împlineşte că niciun frate nu va mai învăţa pe un alt frate, ci toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu şi vor ajunge la aceeaşi cunoştinţă, şi astfel este păstrată unitatea în Trupul lui Isus Hristos. Fiecare învăţătură falsă aduce despărţiri. Fiecare învăţătură adevărată ne leagă cu Dumnezeu.

Încă un cuvânt adresat celor ce sunt de curând în mijlocul nostru. Acceptaţi şi primiţi vestirea prin credinţă şi prin Duhul lui Dumnezeu vă va fi descoperit. Aşa cum noi toţi de la început ne-am deschis, am acceptat şi am primit, tot aşa să facă toţi ce sunt de curând în mijlocul nostru. Şi aşa cum am auzit de la fratele Hans Henrich, la adunarea din România au fost prezenţi sute de persoane care au participat de prima dată la o astfel de adunare. Ce aş dori eu mai mult, decât ca Duhul lui Dumnezeu să înceapă să lucreze atât de puternic și să aibă loc o străpungere! Mai întâi trebuie să înceapă cu noi. Haideţi să acceptăm şi să primim iertarea, împăcarea, harul, mântuirea, înnoirea, naşterea din nou şi tot ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu prin har.

Pe lângă aceasta, referitor la Cuvânt, permiteţi-mi să folosesc două versete biblice din Luca. În încheiere doresc să amintesc aceste două versete din Luca. Primul este în Lc. 4, iar al doilea din Lc. 8. Noi să ştim că credinţa noastră este ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu. Citim din Lc. 4:14: „Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul de dimprejur”. Apoi citim vers. 17: „şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: «...»”. Noi toţi cunoaştem sfânta Scriptură. Despre ce era vorba? Era vorba despre Cuvânt. Semănătorul seamănă Cuvântul. Citim din Lc. 8:11: „Iată ce înţeles are pilda aceasta: «Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu»”.

Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu, iar semănătorul seamănă Sămânţa Cuvântului. Eu pot spune în Numele Domnului că n-am semănat nimic altceva decât Sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu. Pe cât de sigur am făcut noi acest lucru, pe atât de sigur va fi un lan de grâu copt la revenirea Domnului nostru Isus Hristos. Fiecare sămânţă aduce rod după soiul ei.

Domnul mi-a arătat lanul uriaş de grâu. Ce înseamnă aceasta? Domnul Îşi va aduna grâul în hambarul Său ceresc, iar neghina o va arde. Eu cred şi sunt convins că toţi aceia care acum acceptă şi primesc mesajul divin, care primesc în interiorul lor sămânţa divină a Cuvântului, Duhul Sfânt vine asupra noastră şi viaţa divină care este în Sămânţă este descoperită în noi – tot atât de sigur noi, ca Mireasă, vom ajunge la maturitate, la statura de om mare în Hristos şi vom fi gata la revenirea Domnului. Eu cred că Dumnezeu a făcut o lucrare de răscumpărare deplină şi că răpirea noastră este garantată. Chemarea noastră afară, pregătirea noastră este garantată de Dumnezeu. Noi credem, am ieşit afară, ne-am separat de tot şi L-am crezut pe Domnul.

Vă rog frumos, pe toţi fraţii slujitori: semănaţi doar Sămânţa Cuvântului care va răsări şi va aduce rod. Noi suntem pregătiţi. Aşa este scris: coacerea deplină este în bobul de grâu. Dumnezeu să mi-o dăruiască mie, să ne-o dăruiască nouă tuturor.

Acum am o întrebare: aţi înţeles voi că noi am primit trecere înaintea lui Dumnezeu? Puteţi voi crede că Domnul a trimis ultimul mesaj înaintea revenirii lui Isus Hristos? Şi că acest mesaj ţi-a fost adresat ţie şi mie şi n-a trecut pe lângă noi? Ci noi am crezut mesajul, după Cuvântul Scripturii: „Cine a crezut mesajul lui Dumnezeu? Cine a cunoscut braţul Domnului?”. Putem spune de fiecare dată: cine a dăruit credinţă mesajului lui Dumnezeu, aceluia îi va fi descoperit braţul Domnului. Dreapta Domnului rămâne ridicată, dreapta Domnului menţine biruinţa. Şi în viaţa ta şi în viaţa mea dreapta Domnului menţine biruinţa. Aşa cum este scris în Mat. 12, că Domnul va fi biruitor, iar noi putem spune că biruinţa Domnului nostru este biruinţa noastră. Noi am primit har şi ne putem încrede în Domnul pe deplin. Puteţi spune cu toţii un „Amin”? Atunci haideţi să ne ridicăm cu toţii pentru rugăciune.

Îi vom aduce Domnului Dumnezeului nostru toate necazurile, toate cererile de rugăciune puse aici în faţă. N-am voie să uit să vă spun că fratele Helmuth Miskys vă salută pe toţi din toată inima. Ne încredem în Domnul cu toţii că El va face totul bine şi să permită o minune de vindecare. Aducem şi toate celelalte cereri de rugăciune din Praga, Elveţia, Austria şi de peste tot unde sunt necazuri. Noi Îi aducem totul Domnului, prin credinţă şi ne încredem în El. Noi toţi trecem prin încercări, prin necazuri, dar ne încredem în Domnul. El va face totul bine. În timp ce stăm respectuoşi în duh de rugăciune, permiteţi-mi să întreb: cine doreşte să fie inclus în rugăciune? Avem necazuri în mijlocul nostru pe care le-am putea aduce Domnului? Peste tot sunt mâini ridicate.

Doamne, atotputernicule Dumnezeu, venim înaintea scaunului harului pentru că noi ştim că Tu eşti Răscumpărătorul nostru şi că Tu, cu Sângele Tău sfânt, ai intrat în Locul preasfânt ceresc şi l-ai pus pe scaunul harului. Tot ceea ce ne-a osândit prin Lege, Tu ne-ai iertat prin Sângele vărsat. Îţi mulţumim din toată inima. Pe cât de sigur a curs Sângele Mielului lui Dumnezeu, pe atât de sigur am primit noi iertarea păcatelor noastre, după Cuvântul Scripturii: „De vor fi păcatele voastre cum e sângele, se vor face albe ca zăpada”. Ele sunt albe ca zăpada. Îţi mulţumim din toată inima pentru că ele nu mai există. 

Iubite Domn, binecuvântează pe toţi fraţii, pe toate surorile. Te rugăm pentru toţi cei ce sunt aici sau oriunde pe pământ. Iubite Domn, dăruieşte har, ascultă, salvează, eliberează, vindecă, dăruieşte har ca toţi să poată crede şi toţi prin har să aibă trăirile lor mântuitoare personale: pocăinţa, înnoirea, naşterea din nou. Îţi mulţumesc că Tu ne-ai ascultat şi ai dăruit fiecăruia lucrul pentru care Te-am rugat. Iubite Domn, Te rugăm pentru fraţii care sunt în spital, Tu ştii la cine ne referim acum. O, mare Dumnezeu, Îţi mulţumim pentru harul şi credincioşia Ta.

În timp ce rămânem în rugăciune, permiteţi-mi să întreb dacă mai sunt aici fraţi şi surori care încă nu pot crede pe deplin că Domnul a trimis pe mesagerul Său cu mesajul care premerge acum cea de-a doua venire a lui Hristos; dacă mai aveţi greutăţi cu aceasta atunci fie ca aceasta să fie ziua descoperirii divine. Să plecaţi cu absolutul şi siguranţa din acest loc: noi credem aşa cum zice Scriptura. Noi toţi ştim că Domnul personal a dat făgăduinţa în legătură cu revenirea Lui: „Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14). Aceasta este făgăduința lui Dumnezeu pe care o avem în Cuvânt. Domnul a vegheat asupra Cuvântului Său, l-a trimis pe profetul Său şi i-a dat însărcinarea directă – aceasta ne dovedeşte că noi trăim în ultima perioadă de timp înaintea revenirii Domnului în care are loc chemarea afară, separarea şi pregătirea. Iar noi să fim gata când trâmbiţa va răsuna, vocea arhanghelului se va auzi şi Însuşi Domnul va reveni pentru a ne lua Acasă şi noi ne vom întâlni cu El în văzduh şi vom fi cu El pentru totdeauna. 

Dacă avem necazuri spirituale vă rog ridicaţi mâna. Nimeni să nu se uite în jur. Lăudat şi cinstit să fie El. Spuneţi cu toţii un „Amin”. Întreaga lume, toţi fraţii noştri de pe toate continentele să ştie că Dumnezeu a cercetat pe poporul Său, iar ai Săi ascultă de glasul Lui, Îl urmează şi cred aşa cum zice Scriptura. Haideţi să ne rugăm încă o dată şi să-I mulţumim Domnului.

Tu mare Dumnezeu, Tu vezi trupul meu obosit, dar eu Îţi mulţumesc pentru Cuvântul Tău scump şi preţios, Îţi mulţumesc pentru toţi fraţii şi surorile mele, Îţi mulţumesc că Tu ai vorbit cu noi, ne-ai descoperit Cuvântul Tău astfel că noi l-am putut vesti, şi Tu ai dăruit aceeaşi descoperire tuturor acelora care îl cred şi l-au primit. O, Doamne, Îţi mulţumesc pentru că trăim acum şi acum avem parte de ceea ce faci Tu în prezent. Binecuvântează în întreaga Europă, pe întregul pământ, pe toate continentele şi pregăteşte-ne pe toţi pentru ziua glorioasă a revenirii Tale. Îţi mulţumesc pentru garanţia care ne-ai dăruit-o. Dacă noi vom crede vom vedea slava lui Dumnezeu. Aşa cum a spus prorocul Tău: „Credinţa ne leagă cu răpirea”. Noi credem că Tu vei reveni şi ne vei lua Acasă. Aşa cum Enoh n-a mai putut fi găsit pe pământ tot aşa şi noi nu vom mai fi găsiţi pe pământ.

Iubite Domn, mai am o rugăminte: Te rog foloseşte scurtul timp care ne mai stă la dispoziţie pentru ca ultimii să fie chemaţi, să creadă şi să fie pregătiţi. Îţi mulţumesc că Tu vei reveni în timpul nostru şi că noi Te vom vedea faţă în Faţă, vom şedea cu Tine în Odaia de nuntă. Ţie, Mielului lui Dumnezeu, Îţi aducem slava şi cinstea. Ţie, atotputernicului Dumnezeu Îţi aducem mulţumirea în Numele sfânt al lui Isus. Aleluia! Amin. În curând vom fi la Domnul pentru totdeauna.

Predica de la Krefeld 

Duminică, 5 august 2018, ora 10³⁰

                                                                                          Fr. Frank

Cuvântul de introducere din Apoc. 3:20-22: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi („Cine are o  ureche” – lb. germ.), să asculte ce zice bisericilor Duhul”.

Bun venit tuturor în Numele scump al Domnului nostru. Ce har, ce privilegiu că venind de aproape şi de departe, ne putem strânge împreună, liberi şi nederanjaţi. Noi am auzit cel mai puternic Cuvânt în legătură cu cea mai mare făgăduinţă dată în cele şapte scrisori. Aici este un punct important. Aţi fost cu toţii atenţi? „Iată, Eu stau la uşă, şi bat”. El stă în faţa uşii doar atâta timp până când noi am auzit, am deschis şi El a putut intra înăuntru. El nu doar stă în faţa uşii. El bate şi dacă noi auzim bătaia în uşă şi deschidem uşa, atunci El intră înăuntru ca să cineze împreună cu noi. Lăudat şi cinstit să fie Domnul nostru! 

Dragii mei fraţi şi surori, merită să citeşti Cuvântul lui Dumnezeu din toată inima şi să ţii pasul în inimă cu ceea ce citeşti. Aşadar Domnul a bătut la uşa noastră şi El a intrat la noi cei care I-am deschis, ni S-a descoperit, ne vorbeşte, lucrează şi ne binecuvântează prin har.

Dragii mei fraţi şi surori, suntem foarte, foarte mulţumitori că Domnul S-a îngrijit ca toţi să poată asculta vestirea. Dumnezeu a trimis o foame şi are o recoltă bogată în Africa și pentru aceasta Îi suntem mulţumitori Domnului. Îi suntem mulţumitori Domnului din toată inima pentru toţi fraţii din toate popoarele, limbile şi naţiunile. Ieri, toţi i-am văzut pe fraţii noştri pe care i-am chemat în faţă. Îi suntem mulţumitori Domnului şi pentru traducătorii noştri. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi fraţii noştri care vin de departe ca să traducă Cuvântul vestit în alte limbi; suntem mulţumitori şi pentru aceasta. Se traduce în maghiară şi în alte limbi şi Îi mulţumim Domnului Dumnezeului nostru pentru aceasta.

Cum a amintit deja fratele Borg, în zilele fratelui Branham au existat acele transmisii telefonice. Iar astăzi sunt diferite posibilităţi pentru a asculta şi trăi adunările. Domnului Dumnezeului nostru Îi aducem mulţumirea pentru aceasta. Noi putem spune că niciodată înainte, într-o generaţie, Evanghelia deplină, originală n-a mai fost vestită aşa tuturor limbilor, popoarelor şi naţiunilor. Gândiţi-vă la aceasta: în timpul Reformei, cineva a fost în Germania, un altul a fost în Anglia, altul în Praga, altul în Zürich şi un altul în Geneva. Dar când a fost vestită Evanghelia deplină tuturor neamurilor şi popoarelor? Deja în prima făgăduinţă pe care Dumnezeu a dat-o lui Avraam din Gen. 12:3 a fost spus: „toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine”. Şi exact aşa se întâmplă în Is. 42, în Is. 49, în Mat. 12 şi în Fapte 13. Sunt incluse toate popoarele, toate limbile și toate seminţiile. Apoi auzim că se ascultă sau se citeşte Cuvântul în limbile oficiale. De pildă, în India există şasesprezece limbi diferite; limba principală este hindu, dar apoi se traduce mai departe în celelalte limbi şi dialecte. Dumnezeu nu doar aici i-a folosit pe fraţii care traduc mai departe Cuvântul vestit, ci mai sunt şi fraţii care traduc acolo unde ei locuiesc, şi dau mai departe hrana spirituală. Când a mai existat vreodată aşa ceva pe pământ? Îi mulţumim Dumnezeului Celui viu. Dragi fraţi şi surori, aşa cum am spus şi ieri seară, în timpul nostru Domnul S-a coborât în stâlpul de nor şi de foc ca să mărturisească că El este Acelaşi. Doresc să vă citesc aceste trei locuri biblice; două din Vechiul Testament, iar apoi voi citi un loc din Noul Testament. Mi-ar conveni dacă fratele Alfred Borg ar veni şi ar citi aceste versete biblice.

Primul este din Ex. 40:34. La citirea acestui Cuvânt vă rog să ne ridicăm în picioare, să recunoaştem că Acelaşi Dumnezeu S-a manifestat şi descoperit şi în timpul nostru. Citim din Ex. 40 de la vers. 34: „Atunci norul a acoperit Cortul întâlnirii, şi slava Domnului a umplut Cortul. Moise nu putea să intre în Cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea Cortul. Cât au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai când se ridica norul deasupra Cortului...”.

Deut. 31:14: „Domnul a zis lui Moise: «Iată că se apropie clipa când vei muri. Cheamă pe Iosua şi înfăţişaţi-vă în Cortul întâlnirii. Eu îi voi da poruncile Mele.» Moise şi Iosua s-au dus şi s-au înfăţişat în Cortul întâlnirii”. Acum vers. 15: „Şi Domnul S-a arătat în Cort, într-un stâlp de nor: şi stâlpul de nor s-a oprit la uşa Cortului”. Citim încă o dată: „Şi Domnul S-a arătat în Cort, într-un stâlp de nor: şi stâlpul de nor s-a oprit la uşa Cortului”.

Acum citim din Lc. 9:34: „Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au spăimântat, când i-au văzut intrând în nor”.

Doamne, atotputernicule Dumnezeu, în zilele noastre Tu Te-ai coborât în acelaşi fel, într-un stâlp de nor şi un stâlp de foc şi noi putem ţine dovada aceasta în mâinile noastre. Binecuvântează-ne astăzi şi vorbeşte cu noi. O, Doamne, Te rog apleacă-Te în jos şi înveleşte-ne în acest nor, lucrează, binecuvântează, salvează, eliberează, vindecă şi descoperă-Ţi puterea şi slava Ta. Ţie Îţi aducem slava, cinstea şi toată lauda. Te-am rugat în Numele sfânt al lui Isus. Aleluia! Amin. 

Dragii mei fraţi şi surori, este un lucru să vezi norul supranatural şi stâlpul de foc. Dar apoi este puternic să poţi citi în această Carte Sfântă că în Vechiul Testament Domnul S-a arătat poporului Său, a călăuzit poporul Său, şi că acest lucru s-a repetat în zilele noastre. Noi ştim că nu urmăm un om, ci Îl urmăm pe Domnul nostru care a dat făgăduinţa: „lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi” (Ioan 14:19). Lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea. Apoi această descoperire puternică pe care Domnul a dăruit-o în timpul nostru.

Lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu nu vine de la fratele Branham, ci de la Domnul Dumnezeu care a exprimat chemările şi trimiterile care fac parte din planul de mântuire al lui Dumnezeu. Noi o spunem de fiecare dată. N-o spunem cu fanatism, ci o spunem cu inimi mulţumitoare. Domnul Dumnezeu a dat făgăduinţa: „Vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşătoare”. Acum este ziua harului, este timpul mântuirii. Ziua care va arde ca un cuptor va veni după ce noi vom fi luaţi de pe pământ şi vom fi la Domnul pentru totdeauna. Dumnezeu a dat făgăduinţa şi El a împlinit-o vizibil, a confirmat în mod vizibil făgăduinţa. Este un lucru să afirmi ceva şi este cu totul şi cu totul altceva când Domnul Dumnezeu confirmă în mod supranatural şi Se îngrijeşte ca ceea ce s-a petrecut în mod supranatural să poată fi văzut într-un mod natural. Noi toţi ştim că domnul James McDonald de la Universitatea din Tucson a scris un articol lung despre acest fenomen: norul tainic de lumină supranatural. Dar fratele Branham ne-a împărtăşit ceea ce a fost în legătură cu aceasta, pentru că atunci lui i-a fost dată însărcinarea să aducă mesajul care premerge cea de-a doua venire a lui Hristos.

Nu vreau să critic, dar permiteţi-mi ca astăzi s-o exprim cu o durere profundă. Eu am o durere şi sufăr când citatele din predicile fratelui Branham sunt răstălmăcite şi interpretate după bunul plac. Nu o există o durere mai mare decât aceasta. Doresc să mă refer pe scurt la aceasta. Fie că citim în Apoc. 8, fie în Apoc. 10, peste tot unde citim în Cuvântul lui Dumnezeu, noi nu ne oprim la un singur verset şi apoi începem cu interpretările noastre. Ci de la primul verset mergem la al doilea, mergem la al treilea, ca să ştim ce intenţiona Dumnezeu de fapt şi ce a descoperit El în Cuvântul Său. Deschidem în Apoc. 8, ca să ştiţi ce vreau să spun şi ce mă doare cel mai tare. Despre Apoc. 8 sunt făcute cele mai multe speculaţii şi interpretări. Dar aici în Apoc. 8:1 este scris negru pe alb: „Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas”. Da, citim mai departe. Nu punem niciun punct, ci citim mai departe. „Şi am văzut...”. Dacă doriţi puteţi citi cât de des a scris Ioan: „Şi am văzut...”, „Şi am văzut...”. El vedea în viziuni lucrurile care se vor petrece şi putea spune: „Şi am văzut...”. Şi ce a văzut el?

Citim vers. 2: „Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-au dat şapte trâmbiţe”. Aşadar aici este arătată cea de-a şaptea pecete şi ce se va întâmpla în timpul acesteia.

În cap. 8 şi 9 este scris că trâmbiţele lui Dumnezeu vor lovi pământul. Apoi vine anunţul din Apoc. 10:7. În vers. 1 este scris: „Apoi, am văzut un alt înger puternic...”. În Apoc. 10:7 vine anunţul în legătură cu îngerul al şaptelea care va trâmbiţa. Citim din Apoc. 10:7: „ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui...”. La cine se referă Scriptura aici? Începem din nou de la început: „ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui”. Şase au sunat din trâmbiţe şi judecăţile au lovit pământul. Iar apoi vine anunţul: „ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui...”. Şase au sunat din trâmbiţele lor. Dar „în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi, prorocilor”.

Dragii mei fraţi şi surori, poate fi spus mai clar? Poate fi scris mai clar? Apoi vedem ce mai aparţine de aceasta. În Apoc. 11 este scris că timp de trei ani şi jumătate cei doi proroci vor vesti mesajul lor poporului Israel pentru ca cei 144.000 să fie chemaţi afară şi pecetluiţi. Iar după ce se va încheia acest lucru, îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui. În legătură cu Apoc. 10:7 citim din Apoc. 11:15: „Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă...”. Când slujba celor doi proroci se va încheia, Scriptura aceasta se va fi împlinit deja. Vers. 15: „Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: «Împărăţia...»”. Nu „răpirea”. Ci „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi ca Împărat în vecii vecilor”. Împărăţia va fi declarată şi apoi va începe stăpânirea, Împărăţia Domnului nostru.

Fratele Branham a formulat foarte frumos, că după cei şapte ani în care Mireasa va şedea la nunta Mielului, Domnul va coborî cu noi în jos și atunci va începe Împărăţia de o mie de ani a Domnului nostru; iar noi, ca împăraţi vom stăpâni împreună cu El.

Ştiţi voi de ce spun eu toate aceste lucruri? Eu sper că voi mă puteţi înţelege. Astăzi m-am gândit din nou la aceasta şi am adus o cheie cu mine. Puteţi vedea această cheie din metal? Această cheie este dată tuturor fraţilor care sunt în legătură cu sediul central din Jeffersonville. Pe cheie este este inscripţionat Apoc. 10:7, Lc. 17, Mal. 4 şi ei consideră că prin această cheie sunt în legătură cu slujba fratelui Branham. Pe spatele monedei breloc a cheii este inscripționată o piramidă. Piramida n-are absolut nimic de-a face cu Dumnezeu. Acest simbol al piramidei l-a adus Adam Weishaupt când a fost inventat ordinul francmasoneriei. Cei ce aderă la loja masoneriei trebuie să pună mâna pe Biblia deschisă, şi cu mâna pe simbolul piramidei şi pe Biblie ei trebuie să rostească jurământul. De la început, oamenii au fost înşelaţi cu şi fără Dumnezeu, cu şi fără biblie.

Apoi ei afirmă că „Apoc. 10:7 este vocea lui Dumnezeu”. Apoc. 10:7 nu este nici vocea lui Dumnezeu şi nici vocea celui de-al şaptelea înger al Bisericii. După ce cele şase trâmbiţe au fost trâmbiţate urmează anunţul din Apoc. 10:7: „în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor”. 

Dar totul a fost modificat, totul a fost scos din context şi falsificat. Aceasta nu merge! Nu cu noi! Pentru noi este valabil doar Cuvântul lui Dumnezeu în vecii vecilor. Cine este informat despre acest lucru acela poate da mărturie. Nu există niciun om pe pământ care a trăit atât de personal slujba fratelui Branham şi preţuieşte din inimă slujba lui. Dar o încadrează acolo unde aparţine: Ilie a fost trimis ca să aducă totul înapoi în starea reaşezată. Nu o religie nouă, nu o direcţie de credinţă. Ci înapoi la credinţa părinţilor, înapoi la credinţa apostolilor şi prorocilor, înapoi la temelia originală.

Voi n-aveţi toate informaţiile cu privire la ceea ce se petrece pe întregul pământ sub acest cuvânt „mesaj”. Pentru noi mesajul este aici, în Cuvânt. Dumnezeu l-a trimis pe robul şi prorocul Său şi prin har a pus în noi respectul şi teama faţă de Cuvânt. Aşa că noi n-adăugăm nimic Cuvântului şi nu scoatem nimic din el.

Voi toţi puteţi asculta şi citi că fratele Branham atunci când a vorbit despre Apoc. 10:7, el a folosit de fiecare dată pluralul. Niciodată n-a folosit singularul „taina”, ci el întotdeauna a folosit pluralul „tainele”. De ce? Pentru că prin slujba lui, ca al şaptelea înger al Bisericii, au fost descoperite toate tainele Cuvântului şi ale planului de mântuire al lui Dumnezeu. Totul a fost descoperit: dumnezeirea, botezul, alegerea dinainte. Ce n-a fost descoperit? Totul a fost descoperit prin har. Dar rămâne aşa că Apoc. 10:7 este la singular „taina”. Şi nu „tainele”! Descoperirea „tainelor” este în legătură slujba fratelui Branham pe care Dumnezeu l-a binecuvântat şi confirmat. Dacă voi toţi aţi înţeles atunci spuneţi odată un Amin! Amin! Toţi au înţeles.

Dar apoi, după slujba celor doi martori și pecetluirea celor 144.000, al şaptelea înger va suna din trâmbiţă și taina lui Dumnezeu va ajunge la încheiere. La prima Sa venire, poporul lui Dumnezeu n-a recunoscut taina lui Dumnezeu în Isus Hristos. Dar după aceea „ei îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns”, aşa cum a prorocit prorocul Zaharia care a vorbit despre cei doi martori. „Îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic” (Zah. 12:10).

Domnul Îşi desăvârşeşte acum lucrarea Lui de răscumpărare cu toţi aceia care fac parte din Biserica Mireasă, din toate popoarele, limbile şi naţiunile. De aceea este scris: „Mireasa Lui s-a pregătit! Şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat. (Inul subţire reprezintă faptele neprihănite ale sfinţilor” (Apoc. 19:7-8). Domnul Dumnezeu a vrut ca noi să primim neprihănirea deplină prin credinţa în lucrarea de răscumpărare isprăvită. Nu mai rămâne nimic. Pe crucea Golgotei a avut loc răscumpărarea deplină, iertarea deplină, neprihănirea deplină. Aşa cum este scris: neprihăniţi prin credinţa în lucrarea de răscumpărare isprăvită. Așa cum a spus fratele Branham atât de minunat: dacă pui o picătură de cerneală într-o cadă de clor atunci nicio urmă din aceasta nu mai poate fi văzută şi găsită. Înaintea lui Dumnezeu păcatele noastre şi vina noastră nu mai există. Tu câteodată poate îţi mai aminteşti de ceea ce ai făcut greşit, dar Dumnezeu a aruncat totul în marea uitării şi nu-Şi mai aduce aminte de încălcările noastre. Ci ne-a socotit neprihăniţi prin credinţa în lucrarea de răscumpărare isprăvită de pe crucea Golgotei.

Despre ce este vorba astăzi? Este vorba ca întreaga lume şi îndeosebi toţi fraţii şi surorile noastre au dreptul să audă învăţătura biblică clară ca cristalul, au dreptul să audă Cuvântul-Mesaj. Şi nu să urmeze pe unul sau pe altul cu toate învăţăturile nebiblice ale tunetelor şi tot ce mai este răspândit. Dacă ceva nu este mărturisit în Biblie, ce este atunci? Ieri seară am spus că fratele Branham a amintit Apoc. 22 de 150 de ori şi anume că nimeni n-are voie să adauge ceva Cuvântului scris sau să scoată ceva din el. Unde este scris în Scriptură despre cele şapte tunete? Cele şapte tunete vor răsuna când Domnul, ca Proprietar de drept, ca Înger al legământului Îşi va pune piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ. Atunci El nu va veni ca Mire, ci El Se va coborî ca Înger al legământului, va pune piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ şi apoi va jura pe Cel ce este viu în vecii vecilor că nu va mai fi nicio zăbavă. Totul se va petrece la timpul potrivit. Din toată inima Îi suntem mulţumitori Domnului că noi avem respect faţă de Dumnezeu şi Cuvântul Său. Noi ştim că Duhul Sfânt ne călăuzeşte în tot Adevărul.

Vă rog frumos s-o luaţi în serios. Dumnezeu nu va răpi nicio încurcătură. Dumnezeu nu va răpi pe nimeni cu învăţături false, nu şi încă o dată nu! „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. Şi noi putem fi sfinţiţi doar în Cuvântul adevărului. Acesta este sensul şi scopul vestirii. Pe de o parte, lucrarea de răscumpărare isprăvită, Sângele Mielului, Sângele noului legământ care a fost vărsat pentru noi pentru ca să includă răscumpărarea, iertarea, împăcarea și neprihănirea noastră. Apoi Cuvântul în care noi suntem sfinţiţi. Căci fără sfinţire nimeni nu va vedea pe Domnul.

Dar dacă apoi fraţii vestesc „că Apoc. 10 s-a împlinit deja şi Îngerul legământului s-a coborât deja pe pământ”, trebuie să spunem că aceasta nu este aşa, nu, nu! Totul se va întâmpla la timpul potrivit. Rătăcirile, interpretările, răstălmăcirile îmi produc o mare durere. Eu aş dori să ajut, dar doar Domnul Dumnezeu poate ajuta.

Dar, pe de altă parte, noi vedem credincioşia lui Dumnezeu, că există o Mireasă a Mielului care rămâne credincioasă Cuvântului pentru că ea a primit Sămânţa Cuvântului şi nu primeşte nicio singură interpretare şi răstălmăcire, niciuna, deloc. Pentru noi este valabil doar ceea ce a vestit şi a făcut Dumnezeu, iar acest lucru îl acceptăm şi-l primim prin credinţă. Apostolul Ioan a scris „că nici o minciună nu vine din adevăr” (1 Ioan 2:21). Adevărul a fost şi va rămâne pentru totdeauna Adevăr şi doar Adevărul ne eliberează. Îi putem mulţumi  Dumnezeului nostru de fiecare dată că întreaga lume poate asculta acum mesajul clar ca cristalul al Cuvântului lui Dumnezeu, Evanghelia veşnic valabilă. V-o spun cu o mare durere, toţi oamenii care se referă la fratele Branham au închis Biblia, au pus-o deoparte şi predică doar citate din predicile fratelui Branham, dând mai departe tălmăcirile lor, repetând mereu: „prorocul a zis...”.

Dragii mei fraţi şi surori, mai accentuăm o dată. Cine este din Dumnezeu vorbeşte Cuvântul lui Dumnezeu, şi cine este din Dumnezeu ascultă Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci Domnul nostru le-a spus cărturarilor şi fariseilor: „Voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu” (Ioan 8:47). Cu adevărat sunt două seminţe diferite, iar aceasta merge înapoi în Eden, la Cain şi Abel. Aceasta merge înapoi la Mat. 13; Semănătorul a semănat sămânţa bună, iar vrăjmașul a semănat neghină. Dar grâul rămâne grâu şi neghina rămâne neghină. O spun cu durere: toate fecioarele neînţelepte care cred răstălmăciri şi învăţături nebiblice sunt ele grâu sau sunt neghină? Sunt ele înţelepte sau sunt neînţelepte? Cele înţelepte Îl cred pe Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu. Cele neînţelepte cred fiecare interpretare şi tălmăcire şi urmează pe un om.

Noi Îl urmăm pe Domnul şi Răscumpărătorul nostru. Şi am înţeles că acum n-a avut loc doar slujba profetică, ci partea evanghelistică, partea de învăţătură, partea profetică sunt cuprinse împreună şi sunt aşezate şi vestite acolo unde aparţin. Dumnezeu ne-a dăruit şi descoperit totul prin har: fie că este lucrarea de răscumpărare isprăvită care a avut loc pe crucea Golgotei, fie că este propovăduirea Cuvântului, fie că este partea profetică, fie că este în legătură cu Israelul, cu neamurile, cum va fi pe pământ înaintea revenirii Domnului. Noi suntem atenţi la semnele timpului şi îndeosebi în ce priveşte Israelul. Îi suntem mulţumitori lui Dumnezeu că profeţia biblică se împlineşte în faţa ochilor noştri. Şi noi putem spune că timpul nu este doar aproape, timpul a sosit, timpul este aici.

Privitor la Israel; au trecut 120 de ani de la Primul Congres Sionist care a fost ţinut la Basel în august 1897. Ce a spus atunci Theodor Herzl? A spus că iudeii au dreptul să aibă un stat propriu. Astfel că în 31 august 1897 a fost făcut anunţul clar şi desluşit: „Noi suntem mişcarea sionistă şi Domnul Dumnezeu ne va aduce înapoi la Sion”. Dragii mei fraţi şi surori, aici este lucrul puternic. În 2 noiembrie 1917, când Balfour a dat declaraţia lui în Londra, el s-a referit la ceea ce a scris Theodor Herzl în 31 august 1897 şi anume că iudeii trebuie să se întoarcă înapoi în Sion. N-au trecut patrusprezece zile de când domnul Netanyahu a declarat: „Noi ca iudei suntem în statul nostru” şi a amintit ambele declaraţii şi anume ceea ce a spus Herzl în 1897 şi ceea ce a spus Balfour în 1917; el a repetat ambele declaraţii şi a explicat: „de acum încolo la noi există doar o singură limbă: limba evreiască, pentru că noi ne-am întors înapoi în Sion”.

Dragii mei fraţi şi surori, noi trăim în acest timp. Domnul nostru a spus: „Când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri...”. Şi îndeosebi este amintit smochinul şi toţi ceilalţi copaci (Lc. 21:29). O spun repede. Până la al Doilea Război Mondial erau foarte multe colonii. Marea Britanie a stăpânit peste 52 de naţiuni. Dar începând cu al Doilea Război Mondial şi după aceea toate naţiunile şi-au proclamat independenţa. Voi o puteţi citi în istorie, că nu doar Israelul, ci ţară după ţară au devenit independente. Căci aşa este scris: „Vedeţi smochinul (Israelul) şi toţi copacii (toate naţiunile)”. Toate naţiunile şi-au proclamat libertatea şi au devenit independente. Poporul Israel s-a întors înapoi în ţara lui şi a devenit un stat independent. Iar noi suntem mulţumitori Domnului Dumnezeului nostru pentru aceasta şi putem repeta de fiecare dată ceea ce a spus Domnul nostru: „Când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi...”. De atunci au trecut atâţia ani! Din anul 1948 au trecut mulţi, mulţi ani. Eu vă spun că noi nu trăim doar în timpul sfârşitului, ci trăim la sfârşitul timpului de sfârşit, absolut aproape de revenirea Domnului nostru Isus Hristos. Cu adevărat este necesar ca şi noi toţi să trăim restituirea noastră şi trăirile noastre personale cu Dumnezeu: pocăinţa noastră, credinţa în Isus Hristos şi siguranţa că El ne-a iertat, ne-a acceptat şi ne-a primit; după Cuvântul Scripturii: „Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul şi puterea să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12). În Fapte 4:12, Petru a strigat: „nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi decât Numele scumpului nostru Răscumpărător, Domnul nostru Isus Hristos”. Astfel, prin har, noi vestim Evanghelia deplină, mântuirea deplină, includem totul: mântuirea, eliberarea, vindecarea. 

Dacă avem în mijlocul nostru persoane care simt că în viaţa lor este ceva ce nu corespunde cu Scriptura şi că ei fac ceva ceea ce nu doresc să facă, atunci fie ca astăzi Dumnezeu să dăruiască har ca să trăiască o eliberare, o dezlegare deplină. Pentru că aşa a amintit Domnul nostru în Lc. 4:18: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc slobozirea celor legați”. Un om legat, robit nu se poate ajuta singur. Dar Domnul ne-a ajutat pe toţi. De aceea este scris: „Pe cine Fiul îl eliberează acela este cu adevărat slobod”.

Fie ca astăzi toţi să trăiască puterea lui Dumnezeu, răscumpărarea şi eliberarea, prin har. Ca să plecăm din acest loc spunând: „S-a meritat să fiu în adunare. S-a meritat să fac sute, mii de kilometri ca să merg la adunare”. Fie ca în această zi de har Dumnezeu să ne ajute pe toţi, fie ca prin vestire tuturor să ne devină clar că Dumnezeu ne vorbeşte cu acest scop: ca să împlinească cu fiecare în parte ceea ce a spus şi făgăduit El în Cuvântul Său, prin har. Dumnezeu nu dă doar aşa făgăduinţe, ci El veghează asupra Cuvântului Său pentru a-l împlini.

Tuturor fraţilor care au parte de vestire trebuie să le mai spunem o dată: rămâneţi în Cuvânt, împărţiţi doar hrana aceasta! Omul nu trăieşte doar cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Domnul a dat făgăduinţa că El va trimite o foame pentru ascultarea Cuvintelor Sale, după cum este scris în Amos 8:11. Dumnezeu S-a îngrijit ca foamea să fie astâmpărată. Dumnezeu l-a trimis pe profetul Său ca să pregătească hrana divină şi tot Dumnezeu a dăruit har ca aceasta să şi fie împărţită. Ştiţi ce înseamnă aceasta pentru mine? În ziua când fratele Branham a fost coborât în mormânt, în 11 aprilie 1966 nu era tipărită nicio singură predică şi nimeni nu se gândise vreodată să tipărească vreo predică. Ce mi-a rămas mie altceva de făcut? În zilele care au urmat, am adunat fraţii şi le-am spus: predicile înregistrate pe benzi trebuie traduse în celelalte limbi, tipărite şi publicate. În felul acesta Dumnezeu a dăruit prin har legătura directă. Între timp n-a fost nicio întrerupere, ci a fost o continuare a ceea ce Dumnezeu a făgăduit; ceea ce El făcuse deja să poată fi continuat mai departe pentru ca hrana depozitată să stea la dispoziţie tuturor limbilor. Dumnezeu S-a îngrijit şi pentru aceasta. Priviţi odată la cei cincisprezece traducători. Dumnezeu poate folosi traducători din diferite țări, ca ei să traducă în alte limbi aceste predici preţioase pentru ca poporul lui Dumnezeu să poată fi hrănit spiritual cu Cuvântul descoperit al Domnului nostru.

Să cuprindem despre ce este vorba acum. Noi trăim ultima parte a istoriei mântuirii. Ieri am amintit pe scurt ceea ce am trăit în adunările din România şi cum Dumnezeu S-a îngrijit pentru toate popoarele şi limbile. Am putea spune multe lucruri despre ceea ce a făcut Dumnezeu. Atât putem spune: Cuvântul nu se întoarce gol la Dumnezeu. El care l-a trimis, El care l-a descoperit, El, care din Cuvântul scris a făcut Cuvântul viu descoperit, Se îngrijeşte ca Cuvântul care a ieşit din gura Lui şi care este scris în Biblie, să nu se întoarcă gol înapoi la El. Şi acest lucru este important: nu înapoi la proroc, nu, nu, nu! Ci la El, la El. Aici este un punct principal: nu idolatrie cu un proroc, ci închinare în Duh şi în Adevăr. Să-i dăm cinstea Dumnezeului Celui viu. Puteţi citi fie în Is. 53, în Is. 55, în Rom. 10: „Cuvântul care a ieşit din gura Mea nu se va întoarce gol înapoi la Mine, ci va împlini planurile Mele pentru care Eu l-am trimis”. Aleluia! Cinste, laudă şi mărire Dumnezeului nostru Celui viu. El n-a trimis Cuvântul Său degeaba. Ci El Şi-a trimis Cuvântul pentru ca noi să fim însănătoşaţi; El Şi-a trimis Cuvântul ca să ne corecteze, să ne aducă înapoi şi să avem respect de ceea ce are El să ne spună în aceste zile.

Şi acest lucru îl putem spune în concluzie. Domnului, numai Lui I se cuvine cinstea, lauda, toată mărirea şi închinarea. Acest lucru l-am spus deja aici: nimeni nu trebuie să-i mulţumească lui Pavel, lui Petru, fratelui Branham sau fratelui Frank. Toţi să-I mulţumească lui Dumnezeu care a trimis Cuvântul Său şi l-a descoperit. Aşa cum am accentuat şi ieri, nu doar că apostolul a putut spune: „Nouă ni le-a descoperit prin Duhul Său”, ci şi tuturor ascultătorilor le-a fost descoperit acelaşi Cuvânt prin acelaşi Duh. Aşa se întâmplă şi astăzi. Eu sunt convins că Duhul Sfânt este prezent şi Cuvântul lui Dumnezeu este descoperit fiecăruia în parte, prin Duhul Sfânt, şi toţi pot crede aşa cum zice Scriptura şi devin o inimă şi un suflet.

Astăzi a venit în birou la mine un frate, mi-a urat binecuvântarea lui Dumnezeu şi mi-a spus: „Frate Frank, noi avem o legătură interioară unul cu altul, suntem un Trup. Hristos este Capul, iar noi suntem un Trup”. Dragii mei fraţi şi surori, o legătură atât de adâncă şi o dragoste a lui Dumnezeu așa cum este în mijlocul poporului n-a fost niciodată înainte; niciodată înainte n-a fost dragostea în mijlocul poporului aşa ca acum. Nu ştiu dacă voi o simţiţi. Eu o simt. Ai putea îmbrăţişa pe fiecare frate, pe fiecare soră. Dragostea lui Dumnezeu este o realitate divină şi ea este turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt. Noi suntem un Trup, Trupul Domnului. Printr-un Duh am fost botezaţi într-un singur Trup. Şi dacă încă nu s-a întâmplat aşa, fie ca să se întâmple în scurt timp. Fie ca să se întâmple. Pe cât de sigur am fost noi răscumpăraţi printr-un singur Sânge, am primit iertarea şi am fost născuţi din nou la o nădejde vie prin puterea învierii lui Isus Hristos dintre morţi, pe atât de sigur trebuie să se întâmple ca noi, printr-un singur Duh să fim botezaţi într-un singur Trup. Apoi are loc legătura adâncă, interioară. Iar noi toţi ştim ce este scris în 1 Cor. 13. Totul va înceta, dar dragostea lui Dumnezeu care a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt nu va trece, ea rămâne. Şi cine rămâne în această dragoste acela rămâne în Dumnezeu, aşa este scris. Aici trebuie să citim epistolele lui Ioan şi să ţinem pasul cu toată inima.

Cum am spus şi la început, referindu-ne la Apoc. 3:20: „Iată, Eu stau la uşă şi bat”. Vă rog frumos ca nimeni să nu-L lase pe Domnul să aştepte în faţa uşii. Vă rog ca acum să spuneţi toţi în inima voastră: „Doamne, eu Îţi deschid. Te rog frumos intră înăuntru, Te rog frumos intră”. El a spus: „Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine”. Astăzi s-a întâmplat acest lucru: Domnul nu doar a bătut la uşa inimii noastre. Noi am deschis şi Domnul a intrat înăuntru, a cinat împreună cu noi şi noi cu El. Numele Lui să fie proslăvit. Cuvântul Său rămâne în vecii vecilor şi noi rămânem cu acest Cuvânt preţios. Bucuraţi-vă! Cu toate că toţi suferim prin toate încercările prin care trecem, în căsnicii, în familii, tinerii, familiile, toţi. Vă rog frumos ca în toate aceste necazuri prin care trecem, încredeţi-vă în Domnul şi fiţi siguri că El care a început în noi lucrarea Lui o va desăvârşi pentru ziua revenirii Sale. Iar noi vom fi curaţi, spălaţi în Sânge şi vom fi înfăţişaţi înaintea Lui în haine albe. Totul prin har. Tu şi eu n-am participat cu nimic la aceasta. Dar noi am crezut şi primit din inimă ceea ce ne-a dăruit Domnul Dumnezeu în Isus Hristos, Domnul şi Răscumpărătorul nostru. Astăzi Dumnezeu ne-a dăruit o privire generală şi o introducere în ceea ce s-a întâmplat cu Israel şi ce se petrece în general pe pământ, pentru ca noi să fim pe deplin convinşi şi să recunoaştem că revenirea Domnului este cu adevărat foarte, foarte aproape.

Ultima chemare răsună şi toţi aceia care sunt din Dumnezeu vor asculta de vocea Domnului, vor crede şi vor primi ceea ce ne-a dăruit El prin har. Lui, Domnului Dumnezeului nostru Îi aducem cinstea în vecii vecilor. Aleluia! Amin.

Haideţi să ne ridicăm pentru rugăciune. În timp ce stăm respectuoşi înaintea lui Dumnezeu, suntem conştienţi că şi aici în aceste adunări se împlineşte: Strânge-Mi pe poporul Meu ca să asculte Cuvintele Mele. Noi nu suntem aici ca să ascultăm cuvintele unui om. Noi suntem aici ca să ascultăm de Cuvântul Domnului, să-l credem, să-l primim. Câţi sunt aici care doresc să-şi dedice viaţa lor Domnului? Vă rog ridicaţi scurt mâna. Sunt mâini ridicate. Mă gândesc în mod deosebit la toţi tinerii. O, dragilor, chiar dacă aveţi părinţi credincioşi, fiecare copil și toţi trebuie să aibă trăirile lor mântuitoare, personale, cu Dumnezeu. De aceea Petru a spus în prima predică: „Făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru”.

Noi vă îndemnăm pe toţi, mai ales pe aceia care au crescut în familii credincioase, dedicaţi-vă viaţa Domnului. Dumnezeu n-a dăruit har doar părinţilor voştri, ci şi vouă v-a pregătit şi dăruit. Credeţi-mă, eu doresc ca toţi să aibă parte de răpire, doresc ca toţi care au auzit şi cred Cuvântul lui Dumnezeu în acest timp, să fie prezenţi la răpire. Noi suntem prezenţi aici, acum, când este vestit ultimul mesaj şi răsună ultima chemare. Pe cât sigur suntem acum prezenţi şi venim de aproape şi de departe şi întreaga lume poate urmări vestirea, pe atât de sigur toţi care acum ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L cred pe Dumnezeu nu doar că vor fi prezenţi când invitaţia va răsuna, ci vor auzi bătaia Lui la uşa inimii, vor răspunde invitaţiei şi Îi vor spune din toată inima: „Iubite Domn, fii bine venit! Vino înăuntru! Eu Te accept, Te primesc. Te rog salvează-mă, eliberează-mă, vindecă-mă, dăruieşte-mi har!”.

Dacă sunt unii aici care doresc să vină în faţă atunci simţiţi-vă liberi să veniţi. Dacă vreţi să vă dedicaţi viaţa Domnului sau s-o rededicaţi, atunci veniţi acum în faţă şi noi ne vom ruga pentru voi.

Dragii mei fraţi şi surori, ne aducem aminte de realitatea divină că Domnul Dumnezeu deja în Vechiul Testament, la ieşirea afară, a dat mărturie, S-a coborât în stâlpul de nor şi stâlpul de foc şi a vorbit poporului. Aceasta nu este o teorie, este o realitate divină. Dumnezeu S-a îngrijit ca această fotografie cu stâlpul de foc deasupra capului fratelui Branham să fie făcută în 20 ianuarie 1950, iar această fotografie cu norul supranatural să fie făcută în 28 februarie 1963. Dumnezeu nu ne-a ascuns nimic. El n-a trimis doar un mesaj. Atunci Moise a fost trimis cu mesajul către faraon: „Lasă pe poporul Meu să plece!”. El a dat făgăduinţa: „Eu voi merge înaintea voastră şi vă voi lumina calea” şi Domnul S-a coborât. 

Dragii mei fraţi şi surori, Domnul merge înaintea noastră. El ne-a luminat calea şi dăruieşte har pentru ca noi să putem păşi pe această cale. Voi toţi care aţi venit în faţă L-aţi primit pe Isus ca Răscumpărător personal. Astăzi este ziua. Noi putem spune: Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o pentru voi, ziua pe care a făcut-o pentru noi toţi, prin har. Eu nădăjduiesc că voi toţi aţi primit totul prin credinţă, că Domnul a confirmat de repetate ori trimiterea robului şi prorocului Său pentru ca să ne dea siguranţa nouă, celor ce credem acum; putem pipăi, putem vedea cu ochii noştri şi auzi cu urechile noastre ceea ce Domnul a făcut şi face în timpul nostru.

Dragii mei fraţi şi surori, s-o mai spunem o dată, Dumnezeu este plin de har, S-a îngrijit de tot. Noi putem ţine în mâinile noastre dovada şi ştim că Dumnezeu ni S-a descoperit. Mai ales voi tinerilor, primiţi, acceptaţi. Haideţi să ne rugăm împreună noi toţi care am venit aici şi toţi de pe întregul pământ care urmăresc vestirea.

Iubite Domn, noi am auzit Cuvântul Tău şi l-am luat la inimă: „Iată, Eu stau la uşă, şi bat”. Noi am auzit glasul Tău, şi bătaia Ta la uşa inimii noastre, acum noi Ţi-am deschis uşa şi Te invităm: vino înăuntru şi locuieşte în inimile noastre. Te rugăm iartă-ne toate păcatele, toată vina, toate încălcările. Doamne, Te rugăm iartă-ne şi nu-Ţi mai aduce aminte de ele. Împreună lăudăm puterea de răscumpărare a Sângelui, iertarea, împăcarea, mântuirea deplină în Domnul nostru Isus Hristos. Voi toţi care aţi venit în faţă aţi venit la Domnul, aţi răspuns, aţi urmat chemarea Lui şi acum primiţi iertarea deplină, împăcarea, harul şi mântuirea. Primiţi-le şi acceptaţi-le pentru că aşa ne-a fost spus: să propovăduim tuturor popoarelor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor.

Doamne, atotputernicule Dumnezeu, noi stăm în prezenţa Ta sfântă cu respect sfânt înaintea Cuvântului. Acum Te rog pentru întreaga adunare, pentru toţi care sunt astăzi aici, tineri şi bătrâni şi pentru toţi de pe întregul pământ care urmăresc vestirea, pentru ca toţi să deschidă uşa inimii lor şi să Te invite ca Tu să intri înăuntru şi să cinezi cu noi.

Credinciosule Domn, şi astăzi ai cinat cu noi, ne-ai frânt pâinea vieţii. Ţie Îţi mulţumim din toată inima pentru prezenţa şi binecuvântarea Ta. Voi care aţi venit, puteţi pleca din acest loc în pace și cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Dumnezeu a ascultat rugăciunile voastre, v-a iertat, v-a primit. Voi vă puteţi uita înapoi la această zi şi puteţi spune: „În acea zi, acolo în Centrul de Misiune, eu mi-am dedicat viaţa Domnului, am acceptat şi am primit iertarea, am crezut din inimă şi am primit ceea ce a pregătit Dumnezeu”. Amin.

Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi, să-i binecuvânteze pe toţi fraţii slujitori de pe întregul pământ, ei să vestească şi să dea mai departe hrana curată.

Voi ştiţi ce a poruncit Domnul, şi anume să depozitez hrana şi apoi s-o împart. Voi ştiţi ceea ce a spus fratele Branham: „Hrana duhovnicească pentru poporul lui Dumnezeu este Cuvântul lui Dumnezeu cu toate făgăduinţele pe care Domnul ni le-a dat pentru acest timp”. Mat. 24:45 la 47 se împlineşte, astfel încât toţi fraţii de pe întregul pământ pot aşeza hrana pe masa Domnului. Pe întregul pământ avem siguranţa că nu dăm mai departe o învăţătură străină, nicio interpretare şi niciun cult omenesc, ci dăm mai departe doar Cuvântul original al lui Dumnezeu; avem un drept la aceasta.

Acum o rugăminte. Vă rog să mă amintiţi în rugăciunile voastre. Dacă treci de 80 de ani atunci te apropii de 90 de ani, şi bineînţeles eu simt acest lucru din cap până-n picioare; mai ales la ochi şi la picioare. Îi mulţumesc Domnului. Până când ultimii vor fi chemaţi afară noi stăm la dispoziţia Domnului. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi, să fie cu voi toţi. Amin.

Sumar video – august 2018

Iubiți frați și surori în Hristos, sunt fratele Frank și vă vorbesc din Centrul Internațional de Misiune din Krefeld, Germania. Îi aducem laudă lui Dumnezeu pentru sfârșitul de săptămână care a trecut, când  oameni din SUA, Canada, din țările africane, din întreaga Europă, au venit ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. 

Subiectul nostru principal este revenirea lui Hristos, cea de-a doua venire a lui Hristos, chemarea afară și pregătirea Miresei lui Hristos pentru a-L întâlni pe Mire când Acesta va veni. Îi suntem foarte recunoscători Domnului pentru ceea ce au scris apostolii despre acest subiect, în mod deosebit în 1 Tes. cap.3, cap.4, cap.5. 

Apoi înțelegem că în 11 iunie 1933 fratelui Branham i-a fost dată însărcinarea divină de a aduce ultimul mesaj înaintea revenirii lui Hristos. Da, eu  iubesc conținutul acelei însărcinări: „Așa cum Ioan Botezătorul a fost trimis ca să premeargă prima venire a lui Hristos, la fel ești tu trimis cu un mesaj care va premerge  cea de-a doua venire a lui Hristos”. Apoi omul lui  Dumnezeu face afirmația: „Nu că eu voi premerge, ci mesajul va premerge cea de-a doua venire a lui Hristos”.  Fratele Branham a făcut de 18 ori această afirmație - iar noi suntem foarte recunoscători lui Dumnezeu pentru aceasta. 

Apoi înțelegem că, după ce a adus mesajul, prorocul a putut să fie luat și să meargă în slavă, iar Domnul Însuși a purtat de grijă de lucrurile care aveau să se întâmple după ce prorocul fusese deja luat în slavă. Eu pur și simplu trebuie să spun, iubiților, nu avându-mă în vedere pe mine, ci pentru că Domnul are un plan de mântuire și acesta  trebuie să fie prezentat poporului lui Dumnezeu. Căci există o singură biserică adevărată, o singură Mireasă adevărată, nu multe interpretări - nu! Și fiecare  învățătură biblică ne unește în Cuvânt, în Hristos, iar  noi suntem una în El. Fiecare răstălmăcire aduce dezbinări și fiecare umblă pe căile lui. 

Iubiților, pe 1 aprilie 1962 fratele Branham a dat mărturie despre depozitarea hranei. Pe 2 aprilie 1962 eu am auzit glasul Domnului cu urechile mele, când El mi-a poruncit să depozitez hrana. Apoi William Branham mi-a spus pe 3 decembrie 1962: „Hrana pe care trebuie s-o depozitezi este Cuvântul făgăduit pentru acest ceas și aceasta se află înregistrat pe benzi”. Apoi a spus: „Așteaptă cu împărțirea hranei până ce vei primi și restul acesteia”. 

Vreau să știți - nu este o fotografie foarte clară - dar prin harul lui Dumnezeu, fiecare predică ținută de fratele Branham în anii '50-'60, mi-a fost trimisă în Germania. Aici sunt sutele de predici. Eu am depozitat hrana pe vremea când prorocul mai era în viață. Apoi, desigur, după ce el a fost luat în slavă, Domnul a confirmat însărcinarea care spunea că eu trebuia să duc mesajul din oraș în oraș, din țară în țară și de pe un continent pe altul, ca să împărtășesc Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu, aceasta făcând parte din slujba restituirii. Noi suntem aduși la început, la temelia originală pusă de apostoli și proroci. Dumnezeu nu a început o nouă religie, ci ne-a adus înapoi la început. William Branham a fost folosit de Dumnezeu ca să ne aducă înapoi la Cuvânt, ca să ne  aducă înapoi la Dumnezeu.

Iubiților, eu sunt atât de recunoscător Domnului că am putut împărtăși oamenilor predicile ținute de fratele Branham și să aduc fiecare predică înapoi în Cuvântul lui Dumnezeu. 

Vedeți aici toate predicile pe care le-am tradus în limba germană într-un timp scurt și am fost răspunzător de răspândirea mesajului în multe limbi, pentru ca această generație să afle făgăduința acestui timp - nu numai că Dumnezeu și-a trimis mesagerul cu mesajul, dar noi trebuie să înțelegem și să luăm parte la ceea ce face Dumnezeu acum. 

De aceea, dacă citiți ce scria apostolul Pavel despre cea de-a doua venire a lui Hristos, cum am amintit, în 1 Tes. cap.3, 4, 5... Iubiților, noi nu am fost lăsați în întuneric. Prin harul lui Dumnezeu, William Branham s-a referit de 150 de ori la Apocalipsa 22, ultimele versete: „nimeni să nu adauge ceva la Cuvântul scris al lui Dumnezeu, sau să scoată ceva din Cuvântul scris al lui Dumnezeu”. De 150 de ori, William Branham a avertizat să nu se adauge ceva la Cuvântul scris al lui Dumnezeu”, pentru că partea noastră va fi scoasă din Cartea Vieții. 

Iubiților, eu trebuie să iau la modul cel mai serios astfel de afirmații. Și nu judec, dar sunt multe interpretări cu privire la tunete, la parousia, cu privire la multe subiecte... Dumnezeul meu din cer, cine sunteți voi??? V-ați rătăcit și-i duceți pe oameni în rătăcire. Voi puneți Biblia deoparte și vă referiți la ceea ce a spus prorocul. Dacă ați fi înțeles ce a spus prorocul și ce a vrut el să transmită, ați fi mers înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu și ați fi găsit lucrurile confirmate în sfintele Scripturi. 

Eu am tradus predicile fratelui Branham, le cunosc foarte bine și nu este nicio contradicție. Și prin harul lui Dumnezeu, pot să vestesc mesajul acestui ceas deschizând Scripturile și arătând poporului lui Dumnezeu atât ce a făcut Domnul prin slujba fratelui Branham cât și ce a făcut El de când prorocul a fost luat în slavă. 

Astăzi nu doresc să spun prea multe, dar sufăr foarte mult din cauza multelor direcții care pretind a-l crede pe proroc și mesajul. Dați-mi voie s-o spun foarte clar: nu există multe direcții, nu există confuzie în Mireasa lui Hristos. Mireasa este o Mireasă curată a Cuvântului făgăduit pentru acest timp - în ea nu este nicio răstălmăcire. Și noi Îl vedem pe Domnul confirmând Cuvântul Său. Și cum a spus Mântuitorul nostru, „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea...” - aceasta nu s-a întâmplat niciodată înainte. Picioarele mele au pășit în 165 de țări și noi slujim în mod direct în 172 din cele 193 de țări din lume.  

Iubiților, acesta este timpul lui Dumnezeu pentru poporul lui Dumnezeu. Iar în ultimii peste 50 de ani eu nu am făcut nimic altceva decât am vestit Cuvântul lui Dumnezeu, călătorind peste 15 milioane de mile, lună de lună, datorită însărcinării divine. 

Eu cred că putem împărtăși cu voi fiecare verset, chiar și Apocalipsa 10, încadrându-l corect acolo unde trebuie să fie și acolo unde-i este locul, conform planului de mântuire. Nicio problemă. Dați-mi voie s-o spun în dragoste. Prin harul lui Dumnezeu noi avem o înțelegere deplină a mesajului acestui ceas pentru că noi îl regăsim complet în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu sunt două lucruri - prorocul cu mesajul pe de o parte, iar Biblia cu Dumnezeu în altă parte, nu. Nu, este unul și același lucru. 

Dați-mi voie să spun următoarele în încheierea acestor câteva minute: iubiților, eu cred că revenirea lui Hristos este foarte, foarte aproape, este la uși. Toate prorociile biblice cu privire la Israel, la neamuri, la Mireasa lui Hristos, sunt împlinite. De aceea noi trebuie să ne întoarcem - este un trebuie divin - trebuie să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu și aceasta fără nicio răstălmăcire. Iar cei ce cred răstălmăciri sunt fecioare nechibzuite. La început, toate zece au ieșit afară, dar la revenirea Domnului și Mântuitorului nostru, doar jumătate din ele vor fi gata să-L întâmpine pe Domnul atunci când va veni. Nu fiți nechibzuiți, nu urmați niște răstălmăciri, ci fiți înțelepți, întoarceți-vă la Cuvântul lui Dumnezeu și respectați ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său. 

Iubiților, datorită însărcinării divine, trebuie să iau lucrurile în modul cel mai serios. Iar voi Îi veți fi recunoscători lui Dumnezeu pentru slujba din timpul acesta. Eu nu vorbesc în numele meu, Domnul m-a chemat, mi-a dat îndrumări, iar prorocul a confirmat-o. Și în ultimii peste 50 de ani, Domnul a confirmat-o pe întregul pământ. Binecuvântările Atotputernicului Dumnezeu să fie în mod special peste toți frații slujitori, ca să împărtășească Cuvântul lui Dumnezeu, hrana duhovnicească, cu poporul lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze și să fie cu voi, în Numele sfânt al lui Isus. Amin.