Numărătoarea inversă
(Countdown)
Jeffersonville, Indiana, SUA, 9 septembrie 1962

Mulţumesc, frate Neville! Domnul să te binecuvînteze. Eu sînt întotdeauna un pic în grabă, eu am intrat abia acum. Fratele Moore m-a sunat şi m-a invitat la jubileul de cincizeci de ani al bisericilor penticostale. Eu am încercat să stabilesc datele pentru un alt loc cu "Comercianţii creştini. Eu am spus: "Ascultă te rog: trebuie să se cînte ,Crede numai. Tu ştii ce înseamnă aceasta. Eu i-am dat lui Billy telefonul şi am ieşit pe uşă afară. Eu nu ştiu ce vor stabili. Eu aş merge cu plăcere în Louisiana, la oamenii aceştia bătrîni şi minunaţi ai Sudului. Apoi trebuie să fiu cam în acelaşi timp în Florida la o conferinţă regională a comercianţilor creştini. Problema este complicată dacă încerci să planifici totul într-un timp aşa de scurt.

Noi toţi sîntem bucuroşi că ne aflăm în dimineaţa aceasta aici, că sîntem în viaţă printre cei care pot spune „Amin“. Aşa este. Îmi pare rău că aici este totul supra-aglomerat. Mi s-a spus că unii oameni au venit şi au plecat din nou. Noi facem tot posibilul. Asta înţelegeţi voi siguri. Scuzaţi-mă! Puteţi să auziţi bine din microfonul acesta sau din celălalt? Din acesta? Bine! Puneţi-l mai aproape, vă rog. Acesta este pentru înregistrare, nu-i aşa?

Aţi fost bucuroşi ieri seară? Toţi care au fost aici, au fost binecuvîntaţi împreună cu noi de Domnul. Se poate spune mai mult despre mesajul acesta, dar m-am gîndit că voi vă veţi adînci în el. Voi veţi recunoaşte şi veţi înţelege printre rînduri ceasul în care trăim. Noi sîntem chiar la sfîrşitul timpului. Asta cred eu. Sigur au crezut toţi aceasta, aşa cred eu, de cînd a făgăduit Isus revenirea Sa. Dar voi ştiţi că în una din aceste zile El va veni. Eu nu văd nimic ce ar trebui să se mai întîmple, în afară de răpirea Bisericii.

Înainte de a intra în mesajul despre tema „Countdown“ (numărătoarea inversă la start), vreau să spun că în seara aceasta vom avea un serviciu divin cu tema: „Trăind în prezenţa Lui“. Noi ne vom grăbi, pentru ca voi să puteţi pleca din timp pentru luni dimineaţa la lucru. Noi sîntem mulţumitori pentru voi toţi. Eu nu ştiu ce aş face fără voi. Eu nu aş putea fi fără voi.

Eu vreau să-i mulţumesc mai ales sorei Williams, deşi eu nici nu o cunosc pe această femeie. Cînd m-am trezit azi dimineaţă, fratele C. Cox era acolo şi treptele erau pline cu alimente. Cît a trebuit să transpire această femeie în vară, cînd a conservat toate acestea. Asta înseamnă pentru mine foarte mult. Soră William, eu cred că Biblia ta a rămas acolo. În camera unde m-am gîndit asupra acestui mesaj azi dimineaţă, m-am rugat deja pentru tine. Fie ca Dumnezeu să aşeze conţinutul Bibliei în inima ta. Eu mă rog ca Dumnezeu să te binecuvînteze. Eu aş dori să ţi le pot plăti, soră. Eu ştiu cît te-ai trudit. Eu îţi mulţumesc foarte mult. Este foarte puţin ce am exprimat prin aceasta, însă doresc ca să-ţi dau un text biblic pentru că tu ştii cum am spus ieri seară, Cuvîntul nu poate da greş niciodată. Isus a zis: "Şi oricine va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu,  adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata. Fie ca totul să se întoarcă la tine în felul ca şi cum le-ai fi pus în mîinile Lui. Dumnezeu să te binecuvînteze pentru aceasta. Eu vă mulţumesc tuturor.

Voi sînteţi aici şi îmi este cunoscut în ce mod aduceţi zeciuiala voastră şi ce faceţi. Este încrederea voastră în noi. Totul va fi folosit pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Noi sîntem răspunzători şi trebuie să dăm socoteală pentru aceasta. Noi vrem să fim atenţi la tot ceea ce facem şi toate lucrările să fie cît se poate de desăvîrşite, aşa cum o doreşte Domnul, căci noi nu ştim cînd ne va chema şi atunci va trebui să dăm socoteală pentru tot ce am primit de la El.

Eu cred că acesta este motivul pentru care Pavel avea doar o singură manta, aşa cum am spus ieri seară. El putea să aibe mai multe, dar el avea numai una, căci putea să poarte numai una. Eu nu cred că ar fi dat ceva pentru bogăţiile acestei lumi. La el nu era cazul cu popularitatea — voi ştiţi ce vreau să spun — aşa cum o au toţi astăzi în mişcările lor religioase.

Eu ştiu că această predică este înregistrată. Dacă eu spun aceste lucruri, sînt conştient că nu vorbesc numai acestei adunări, ci întregii lumi. Aceste benzi sînt trimise multor naţiuni, chiar şi triburilor din Africa. Acolo stau predicatori şi traduc aceste benzi oamenilor; acolo unde nu se ştie ce este stînga sau dreapta, pînă în Australia şi pînă acolo unde sînt oameni. Ei mănîncă trestia de zahăr care a fost scobită de furnici şi muşcă din coaja trestiei. În felul acesta ei primesc zahăr. Ei nu au destule haine. Apoi ei iau un cangur bătrîn şi îl aruncă în foc aşa cum este, îl pîrlesc puţin şi îl mănîncă. Aşa este, este îngrozitor.

Gîndiţi-vă, acolo sînt ascultate aceste benzi. Mesajul pe care îl auziţi voi, este auzit şi acolo. Sute de misionari iau aceste benzi, le ascultă acolo şi le traduc oamenilor. Vedeţi, cînd voi ajunge în ziua judecăţii, atunci veţi constata ce greutate se află pe umerii mei. Ce ar fi dacă aş fi dus pe cineva în rătăcire? Vedeţi cum stăm cu aceasta! Gîndiţi-vă numai la unul din aceste suflete, dacă i-aş fi condus în rătăcire.

Din cauza aceasta trebuie s-o audă şi fraţii mei din organizaţii. Mulţi din ei sînt bărbaţi cumsecade. Pentru aceasta sînt foarte bucuros. Dar mulţi din ei, de obicei conducătorii, ajung pînă acolo că trebuie să se acomodeze şi fac din aceasta o problemă politică. Ei se joacă de-a politica şi prin aceasta se îndepărtează de la Cuvîntul lui Dumnezeu.

Eu trebuie să rămîn cu Cuvîntul. Poziţia mea este aceasta. În felul acesta trebuie să se întîmple. Aşa trebuie să înaintez. Altfel nu merge. Voi ştiţi, noi avem o cîntare: „Noi navigăm pe rîul vremii. Noi nu rămînem aici mult.“ Voi desigur aţi auzit cîntarea: „Norii furtunoşi ai întunericului vor ceda zilei luminoase.“ Aşa este. „Să prindem toţi curaj, căci nu sîntem singuri. Barca vieţii va veni în curînd şi va aduce mărgăritarele acasă.“ Acolo voi purta o haină lungă care nu se va învechi niciodată, va fi veşnică. Eu trebuie să stau cu inima sinceră înaintea lui Dumnezeu şi să nu dau atenţie lucrurilor din lume, pînă vom ajunge acolo. Acolo va exista totul în continuare.

În cei peste treizeci de ani ai slujbei mele, eu am încercat să stau cu sinceritate pe Cuvînt. Eu nu ştiu despre nici un lucru care ar trebui să-l schimb, căci eu citesc din Biblie şi îl las aşa cum spune Biblia. Eu am constatat că dacă a vorbit Dumnezeu ceva, trebuie să mergi după Cuvînt pentru ca apoi să fie împlinit. Asta o vedem aşa cum am spus-o şi ieri seară. Eu am avut nu demult o viziune. Eu am primit acum şase săptămîni o avertizare şi mi s-a spus că trebuie să fiu într-un anumit loc. De trei ori mi s-a spus: "Mergi acolo cu aceia!, şi totuşi m-am dus cu ceilalţi bărbaţi. În ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu, viziunea s-a împlinit exact. Însă eu m-am oprit acolo. Noi trebuie să ne gîndim că trebuie să rămînem pe Cuvînt. Rămîneţi în concordanţă deplină cu Cuvîntul. Acolo unde vă călăuzeşte Cuvîntul, mergeţi în unitate cu Cuvîntul, şi atunci veţi încheia călătoria în mod corect. Sînt sigur de aceasta.

Eu ştiu că sînteţi aici deja de la ora opt. Acum este ora zece. Să ne rugăm Domnului nostru. Sînt cereri deosebite? Eu văd că aici sînt multe batiste. Ridicaţi mîinile pentru nevoile voastre. Dumnezeu să vă binecuvînteze!

Eu Îl cunosc suficient de mult ca să ştiu că El vede orice mînă şi cunoaşte fiecare inimă. Noi trebuie doar să ne adresăm Lui. Credeţi şi se va întîmpla. Credeţi în timp ce ne rugăm.

Tată ceresc, noi ne apropiem acum de tronul cel mare şi puternic al lui Dumnezeu ca nişte fiinţe slabe muritoare într-un trup pămîntesc, dar inima noastră ne îndeamnă să pronunţăm cuvinte care ajung pînă la tronul acela mare, în dimensiunea unde tronează Dumnezeu. Pentru că Isus Hristos a zis: „Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.“ EL ne-a rugat să nu ne îndoim, ci să ne rugăm prin credinţă ca să primim pentru ce ne-am rugat şi să devenim părtaşi. EL a spus chiar: „Adevărat vă spun că, dacă spune cineva muntelui acestuia: ,Ridică-te şi aruncă-te în mare, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce va zice se va face, va avea lucrul cerut.

Tată, noi ştim că este adevărat. Zi de zi observăm aceasta. În Cuvîntul Tău nu este nici o greşeală. Dar este numai din cauză că noi nu ne ocupăm locul de multe ori şi nu ne avîntăm prin credinţă. Noi sîntem indiferenţi şi ne îndoim. Dar în dimineaţa aceasta, Doamne, noi încercăm să venim cu o speranţă nouă, ţinînd tare de linia vieţii lui Hristos şi a făgăduinţei Lui. Noi venim în prezenţa lui Dumnezeu în Numele lui Isus.

O, Doamne, eu sînt sigur că Tu cunoşti toate problemele din viaţa celor ce şi-au ridicat mîinile în dimineaţa aceasta. Şi mîinile mele sînt ridicate, eu le ridic către Tine, o, Doamne, căci eu sînt un om cu nevoi. Eu Te rog să admiţi fiecare cerinţă. Priveşte spre ei, Doamne, şi răspunde la cerinţele lor, de la cel mai tînăr la cel mai bătrîn, de la cea mai mică cerinţă la cea mai mare. Tată, răspunde la fiecare, te rog în Numele lui Isus. Gîndeşte-te şi la mine, o, Doamne.

Eu Îţi mulţumesc pentru că ne-ai dat odihnă bună pentru trup, şi pentru cunoştinţa Cuvîntului Tău, şi pentru înţelegerea Duhului pe care L-am primit. Totuşi noi ne rugăm fără încetare ca Tu să ne dai o pricepere mai mare, pentru ca să nu venim înaintea Ta ca nişte oameni îngîmfaţi, ci ca oameni smeriţi, pentru ca Duhul Sfînt să ne folosească într-adevăr să împlinim Cuvîntul lui Dumnezeu şi să ne arate locul în care trebuie să fim în ceasul acesta. Noi trebuie să fim la locul potrivit pentru ca să se întîmple. Noi dorim, o, Doamne.

Dacă este o casnică la masă sau un muncitor din fabrică cu cheia în mînă, dar cu o mărturie; sau predicatorul pe podium, diaconii şi cei răspunzători; sau copilul la şcoală, tinerii în discuţii în clasă, indiferent unde este, o Doamne, lasă-ne să fim întotdeauna la timpul potrivit. Noi ştim că Tu ne-ai făgăduit. Se va împlini, căci Tu ai spus-o. Credinţa noastră este bazată pe aceasta.

Doamne, noi simţim că nu mai durează mult. Timpul vine, noi simţim ceaţa care se apropie din văzduh spre noi. Noi ştim că judecata şi mînia lui Dumnezeu sînt pregătite să cadă. Noi am putut să simţim efectul. Noi ne rugăm, o, Doamne, să ne ajuţi.

Ajută-mă Doamne, la acest mesaj mic din dimineaţa aceasta, numit "Countdown. Ajută-ne Doamne, să înţelegem unde ne aflăm. Sfinţeşte-ne acum, o Doamne. Ia-ne păcatele şi greşelile. Dorim să nu fie în dimineaţa aceasta nici un suflet pierdut aici. Toţi să fie pregătiţi pentru a face parte din gloata cea mare, cînd ne vom întîlni cu Tine pe partea cealaltă. Cînd îi va chema Domnul pe ai Săi, fie ca El să-i cheme pe fiecare pe nume. Aceasta aşteptăm, Doamne. Bătrînii vor fi pentru totdeauna tineri, transformaţi într-o clipă, nemuritori, stînd transformaţi în chipul Lui, strălucind mai luminoşi ca soarele şi stelele, după cum a zis Daniel: „Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.“ Însă noi aflăm că i-ai spus proorocului: „Iar tu, du-te pînă va veni sfîrşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfîrşitul zilelor.

O Dumnezeule, fă-ne vrednici prin sîngele lui Isus. Noi nu avem nici un merit propriu, dar prin meritul Lui am fost făcuţi şi noi vrednici şi putem sta în ziua aceea acolo. Noi mărturisim ce am greşit şi dorim să stăm în dreptatea Lui împreună cu proorocul cel mare Daniel, şi cu toţi ceilalţi care vor fi acolo, cînd va fi dată răsplata. Pînă atunci fă-ne, Doamne, nişte unelte în mîna Ta. Fă din urechile noastre instrumente care ascultă în dimineaţa aceasta Cuvîntul Tău. Fă din buzele mele un instrument care să pronunţe cuvintele Tale. Noi Te rugăm în Numele lui Isus. Fie ca mintea noastră să fie deschisă pentru voia lui Dumnezeu. Amin.

Este atît de greu să încep. Se pare că este atît de mult de spus şi aşa de puţin timp pentru a spune totul. Înainte de a continua, doresc să spun ca şi ieri seară, că poate avem posibilitatea în toamnă sau iarnă să trecem printr-o carte întreagă a Bibliei, pentru că o să merg peste ocean, dacă este în voia Domnului, imediat după sărbătorile de iarnă.

Vă rog să deschideţi împreună cu mine la Evrei 11. Ascultaţi bine. Vreau să subliniez versetul trei.

„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.“

Acesta este un text unic ca bază pentru tema noastră. Lucrurile care se văd au luat naştere din cele care nu se văd. În dimineaţa aceasta vreau să vorbesc despre tema „Countdown“, căci vreau să arăt o paralelă profetică. Ieri seară am vrut să învăţ puţin din Scriptură, în dimineaţa aceasta un mesaj profetic şi în seara aceasta un mesaj evanghelistic.

Lucrurile vizibile au luat naştere din cele invizibile. În decursul anilor am învăţat că toate lucrurile naturale sînt un simbol spre lucrurile spirituale. Gîndiţi-vă la aceasta! Dacă voi vedeţi ceva natural, atunci există pentru aceasta un chip spiritual. Tot ce este vizibil a fost făcut după ceea ce este invizibil. Vedeţi, naturalul reflectă cele spirituale.

Acum cîteva zile m-am ocupat cu ceea ce auzisem la radio cînd m-am întors din Canada, eu cred că am amintit-o deja ieri seară un pic. Un doctor de aici din Statele Unite a dat o declaraţie: „Omenirea are 14 milioane de ani de evoluţie.“ Undeva în Italia au fost scoase la suprafaţă oseminte în sec. 19. Ei cred că prin osemintele acestea omeneşti se poate deduce vîrsta. Acest doctor, deja un bărbat bătrîn, şi-a dat toată viaţa pentru studierea acestor oseminte. El spune: „Oasele provin de la un bărbat, el este în vîrstă de 14 milioane de ani.

Ce nebunie este aceasta! Un bărbat şi-a aruncat viaţa pentru nimic, încercînd să contrazică Cuvîntul lui Dumnezeu. El nu a cîştigat nimic prin aceasta decît o ţintă îndepărtată fără sfîrşit. Oricine ştie că osemintele se preschimbă după douăzeci de ani, dacă sînt îngropate. După aproximativ o sută de ani, osemintele sînt aproape sfîrşite. Numai bucăţi mai există. Indiferent în ce condiţii le-aţi îngropat. Ce ar mai rămîne din oase în o sută de ani sau chiar în 14 milioane de ani? Este fără sens numai să te gîndeşti asupra unei astfel de probleme. Un os nu poate exista 14 milioane de ani, indiferent în ce condiţii, asta o ştie fiecare. Cine ştie ce fel de os a găsit cineva, şi cum s-ar putea spune cît este de vechi? Noi ştim că Dumnezeu l-a creat pe om aici pe pămînt acum cca. 6000 de ani. Prin aceasta s-a rezolvat totul.

Cineva a discutat cu mine despre aceasta, nu demult într-o adunare. Eu vorbisem despre crearea omului şi am spus că este creat de aproximativ şase mii de ani. Acest bărbat a spus: „Frate Branham, noi putem dovedi că lumea este veche de milioane de ani. Problema pe care o prezinţi tu, nu este corectă.“ Eu am întrebat: „Crezi tu ce scrie în Biblie?“ El a răspuns: „Eu cred că oamenii au scris Biblia.“ Eu am spus: „Desigur, oamenii au scris literele, însă Duhul Sfînt a stat în spatele mîinii lor. Aşa o spune Biblia. El a răspuns: "Tu trebuie să admiţi că în ceea ce priveşte lumea, nu corespunde relatarea ei.

Eu am răspuns: „Biblia nu este niciodată, niciodată falsă.“ El a spus: „Dar dacă lumea poate spune că munţii au fost formaţi de vulcani!“ Eu am răspuns: „Tu nu înţelegi nimic.“ El a zis: „Dumnezeu a creat lumea în şase zile.“ Eu am răspuns: „Biblia nu spune în felul acesta, tu ai gîndit doar aşa. Să analizăm argumentul tău. În Gen 1 scrie: ,La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.‘ Punct. Cînd a făcut lucrul acesta nu ştiu. Asta nu ne-a spus El nouă. ,La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul. Punct! ,Pămîntul era pustiu şi gol. Apoi Dumnezeu a început să-l folosească. Ei îşi bat capul pentru nimic.

Dumnezeu a făcut lumea. Aceasta s-a întîmplat poate acum milioane de ani. Eu nu ştiu de cît timp a făcut el aceasta, dar El a făcut-o. EL nu ne-a spus cît timp a trecut de atunci. Dar aceasta nu este problema noastră. EL a spus: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.“ Cu aceasta s-a rezolvat totul. Creaţiunea a fost chemată la existenţă. EL a început să aducă totul la existenţă. Eu cred că tot ce este pe pămînt reflectă ceea ce este în cer. Totul de aici suspină după viaţă pentru că este oglindirea vieţii de acolo. Eu cred că atunci cînd Dumnezeu l-a creat pe om, El a început mai întîi cu fiinţele mici, deci animalele, să le reflecte, apoi El a creat altele noi. Aşa o spune Biblia. Mai întîi El a făcut pomii şi viaţa botanică, apoi l-a făcut pe om. Omul a fost creat ultimul, nici o fiinţă superioară lui nu a fost creată pe pămînt. Şi de ce? Omul era oglindirea desăvîrşită a Celui prea înalt din ceruri, care este Dumnezeu descoperit în chip omenesc. Dumnezeu se face de cunoscut în chipul unui bărbat. Aceasta s-a dovedit prin faptul că Dumnezeu a venit pe pămînt la noi ca bărbat. Aceasta ne arată decursul desăvîrşit al creaţiunii, în care omul a fost creat cel de pe urmă după chipul lui Dumnezeu.

Luaţi de exemplu un pom; acesta reflectă Pomul vieţii din ceruri. Toate aceste lucruri doresc desăvîrşirea. Aşa cum am citit în Evrei, cele vizibile au fost create din lucruri care nu se văd. Cu alte cuvinte, totul s-a întîmplat supranatural. Naturalul este oglindirea supranaturalului. Naturalul urma să existe veşnic împreună cu supranaturalul, dar prin păcat naturalul a fost distrus.

Dacă este astfel şi aceasta o cred, atunci tot ce se întîmplă pe pămînt este o preumbrire a lucrurilor spirituale care se întîmplă. Realizările oamenilor trebuie la fel să reflecte ceva. Noi observăm că aici este un trup firesc care are posibilitatea să se reproducă prin copii. La naşterea naturală a unui copil apare mai întîi apa, apoi sîngele şi pe urmă viaţa. Noi constatăm că în trupul duhovnicesc al lui Hristos apare mai întîi apa, sîngele şi pe urmă viaţa: neprihănire, sfinţire, botezul cu Duhul Sfînt. Vedeţi reflectarea! Toate lucrurile naturale ale naşterii fireşti reflectă lucrurile spirituale.

Noi ne gîndim de exemplu la unirea prin căsătorie. Mai întîi se merge împreună, se iau hotărîrî, iar apoi are loc nunta. Pentru ei s-a rezolvat totul pentru totdeauna. În acelaşi fel este cu Hristos şi Biserica: mersul împreună, Dumnezeu peţeşte inimile noastre; noi ne predăm; apoi nunta, Mireasa acceptă Numele Mirelui. Vedeţi voi? Aşa este, aşa se formează Mireasa. Mireasa primeşte întotdeauna Numele Mirelui.

Sînt atîtea lucruri despre care am putea vorbi. Eu mi-am notat atît de multe, încît ar putea să dureze două ore dacă aş dovedi totul cu Scriptura. De exemplu citim în 1. Ioan 5, 7: „Căci trei sînt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvîntul şi Duhul Sfînt, şi aceşti trei una sînt.“ Naşterea spirituală este simbolizată prin cea firească. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt sînt una în cer; pe pămînt sînt trei, duh, apă şi sînge. Acestea nu sînt una, ci unite. Vedeţi, apă, sînge şi duh, ca la o naştere firească.

Dacă cineva este de părere că este de ajuns cu neprihănirea, atunci este greşit. El trebuie să fie pe dos. Şi adunările care cred, ca mulţi din adunările penticostale, că este vorba numai despre primirea Duhului Sfînt — deci să se pocăiască şi să primească Duhul Sfînt —, încă nu este corect. Voi trebuie să aveţi şi sfinţirea pentru ca să fiţi curăţiţi, înainte ca Duhul să intre înăuntru. Dacă nu, voi lăsaţi sîngele la o parte. Naşterea din nou — oamenii spun că botezul cu Duhul Sfînt este naşterea din nou. Este greşit. Botezul cu Duhul Sfînt se deosebeşte de naşterea din nou. Naşterea din nou are loc cînd vă naşteţi din nou. Duhul Sfînt vine la naşterea din nou şi vă dă putere pentru slujbă. Exact aşa este! Voi sînteţi botezaţi cu Duhul Sfînt. În ceea ce priveşte naşterea din nou, voi trăiţi naşterea din nou cînd credeţi în Domnul Isus Hristos, cînd primiţi credinţă şi Îl acceptaţi pe El ca Răscumpărător. Aceasta este naşterea din nou, căci voi aţi trecut din moarte la viaţă.

Dacă vreţi să aveţi dovadă biblică, atunci citiţi Ioan 5, 24: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.“ Vedeţi, el are viaţă pentru că crede. Şi totuşi ei trebuiau să trăiască Rusaliile şi să fie botezaţi cu Duhul Sfînt. Duhul Sfînt este puterea pentru slujbă.

Dacă voi vorbiţi despre naşterea din nou şi primirea Duhului Sfînt — eu mă gîndesc mai ales la mulţi metodişti, etc. — aceasta este greşit, aşa nu poate fi. Aşa ceva nu poate fi confirmat cu Sfînta Scriptură. Voi aşezaţi toată lucrarea pe o linie secundară. Noi trebuie să luăm lucrurile în felul cum ni le prezintă Scriptura. Este scris: „Cînd va veni Duhul Sfînt peste voi, veţi trăi naşterea din nou.“? Nu; de ce nu? În Fap. 1, 8 este scris: „Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi

Ei erau deja credincioşi şi primiseră viaţa veşnică, dar aveau nevoie de puterea Duhului Sfînt. „… şi-Mi veţi fi martori, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi.“ Duhul Sfînt depune mărturie despre înviere şi vă arată cum ajungeţi la statura de om mare în Hristos.

Lucrurile naturale reflectă lucrurile şi evenimentele spirituale.

Odată m-am dus cu familia la o expoziţie mondială, pentru că eram chiar prin zonă. A fost acum cîţiva ani cînd era expoziţia mondială în Chicago, şi eu m-am dus împreună cu soţia mea acolo. Noi am rămas numai o zi, căci acolo erau hoţi de buzunare şi tot felul de oameni. Soţia mea a avut o broşă pe care o primise de la verişoara mea, şi deşi eu mergeam chiar lîngă ea, cineva i-a furat broşa. A fost îngrozitor. Noi am rămas numai o zi acolo şi ne-am întors.

Expoziţia mondială la care am fost împreună cu familia mea, nu a fost mai mare decît expoziţia de aici din Louisville. Voi aţi văzut turnul care se roteşte despre care se vorbeşte atît de mult; nu este altceva decît dacă mergi cu liftul în sus opt sau zece etaje şi apoi iarăşi în jos. Eu cred că firma General Electric Co. a prezentat acest turn. Dar un singur lucru am băgat de seamă. Germania, Rusia şi alte naţiuni aveau ştandul lor, căci era o expoziţie mondială. Spaţiile de expunere ale diferitelor ţări nu erau mari.

Oamenii de ştiinţă însă arătau realizările lor, şi lucrul principal era efectul consumului de tabac. Dacă mai fumează cineva după ce a văzut ce se arată acolo, atunci ceva nu este în ordine cu el. Eu am văzut cu ochii mei, cum au luat o ţigară şi au pus-o într-o instalaţie, s-a scos fumul afară şi a fost canalizat într-un vas cu chimicale care a fost umplut numai de la o ţigară cu un cancer alb.

Bărbatul acela care este cunoscut pe plan mondial în acest domeniu, a spus: „Mulţi oameni spun că nu inhalează fumul.“ Omul de ştiinţă a luat ţigara, a tras din ea şi a suflat fumul din gura lui, nu prin nas, fără să facă vreo tragere în plămîni. El a suflat aceleaşi chimicale, fără să fie cancer în el şi a spus: „Unde au rămas? În gura mea. Cînd înghit, merge desigur în stomacul meu.“ Apoi a venit gîndul: „De ce spun medicii că ţigările nu sînt dăunătoare?“ El a spus: „Un astfel de om îşi vinde dreptul de întîi născut (dreptul de existenţă). Un medic care spune aşa ceva, se poate pensiona, căci fabricanţii de ţigări îi vor da destul. El îşi vinde într-adevăr dreptul de naştere, căci el a jurat că nu va face aşa ceva. Şi totuşi ei o fac.

El a spus mai departe: „Prin această instalaţie vă voi demonstra această problemă în mod ştiinţific.“ Ei aveau acolo şi un star de cinema. El a spus: „Voi ziceţi ,nicotina aceasta puţină, eu iau o ţigară cu filtru.‘ Un om care face aceasta, nu are minte. Voi nu puteţi să aveţi fum, dacă nu este gudron. Dacă fumaţi o ţigară cu filtru, atunci trebuie să fumaţi trei sau patru în loc de una pentru ca să fiţi satisfăcuţi, deoarece este nevoie de o anumită cantitate de gudron pentru a vă satisface dorinţa. Dacă nu este gudron, atunci nu este nici fum. Deci dacă vreţi să fumaţi, arunci luaţi o ţigară fără filtru. Este numai un truc de vînzare. Întreaga naţiune este plină de trucuri de vînzare şi de lucruri murdare de orice fel.

Apoi el ne-a arătat cantitatea sustrasă care ajunge în plămîni. Mai întîi este albă, apoi roza şi se transformă pe urmă în violet. Particolele sînt aşa de mici ca celulele, astfel încît pot fi văzute numai printr-o lupă. El a explicat: „Dacă este culoarea violet, atunci aveţi cancer. Un bărbat care fumează un pachet de ţigări pe zi, este 70% mai periclitat de a muri de cancer, decît un om care nu fumează.“ Este într-adevăr o nebunie să te expui unui astfel de pericol.

Apoi a mai dovedit-o şi cu un şoarece alb. Ei din nou au pus o ţigară într-o instalaţie şi a tras-o peste ceva care arăta ca o marmură albă, a netezit-o, a luat nicotina unei ţigări şi a uns spatele unui şoarece. Ei au făcut aceasta în fiecare zi cu un alt şoarece şi l-au arătat apoi în a şaptea zi. În fiecare zi arătau un şoarece. Şoarecele rămînea acolo şapte zile şi era scos afară, iar cancerul era deja pe spatele şoarecelui. Mulţi din aceşti şoareci nu supravieţuiesc cele şapte zile. Şoarecele nu se mai putea mişca. Eu nu am putut să mai mănînc două zile, după ce am văzut aceste lucruri groaznice; cancerul umpluse spatele şi picioarele şoarecelui " un cancer care era de aproape o jumătate de ţol (12 mm) pe spatele unui şoarece, din cauza nicotinei dintr-o ţigară. Dar credeţi voi că ei încetează cu aceasta? Un bărbat mare şedea lîngă mine, transpiraţia curge pe faţa lui. El a zis: "Este impresionant, nu-i aşa?

Eu am întrebat: „Fumezi?“ El a răspuns: „Da!“

Eu am spus: „Atunci ar trebui să încetezi.“ Prin cercetarea ştiinţifică ei au adus dovada că produce cancer.

Eu am spus că dacă va mai dura lumea, va fi în curînd ca în timpul cînd era sub pedeapsă vinderea unei sticle de wiskey; va fi o pedeapsă de zece ori mai mare să vinzi un pachet de ţigări. Este de zece ori mai rău decît wiskey. Ucide. Voi puteţi să o spuneţi oamenilor, totuşi ei nu dau atenţie şi se gîndesc că acesta este un predicator bătrîn al mîntuirii. Vedeţi, ei nu dau atenţie.

Dar punctul care vreau să vi-l arăt este: la expoziţia mondială s-au arătat realizări ştiinţifice în domeniul natural. Noi sîntem aici să arătăm domeniul spiritual al cercetării dumnezeieşti şi ceea ce a făcut El cu oamenii care au dat crezare Cuvîntului Său. La descoperirile ştiinţifice trebuie să lucraţi în direcţia ştiiţifică. Ca să ajungem la valori spirituale, trebuie să lucrăm după principii spirituale.

Şoarecele cu care se făcuse experienţa, arăta îngrozitor. Eu aş fi dorit să-l puteţi vedea. Eu aş fi dorit să fac o fotografie ca să vă arăt, dar nu mi-a fost permis. Şoarecele mai trăise doar cîteva ore. Cei mai mulţi mor în decursul celor şapte zile.

Voi credeţi că aceasta a fost o desfigurare, dar ar trebui să vedeţi un suflet care a respins Evanghelia! Voi aţi constata cît de groaznic arată astfel de oameni, cum îşi cîştigă cel rău o poziţie la un bărbat şi cum strică el pe un fiu al lui Dumnezeu şi îl desfigurează. Aşa ne vede Dumnezeu. O, el poate fi de 1, 80 m, cu umerii laţi, păr ondulat, etc. toate acestea nu înseamnă nimic. Interiorul omului rămîne. Cele exterioare şi aşa sînt numai praf.

Ei au arătat descoperirile lor şi au dovedit cu aceasta ce sînt ei în stare să facă; ei au făcut declaraţii despre puterea atomului. Firma de maşini GM a prezentat deja maşina pentru secolul următor. Arăta ca o pîlnie de gaz cu o capotă. Ei au prezentat cum este folosită puterea atomului şi în ce fel este condusă. Ar fi un avantaj mare.

Dar totuşi mă întreb dacă putem să deschidem cartea lui Dumnezeu în dimineaţa aceasta, pentru a vedea cum arăta Biserica în timpul respectiv şi să privim la realizările lui Dumnezeu. O, realizările de aici de pe pămînt reprezintă ceva care urmează să vină.

Dar ceea ce este realizat aici pe pămînt, este de obicei într-o stare greşită, căci este în lumea întunericului şi a păcatului. Dar totuşi există ceva adevărat care există în domeniul spiritual, în dimensiunea cealaltă. Eu sînt atît de bucuros pentru că lucrurile din dimensiunea cealaltă îşi găsesc reflectarea deja aici.

Să privim la realizările din ultimii ani. Să începem la început cînd s-a întîmplat ceva. Eu nu doresc să vă reţin prea mult. Dacă Domnul voieşte, vreau să vă arăt repede ceva. Atunci cînd mi s-a arătat aceasta, aş fi putut să zbor. Fiţi atenţi! Acum cîţiva ani s-a circulat cu cal şi căruţă. Nu demult am călătorit cu cal şi căruţă şi am călărit în şa. Cînd am fost de cincisprezece, şaisprezece ani, am călărit pe cal şi m-am dus în oraş cu cal şi căruţă; aici, unde stă biserica, am trecut cu căruţa. A fost o stradă neasfaltată, o zonă mlăştinoasă cu trestie înaltă. Cu căruţa şi calul am livrat fasole şi alte produse agricole. Acum trec pe aici cu un automobil cu mulţi cai putere. Ce deosebire " de la zilele cu căruţa şi cal la automobil!

Apoi a venit vremea avionului care se ridică de pe pămînt în văzduh. Acum fiţi atenţi la realizările acestea ale ştiinţei! Eu sper că sînteţi duhovniceşti şi înţelegeţi. Aceasta reprezintă realizările lui Dumnezeu cu Biserica Sa. Gîndiţi-vă la aceasta! Mesagerul vine întotdeauna la sfîrşitul epocii. Asta am învăţat-o deja în cele ,şapte scrisori‘.

Care timp putem să-l comparăm cu zilele căruţei cu cai? Acesta a fost sfîrşitul epocii lutheranilor. Vedeţi voi, zilele căruţei cu cai! Ei au crezut în neprihănire. Dumnezeu a scos Biserica din catolicismul roman. EL a adus-o la prima realizare spirituală: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.“ Se aseamănă cu zilele căruţei cu cai, atunci cînd ei au ieşit.

Următoarea realizare a omului a fost automobilul. Observaţi că automobilul creşte mereu în putere. Sfîrşitul epocii lui Wesley a adus o realizare spirituală — sfinţirea, ceea ce înseamnă că Biserica a trecut de la neprihănire la sfinţire.

Eu vreau să vă atenţionez însă că biserica nu este Biserica duhovnicească. „Biserica“ se referă la cea duhovnicească. Zeci de mii de lutherani s-au ataşat de biserică, dar nu ştiau nimic despre neprihănire.

Ei nu ştiau nimic despre aceasta! În epoca lui John Wesley au fost zeci de mii care s-au pus de partea sfinţeniei, însă nu ştiau nimic despre puterea lui Dumnezeu şi despre sfinţire. Ei nu ştiau absolut nimic.

Dar au existat oameni care au trăit-o. Aleluiah! Voi vedeţi despre ce este vorba. Au existat acei care ştiau ce înseamnă să fi neprihănit înaintea lui Dumnezeu, de a avea pace cu Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru. Au existat acei oameni printre lutherani care erau credincioşi. Ei credeau. Indiferent ce zicea biserica catolică, ei credeau Cuvîntul lui Dumnezeu, stăteau pe Cuvînt, căci a fost predicat de mesagerul acelei epoci: "Cel neprihănit va trăi prin credinţă. Ei credeau în starea neprihănită, şi prin harul lui Dumnezeu ei erau în stare să ajungă neprihănirea, să aibe pace cu Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Noi am constatat că metodiştii au venit cu sfinţirea. Au existat mulţi printre metodişti care au fost sfinţiţi cu adevărat. Mulţi din ei au avut pretenţia, dar nu ştiau nimic. Biserica metodistă a învăţat sfinţirea. Se puneau în genunchi, plîngeau, se ridicau din nou şi spuneau: „Slavă lui Dumnezeu, eu sînt sfinţit.“ Dar ei trăiau mai departe ca înainte. Unii din aceşti bărbaţi şi femei erau sfinţiţi cu adevărat de lucrurile acestea ale lumii şi trăiau o viaţă predată. De ce? Perioada aceasta se asemăna cu epoca automobilului care putea să se afirme cu mai mulţi cai putere. Modelul T cel vechi avea poate 15-28 PS în motorul cel mic. O comparaţie cu sfinţirea. Dacă ştiinţa inventează ceva în domeniul pămîntesc, şi Dumnezeu realizează ceva în domeniul spiritual. Vedeţi, în continuu se întîmplă ceva. După epoca sfinţirii s-a mers mai departe.

Noi ne gîndim la fratele Beverington. Cine ar fi fost un bărbat mai mare decît el? Priviţi spre John Wesley, George Whitfield, Finny, Knox, mulţi dintre metodiştii bătrîni care au luptat! Aici pe pămînt au trecut prin iad, prin chinuri, pentru că ei au crezut Cuvîntul lui Dumnezeu şi au învăţat sfinţirea ca a doua experienţă a harului. Ei au rămas credincioşi pe poziţie. Ei au crezut şi s-au întîmplat minuni prin ei. Ei erau aşa de hotărîţi ca Henry Ford şi ceilalţi, care a inventat un mijloc de transport pe lîngă căruţa cu cai, încît au ieşit din epoca aceasta. Wesley a ieşit din epoca lui Luther. După aceea a venit mişcarea penticostală.

După ce ştiinţa a fost capabilă să inventeze automobilul, ei au mers mai departe şi au construit avionul. Avionul se ridică cu mult în văzduh peste automobilul care este pe pămînt. Fraţii Wright au fost în stare să transforme modelul ştiinţific în realitate şi au arătat prin aceasta ce lucruri mari spirituale erau pe cale să se întîmple. Atunci cînd fraţii Wright au fost în stare să-i ridice pe oameni de pe pămînt, a căzut Duhul Sfînt ca de Rusalii şi i-a luat pe credincioşi în văzduh prin darurile Duhului cu botezul Duhului Sfînt. EL ne-a luat în văzduhuri, o Aleluiah! El ne-a ridicat de pe pămînt, astfel încît noi putem să mergem în văzduh. O, cît de mult s-a ridicat el peste căruţa cu cai. Cît de mult s-a ridicat el peste automobil! EL se afla în văzduh. Totul tremura şi pocnea, dar el zbura. Vedeţi, ceea ce inventează oamenii pe pămînt, sînt imitaţiile lucrurilor care nu se pot vedea. Dumnezeu a putut realiza ceva prin oamenii umpluţi cu Duhul Sfînt, care erau flămînzi şi însetaţi şi au rămas cu Cuvîntul Său.

Dacă Wesley nu s-ar fi ridicat cu Cuvîntul, atunci nu i-ar fi dat nume batjocoritoare şi nu l-ar fi declarat nebun, n-ar fi fost niciodată în stare să ajungă la ce a ajuns. Wesley a fost unul din cei mai mari oameni de ştiinţă ai lui Dumnezeu. Ei nu au dat atenţie la ceea ce spuneau bisericile şi organizaţiile. Luther nu s-a oprit la ceea ce a spus biserica catolică. El a crezut că neprihănitul va trăi prin credinţă. Aleluiah! El a luat părţile componente ale Cuvîntului lui Dumnezeu, le-a aşezat împreună, iar Biserica înainta prin credinţă.

Wesley a subliniat importanţa sîngelui vărsat şi a adus dovada că Biserica a fost sfinţită prin sîngele Domnului. În mişcarea penticostală se credea că botezul cu Duhul Sfînt este făgăduinţa care ne-a fost dată nouă şi copiilor noştri şi tuturor celor ce sînt încă departe. Ei au aşezat părţile componente ale Cuvîntului împreună şi s-au avîntat în sus. Aleluiah! Ei s-au ridicat şi au fost în stare să realizeze ceva.

De ce au făcut aceşti bărbaţi aşa ceva? De ce a găsit-o Luther? De ce a găsit-o Wesley? Cum de au găsit-o ceilalţi? Pentru că totul era la dispoziţia lor ca piesele unui automobil aici pe pămînt. Era nevoie de electricitate pentru a porni automobilul; benzina era pe pămînt pentru a putea circula. Pistonul, întreaga mecanică, electromotorul, etc. trebuiau să fie inventate.

Dumnezeu este Creatorul. EL a aşezat totul aici. Oamenii au crezut că ei pot pătrunde în domeniul ştiinţific al lucrurilor, au făcut cercetările lor şi nu erau mulţumiţi cu un „nu“ ca răspuns. Ei credeau! Era ca o descoperire în inimile lor, ei au rezistat pînă au dovedit totul ca adevărat.

În felul acesta a dovedit John Wesley sfinţirea. Materialul pe care l-a adus la vestirea lui, se afla aici în Cuvîntul lui Dumnezeu. El credea! Fără să ţină seama că biserica anglicană l-a refuzat, el a rămas la convin´gerea lui şi a dovedit totul.

În mişcarea penticostală care a urmat, a fost dovedit că ei posedă materialul şi că Duhul Sfînt are dreptate întotdeauna. Ei s-au avîntat în sus în văzduh.

Aţi observat că o realizare ştiinţifică a condus spre alta şi a luat forme tot mai înalte? Automobilul a fost o modalitate avansată a transportului în comparaţie cu căruţa cu cai. Avionul era o modalitate mai avansată a transportului în comparaţie cu automobilul. Ei au inventat totul pe rînd şi le-au realizat. Caii putere! Dacă aceasta se poate realiza prin cai putere, cum este atunci cu puterea lui Dumnezeu? Cum este cu puterea lui Dumnezeu? Aceeaşi putere a Duhului Sfînt care vă face neprihăniţi, aceeaşi putere a Duhului poate să vă vindece. Aceeaşi putere a Duhului Sfînt care vă sfinţeşte, vă poate umple cu prezenţa Sa.

Oameni de ştiinţă necunoscuţi, care abia au cunoscut alfabetul, au inventat astfel de lucruri. Ei au fost un simbol înspre oamenii de ştiinţă duhovniceşti. Amin. Ei au văzut lucrarea şi au crezut. În domeniul firesc, oamenii au făcut-o prin pregătire şcolară; oamenii de ştiinţă duhovniceşti au făcut-o prin descoperire. Unii prin şcoală, ceilalţi prin descoperire. O, dacă am putea numai să ne deschidem! Tot felul de material este la dispoziţie. Aşa este.

Noi am observat cum se desfăşoară lucrarea şi cum Dumnezeu a fost în stare să isprăvească totul. Penticostalii au fost luaţi sus, apoi au fost restituite Bisericii vindecarea, vorbirea în limbi, descoperirile şi darurile Duhului; despre care nu au aflat nici Luther şi nici Wesley. Ei nu au învăţat aşa ceva, nu ştiau nimic despre aceasta. Acestea s-au întîmplat într-o altă epocă.

Ce ştia Henry Ford despre un avion înainte de zilele fraţilor Wright? Vedeţi, ei nu puteau să ştie. Pînă atunci s-a circulat cu cai şi căruţă ca acum cinci sute de ani. Nu se ştia nimic despre un mijloc de transport fără cai. Numai Biblia a prezis aceasta. Ei au fost în stare să realizeze prin cercetare ştiinţifică. Cînd s-a întîmplat aceasta pe pămînt, simbolizau ceea ce a ajuns să realizeze Dumnezeu în Biserica Sa. „Căci lucrurile invizibile sînt reflectate prin cele vizibile.“ Vedeţi voi reflectarea?

Prin mişcarea de la Rusalii a avut loc o trezire mondială în ultimii cincizeci de ani, care conţine tot. Ei au trăit vindecări, cei bolnavi şi schilozi s-au însănătoşit. Orbii au primit vederea. Credeţi voi că lumea a crezut aceasta? Nu, niciodată! Ei nu l-au crezut pe Luther, ei nu l-au crezut pe Wesley, ei nu au crezut în mişcarea penticostală. Dar Dumnezeu a luat un bărbat care a cercetat Biblia şi care era pregătit să o transpună în practică ca să dovedească cu Scriptura că este adevărat. Amin. Noi trebuie să ne gîndim şi să credem în timp ce privim aceste lucruri ca o preumbrire. Noi am trecut prin epoca penticostală. Aşa cum am dovedit, totul se îndreaptă spre epoca Laodicea.

Dar acum totuşi s-a întîmplat altceva. Acum avem astronauţi. John Glenn a fost primul nostru astronaut. Noi vedem că acum s-a ajuns foarte departe de avion. Avionul rezistă numai la o presiune anumită. Prin puterea atomului care este cu mult mai tare, se merge mult mai sus decît cu avionul. Aşa este! Au fost în măsură să facă aceasta. În prezent am ajuns în epoca astronauţilor.

Gîndiţi-vă la aceasta! Mesagerul se ridică întotdeauna spre sfîrşitul epocii respective. Aceasta am dovedit noi. Acum ne aflăm pe traiectoria astronauţilor în care ne-a pus Dumnezeu. Amin, Amin!

S-a dovedit ştiinţific că un astronaut se poate urca aşa de sus, încît nu mai poate fi văzut cu ochiul firesc şi este indiferent ce fel de presiune este acolo. Pentru faptul că acea capsulă este rezistentă la presiune, astronautul poate să zboare sus şi să privească lumile din jur. O, ce fel de epocă este pe cale să vină! Mişcîndu-se deasupra lucrurilor fireşti, în interiorul Împărăţiei Lui.

Ce este reprezentat prin aceasta? O epocă duhovnicească, un timp duhovnicesc în care Dumnezeu va avea astronauţi duhovniceşti. Amin! Ei sînt deja aici, vulturii care se urcă mai sus decît orice pasăre — astronauţii spirituali care au primit Cuvîntul şi îl dovedesc că El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Un astronaut duhovnicesc. O, slavă Lui. Eu mă simt bine că trăiesc în această epocă. Ce lucru minunat pentru un astronaut duhovnicesc! Ce este? Ce au făcut oamenii de ştiinţă lumeşti? Ei au fost în stare să realizeze toate acestea. Dumnezeu realizează totul prin oamenii care se bazează pe Biblie şi recunosc că el este acelaşi ieri, azi şi în veci, şi cărora nu le este frică să creadă făgăduinţele. Indiferent de ceea ce spune cineva, ei rămîn pe acest Cuvînt. Ce este? Voi puteţi deveni astronauţi duhovniceşti care se ridică mult mai sus peste gîndirea denominaţională. Trece peste toate lucrurile comunităţilor religioase. Voi astronauţilor, avîntaţi-vă în sus cu Dumnezeu şi rămîneţi cu El singur.

Gîndiţi-vă! Un astronaut trebuie să intre într-o capsulă pe care nu o conduce el. Este nevoie, pentru a fi ridicată, de o putere atomică, condusă prin radar şi controlată de la turn. Slavă lui Dumnezeu! Aşa este cu astronautul duhovnicesc al lui Dumnezeu. Ei merg înăuntru în capsulă, într-un loc, într-un trup, şi acesta este trupul lui Hristos. Atunci nu mai sînt ei, nu! Nu John Glenn, ci capsula în care se afla. A fost maşina. El se afla înăuntru, nu făcea nimic! El a avut într-adevăr curaj să meargă acolo sus. El a spus: "Este corect, ştiinţa a dovedit-o”.

Dumnezeu vrea oameni care vin în Hristos şi cred că El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Ei nu lucrează după capul lor, ci se mişcă în sus călăuziţi prin Duhul Sfînt. Amin! Astronauţi! Cît de îndepărtaţi sînt de căruţa cu cai, şi chiar de avion! Cît de departe de neprihănire, sfinţire şi botezul cu Duhul Sfînt. Ei devin vulturi. Mai întîi putem să-i comparăm cu şopîrlele, apoi cu găinile, apoi cu ciorile, şi acum cu vulturii. Pe ei nu-i poate ajunge nimeni.

Un vultur este o pasăre deosebită. El se poate avînta mai sus decît orice pasăre. El este echipat, poate vedea departe şi îşi ţine capul în cumpănă. Unii oameni sar în sus şi nu ştiu unde se află, pentru că ei nu pot vedea mai departe decît au sărit. Dar există unii care se pot avînta în sus şi văd ce se întîmplă. Aceştia sînt vulturi. Ei rămîn liniştiţi pînă au observat totul, pînă au auzit mesajul şi li se spune ce trebuie să spună. Aceştia sînt astronauţii lui Dumnezeu. În toate timpurile realizările s-au întîmplat în paralel, de ce să nu fie acum la fel cu această realizare?

Astronauţi pentru Isus! Amin, care nu se ridică prin propria lor putere. Ei sînt trimişi în sus. Ei trebuie numai să se îmbarce, şi Dumnezeu va avea grijă de trimiterea în sus şi conducere. Nu se mai întîmplă prin puterea benzinei şi nici prin dogme bisericeşti; este puterea atomică a lui Dumnezeu care vă conduce dincolo. Amin.

Ce lucrare ne este simbolizată prin astronauţi? Ei nu s-au oprit la Cuvîntul neprihănirii şi nici la Cuvîntul sfinţeniei, ci au intrat în Biblia întreagă. Amin. Ei intră în toată plinătatea, pentru că ei cred că Dumnezeu este în stare să împlinească fiecare făgăduinţă pe care a dat-o El. El şade acolo şi aşteaptă. Cuvîntul se va descoperi singur. Dacă sînteţi bolnavi şi astronauţi, gîndiţi-vă, intraţi în Hristos şi aşteptaţi numărătoarea inversă. Asta este. Să nu vă îngrijiţi, El vă va ridica în sus. Noi vom fi în stare să ajungem la aceasta, pentru că Dumnezeu ne-a făgăduit.

Cu cît mai mare este astronautul şi lucrurile care se întîmplă acum, în comparaţie cu puterea căruţei cu cai, puterea automobilului şi puterea avionului! Vedeţi voi, astronautul se află într-o astfel de înălţime, încît el poate să vadă lucrurile pe care un om din căruţa cu cai nu le poate vedea. El se află într-o astfel de înălţime pe care un om din automobil nu le poate vedea. El se află la o înălţime care nu poate fi văzută din avion. El s-a avîntat deasupra oricărei închipuiri mintale. Amin! Slavă lui Dumnezeu! Aşa este! El a trecut peste toate invenţiile, mai sus decît pot gîndi oamenii, mai sus decît ceea ce posedă organizaţiile sau denominaţiunile religioase. Se spune: "Voi trebuie să mergeţi la baptişti, metodişti, la cei care cred în unitate sau trinitate, să aparţineţi de unii sau de alţii. Nu, voi sînteţi astronauţi, voi aţi fost ridicaţi în sus şi vă aflaţi în spaţiul cosmic. Amin. Sînt mulţumitor pentru aceasta!

Gîndiţi-vă la aceasta!

Astronautul este condus prin radar. Voi aţi văzut cum a fost adus John Glenn pe pămînt. Eu am văzut Cape Canaveral şi staţia cea mare de radar. Nu se putea vedea. Dar prin radar a fost arătat unde se află. Şi noi avem radar — rugăciunea. Rugăciunea este staţia de radar care îl conduce pe astronaut. „Orice aţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă voi face.“ Fiţi atenţi în ce direcţie merge rugăciunea: priviţi la calea pe care v-o arată El. Observaţi în ce direcţie se roagă comunitatea, pentru că în felul acesta vor zbura rachetele în sus. În felul cum se roagă comunitatea, se poate constata cum se mişcă astronauţii în sus.

Dacă cineva se roagă: „Doamne, noi nu credem aceste lucruri!, oh, un astfel de astronaut vine în jos. O, frate, toate lucrurile sînt posibile. "Doamne, revarsă Duhul Tău peste Biserică şi dăruieşte-i ce are nevoie. Revarsă Duhul Tău Sfînt peste noi şi îndepărtează de la noi orice abordare mintală firească, pentru ca noi să putem crede corect Cuvîntul şi să luăm apoi poziţia corectă. Atunci puteţi observa pe tabloul de comandă cum se ridică astronautul mai sus, mai sus în văzduh. Minunat! El merge mai sus peste toate denominaţiunile, deasupra tuturor dogmelor.

Neprihănirea este privită ca o dogmă. Aşa este cu lutheranii şi celelalte direcţii religioase. Ei se aseamănă cu nişte sateliţi care nu s-au ridicat de pe pămînt. Priviţi ,sfinţirea‘ şi confesiunile care o reprezintă! Care sînt ramificaţiile după lutherani? Biserica lui Hristos şi altele. Care sînt ramificaţiile metodiştilor după Wesley? Nazarinenii, pelerinii sfinţeniei, etc. Apoi avem mişcarea penticostală şi ramificaţiile lor, care se aseamănă cu un avion. Desigur. Împărţiţi în trinitari, unitari, etc. Direcţii religioase. Ei toţi se află în denominaţiuni şi dogme. Însă astronautul străpunge zidul sunetului. El nu se lasă oprit şi trece de orice obstacol. El se avîntă în sus unde toate lucrurile sînt posibile. El trăieşte în prezenţa lui Dumnezeu.

EL a făgăduit-o. Cuvîntul Său spune că El este Mare Preot. Voi vedeţi în ce fel mişcă radarul totul. Observaţi ce face el în adunare. Voi puteţi observa cînd vine Duhul Sfînt în stîlpul de foc, aşa cum a făgăduit El. Un credincios adevărat nu va şedea acolo şi va încerca să dovedească totul cu ştiinţa. Unde este El? Pe ecran. Observaţi-L. EL începe să cheme pe unul şi pe altul. Amin. EL arată o persoană anumită — astronautul — şi se spune: „Tu ai cancer sau asta sau cealaltă. Tu vii din locul cutare. Domnul Isus te va vindeca. Aleluiah! Astronautul se urcă în sus. O, ce Biserică ar trebui să fie! Ea este aici!

Realizările sînt dovedite ştiinţific. Acestea au fost arătate la expoziţia mondială. Noi o avem. Este dovedit peste tot că noi trăim în epoca astronauţilor. Cele vizibile sînt o copie a celor invizibile. Este o copie a ceea ce este în ceruri. Dumnezeu însuşi este într-o dimensiune mai înaltă. Este vorba despre puterea lui Dumnezeu. Noi trebuie să ajungem pînă acolo ca să fim ridicaţi într-o dimensiune mai înaltă, mai sus decît mersul la mormînt şi plînsul, deasupra semnului de doliu şi al despărţirii pentru totdeauna. Aleluiah! Ca şi astronautul, vom merge sus, vom vedea totul şi ne vom întoarce. Slavă! Noi mergem acasă deasupra cerului înstelat, deasupra oricărei gîndiri fireşti. Chiar şi bătrînii vor fi transformaţi într-o clipă. Noi vom vedea acolo şi bărbaţii bătrîni şi femeile bătrîne din nou întineriţi. „De unde ştii tu asta?“ Biblia ne învaţă aceasta. Astronautul lui Dumnezeu s-a înălţat. Asta o ştim. EL va veni din nou. EL ne-a făcut de cunoscut despre ce este vorba. Noi nu trebuie să ne temem de moarte. Moartea nu este nimic, căci aceasta înseamnă viaţă. Depinde numai să fii ridicat de pe pămînt şi să mergi în sus. O, ce minunat!

Toate aceste lucruri El le-a făgăduit în Cuvîntul Său. În Evrei 13, 8 stă scris: „Isus Hristos este acelaşi, ieri, azi şi în veci.“ Lucrurile pe care Dumnezeu a fost în stare să le facă, El poate să le realizeze prin cineva, căci aşa am spus deja, El stă întotdeauna pentru Cuvîntul Său.

Ştiţi voi că de fapt în realitate astronauţii nu sînt nimic nou? Ce este cu Ilie? Nu a fost el un astronaut? Atunci eu nu am văzut niciunul. El s-a dus în sus, unde nici John Glenn nu s-a gîndit să se ducă.

Voi ştiţi, unul din ei s-a mişcat deja înaintea lui în sus. Numele lui era Enoh. El s-a dus pur şi simplu în sus. El a fost un astronaut. El a rezistat presiunii, el nu trebuia să fie transformat, nu, el era deja transformat cînd a început să umble. El a putut rezista presiunii. El s-a urcat deasupra tuturor dimensiunilor şi a venit în prezenţa lui Dumnezeu.

Un altul a îmbătrînit şi a obosit şi nu mai putea să meargă. El s-a ridicat împotriva Izabelei, împotriva părului ei tăiat, împotriva machiajului ei; apoi Dumnezeu a trimis un car şi l-a luat la Sine într-o după masă dincolo de nori. Un astronaut!

După împlinirea vremii a venit El pentru a muri pentru noi. Dumnezeu L-a înviat în a treia zi. Mai mult decît 500 L-au văzut după înviere, apoi El a fost luat sus în nori. EL a făgăduit: „EU vin din nou.“ Îngerul a spus: „Acelaşi Isus care a fost luat în sus dinaintea voastră (Maestrul-astronaut) va veni în acelaşi fel, în acelaşi trup nemuritor.“ Aleluiah! „Noi vom avea atunci un trup care se aseamănă cu trupul Său de slavă, pentru că noi Îl vom vedea, aşa cum este El.“ O, aleluiah! El a străpuns orice zid al sunetului, orice gîndire raţională şi s-a înălţat deasupra tuturor.

Fiecare om care trăieşte pentru Dumnezeu, trebuie să se urce mai sus de domeniul celor cinci simţuri, el se va despărţi de realizările şi ştiinţa omenească, pentru a fi în stare să creadă pe Dumnezeu; el trebuie să străpungă tot ce îl desparte de Dumnezeu şi să se avînte în sus. Amin. O, cîte s-au realizat în domeniul ştiinţei — şi Dumnezeu a fost în stare să facă acelaşi lucru în domeniul spiritual prin Biserică, prin oameni duhovniceşti plini de credinţă. Fiecare bărbat, fiecare femeie care îndrăzneşte, oricînd ar fi, să creadă Cuvîntul lui Dumnezeu, este un astronaut duhovnicesc.

Se spune: „Aşa ceva nu este normal. Ascultaţi-i pe oamenii aceştia cum plîng şi jubilează, ascultaţi numai! O, asta nu este cuviincios!“ Ei nu înţeleg.

Cineva mi-a spus: „Tu ai avut un vis, frate Branham, şi ai văzut locul acela.“ Nu a fost un vis. Eu stăteam acolo, am privit în jos şi am văzut trupul meu întins pe pat. Poate că în pat am visat, dar acum eram sus şi am privit în jos spre mine. O, El mi-a dat în dimineaţa aceea un zbor ca astronaut şi mi-a arătat unde voi ajunge. Aceasta arată că radarul vostru arată exact unde se află locul. Nu eu, ci El este. Este duhul vostru care crede mesajul. Este Duhul Sfînt care este aici unde stau eu. Voi credeţi în acelaşi fel şi prin aceasta s-a stabilit legătura, voi primiţi răspunsul vostru. Noi sîntem astronauţi. Amin. O, ce minunat!

Ştiinţa a realizat lucruri mari. Voi ştiţi că sînt lucruri puternice, încît chiar lor le este frică de ele. Aşa este. Ei au ajuns la lucruri mari, încît le este chiar şi lor frică. Voi ştiţi, acum doi ani se spunea: „Mai sînt trei minute pînă la miezul nopţii.“ Lor le este teamă. Ce fac ei? Oamenii au fost în stare în domeniul firesc, să facă un astronaut. Ei se gîndesc că dacă Rusia sau un alt stat ar încerca să distrugă această ţară, ei vor zbura pe lună.

Acum cîteva zile am văzut o caricatură. Doi indieni vorbeau unul cu celălalt. Ei aveau o pană pe cap, îşi dădeau mîna, iar cu cealaltă se băteau pe umeri spunînd: „Frate, în curînd avem ţara noastră înapoi numai pentru noi, pentru că albii se duc pe lună. Noi primim ţara aceasta înapoi, căci albii merg sus pe lună.“

Ei au de gînd să facă cît mai multe capse astronautice, pentru ca ei să poată zbura. Epoca atomului este prezentă. Ei cred că vor distruge lumea şi vor pleca pe lună. Apoi cînd totul este aici distrus, să înceapă o nouă evoluţie pe lună. Dar asta nu le va reuşi. Eu cred din inimă, că ei nu vor reuşi.

Credinciosul adevărat se află în timpul acesta în Isus Hristos şi se urcă în capsula astronautică. „Printr-un singur Duh am fost botezaţi toţi într-un singur trup“ — am intrat în capsula care rezistă la orice presiune. Totul a fost verificat în cuptorul de foc. Totul este rezistent la foc, deci nu poate arde. Cuptorul a fost încălzit de şapte ori mai tare. Totul a fost verificat şi a fost găsit în ordine. Oamenii de ştiinţă duhovniceşti au dovedit că ei pot rezista tuturor încercărilor. Credinciosul autentic duhovnicesc a fost înzestrat şi se află în Hristos, astronautul lui Dumnezeu, crezînd totul, punînd dogmele la o parte " indiferent dacă este vorba aici de dogme penticostale-, baptiste- sau metodiste. Cine este în El ca astronaut, întreabă: "Doamne, cînd sîntem aşa de departe? O, ce face El? EL este prezent în aceste adunări mici. EL ascultă de numărătoarea inversă a Cuvîntului lui Dumnezeu.

Voi ştiţi că atunci cînd John Glenn şedea în dimineaţa aceea acolo, ascultau numărătoarea inversă, care a fost numărată de la 10 la 0. Acum au ajuns pînă acolo să spună că mai durează doar trei minute pînă ce se va întîmpla ceva. Ei nu ştiu ce este. Trei minute pînă la ora 0.

Fiţi atenţi! Credinciosul adevărat este în Hristos. Nu există nici o condamnare pentru acei ce sînt în Hristos. Predicaţi Cuvîntul şi rămîneţi pe acesta. Eu nu dau nimic pe ceea ce spun denominaţiunile, şi ştiu că credincioşii adevăraţi cred Cuvîntul. Ei rămîn pe acesta pentru că este Cuvîntul. Denominaţiunile provoacă ceartă, îi aruncă afară şi spun: „Voi sînteţi nebuni!“ sau ceva asemănător. Dar ei rămîn în mod corect cu Cuvîntul. În tot ce a făgăduit Dumnezeu, ei îşi ocupă poziţia, pentru că sînt astronauţi. Ei cred Cuvîntul. Nu există nici o posibilitate de a te scăpa de ei. Dar într-o zi ei vor fi luaţi de la voi. Între timp lăsaţi-i în pace. Ei au intrat deja în locurile cereşti, în Isus Hristos, şi ascultă acum numărătoarea inversă. Noi am trecut prin temele acestea în cele şapte Biserici şi în alte predici. Voi vă simţiţi bine cînd auziţi numărătoarea inversă, nu-i aşa?

În ce constă numărătoarea inversă? Toate lucrurile care au fost făgăduite, se întîmplă aici. Aici se întîmplă toate lucrurile care au fost făgăduite. Ceea ce a fost făgăduit pentru aceste zile, se întîmplă aici printre noi. Ce fac ei? Ei ascultă numărătoarea inversă. Cît de departe ne aflăm?

Începînd cu reforma lui Luther a început numărătoarea. Neprihănire, sfinţire, etc. Ce se întîmplă acum? Aşteptăm plecarea, ora 0. Amin. Biserica se pregăteşte de zborul înalt. Acesta este timpul cel mare pentru numărătoarea inversă.

Eu vreau să vă explic ce vreau să spun cu numărătoarea inversă. Aici în biserica locală am trecut de curînd prin tema aceasta. Aţi observat? Cînd astronautul firesc pregătea decolarea, începea numărătoarea inversă, de la 10 la zero. Eu nu am încercat să vă prezint tehnica lumii şi să-i dau apoi o importanţă duhovnicească. Pentru aceasta aş avea nevoie de mult timp. Dar vreau să vă explic următoarele. 10 este numărul lumii, al omului. Dar 7 este numărul plinătăţii divine. EL a creat cerurile şi pămîntul în şase zile şi în a şaptea zi s-a odihnit. Timp de şase mii de ani lumea se luptă împotriva păcatului, adică Biserica. A şaptea mie de ani este împărăţia de o mie de ani, sabatul.

Şapte este numărul desăvîrşirii divine. EL ne-a dat numărătoarea corectă, care nu începe cu 10, ci cu 7. Noi am vorbit nu demult despre cele ,şapte Biserici‘. Noi am constatat în Apocalipsa că numărătoarea a început cu prima epocă a Bisericii. Apoi a urmat a doua pînă la a şaptea. Aceasta a fost confirmată vizibil înaintea noastră ca numărătoare inversă. A început cu Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, pînă la a şaptea Biserică din Laodicea. Atunci pentru Biserică este ora 0, este timpul pentru ea să fie luată sus, după ce epocile Bisericii şi-au îndeplinit scopul lor.

Noi ştim că toate epocile Bisericii au început şi au încetat, pînă la Filadelfia. Noi sîntem la sfîrşitul epocii a şaptea, celei din Laodicea, şi aceasta este numărătoarea inversă.

Din cercetările noastre precedente despre epocile Bisericii, puteţi să vă aduceţi aminte, că El ţinea şapte stele în dreapta Sa, care erau şapte trimişi ai celor şapte epoci ale Bisericii. Fiecare din ei a fost identificat pe deplin în timpul numărătorii inverse a lui Dumnezeu. Din timpul cînd El a intrat în slava Sa şi pînă cînd se va întoarce, El strînge un popor din pricina Numelui Său. EL a început în ziua de Rusalii. Mai întîi a fost Biserica din Efes. Steaua şi mesagerul Bisericii, aşa credem noi, a fost Pavel. El s-a ridicat şi astfel a fost numărat cu numărul unu. A doua epocă a Bisericii " Smirna " cu Ireneu, care a fost un om sfinţit al lui Dumnezeu, la fel s-a încheiat. Apoi epoca a treia a Bisericii din Pergam cu Columba, care la fel a fost un om sfinţit al lui Dumnezeu. Apoi a urmat epoca întunecată cu Martin, într-o vreme de prigoană. El a fost un sfînt al lui Dumnezeu în Franţa. În a cincea epocă a Bisericii mesagerul a fost Martin Luther. Numărătoarea inversă a continuat în epoca a şasea cu John Wesley. Acum sîntem în a şaptea, epoca din Laodicea. Noi aşteptăm un mesager mare, care se va ridica în felul lui Ilie. Cînd se va ridica el, numărătoarea se va apropia de zero şi Biserica va fi luată. Ea se duce în văzduh şi apoi în cer, pe lîngă lună şi stele, după ce s-a întîlnit cu Isus.

Cum a devenit aceasta posibil? Unde s-au dus ei? În Hristos. Aşa cum oamenii au intrat mai întîi în El ca ,Astronautul‘, aşa trebuie să intre în toate timpurile în El, în acelaşi fel ca şi cei dintîi creştini de la început, căci un număr mare de oameni va fi luat sus.

În timpul lui Noe exista doar o singură uşă. Aceasta era singura intrare.

Fiecare persoană care intra înăuntru, indiferent dacă se oprea la parter la neprihănire, sau la etajul doi sau trei, toţi intrau prin uşă şi pe acelaşi drum. Exact aşa este în epoca aceasta a astronauţilor. Noi trebuie să întrăm în acelaşi fel, pe aceeaşi cale, prin acelaşi mesaj, prin acelaşi Hristos, prin aceeaşi putere pe care am primit-o atunci la Rusalii. În acelaşi fel s-a întîmplat în toate timpurile, pentru că este aceeaşi uşă.

Cum intrăm în acest trup? Prin uşă. Isus este uşa pentru acest trup. Noi sîntem născuţi în Împărăţia lui Dumnezeu şi intrăm prin uşa care este Isus Hristos. Uşa este acum pe cale să se închidă. Ultima numărătoare pentru Biserică se încheie. Ea este pe cale să fie luată sus. Ea va fi luată sus în ceruri în sînul lui Dumnezeu deasupra tuturor necazurilor.

În ziua aceea cînd a început John Glenn zborul lui, mulţi oameni s-au aruncat pe faţa lor, unii au plîns, alţii se rugau. Se punea întrebarea ce va rezolva el cu aceasta? Mai întîi a ţîşnit foc, cînd puterea atomului a proiectat capsula cea mare de la Cap Canaveral. Oamenii au strigat şi au plîns şi s-au întrebat ce se va întîmpla cu astronautul lor care va pleca în sus.

O, şi Biserica răspîndeşte foc. Amin. Numărătoarea vine. Amin. Neprihănire, sfinţire, botezul cu Duhul Sfînt. Noi sîntem la sfîrşitul epocii Bisericii din Laodicea. Isus Hristos este acelaşi, ieri, azi şi în veci. Despre ce este vorba? „Zece, nouă, opt, şapte, şase, cinci, patru, trei, doi, unu, zero!!“ Ei nu vor plînge, Biserica va jubila, vor lăuda pe Dumnezeu în timp ce sînt luaţi în sus, pentru a fi totdeauna cu Isus Hristos. Amin.

În domeniul firesc ei se îndreaptă spre lună. În cele duhovniceşti ei vor intra în ceruri. Astronautul firesc încearcă să găsească un loc pe lună. Pentru noi este pregătit un loc în ceruri. Isus a zis: „În casa Tatălui Meu sînt multe locaşuri … EU mă duc să vă pregătesc un loc şi voi veni din nou, ca să vă iau la Mine.“ Numărătoarea înaintează. Credeţi voi asta?

Focul încetează să se răspîndească. Slujba va fi încununată în slava Sa. Noi sîntem pe cale să fim luaţi sus. Ţinta noastră nu este luna, ci slava cerească. Focul lui Dumnezeu se răspîndeşte, Biserica va fi împreună cu El. Prin puterea Duhului Sfînt, ea va fi luată sus, trecînd pe lîngă lună şi stele, pe lîngă tot ce au realizat oamenii vreodată. Biserica va începe zborul ei în braţele lui Dumnezeu în ceruri în una din dimineţile acestea. Prieteni, oamenii au fost în stare să descopere multe în domeniul firesc, şi eu am dovedit că Dumnezeu a făcut acelaşi lucru în domeniul duhovnicesc.

Voi astronauţilor, mergeţi repede în nava spaţială. Uşa va fi închisă curînd. Numărătoarea continuă. Oamenii de ştiinţă spun că mai sînt trei minute pînă la miezul nopţii. Timpul înaintează, este pe cale să bată ora zero. Lăsaţi-ne să intrăm. Credeţi voi că numărătoarea continuă? Să ne aplecăm capetele pentru un moment.

Tată ceresc, zece, nouă, opt, şapte, şase, cinci, patru, trei, doi …“ O, Dumnezeule, „Naţiunile se prăbuşesc, Israelul se trezeşte. Semnele care au fost anunţate de prooroci au loc. Zilele neamurilor cu problemele şi necazurile lor, sînt numărate. Întoarceţi-vă, voi ce răspîndiţi, la moştenirea voastră.“

O, ce zi! Lumina serii străluceşte. O, Doamne, noi Te rugăm ca fiecare necredincios să-şi pună pregătirea şi gîndurile lui la o parte, toate ideile lui care sînt în contradicţie cu Cuvîntul. În dimineaţa aceasta vrem să intrăm în minunata capsulă astronautică. Noi sîntem născuţi înăuntru ca să devenim o parte din El, din Astronautul ceresc.

Eu mă rog, Tată ceresc, botează-i astăzi pe credincioşi în trupul lui Hristos prin Duhul Sfînt. Fie ca oamenii să-şi mărturisească păcatele şi să se lase botezaţi în Numele lui Isus Hristos şi să intre la bordul capsulei spaţiale. Doamne, ea va trece pe lîngă lună şi stele, peste dogme şi denominaţiuni. Noi avem numărătoarea noastră. TU ne-ai arătat cele trei trepte. TU ne-ai spus despre epocile Bisericii, cum s-au desfăşurat, de la prima pînă la ultima, în care am ajuns acum. Acum are loc numărătoarea. Epocile au avut desfăşurarea lor " epoca lui Luther, Wesley şi epoca penticostală. Doamne, Tu îi strîngi acum pe astronauţi în capsulă. Noi privim printr-un binoclu mare în veşnicie. Noi Îl vedem pe Isus, noi Îl vedem în toată puterea Sa. Noi Îl vedem în toate făgăduinţele Sale. Toate făgăduinţele Lui sînt reflectate în noi. Pentru aceasta Îţi mulţumim.

O, Dumnezeule, fie ca Biserica să vină în grabă în domeniul de siguranţă, căci în curînd va fi ora zero şi uşa capsulei mari astronautice va fi închisă, şi ni se va întîmpla ca lui Noe, cînd el a intrat în nava lui spaţială şi a fost purtat pe deasupra apelor judecăţii. O, Tată, noi vrem să venim în Tine, ca să fim în stare să fim luaţi din curentul vremii, să trecem de Marte, Jupiter, Venus, de Calea Lactee, despre care un astronaut firesc nu ştie nimic. Noi recunoaştem că Tu admiţi un semnal, pentru ca noi să ne pregătim de plecare. Noi ne îndepărtăm de pămînt. Admite, Doamne. Noi ne rugăm în Numele lui Isus Hristos.

Doamne, aici se află batiste care au fost trimise de bolnavi. Ei cred, Doamne. Fie ca ei să devină astronauţi cu toate drepturile. Fie ca puterea Dumnezeului Atot-puternic, despre care ne relatează Biblia, să strălucească la fel ca atunci cînd s-au luat batiste şi şorţuri de la Pavel şi s-au pus pe bolnavi, care apoi au fost vindecaţi. Fie ca credincioşii care sînt atinşi de acestea, să fie luaţi sus ca nişte astronauţi, o Doamne. Boala să dispară! O Doamne, fie ca fiecare persoană prezentă să intre în Isus Hristos, în Cuvîntul Său şi în făgăduinţele Sale. Doamne, Tu ai spus: "Orice veţi cere Tatălui în Numele Meu, Eu voi face. Fie ca ei să înceapă acum cu numărătoarea, pînă ce vor ajunge la zero.

Fie ca ei să se ridice, Doamne, de pe paturi şi tărgi, indiferent ce este. Ei să se ridice din boala care îi ţine legaţi, înălţaţi în sfera despre care medicul şi omul de ştiinţă nu ştiu nimic. Prin puterea lui Dumnezeu ne este făgăduit, prin descoperiri duhovniceşti din Biblie am aflat şi ştim, că Dumnezeu rămîne veşnic Dumnezeu, şi anume acelaşi Dumnezeu. EL a fost întotdeauna Cel Nemărginit, Cel Prezent, Cel Atotputernic, care ţine Cuvîntul Său. EL poată să facă totul, şi ne-a făgăduit că toate lucrurile sînt posibile celor ce cred. O, Dumnezeule, admite.

Fie ca fiecare bărbat încăpăţînat, fiecare femeie, fiecare băiat şi fiecare fată, care nu bagă de seamă numărătoarea lui Dumnezeu, să recunoască în dimineaţa aceasta că noi am ajuns aproape la zero. Fiecare moment ar putea să fie ora zero, în care Biserica va fi luată. Mesajul se apropie de sfîrşit. Noi vedem cum se ridică prigoana, aşa cum am spus deja. Noi ştim că timpul este aproape. Numărătoarea aproape a trecut. TU ne-ai ajutat aici pe platformă ca să prezentăm epocile Bisericii, să dovedim în toate textele că la orice vreme poate avea loc plecarea. O, Dumnezeule Atot-puternic, Creatorul cerului şi al pămîntului, trimite harul Tău peste aceşti oameni şi dăruieşte-le ceea ce Tu ai pregătit pentru ei. Noi ne rugăm în Numele lui Isus.

În timp ce toate capetele sînt aplecate: dacă sînt astăzi unii aici care nu au aflat încă pe Hristos ca Mîntuitorul lor personal, vor să-L recunoască şi să intre în starea astronauţilor harului lui Dumnezeu şi să aibe parte de răpire, atunci ridicaţi vă rog mîna şi spuneţi: „Eu doresc să fiu pregătit pentru răpire, frate Branham. Roagă-te pentru mine!“ Dumnezeu să te binecuvînteze, Dumnezeu să te binecuvînteze, Dumnezeu să te binecuvînteze. Fie afară sau înăuntru, oriunde vă aflaţi, ridicaţi mîinile voastre şi spuneţi: "O, Dumnezeule, ia-mă înăuntru. Dumnezeu să vă binecuvînteze.

„Eu vreau să aud numărătoarea. Eu vreau să ştiu că sînt sigur. Atunci cînd se va aprinde focul, nu vreau să rămîn aici în căruţa cu cai, şi nici în biserică, unde văzut spiritual eşti în automobil. Eu nu voi rămîne acolo, unde nu te poţi ridica de la pămînt. Eu vreau să fiu găsit în ceea ce trece peste lună şi stele. Eu vreau să aud numărătoarea, nu o dogmă a unei denominaţiuni. Eu vreau să fiu în Hristos, eu vreau să mă ridic peste toate lucrurile la care se opresc oamenii. Eu vreau să merg sus.

Mai este cineva aici, înainte de a ne ruga? Dumnezeu să te binecuvînteze, Dumnezeu să te binecuvînteze. Dumnezeu să vă binecuvînteze pe toţi. Eu văd mîna voastră, şi Dumnezeu o vede. „Eu vreau să trăiesc numărătoarea inversă. O, Dumnezeule, lasă-mă să depun fiecare povară.“ Frate, Dumnezeu să te binecuvînteze! Spuneţi: „Eu vreau să depun fiecare păcat. Eu devin mînios, frate Branham. O, aşa nu voi putea merge în sus. Roagă-te ca Dumnezeu să o ia de la mine.“ „Eu mai beau cîteodată, frate Branham. Eu nu mai vreau. Roagă-te ca eu să încetez. "Eu mai fumez, dar nu mai vreau. Dumnezeu ştie. Aceste lucruri mă leagă. Eu le fac pur şi simplu. Eu nu mă pot scăpa de ele. Eu ştiu că este greşit. Eu nu ar trebuie să le fac, şi nici nu le mai fac.

Sînt şi bolnavi aici? Voi spuneţi: „Frate Branham, eu sînt credincios, eu am Duhul Sfînt. Eu am ieşit din avion şi am intrat în capsulă şi sînt pregătit pentru numărătoarea inversă. Eu am ieşit din denominaţiuni şi toate celelalte, dar eu trebuie să spun, frate Branham, că sînt bolnav. Eu trebuie să mai fac ceva pentru Domnul. Eu aud deja numărătoarea, dar vreau să devin sănătos. Eu trec acum dincolo în Cuvîntul lui Dumnezeu. Acolo este enumerat totul! EL este acelaşi ieri, azi şi în veci. Eu doresc să-L trăiesc azi ca Vindecătorul meu. Eu ridic mîna şi mă rog: ,Frate Branham, roagă-te pentru mine. Dumnezeu să vă binecuvînteze. Intraţi înăuntru!

Mulţi au venit în faţă. Peste tot stau oameni, din cauza aceasta nu putem face rînduri de rugăciune; nici nu avem nevoie. Voi aţi intrat acum înăuntru. Voi sînteţi astronauţi. Voi mergeţi mai departe decît Luther, el nu a putut să creadă totul. Wesley s-a rugat prin punerea mîinilor. Penticostalii ung cu untdelemn. Voi sînteţi astronauţi, voi mergeţi mai departe decît mintea omenească, pentru că Cuvîntul spune aşa. Voi înaintaţi. Voi spuneţi, Luther nu a crezut? Nu a fost Cuvîntul? Desigur, dar Wesley a mers mai departe decît el. El a început să ungă bolnavii cu untdelemn. Asta credeţi voi. Aşa este. Penticostalii scot draci şi se roagă prin punerea mîinilor, pretind că au darul vindecării în mîini. Eu ştiu că este aşa, dar voi mergeţi mai departe. Wesley nu a privit înapoi la Luther. În mişcarea penticostală. nu s-a privit înapoi la Wesley şi nici noi nu privim înapoi la mişcarea penticostală. Noi sîntem astronauţi. Noi am înaintat. Să înaintăm. Hristos ne-a poruncit.

Cum faceţi aceasta? Un iudeu a spus către Isus: „Vino şi pune mîinile peste fiica mea şi ea se va însănătoşi.“ Isus s-a dus acolo şi a făcut-o. Însă romanul a spus către El: „Eu nu sînt vrednic ca Tu să intri în casa mea. Spune doar un Cuvînt, Doamne, şi robul meu se va face bine. Asta este. EL a spus-o. Aşa este.

Noi vrem să ne ridicăm inimile spre Dumnezeu, şi la fel şi mîinile împreună cu inimile. Orice aţi dori, salvarea, sfinţirea, botezul cu Duhul Sfînt, vindecarea divină, indiferent ce este, ridicaţi mîinile şi inimile voastre în prezenţa lui Dumnezeu. Înţelegeţi că voi aţi fost aşezaţi în locuri cereşti în Hristos Isus. Voi sînteţi astronauţi ai credinţei.

Numărătoarea începe: „Zece, nouă, opt, şapte, şase, cinci, patru, trei, doi …“ O Isuse, isprăveşte-o acum! Noi ne folosim de puterea Numelui Tău. După cum am observat ieri seară, Pavel l-a lovit pe un om cu orbire. Apoi el a permis ca alţii să-i producă dureri. Noi vedem că Domnul Isus a făcut tot felul de minuni. Apoi la sfîrşitul drumului Său a fost bătut, scuipat şi altele. Oamenii nu înţeleg. Ei nu înţeleg că Dumnezeu permite aceasta, pentru ca Cuvîntul Său să fie confirmat ca adevărat şi credinţa oamenilor să fie cercetată.

O, Doamne, în timp ce noi am stat aici, am văzut cum orbii au primit vederea înapoi. Bolnavii s-au însănătoşit. Oamenii care au avut cancer şi mai erau doar o umbră, au fost vindecaţi. Noi am văzut cum oamenii care erau deja decedaţi, s-au întors în viaţă. Noi ştim că toate acestea le-a făcut Hristos care ne-a luat în trupul Său. Acum începe numărătoarea inversă. Noi credem astăzi pentru vindecarea noastră şi pentru salvarea noastră, şi pentru tot ce avem nevoie, căci noi ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. EL a făgăduit: "Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, Eu voi face. Acum trebuie să chemăm doar Numele Lui şi trebuie să se împlinească.

Noi dăm atenţie numărătorii inverse.

O, Doamne, păcătoşii şi-au ridicat mîinile. Ei doresc o schimbare în inimile lor. Ei vor ca lucrurile vechi să fie scoase afară. Mulţi fumează, dar acum vor să înceteze. Mulţi au făcut lucruri pe care nu ar fi avut voie să le facă. Ei sînt pregătiţi să le depună. Noi ne rugăm, Dumnezeule Atotputernic, în Numele lui Isus Hristos, îndepărtează tot ce este în calea Bisericii, dacă este păcat sau boală, dăruieşte acestei Biserici eliberare. În Numele lui Isus Hristos, fie ca puterea Evangheliei şi puterea Duhului Sfînt să se răspîndească, şi dorinţa poporului Tău să fie împlinită în inimile lor. Admite, Dumnezeule Atotputernic. Ei sînt ai Tăi. Fie ca ei să primească acum salvarea şi vindecarea, sau orice ar avea nevoie. Eu Ţi-i predau în rugăciunea Mea, îi pun pe altarul Tău unde se află sîngele lui Isus Hristos. Fie ca ei să primească în Numele lui Isus Hristos pentru ce s-au rugat. Amin!

Credeţi! Aşa să fie! Eu cred. Eu cred. Amin! Eu ştiu că El este Dumnezeu. Eu ştiu că noi sîntem pregătiţi pentru evenimentul cel mare al lui Dumnezeu. Ce este împlinirea Lui? Ca noi să părăsim acest pămînt şi să fim luaţi în sus. Biserica lui Dumnezeu va fi luată ca astronautul în lumea aceea, sus în ceruri. Numărătoarea continuă. ÎL iubiţi? Atunci să ridicăm mîinile şi să cîntăm: „Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc, căci El m-a iubit mai întîi.“ Slăviţi-L pe Dumnezeu! Dumnezeu să vă binecuvînteze pînă ce ne vom vedea din nou în seara aceasta. Amin.