Laude şi mulţumiri DOMNULUI, Dumnezeului nostru, pentru tot harul Său, pentru credincioşia Lui şi pentru marele privilegiu că noi putem fi împreună, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu, crezându-l, primindu-l prin credinţă cu dorinţa ca tot ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu ne spune şi tot ce e promis în el, să îşi găsească cu adevărat împlinirea cu fiecare dintre noi! [Fratele Frank transmite salutări şi face unele anunţuri] Avem şi doi fraţi din Maroc, acum ei locuiesc în Franţa, dar ambii vin din Islam. Şi pentru asta suntem mulţumitori că Dumnezeu cheamă afară din toate popoarele, limbile şi din toate religiile, pentru că este scris că Dumnezeu vrea să îi binecuvânteze pe toţi. Aceasta a fost prima făgăduinţă pe care DOMNUL i-a dat-o lui Avraam: „în tine vor fi binecuvântate toate neamurile pământului”. Deci, simţiţi-vă ca acasă…Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi din bogăţia harului Său.

De data asta am să vă relatez ceva foarte puternic din călătoria mea misionară din ţările latino-americane. Frate Leonard, ridică-te, te rog! Unde este fratele Leonard? Acesta este fratele Leonard Lifese din Bruxelles. Noi am făcut împreună o călătorie în Mexic, Guatemala, Salvador, şi ultima oprire a fost în Lima, Peru. Am trăit lucruri minunate. Eu şi fratele Menhert am fost deja în nişte ţări şi oraşe, dar de data asta în Mesaj erau biserici şi fraţi pe care nu i-am mai întâlnit înainte. Şi a fost o primire cum rar vezi. Inimile au fost deschise şi aşa Cuvântul DOMNULUI cu adevărat, cum ar gândi cineva, a putut împlini pe loc scopul pentru care a fost trimis.

Îi mulţumim în special fratelui Erwin Patcheko care traduce în limba spaniolă, aşa că acum avem un mare număr de oraşe şi fraţi care s-au adăugat şi de care ne putem îngriji. Sunt foarte fericit de faptul că Cuvântul lui Dumnezeu aleargă şi că ajunge omenirea. Astăzi, noi îi salutăm din acest loc pe cei din toate popoarele, limbile şi naţiunile. Un mare număr de fraţi au sunat pentru a ne spune că ei se vor conecta pentru a fi martori şi pentru a experimenta împreună cu noi. Unii au spus că vor să vadă imagini în mişcare, nu doar o imagine fixă prin internet. Într-o zi ne vom ocupa şi de asta. Avem fraţi care se îngrijesc de aceste lucruri.

Acum, sunt unele lucruri care mi s-au întâmplat în ultima călătorie. Probabil am spus-o înainte, dar în acest mic aparat am toate cele 1159 predici ale fratelui Branham. De data asta, am avut acest aparat cu mine şi pentru prima dată am ascultat predici şi servicii divine din anii ΄47 şi ΄48. Cunoşteam deja o predică din ΄48, dar toate celelalte, din ΄47 şi ΄48 au fost noi şi pentru mine. Îi mulţumesc fratelui Movat din Zürich care mi-a dat acest dar minunat. Acest aparat poate fi luat în avion, se poate asculta, iar căştile sunt foarte confortabile. Pot să spun că am ascultat aproape zi şi noapte şi am auzit ce nu am mai auzit înainte. Şi am trăit ce nu am mai trăit într-un asemenea fel înainte. Adică, fratele Branham a fost călăuzit de Dumnezeu într-o aşa manieră încât a putut pronunţa vindecarea celor bolnavi. Şi toţi, fără excepţie, au fost vindecaţi pe loc.

Trebuie să asculţi o dată ce s-a petrecut în anii ΄46, ΄47, ΄48 şi probabil΄49, şi ce a avut loc în slujba fratelui Branham şi cum s-a referit el, aproape în fiecare predică, la chemarea lui, în special din 7 mai 1946. Şi în legătură cu asta, lui i-a fost spus „aşa cum lui Moise i s-au dat două semne, aşa ţi se dau ţie două semne”. Ceea ce m-a impresionat şi m-a copleşit într-un mod deosebit a fost că fratele Branham a spus: „acelaşi Dumnezeu viu care a coborât la Moise şi la poporul Israel ca Îngerul Legământului, care i-a condus afară şi i-a însoţit, acelaşi Înger, acelaşi DOMN, acelaşi Dumnezeu, este aici pe această platformă, astăzi”. Şi s-a întâmplat! S-a întâmplat pe loc!

Voi ştiţi, există destulă religie şi în creştinism, dar ca Dumnezeu să facă pe loc ca orbii să vadă şi ologii să umble, ca Dumnezeu să vindece pe loc 100, 200 sau 300 de oameni… Fratele Branham se ruga până noaptea târziu, şi se întâmpla! Eu a trebuit să o spun mereu: aceasta nu este relatată în această măsură nici în cele patru evanghelii, până când am citit totuşi în Ioan 20, unde este scris că dacă ar fi fost scris tot ce a făcut DOMNUL, pe pământ nu ar încăpea cărţile. Apoi, am fost mulţumit că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci! Şi ce a făcut El atunci, aceea s-a petrecut şi în timpul nostru. Acest lucru ne copleşeşte şi are să ne spună ceva. Nu a fost omul, ci a fost DOMNUL Dumnezeu, care a putut să îl folosească într-un fel atât de minunat. Şi scopul acestui fapt a fost ca atenţia noastră să fie atrasă spre Cuvântul făgăduit şi, prin aceasta, la mesajul acestui ceas.

Toţi ştim că Moise nu a primit semnele şi confirmarea pentru el, ci pentru ca poporul să creadă că Dumnezeu l-a trimis. Şi acest lucru a fost accentuat deseori că, deodată, ca o descoperire, din cer senin, am putea spune, s-a întâmplat cu mine, ascultând cum fratele Branham a spus de câteva ori: „dacă tu crezi că eu sunt prorocul lui Dumnezeu şi dacă tu crezi că eu sunt de la Dumnezeu, că Dumnezeu m-a trimis”, şi eu mă gândeam că oamenii lui Dumnezeu ar fi putut lucra şi fără această întrebare şi, deodată, din cer senin, prin inspiraţie, mi-a venit următorul gând: imaginaţi-vă că în rândul de rugăciune ar fi putut veni oameni care ar fi putut crede că fratele Branham este un şarlatan, iar el s-ar fi rugat şi ei ar fi fost vindecaţi şi ar fi plecat acasă cu gândul: „Da, şarlatanul a înţeles-o destul de bine”. Nu. Dumnezeu nu îşi dă slava Lui altuia. Slujitorii lui Dumnezeu au dreptul să întrebe: crezi tu că eu am fost trimis de Dumnezeu, crezi tu că eu stau aici din cauza trimiterii lui Dumnezeu? Da, acest lucru a fost foarte puternic. Repet: închipuiţi-vă că oamenii ar fi venit în rândul de rugăciune şi s-ar fi gândit în ei înşişi una şi alta, ar fi fost în îndoială dacă este sau nu corect, dacă acesta este un bărbat de la Dumnezeu sau nu...atunci cel mai probabil că nu s-ar fi întâmplat nimic. Atunci ei ar fi plecat de acolo...dar ca să se fi putut întâmpla şi ca Dumnezeu să-şi fi putut confirma Cuvântul, s-a întâmplat.
Eu sunt copleşit de ceea ce Dumnezeu a făcut prin harul Său. La aceasta aş vrea să citesc din Exod 4.1: „Moise a răspuns şi a zis: ‚Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ‚Nu ţi s-a arătat DOMNUL!’”. Sau „DOMNUL nu te-a trimis deloc”. „Ei nu mă vor crede.” Apoi Dumnezeu a dat răspunsul: „da, ei vor crede. Eu îţi voi da două semne. Dacă nu îl vor crede pe primul, îl vor crede pe al doilea”. V. 8: „Dacă nu te vor crede şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn…”. Era vorba de convingere. Apoi fratele Branham accentua Evrei 11.1, că credinţa…Hai să citim în Evrei 11.1: „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”. Aceasta este credinţa. Avraam nu văzuse încă nimic, dar a crezut. Şi apoi, a văzut. V.12 din Exod 4: „Du-te, dar, Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus”. Apoi legătura cu scopul trimiterii, în v. 22 şi 23: „Tu vei zice lui Faraon: „Aşa vorbeşte DOMNUL”. Moise avea pe Aşa Vorbeşte DOMNUL. În acelaşi fel fratele Branham l-a avut pe Aşa Vorbeşte DOMNUL. Acelaşi Dumnezeu care a dat trimiterea în acel timp pentru Biserica lui Israel, adresată Bisericii lui Israel, la fel, azi, trimiterea este adresată Bisericii Dumnezeului cel Viu. În legătură cu asta, este scris în partea a doua a v. 22: „Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. Îţi spun: „Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească”. Toate aceste cuvinte ne sunt cunoscute. Apoi, mergem la conducerea afară, în Exod 14.18: „Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, şi-a schimbat locul, şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul, şi a stat înapoia lor”. Putem citi mai departe, dar haideţi să ne întoarcem la Exod 4.

Aici, Îngerul este DOMNUL Dumnezeu Însuşi. Exod 4. Aici citim…Nu, de fapt e Exodul capitolul 3.2: „Îngerul DOMNULUI i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc”. Ascultaţi cu atenţie: „Moise a zis: am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul. DOMNUL a văzut că el se întoarce să vadă”. „DOMNUL a văzut – DOMNUL a văzut -  şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise, Moise!”. Fraţi şi surori, Dumnezeu Se descoperă, şi când Se arată în forma unui Înger El rămâne Îngerul Legământului sau DOMNUL Dumnezeu. Acum ne întoarcem la Exod 14, doar ultimele versete. Exod 14.29: „Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor”. Un miracol! Moise a ridicat toiagul, Dumnezeu a despărţit marea şi două ziduri erau acolo, unul la stânga, altul la dreapta, iar copiii lui Israel au trecut pe pământ uscat, dar ascultaţi ce e scris aici, în ultimul verset: „Israel a văzut mâna puternică, pe care o îndreptase DOMNUL împotriva Egiptenilor. Şi poporul s-a temut de DOMNUL…”. Şi ascultaţi cu atenţie: „şi a crezut în DOMNUL şi în robul Său Moise”.  Toată lumea poate să spună: eu Îl cred pe Dumnezeu, eu Îl cred pe Dumnezeu, dar Îl cred ei pe Dumnezeu cu adevărat? Oricine Îl crede cu adevărat pe Dumnezeu, crede promisiunile pe care Dumnezeu le-a dat şi are parte de împlinirea lor. Orice altceva este o credinţă fabricată de oameni. Ce a spus DOMNUL nostru în Evanghelia după Ioan, în capitolul 14? Credeţi în Dumnezeu şi credeţi şi în Mine! În asta constă totul: ca să Îl primim şi să Îl credem pe Dumnezeu în aşa fel încât El să se descopere şi să se manifeste personal în acel moment. Ioan 14.1: „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine”.

Poporul Israel s-a încrezut în Dumnezeu, L-a crezut pe Dumnezeu, dar acum Dumnezeu S-a descoperit în trup, s-a împlinit ceea ce Dumnezeu a spus dinainte, planul de mântuire prindea contur, Dumnezeu era la lucru. Şi este scris că El „a venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit”. Şi de ce nu L-au primit? Pentru că nu l-au primit pe premergătorul Lui care a pregătit calea DOMNULUI. Fraţi şi surori, am putea citi un mare număr de versete biblice. De exemplu, cuvântul din 2 Cronici, un cuvânt binecunoscut de către fiecare dintre noi. 2 Cronici 20.20: „A doua zi, au pornit dis de dimineaţă spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi, încredeţi-vă în proorocii Lui, şi veţi izbuti”. Dumnezeu nu a luat vântul şi soarele pentru a aduce mesajul la poporul Său. Dumnezeu a avut proroci chiar de la început.

Şi în Evrei 1.1 scrie că Dumnezeu a vorbit părinţilor prin proroci în diferite feluri, dar la sfârşitul zilelor ne-a vorbit în Fiul. Şi totuşi, scrie că „vă voi trimite pe prorocul Ilie, înaintea zilei celei mari şi înfricoşătoare a DOMNULUI”. Şi totuşi scrie că Dumnezeu a aşezat în Biserică apostoli, proroci, păstori, învăţători, evanghelişti, şi totuşi este scris în Matei 23: „iată vă voi trimite proroci şi înţelepţi, şi pe unii îi veţi omorî”. Nu este permis să se pună niciodată un cuvânt împotriva altui cuvânt, ci trebuie să avem întotdeauna legătura dintre un cuvânt şi alt cuvânt şi apoi să recunoaştem de ce DOMNUL a spus asta în acest loc, de ce a spus El aceasta aici, cui a vorbit El,  care este conţinutul a ceea ce a spus El şi asta se aplică tuturor celor care cunosc mesajul acestui ceas, care cred că fratele Branham a fost un om trimis de Dumnezeu. Şi totuşi, unele cuvinte sunt atât de grav scoase din context şi răsucite spre propria lor pierzare. Aceasta este marea problemă.

Oricine priveşte în căsuţa cu e-mailurile primite de noi, vede că cele mai multe întrebări sunt despre Apocalipsa 10, despre 1 Tes.4, despre revenirea DOMNULUI. Fraţi şi surori, nu trebuie să fi predicator, nu trebuie să fi ceva ca să înţelegi că şi 1 Tes. 4 este foarte clar. Nu e permis şi nici posibil să citeşti acolo altceva decât ceea ce este scris. Iar preocuparea principală din 1 Tes.4 este… o spun pentru cei care au probleme peste tot în lume.. Aici în 1 Tes. 4, principala preocupare se referă la cei care au adormit. De trei ori consecutiv este scris despre cei care au adormit. Şi de acest lucru trebuie ţinut seama şi trebuie păstrat în minte, trebuie să fie cunoscut subiectul şi ce este spus despre acest subiect, despre ce vorbeşte Pavel aici. 1 Tes. 4.13: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit”. Este scris despre cei adormiţi, ce se întâmplă cu ei, ce va fi, iar răspunsul a fost: nu vă îngrijoraţi de cei ce au adormit. Dumnezeu nu ne-a lăsat în întuneric în această privinţă. Se continuă: „ca să nu vă întristaţi ca cei ce nu au nădejde”. De ce să ne întristăm? Noi avem o nădejde fericită. În v. 14: „Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit in El”. Acesta este subiectul. „Dumnezeu îi va aduce înapoi cu El.” De ce să ne îngrijorăm pentru aceasta? Dumnezeu a preluat toată responsabilitatea pentru cei vii şi pentru cei morţi. Desigur. Se continuă cu v. 15: „iată ce vă spunem prin Cuvântul DOMNULUI…” - asta mi-a plăcut întotdeauna: prin Cuvântul DOMNULUI! - „că noi cei vii, care vom rămâne până la venirea DOMNULUI, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi ”. Acesta este subiectul.

Eu nu ştiu de ce sunt fraţii îngrijoraţi, de ce îl înţeleg atât de greşit pe fratele Branham. O singură dată în cele 1159 de predici a spus că strigătul din 1 Tes. 4 este mesajul. Şi din aceasta, ei au dedus că începând cu deschiderea peceţilor timpul de har s-a terminat şi că DOMNUL coboară deja. Trebuie să rămâi calm şi să te întrebi de ce şi cum citesc aceşti oameni biblia. Ei citesc biblia cu mintea lor. Ei citesc ce a spus fratele Branham fără să le fie clar, din Cuvânt, care e de fapt subiectul. Apoi, v.16: „Căci Însuşi DOMNUL, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer”. Acela ar fi mesajul. Şi când DOMNUL vine, strigătul răsună şi când vocea arhanghelului se aude, cu trâmbiţa lui Dumnezeu…Da, în regulă, dacă strigătul este mesajul şi el încă răsună, atunci cu siguranţă vocea arhanghelului nu s-a auzit încă şi nici trâmbiţa lui Dumnezeu, şi nici cei adormiţi nu sunt aici. Deci, să fim mulţumiţi şi să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu în simplitate. Dumnezeu este în simplitate. Aici este scris că DOMNUL Însuşi va coborî. Este scris aici, negru pe alb. Morţii în Hristos vor învia prima dată. Cei morţi în Hristos sunt subiectul în trei rânduri. Nu vă îngrijoraţi de cei care au adormit. Apoi, la revenirea DOMNULUI,  cei care au adormit în Hristos vor învia mai întâi. Apoi noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi schimbaţi şi răpiţi împreună cu ei, în nori, ca să-L întâlnim pe DOMNUL în văzduh.

Fraţi din întreaga lume, vă rog, primiţi-o. Cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna legat de realitate. DOMNUL îi va aduce cu El pe cei care au adormit. Cei morţi în Hristos vor învia întâi. Acum, toţi sfinţii desăvârşiţi nu au încă trupurile de înviere. Ei au un trup ceresc, ca acest trup, dar în acest trup ceresc nu pot mânca şi bea. Ei există ca toţi îngerii, heruvimii şi serafimii, dar în momentul revenirii lui Isus Hristos, DOMNUL nostru, are loc învierea, după care vom avea un trup de înviere şi suntem transformaţi în chipul lui Isus Hristos. Vom mânca şi bea din nou, şi vom sta împreună cu DOMNUL, cu Avraam, Isaac şi Iacov, sărbătorind Cina DOMNULUI în slavă. Aşa a hotărât-o Dumnezeu şi noi suntem mulţumiţi de asta. Îi mulţumim pentru că El veghează asupra Cuvântului Său pentru a împlini totul.

Mă mai gândesc şi la alt cuvânt care e pus mereu în discuţie. E în 1 Corinteni 7. Ştim toţi că aici este vorba despre un răspuns la scrisori. Pavel răspundea la scrisori. 1 Corinteni 7: „cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris”, şi el scrie răspunsuri până ajunge la v. 8, şi vă rog să fiţi atenţi la ce urmează, când Pavel spune „aceasta o spun eu”, apoi spune „aceasta o spune DOMNUL, nu eu”. Şi aici trebuie să fim atenţi, în timp ce citim Cuvântul lui Dumnezeu. 1 Cor. 7.8: „Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine ”. Pavel spune aici: „eu spun aceasta”. „E bine, e frumos ca ei să rămână aşa cum sunt eu.” Bineînţeles că el nu a fost căsătorit. A fost dreptul lui. Dacă citim mai departe, în acelaşi capitol el spune, în 1 Cor. 7.26: „Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum ”. A fost scris în jurul anului 70 d. Hristos când romanii distruseseră deja Ierusalimul şi a fost într-adevăr un mare necaz în toată ţara şi el face această recomandare doar din cauza acestei situaţii disperate. Dacă toţi ar fi trăit într-o stare de prosperitate economică, s-ar fi spus cu siguranţă ca cel ce vrea să se căsătorească, să se căsătorească cât mai repede. Dar haideţi să ne întoarcem la lucrul principal al acestei întrebări. În v. 10: „Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci DOMNUL, ca nevasta să nu se despartă de bărbat ”. Apoi vine o mică corectare sau accentuare: „nu eu, ci DOMNUL”. Acum, el se referă la „aşa vorbeşte DOMNUL”. Şi ce urmează nu este „eu spun”, ci „aşa vorbeşte DOMNUL”: „femeia să nu se despartă de bărbat”.

Şi acum vine versetul pe care l-au înţeles greşit până azi toţi cei care au tratat acest subiect. V.11: „Dacă este despărţită, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei. Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta”. Şi ştiţi care e necazul aici? Că începând cu anul 1979 acest cuvânt a fost răstălmăcit şi cineva chiar a spus că o soţie credincioasă se poate despărţi. Am făcut efortul de a căuta într-o enciclopedie, în Brockhaus. Am căutat şi în studii biblice, am căutat acest subiect şi scrie literal „dar dacă este deja despărţită, atunci să rămână nemăritată”. Aici nu e o recomandare pentru viitor, nu e un drept pentru viitor, ci dacă s-a întâmplat deja în momentul în care această epistolă a sosit în Biserică. Dacă s-a întâmplat deja, atunci să rămână despărţită sau să se împace cu soţul ei. Nu s-a spus niciunei soţii: „dacă consideri că trebuie să te desparţi de soţul tău, te poţi referi la 1 Cor. 7.11, adică dacă vrea să se despartă…”. Aceasta este aceeaşi minciună satanică care a fost spusă Evei în Grădina Eden.
Fraţi şi surori, a venit momentul în care noi trebuie să citim Cuvântul lui Dumnezeu cu precizie, ca să înţelegem cu adevărat ce s-a spus şi ce s-a intenţionat să fie spus. Şi cu acest verset trebuie să mergi la toate celelalte versete. Fraţii din toată lumea care au probleme cu asta, să ştie că aici a fost descris ceea ce s-a întâmplat deja şi nu că li s-a dat unor surori dreptul să le spună soţilor lor: „ascultă, la revedere, eu mă duc pe calea mea, pentru că aşa este scris”. Totuşi, „dacă ea este despărţită”, nu este scris pentru viitor, ci doar cu referire la trecut. Acest lucru trebuie să fie corectat în întreaga lume ca oamenii să ştie ce este scris cu adevărat. Puteţi citi şi toate celelalte versete. O femeie este legată de Legea lui Dumnezeu câtă vreme trăieşte. Trebuie să se ia toate celelalte versete care aparţin. Dacă se ia doar un verset, e o mare problemă, în special când Duşmanul ni-l răstălmăceşte. Deci, înapoi la Cuvânt, înapoi la toate versetele care tratează acelaşi subiect ca noi toţi să fim învăţaţi de Dumnezeu şi să ajungem la unirea credinţei şi a cunoştinţei.

Acelaşi lucru este cu Apocalipsa 10. Nu e nici măcar necesar ca ceva să fie interpretat şi pus în alt loc, ci se întâmplă în ordine [adică evenimentele se succed aşa cum este scris acolo n. tr.], aşa cum este scris acolo, adică DOMNUL ca Îngerul Legământului va coborî. Iar dacă cineva îţi spune că cele 7 tunete sunt descoperite, pe un asemenea om îl puteţi „expedia”. Doar în momentul… şi eu vă cer, fraţi şi surori din întreaga lume, fie ca frica lui Dumnezeu să ne fie dată înaintea lui Dumnezeu şi a Cuvântului, ca fiecare să respecte cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu în felul în care este scris. Apocalipsa 10 trebuie să fie citită cu o minte clară, fără idei preconcepute şi se poate observa că doar atunci când DOMNUL, ca Înger al Legământului, îşi pune piciorul pe pământ şi pe mare, răcnind ca un leu, atunci îşi fac auzite glasurile cele 7 tunete. Pentru ce toată această gălăgie, această inducere în eroare, şi apoi se mai referă la proroc? Fraţi şi surori, timpul a sosit. O voi spune mereu: chiar cel mai mare proroc este doar un pregătitor al căii, numai Duhul Sfânt călăuzeşte în tot adevărul. Cel mai mare proroc poate predica cele mai mari descoperiri, dar dacă acelaşi Duh al lui Dumnezeu nu se odihneşte peste noi, dându-ne aceeaşi descoperire, ce mai rămâne? Este important ca noi să avem o legătură personală cu Dumnezeu. Prorocii au avut-o, fratele Branham a avut-o, Pavel a avut-o, şi noi avem nevoie de părtăşia personală cu Dumnezeu, de trăirile care ne sunt relatate în Scriptură. Şi de asemenea credinţa că împreună cu Mesajul au loc conducerea afară şi chemarea afară. Cum a fost atunci cu Moise, aşa e acum. De trimitere era legat „lasă pe poporul Meu să plece!”. Citim apoi că stâlpul de foc a mers înaintea lor, iar când duşmanii erau în spatele lor, stâlpul de foc a mers în spatele lor pentru a-i proteja. Israel a avut lumină, iar duşmanii erau în întuneric. Împreună cu mesajul divin cu care a fost trimis fratele Branham, are loc chemarea afară din orice robie. Nu mai e nicio robie, nici un jug care să ne mai apese din punct de vedere al învăţăturii, ci suntem iertaţi de Dumnezeu. „Lasă pe poporul Meu să plece, lasă pe fiul Meu să plece, lasă Biserica Mea să plece, lasă-i să plece!”. Şi asta are loc acum. DOMNUL îşi cheamă Biserica afară.

Fraţi şi surori, cel mai important lucru este acesta: noi să fim în legătură cu Dumnezeu. Şi nu spun asta ca să critic, ci o spun cu durere că mulţi, în special fraţii vorbitori de limba engleză, şi în mod particular, fraţii de pe continentul nord-american sunt legaţi de fratele Branham, „prorocul, prorocul”, „mesagerul, mesagerul”, şi nu Îl cunosc pe Dumnezeul prorocului. Şi ceea ce a fost spus, ei au înţeles greşit. Apoi l-au numit „mesajul acestui ceas”. Mesajul acestui ceas este în această carte. Aici nu se poate schimba nimic. Nimic nu poate fi adăugat. Nimic nu poate fi scos. Aici se găseşte întregul plan al lui Dumnezeu.
Fratele Kupfer a venit azi în biroul meu şi mi-a spus: „frate Frank, am citit Psalmul 33”. Eu i-am spus: „frate Kupfer, priveşte aici, eu am notat Psalmul 33. L-am citit deja”. Amândoi ne-am bucurat. În Psalmul 33.10-12 se spune: „DOMNUL răstoarnă sfaturile Neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor. Dar sfaturile DOMNULUI dăinuiesc pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam. Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este DOMNUL”. Şi noi putem spune că DOMNUL este Dumnezeul nostru. DOMNUL este Dumnezeul nostru. În a doua parte a v. 12 „poporul pe care l-a ales El ca moştenire”. Un popor care poate spune: DOMNUL este Dumnezeu meu. Noi am devenit în realitate moştenirea şi proprietatea lui Dumnezeu, având trăirile noastre personale cu DOMNUL. Pavel scrie ceva minunat în 2 Corinteni 5. Toată Scriptura este Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, dar sunt anumite pasaje care subliniază anumite puncte. 2 Cor. 5.14: „Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei”. Spuneţi-mi: este azi decizia noastră a tuturor aceea de a trăi pentru EL, pentru DOMNUL nostru, care a murit pentru noi? Ca să poată fi spus de către noi: „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”.

Fraţi şi surori, o mai spun o dată, în special fraţilor slujitori din întreaga lume: oricine a murit cu Hristos, nu mai are voia lui proprie, cunoştinţa lui, nu vrea să cunoască mai mult, nu mai ştie nimic, e inspirat de Dumnezeu, primeşte Cuvântul prin descoperire şi este călăuzit de Duhul Sfânt în tot adevărul. Cine mai crede că ştie ceva, nu ştiu cum va fi cu o asemenea persoană. Este posibil ca el să asculte împreună cu noi… În 1976, când am avut aici o conferinţă a slujitorilor, a venit la mine un frate din New York şi mi-a spus: „frate Frank, aş dori să predic cele 7 tunete”. Eu am spus: „Bine, dar prima dată vino cu mine în această cameră de rugăciune”. Şi asta am făcut, am mers cu el în acea cameră de rugăciune şi i-am spus: „dragă frate, spune-mi ce sunt cele 7 tunete”. El a spus: „E foarte simplu. 2 Petru 1, cele şapte virtuţi pe care Petru le enumeră acolo. Ele sunt cele 7 tunete”. Am spus: „Să fim serioşi… Nu trebuie să o mai spui nimănui. Cele şapte virtuţi sunt cele şapte virtuţi”. La sfârşit el a trebuit să râdă de sine însuşi pentru că a putut spune aşa ceva. Aş vrea să îi am pe aceşti oameni înaintea mea într-o zi ca să îi chem înapoi la Hristos, să îşi vină în fire, nu să creadă nişte închipuiri, ci Cuvântul lui Dumnezeu, să se întoarcă la Cuvântul lui Dumnezeu şi să fie conduşi de Duhul Sfânt în Cuvântul adevărului.

În 2 Cor. 5.16: „Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta ”. Nici noi, fraţi şi surori, nu mai cunoaştem pe nimeni după trup, ci credem că Dumnezeu a făcut toate lucrurile noi, şi ceea ce nu s-a întâmplat încă, se mai poate întâmpla, pentru că DOMNUL nostru spune: „iată, Eu fac toate lucrurile noi!”. Important este ca noi să iertăm dacă este ceva de iertat, ca şi noi să fim iertaţi. Foarte important! Oricine crede că cineva i-a făcut ceva pentru care este nevoie de iertare, să se ducă şi să i-o spună fratelui sau sorei. Şi sunt convins înaintea lui Dumnezeu că dacă este o vină sau o încălcare sau cineva a făcut ceva altcuiva, atunci toţi cei ce suntem astăzi aici, putem spune din toată inima: „iartă-mă, nu am vrut să o fac aşa”. Oricine a primit iertarea, dă mai departe iertarea. Aici în v. 17: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi”. Acum vine v.18: „Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu”. Cine se poate lăuda? Cine se poate slăvi, dacă aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, dacă s-a întâmplat cu noi, în noi, prin noi? Dar toate acestea sunt lucrarea lui Dumnezeu. Aşa că să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în noi prin Sângele Mielului, prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu. Şi în seara asta, nu doar să păzim Cuvântul, ci să îl trăim.

Fraţi şi surori, în timpul predicării noi trebuie să ne acordăm cu ceea ce este predicat şi să spunem: „DOAMNE iubit, dăruieşte-mi-o, lucrează în mine, să aibă loc cu mine şi în mine!”, aşa cum am citit-o aici. Pavel scrie apoi cuvântul minunat că toate acestea vin de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării. Slujba împăcării. Şi continuă în v. 19: „Că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu sine”. A împăcat, nu va împăca. S-a isprăvit! A avut loc deja. „Neţinându-le în seamă păcatele.” Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit. Nu mai scormoniţi în trecut, ci mulţumiţi lui Dumnezeu pentru împăcare, iertare, har şi mântuire. Aici scrie mai mult: şi ne-a încredinţat cuvântul împăcării. V. 20: „Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos”. Moise a fost un ambasador, un trimis, prorocii au fost trimişi, Ioan Botezătorul a fost un om trimis de Dumnezeu. Lui Pavel, la chemarea lui, i s-a spus: „Te voi trimite, departe, la Neamuri”. Fratele Branham – un om trimis de Dumnezeu. Noi nu am numărat încă de câte ori a spus DOMNUL nostru în slujba de Fiu al Omului, „Cel ce M-a trimis este cu Mine, Cel ce M-a trimis este cu Mine”. Ca trimis, El a fost proroc, căci Moise a spus: „un proroc ca mine vă va ridica Dumnezeu dintre fraţii voştri”.

Şi în acest caz, trebuie să fim atenţi la legătura de care aparţine un anumit cuvânt, când este DOMNUL nostru Miel al lui Dumnezeu, Avocat, Mijlocitor, Împărat, Preot, Proroc, toate aceste slujbe diferite şi sarcini ne sunt arătate în această Carte, iar noi nu trebuie decât să vedem de ce aparţine fiecare. Cel mai important este ca noi să ne lăsăm aşezaţi în Planul de Mântuire, ca să avem parte de ceea ce face Dumnezeu chiar acum, ca să trăim personal iertarea, harul, împăcarea, mântuirea, ca noi să putem spune: eu sunt împăcat cu Dumnezeu şi, bineînţeles, cu toţi cei care au primit împăcarea, ca noi să ne găsim din nou în Sfânta Scriptură, să ne găsim în asemenea cuvinte. În v. 20 se continuă: „Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos şi ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” [Lăsaţi-vă împăcaţi cu Dumnezeu, în germ.]. V. 21: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El ”. Aceasta este o afirmaţie puternică! Nu doar neprihăniţi, ci să devenim neprihănirea lui Dumnezeu prin har. Coloseni 1, având în vedere Cina DOMNULUI pe care o avem în seara asta. Aici avem cuvântul minunat din v. 14. În unele biblii din v. 14 lipseşte ceea ce voi citi eu: „în care avem răscumpărarea (prin sângele Lui, în original). Trist, dar adevărat, acest cuvânt lipseşte din biblia mea şi altele. Acest cuvânt aparţine într-adevăr aici: „În care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor”. În v.19: „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri”. Este o lucrare isprăvită a lui Dumnezeu. Acestui verset îi aparţine Efeseni 2.3. Este v. 4: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)”. Noi eram morţi în păcate şi încălcări, dar în Hristos… Am trăit-o acum. S-a întâmplat pentru noi când DOMNUL nostru Şi-a vărsat sângele pentru noi pe crucea de la Golgota. Acolo, Dumnezeu era în Hristos şi a împăcat lumea, pe tine şi pe mine, cu El Însuşi. Toate nelegiuirile, toate păcatele, toată vina le-a pus pe Mielul lui Dumnezeu ca noi să avem pace. Da, ca noi să devenim neprihănirea lui Dumnezeu, şi ne-a înviat împreună cu El. Apoi spune: „prin har sunteţi mântuiţi”. V.6: „ El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus”. În ochii lui Dumnezeu, Biserica este deja desăvârşită înaintea scaunului harului. Pentru că este o lucrare încheiată pentru toată veşnicia. Multe texte aparţin de aceasta, despre alegere, predestinare, har, pe care Dumnezeu ni le-a dat.

Încă două cuvinte. Primul e din 1 Petru. Omul lui Dumnezeu a scris despre răscumpărare, şi vă cer tuturor prezenţi astăzi aici şi care nu au terminat cu trecutul, cu necazul, cu ceea ce îi apasă, vă rog, primiţi-o azi ca un dar din partea lui Dumnezeu. Pentru fiecare dintre noi este valabil faptul că noi suntem împăcaţi cu Dumnezeu în Hristos, prin cruce. Sângele a fost vărsat pentru iertarea noastră. 1 Petru 1.18: „căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană”. Tot aşa cum noi am fost rânduiţi înainte de întemeierea lumii, aşa este scris aici despre Mielul lui Dumnezeu, „ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi”. „Pentru voi”, s-a întâmplat de dragul tău şi al meu, pentru tine şi pentru mine şi s-a întâmplat cu tine şi cu mine.

Noi suntem răstigniţi împreună cu Hristos. Noi am murit împreună cu El şi, prin botez, suntem îngropaţi împreună cu El. Şi am înviat împreună cu El la o viaţă nouă, prin puterea învierii lui Isus Hristos. În ultimul verset este scris: „care, prin El, sunteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi, şi I-a dat slavă, pentru ca, credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu”. Am putea citi versetul 23 şi mai departe. Haideţi să mergem în Apocalipsa 5:9,10 „Şi cântau  o cântare nouă, şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam” . Amin! Aleluia!  „Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împăraţi pe pământ.” Fraţi şi surori, este vorba despre o răscumpărare încheiată. Pe scurt, nouă ni S-a descoperit Cuvântul lui Dumnezeu, astfel ca noi să nu-L mai răstălmăcim, ci să primim totul aşa cum este scris, făcând legăturile de la verset la verset, şi primindu-l ca pe o învăţătură de la Dumnezeu. Căci aşa este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu”. Aşa este scris: „Învăţătura va porni de pe muntele Sion şi Cuvântul DOMNULUI din Ierusalim”. A pornit mai departe, au avut loc Rusaliile. În Ierusalim a avut loc revărsarea Duhului Sfânt, fondarea Bisericii noutestamentare. Toate învăţăturile, totul ne-a fost dăruit de Dumnezeu.

Vă rog să nu fim doar ascultători sau spectatori, ci haideţi să-L rugăm astăzi pe Dumnezeu să se întâmple ceva supranatural cu noi, ca Dumnezeu să-şi manifeste astăzi prezenţa în mijlocul nostru, ca noi să fi primit într-adevăr Cuvântul prin credinţă şi să trăim lucrurile pe care le-a făgăduit Dumnezeu. DOMNUL este credincios, El ne va ajuta, El ne-a ajutat şi până astăzi. Acum, încă o întrebare: Câţi sunt mulţumitori că Dumnezeu ne-a descoperit Cuvântul ? Amin! Amin! Ca noi să fim într-adevăr învăţaţi de Dumnezeu şi să fim călăuziţi în Cuvânt. Eu vă spun sincer că Îi sunt mulţumitor lui Dumnezeu că nu am adus nimic cu mine. Tot ce avem aici, în acest loc, am primit de la Dumnezeu. Şi noi dăm aceste lucruri mai departe şi dăm toată slava DOMNULUI Dumnezeu şi Îi suntem mulţumitori pentru trimiterea tuturor slujitorilor, a tuturor proorocilor, apostolilor, Îi suntem mulţumitori pentru Vechiul şi Noul Testament, mulţumitori pentru trimiterea fratelui Branham. Cu toţii am fi rămas în întuneric. Niciunul dintre noi nu ar fi ştiut ce a făgăduit Dumnezeu în Cuvântul Său pentru acest timp şi nimeni nu ar fi putut avea parte de ceea ce face Dumnezeu acum, dacă DOMNUL nu l-ar fi trimis pe slujitorul şi prorocul Său cu un mesaj. Dar, cu plecarea lui Acasă, nu a plecat şi mesajul Acasă, ci ne-a fost lăsat şi îl putem duce în toată lumea. Şi Îi mulţumim lui Dumnezeu că a venit acela care a pregătit calea şi că putem umbla pe o cale dreaptă.

Fraţi şi surori, astăzi vom lua cina DOMNULUI. Voi cu toţii ştiţi cuvintele din Matei 26, Marcu 14, ce a spus apostolul Pavel din cap.10 şi în 1 Corinteni 11. Voi cunoaşteţi toate aceste versete, Marcu 14 este unul dintre cele mai potrivite texte în acest sens. Marcu 14:22-24: „Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; şi după ce a binecuvântat, a frânt-o, şi le-a dat, zicând: ‚Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu’. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el. Şi le-a zis: ‚Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi”. Noi ştim cu toţii, nu paharul a fost vărsat, ci sângele legământului a fost vărsat pe cruce. Vinul a fost băut ca simbol, în amintirea lucrării încheiate de răscumpărare de pe crucea de la Golgota. Şi noi toţi cei care am fost răscumpăraţi prin sângele Mielului, şi care am trăit iertarea şi harul, luăm parte la cină ca masă în amintirea Lui, căci aşa este scris: „Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea mea”. „Ori de câte ori beţi din acest pahar, faceţi-o spre pomenirea Mea.” Aşa este scris aici. În Matei 26:26, în 1Corinteni 11. Aici avem cuvintele lui Pavel care rezumă ceea ce spusese deja DOMNUL nostru. Citesc din 1 Corinteni 11:23-26: „Căci am primit de la DOMNUL ce v-am învăţat; şi anume că DOMNUL Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: ‚Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea’. Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: ‚Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâteori veţi bea din el’. Pentru că oridecâteori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea DOMNULUI până va veni EL”. Vrem să facem aceasta şi în seara aceasta. Binecuvântat să fie Numele DOMNULUI! Amin! Ne ridicăm în picioare să ne rugăm împreună, apoi le rugăm pe cele două surori să ne cânte o cântare care să se potrivească cu această ocazie. Mai întâi, să-I Mulţumim DOMNULUI! Tată ceresc, Îţi mulţumim din toată inima pentru lucrarea încheiată de mântuire de pe crucea de la Golgota. Iubite DOMN, te rog să ne ierţi de orice vină, de orice păcat, de orice fărădelege. Iartă-ne tot! Căci dacă Tu ai fi vrut să ţii în socoteală păcatul şi fărădelegea, cine ar mai fi putut sta înaintea Ta? Noi ne amintim cuvântul care spune: „care-ţi iartă toate fărădelegile tale şi vindecă toate bolile tale, care îţi izbăveşte viaţa din groapă, care te încununează cu îndurare şi bunătate”. Iubite DOMN, în Vechiul Testament era doar făgăduinţa, în Noul Testament avem împlinirea. Noi Îţi mulţumim din toată inima şi din tot sufletul. Iubite DOMN, fie ca Duhul tău să vină peste noi toţi, peste fratele nostru din Hamburg şi sora noastră din Hamburg, care sunt aici astăzi pentru prima dată! Fie ca Duhul Tău să vină peste noi toţi, fie ca ei să trăiască şi să primească iertarea, eliberarea, vindecarea, răscumpărarea şi mântuirea. Iubite DOMN, Tu să ai Calea Ta cu noi toţi! Şi Îţi mulţumim pentru puterea sângelui Tău, a Cuvântului şi a Duhului Tău! Şi Îţi dăm Ţie slava în Numele sfânt al lui Isus! Aleluia! Lăudat să fie Dumnezeul nostru! Aleluia, s-a isprăvit!

Prima dată mulţumim, apoi putem cânta. Frate Russ…