Reporter: Dragi prieteni, fraţi şi surori, doamnelor şi domnilor, Domnul să vă binecuvânteze! Am un privilegiul deosebit să-l am alături de mine pe fratele Ewald Frank, care a venit tocmai din Germania, de la Centrul creștin Internațional, din orașul Krefeld, Germania. Domnul să vă binecuvânteze şi avem încredere că această transmisiune va fi o binecuvântare pentru voi! Am aici două versete de introducere, înainte ca fratele Frank să ne vorbească.

Primul este 2 Tesaloniceni 3:1: „Încolo, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi ca Cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit, cum este la voi”.

Al doilea verset se găseşte în Fapte 13:48: „Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut”. Despre aceasta este vorba chiar şi astăzi – despre preamărirea Cuvântului lui Dumnezeu. În timpul acesta există multe biserici care spun „slavă lui Dumnezeu”, dar cu toate acestea, sabotează, desconsideră Cuvântul lui Dumnezeu şi au insuficient respect faţă de acesta.

Frate Frank, aţi putea să ne spuneţi cât de important este să preamărim Cuvântul lui Dumnezeu şi să credem aşa cum a spus Dumnezeu, aşa cum zice Scriptura?

Fratele Frank: Am spus acest lucru de multe ori, preaiubiţi fraţi şi surori în Hristos: un om al lui Dumnezeu autentic respectă fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu ca şi cum Domnul Dumnezeu ar sta înaintea lui şi i-ar vorbi. Dacă nu aveţi respect faţă de fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, nu veţi primi niciodată descoperirea acestuia. Deci, totul începe cu o teamă reală – nu doar o teamă oarecare – ci respect pentru Dumnezeu şi Cuvântul Său. Acest lucru include şi faptul că niciun verset nu se tâlcuieşte după placul cuiva. Dumnezeu dă făgăduinţe, apoi împlineşte ceea ce a făgăduit.

Reporter: Laudă Domnului. Un răspuns atât de clar... De asemenea, în Evanghelia după Ioan, cap. 7, Isus spune acolo, „dacă credeţi în Mine cum zice Scriptura”. Ioan 7:38: „Cine crede în Mine, cum zice Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie”.

Fratele Frank: Da. Cu aceasta, este foarte clar; tot ceea ce a fost scris în Vechiul Testament... - este foarte important de ştiut: dacă citiţi termenul „scriptura” în Noul Testament, care era în curs de scriere pe atunci, dar Vechiul Testament era deja scris, astfel, când Domnul nostru a spus: „Dacă voi credeţi în Mine aşa cum spune Scriptura”, El s-a referit numai la Vechiul Testament. Pentru că Vechiul Testament arăta ceea ce urma să se întâmple în planul Său de mântuire, iar Noul Testament confirmă ceea ce a făgăduit El şi confirmă ceea ce s-a întâmplat de fapt. Astfel, Vechiul şi Noul Testament formează o unitate armonioasă.

Reporter: Laudă Domnului. Frate Frank, într-o asemenea mare confuzie cum este în creştinătate, cum poate cineva să fie sigur că L-a întâlnit cu adevărat pe Domnul Isus al Bibliei? Pentru că aşa cum arată și Pavel, sunt predicaţi mulţi de „Isus”, sunt prezentate multe doctrine demonice în numele creştinismului – cum poate fi cineva sigur că L-a întâlnit pe adevăratul Domn Isus Hristos al Bibliei?

Fratele Frank: Înainte de toate, preaiubiţi fraţi şi surori, nu puteţi să veniţi pur şi simplu în Împărăţia lui Dumnezeu şi să spuneţi: „Bună dimineaţa, Doamne; acum eu voi face una sau alta”. Orice slujbă care este în legătură cu planul de mântuire - un om chemat pentru o asemenea slujbă, va primi îndrumări directe cu privire la ceea ce doreşte Domnul ca să facă respectivul. De exemplu Noe: el a primit îndrumări precise despre cât de mare, cât de încăpătoare să fie arca, cum să fie totul construit în aceasta. Moise: a primit toate îndrumările cu privire la tot ceea ce aparţinea de cort – tot ceea ce trebuia făcut. Dacă citiţi în profetul Maleahi, acolo este făgăduinţa că Dumnezeu va trimite pe cineva. Dar acela trimis de Dumnezeu a fost numit în mod divin. Alte versete în acest sens se găsesc în 1 Împăraţi 17 şi 18 – Ilie a făcut totul conform Cuvântului pe care i-l vorbise Domnul.

Deci, mai întâi trebuie să primeşti o însărcinare directă din partea Domnului. Şi, preaiubiţilor, nu sunt aici ca să-mi dau mărturia mea, dar aceasta este la fel de adevărată precum Dumnezeu este viu. Când Domnul m-a chemat într-o zi de luni, pe 2 aprilie 1962 - şi întotdeauna El mi-a vorbit şi îmi vorbeşte în limba germană – dar a spus următoarele cuvinte: „Robul Meu, timpul tău pentru acest oraş se va sfârşi în curând. Te voi trimite în alte oraşe ca să predici Cuvântul Meu”. Ca dintr-o lovitură, am căzut la podea, datorită impactului acelui glas. Dar când mi-am revenit şi am putut să stau în picioare, am privit iarăşi spre fereastră şi am spus aceste cuvinte: „Doamne, nu mă vor asculta. Ei au toate lucrurile din belşug, nu sunt pregătiţi să asculte”. Chiar atunci Domnul a vorbit a doua oară: „Robul meu, va veni timpul când te vor asculta. Depozitaţi hrană, căci vine o mare foamete. Atunci tu vei sta în mijlocul oamenilor, ca să distribui hrana”. Cunoaşteţi mărturia mea. Şi pentru că am înţeles greşit – după cum ştiţi, în Germania anilor 1960-1961 erau multe probleme. Era şi criza din Cuba1, criza din Germania, zidul Berlinului fusese ridicat, eram cu toţii în tensiune în ceea ce priveşte ce se va întâmpla în continuare – astfel că noi am depozitat alimente naturale. Dar n-a venit nicio tragedie. Astfel, am luat avionul şi am mers la fratele Branham, ca să-l văd, iar el a spus: „Frate Frank, tu ai înţeles greşit – ai crezut că va fi o foamete naturală şi ai depozitat hrană naturală, dar Dumnezeu va trimite o foamete după auzirea cuvintelor Sale, iar hrana pe care trebuie s-o depozitezi, este Cuvântul lui Dumnezeu făgăduit pentru acest timp şi se găseşte în predicile de pe benzi”. Eu nu spun poveşti. Eu spun adevărul! Spun adevărul!

Dar ultimele două lucruri pe care le-a spus Domnul, pe 2 aprilie 1962, au fost: „Robul meu, nu publica o carte de cântări, căci aceasta este semnul unei denominaţii”. Iar ultimul lucru pe care l-a spus Domnul, a fost: „Nu înfiinţa biserici locale”. Eu nu pot decât să vin şi să plec. Dar voi sunteţi aici şi sunteţi răspunzători pentru bisericile locale. Eu doar plec şi vin, vin şi plec, împărtăşind adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu cu tot pământul.

Sper că am clarificat acest lucru. Mulţumesc.

Reporter: Laudă Domnului. Frate Frank, ştim foarte bine, de asemenea, că multe biserici se adună laolaltă, toate pretinzând că se adună pentru Isus Hristos şi că toate sunt parte din Mireasă. Cu toate acestea, ele cred doctrine diferite, se contrazic unele pe altele şi totuşi se adună laolaltă, pretinzând că formează aşa zisul Trup al lui Hristos. Cum vedeţi lucrul acesta sau ce spuneţi din punctul de vedere al Cuvântului lui Dumnezeu?

Fratele Frank: Cum am mai spus de mai multe ori, există o singură Biserică autentică a Dumnezeului Celui viu. Există o singură Mireasă a lui Hristos. Şi exact aşa cum Eva a fost scoasă din Adam şi i-a fost redată, i-a fost înfăţişată lui, aşa a fost deschisă coasta Domnului nostru pe crucea Golgotei şi a avut loc răscumpărarea prin sânge. Şi Mireasa lui Hristos este răscumpărată prin sânge. Cum o spune apostolul Pavel în Efeseni cap. 5, „carne din carnea Lui şi os din oasele Lui” - acelaşi Cuvânt - noi suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu născuţi din acelaşi Duh Sfânt. Aşa cum Hristos, Domnul nostru, Mântuitorul, a fost sămânţa făgăduită, tot aşa şi noi suntem sămânţa lui Dumnezeu. O puteţi citi de trei ori - în Ps. 22, Ps. 89, Isaia 53: „sămânţa Lui Îi va sluji”. Deci, de fapt, este o singură Mireasă, o singură sămânţă, un singur Cuvânt făgăduit al lui Dumnezeu pentru timpul acesta. Există multe direcţii, dar nu în mesaj. Toate diferitele direcţii sunt în afara mesajului. Fiecare ar trebui să ştie că a fi în mesaj înseamnă indiscutabil să fii în Cuvântul lui Dumnezeu - nicio tâlcuire.

Şi prin harul lui Dumnezeu, până în ziua de azi eu nu am dat nicio tâlcuire. Am predicat numai Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum mi-a fost spus. În al doilea rând, am tradus toate predicile fratelui Branham şi oricine poate să citească acele predici şi să se bucure de hrana duhovnicească.

Reporter: Laudă Domnului. În legătură cu aceasta, frate Frank, fratele Branham ne-a prezentat cele trei păcate pe care le poate face cineva faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. De păcatele cărnii fugim şi mulţi oameni se concentrează pe aceasta, dar totuşi sunt aceste lucruri: să nu aşezi într-un loc greşit Cuvântul, să nu tâlcuieşti într-un mod personal Cuvântul; totuşi, se pare că mulţi oameni nu dau prea multă atenţie acestor lucruri. Puteţi detalia puţin acest lucru?

Fratele Frank: Eu nu sunt aici ca să judec ceea ce fac alţii. Şi noi nu putem preveni acest lucru. Dar aceasta arată indiscutabil dacă cineva este chemat la slujbă de către Domnul. Dacă respectivul este chemat la slujbă de Domnul, el va vesti numai Cuvântul lui Dumnezeu - nu va explica Scriptura, nu va explica ce a spus fratele Branham, ci va lăsa toate lucrurile unde şi cum sunt şi va lăsa în seama lui Dumnezeu să le descopere. Aş putea spune multe, multe lucruri în punctul acesta, pentru că sunt conştient de lucrurile care se petrec acum: „profetul a spus - profetul a spus - profetul a spus”. Dar ce spune Scriptura? Şi există multe neînţelegeri, dar nu în Trupul lui Hristos, nu în Cuvântul lui Dumnezeu. Oricine este în Cuvântul lui Dumnezeu este în voia lui Dumnezeu şi nu va înţelege niciodată greşit ceea ce a spus profetul, nu va înţelege niciodată greşit ceea ce a spus Domnul nostru, ci va avea înţelegerea corectă, prin harul lui Dumnezeu.

Reporter: Laudă Domnului. Acum, din textul introductiv pe care l-am citit, în mod deosebit Fapte 13:48: „Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut” – frate Frank, aţi putea detalia puţin mai mult partea aceasta: „Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut”?

Fratele Frank: Da... Înseamnă exact ceea ce este scris şi este scris exact ceea ce înseamnă. „Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut”, au respectat Cuvântul lui Dumnezeu. După cum înţelegem, întâi s-a predicat evreilor, iar Domnul nostru chiar a spus: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor; ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel”. Dar când s-a împlinit scriptura că Domnul nostru va deveni o lumină pentru Neamuri – Isaia 42, Isaia 49 – atunci Pavel a folosit acest verset şi a spus: „Iată că ne întoarcem spre Neamuri. Căci aşa ne-a poruncit Domnul...” El şi-a bazat hotărârea pe Cuvântul lui Dumnezeu făgăduit în cartea profetului Isaia.

Deci, toţi aceia care erau rânduiţi, dintre evrei sau dintre Neamuri, au crezut Cuvântul lui Dumnezeu.

Reporter: Dacă cineva pretinde că este ales, dar rămâne în necredinţă?

Fratele Frank: Este imposibil! Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi acest lucru i s-a socotit ca neprihănire. Este absolut imposibil să rămâi în necredinţă şi neascultare, dacă eşti cu adevărat un copil al lui Dumnezeu; vei fi în ascultare, în respect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi, de asemenea, vei crede cu adevărat fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Pentru că Domnul nostru a spus: „...veţi cunoaşte adevărul”. Şi El a spus: „Cuvântul Tău este adevărul” „şi adevărul vă va elibera”. Nu profetul, nu învăţătorul vă eliberează, ci Domnul, care Îşi trimite Cuvântul Său; în clipa când credeți Cuvântul Lui, puterea lui Dumnezeu este descoperită cu voi şi în voi şi vedeţi rezultatul a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru că voi credeţi.

Reporter: Laudă Domnului. Acum, în cele din urmă, frate Frank, aţi putea să ne spuneţi ce nu este în regulă cu denominaţiile? Ce este, de fapt, o denominaţie?

Fratele Frank: Cum spuneam la începutul mărturiei mele, Domnul mi-a poruncit în mod direct: „Nu înfiinţa biserici locale şi nu publica o carte de cântări”. Ştim cu toţii că toate denominaţiile - luterane, baptiste, penticostale, metodiste, Armata Salvării – toate au propriile lor cărţi de cântări, sunt cunoscute după cărţile lor de cântări şi după ceea ce cred. Chiar şi în mesaj, ei se adună unii cu alţii şi au cărţi şi chiar cărţi de cântări - cărţi de cântări – dar fiecare biserică trebuie să decidă pe plan local pentru sine. Noi nu ne adunăm într-o denominaţie, pentru că fratele Branham a spus: „Din această trezire nu va ieşi o denominaţie, ci va fi chemată afară Mireasa lui Hristos şi va fi pregătită pentru revenirea lui Hristos”. Deci, în acest mesaj al ceasului nu este un cartier general. Cartiere generale sunt numai în denominaţii. Cartierul nostru general este în cer. Chiar şi Centrul de Misiune din Krefeld, NU ESTE UN CARTIER GENERAL. Noi nu facem altceva decât să slujim Domnului conform însărcinării pe care ne-a dat-o. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Reporter: Laudă Domnului. Frate Frank, vorbind despre acest mesaj şi confuzia care, din păcate, este şi în mesaj, din ce grup faceţi parte dvs.? Sau, ce grup susţineţi dvs.? Pentru că ceea ce se întâmplă în denominaţii, se întâmplă şi între cei din mesaj, care cred diferite învăţături şi cu toate acestea ei se adună împreună, crezând că vor ajunge în acelaşi cer, aşteptând să fie cu Domnul Isus şi totuşi se contrazic şi se luptă unii cu alţii.

Fratele Frank: Ce să spun? Este o tragedie şi inima mea este sfâşiată în fiecare zi; primesc atâtea e-mail-uri de pe întreg pământul – oamenii se ridică întruna cu „descoperiri” noi despre tunete sau despre una sau alta, punându-mi întrebări. Dar o spun din nou: o asemenea confuzie nu este în mesaj, ci este provocată de fraţi care cred că au o slujbă, însă ei nu sunt chemaţi în mod direct de către Domnul. Ei doar au impresia că trebuie să facă aceasta. Dar aici este, de asemenea, un semn distinctiv: dacă cineva, în timpul acesta, este chemat la slujbă, aşa cum a fost în zilele lui Pavel: un astfel de om n- ar fi fost împotriva lui Pavel, ci cu Pavel. El n-ar fi fost împotriva apostolului Ioan, cum a fost, de exemplu, Diotref. În 3 Ioan, Diotref era un bărbat dintr-o biserică locală care nu l-a primit pe omul lui Dumnezeu, Ioan, marele apostol care a mers pe insula Patmos şi a primit toate descoperirile. Nici chiar pe el nu l-a primit Diotref. Deci, ce se întâmpla? Cine era Diotref? El n-a fost pus de Dumnezeu, ci s-a pus el însuşi şi se gândea: „Eu sunt liderul aici şi n-am nevoie să-l primesc pe acest om al lui Dumnezeu”.

La fel este şi astăzi. Eu nu vorbesc despre mine însumi, dar dacă este adevărat - şi este adevărat – că Domnul mi-a dat o slujbă pentru Trupul lui Hristos, ca să duc adevăratul mesaj al lui Dumnezeu până la marginile pământului, orice frate care este în acest mesaj nu va fi împotriva mea, împotriva fratelui Frank, ci se va bucura în Domnul şi va avea parte de slujba care se desfăşoară chiar acum. Este foarte simplu – foarte simplu.

Reporter: Sunt mulţi oameni care se îndoiesc chiar și de legătura dvs. cu fratele Branham.

Fratele Frank: N-are nimic...

Reporter: Noi ştim că este fals ce spun ei, pentru că şi noi, prin harul lui Dumnezeu, credem în acest mesaj al ceasului şi mulţumim lui Dumnezeu pentru slujba dvs. Când fratele Branham a fost în Elveţia, cred, el a vrut să se întoarcă în Africa şi atunci Domnul i-a dăruit o vedenie şi a văzut un vultur mare, un vultur german care zbura deasupra Africii. Noi nu vedem niciun alt cetăţean german către care să putem arăta spunând: „Cu adevărat acesta este omul acela”. Dvs. sunteţi acel vultur german?

Fratele Frank: Oh, fratele meu... [fratele Frank râde – n.ed.]. Eu sunt cetăţean german conform naţionalităţii, dar eu nici măcar nu sunt născut în Germania. Dar cu toate acestea, prin harul lui Dumnezeu, când fratele Branham a fost în Zürich, Elveţia, în iunie, 1955, Domnul i-a arătat vulturul german care zbura deasupra Africii. Domnul mi-a deschis inima şi a deschis uşa spre Africa. Şi nu este niciun continent pe pământ aşa cum este cel african, unde Dumnezeu a chemat şi a ales mii şi mii de oameni – repet, pe niciun alt continent n-a chemat Dumnezeu atâţia... Pentru că a fost dorinţa fratelui Branham să se întoarcă în Africa spre a-i aduce pe aceşti oameni la Domnul şi el n-a mai putut merge acolo. În paşaportul său, chiar în 1965, avea o ştampilă: „Nu poate participa la servicii religioase – viză acordată doar pentru vânătoare”.

Dar când a venit timpul, Dumnezeu m-a folosit ca să merg în Africa şi să împărtăşesc Cuvântul lui Dumnezeu cu milioane de oameni de acolo. Am împărtăşit Cuvântul cu milioane, nu doar cu sute şi mii... Şi secerişul este mare. Dumnezeu să binecuvânteze continentul african! Amin.

Reporter: Laudă Domnului. Frate Frank, se observă o mişcare în bisericile penticostale. Nu cu mult timp în urmă era cunoscută sub numele de „binecuvântarea de la Toronto”: oamenii râd şi numesc aceasta „ungerea râsului”. Ei cad pe spate şi fac toate aceste lucruri. Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre aceste lucruri?

Fratele Frank: Lucrul acesta se întâmplă de mulţi, mulţi ani. Nu este nimic nou... Pensacola, Toronto - şi toate aceste lucruri deosebite. Dar ce avem în Scripturi? Este scris: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am profețit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?»”. Şi Domnul le va spune: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege”. Sunt lucruri diferite: una este ungerea, care vine ca ploaia... Şi fratele Branham a văzut cele două lucruri: a văzut ogorul de grâu şi a văzut şi neghina care creştea pe acelaşi ogor. Şi a văzut cum ambele tânjeau după ploaie. Apoi au apărut norii şi a venit ploaia şi atât grâul cât şi neghina s-au bucurat, au cântat „Aleluia, laudă Domnului”. Sămânţa este ceea ce contează! Noi trebuie să fim adevărata sămânţă a Cuvântului lui Dumnezeu din acest timp. Nu doar ungerea, care vine la modul general, ca ploaia, ci adevăraţii fii şi fiice ale lui Dumnezeu primesc Duhul Sfânt şi sunt călăuziţi – călăuziţi, nu doar unşi – ci călăuziţi de Duhul Sfânt în Cuvântul lui Dumnezeu.

Reporter: Ce este cu căderea pe spate şi râsul acela – aproape că a devenit o isterie... Duhul lui Dumnezeu poate să facă astfel de lucruri?

Fratele Frank: Este o lucrare omenească. Fiecare persoană din Biblie a căzut cu faţa la pământ. În zilele Bibliei nu exista nici una – nici una – care să fi căzut pe spate. Înaintea lui Dumnezeu, fiecare a căzut cu faţa la pământ. Astfel, o experienţă autentică cu Domnul, nu are loc prin faptul că cineva împinge pe altcineva. Eu am fost în trei astfel de adunări – în Taipei, Atlanta şi una undeva în Filipine – doar ca să văd ce se întâmplă, de fapt. Ei îi împingeau pe oameni şi în spatele persoanei împinse era cineva care s-o prindă şi s-o aşeze pe podea. Este imitaţie! Nu are nimic de-a face cu Dumnezeu, este o lucrare omenească.

Noi ne întoarcem la Cuvânt şi la binecuvântările originale ale lui Dumnezeu, în timpul acesta.

Reporter: Laudă Domnului. Există milioane de „credincioşi” şi unii din ei îşi spun „creştini născuţi din nou”. Dar ei n-au fost botezaţi biblic în apă niciodată, iar unii chiar pretind că botezul în apă nu este necesar, căci noi am trăi acum în perioada Duhului Sfânt şi, singurul lucru pe care-l fac predicatorii este să se roage pentru ei, să-i conducă în „rugăciunea păcătosului” şi apoi le spun de la amvon: „Acum, după ce aţi recitat rugăciunea aceea, sunteţi născuţi din nou”. Este adevărat lucrul acesta, vorbind din punct de vedere biblic?

Fratele Frank: Nu. Din nou, trebuie să citim versetele din Scripturi. Un lucru este primirea mântuirii crezând în Isus Hristos, crezând că El ne-a răscumpărat şi ne-a împăcat cu Dumnezeu; celălalt lucru este să fii născut din nou. Şi poţi fi născut din nou numai primind o sămânţă – ca la o naştere naturală. Nu poate exista o naştere pentru că plouă sau pentru că bate vântul, ci trebuie să fie o unire în dragoste, trebuie să fie o sămânţă, apoi sămânţa răsare şi, de asemenea, viaţa. De aceea citiţi în Iacov 1:18: „ne-a născut prin Cuvântul adevărului” şi 1 Petru 1:23: „aţi fost născuţi din nou ... dintr-o sămânţă ... prin Cuvântul lui Dumnezeu”. Mai întâi trebuie ca sămânţa să fie aşezată în sufletul nostru, apoi Duhul Sfânt vine peste sămânţă, ca să producă noua viaţă. Ca în cazul lui Hristos... când îngerul Gavril i-a dat Mariei făgăduinţa, numai atunci a devenit trup sămânţa – sămânţa făgăduită – Cuvântul s-a făcut trup. În clipa când Maria a primit făgăduinţa aceea, Duhul Sfânt a venit peste ea şi a fost născut Fiul lui Dumnezeu.

În clipa când noi primim Cuvântul făgăduinţei, Duhul Sfânt vine peste noi şi crează în noi viaţa nouă, iar noi suntem născuţi din nou – adevăraţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Amin.

Reporter: Laudă Domnului. Ce se întâmplă, de asemenea, în bisericile penticostale, care vând ulei, apă „sfântă” – aproape că vedem cum aceste biserici se întorc la mama lor. Aţi putea detalia aceste lucruri?

Fratele Frank: Nu trebuie să spunem multe despre aceasta pentru că în săptămânile recente am putut afla din toate ştirile cum a avut papa părtăşie cu penticostalii, în Texas - şi domnul Copeland…

Chiar acum, lângă Nepal, papa a vizitat marea biserică penticostală cerând iertare. Deci, acesta este timpul - pentru că acum avem peste 550 de milioane de penticostali şi carismatici. Aceasta este mişcarea finală – sau a fost ultima mişcare [religioasă] şi aceasta trebuie să se întoarcă la biserica mamă. Dar înainte ca acest proces final să aibă loc, este dată chemarea afară: „Iesiţi din mijlocul lor”. De aceea, noi nu ne întoarcem la Roma – ne întoarcem la Ierusalim, la învăţăturile originale ale apostolilor; aceeaşi temelie, o singură credinţă, un singur Domn, un singur botez.

Reporter: Laudă Domnului. Mai avem o altă întrebare, în legătură cu mesajul. Ce este mesajul? Şi care este scopul mesajului – al mesajului acestui ceas?

Fratele Frank: Am amintit şi acest lucru de multe, multe ori. Aşa cum la începutul Noului Testament, Dumnezeu Şi-a confirmat Cuvântul Său şi profeţia din Vechiul Testament a devenit o realitate, Ioan Botezătorul a avut mesajul acelui ceas, pregătind căile Domnului, aducându-i pe oameni la Domnul. În acelaşi fel este acum, crezând Cuvântul lui Dumnezeu făgăduit pentru acest timp – este adevăratul mesaj al acestui ceas. Nu este vorba doar despre Matei 24:14 („Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor Neamurilor. Atunci va veni sfârşitul”) ci este şi însărcinarea directă: „vă voi trimite pe profetul Ilie înainte de a veni ziua Domnului” – „înainte ca ziua mântuirii, a harului, să se încheie, vă voi trimite pe cineva ca să întoarcă inimile poporului lui Dumnezeu la Dumnezeu”, ca în zilele lui Ilie.

Şi este un verset important în 1 Împăraţi 18:37: „Tu ai întors inima norodului acestuia înapoi2” – nu capetele; nu capetele! Prea mulţi care spun că cred mesajul, au capul plin [de cunoştinţă]. Nu! Dumnezeu ne întoarce inimile, El ne întoarce inimile la El şi la Cuvântul Său, crezând mesajul acestui ceas: „voi, poporul Meu, ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă”.

Apoi, înţelegem că Dumnezeu este unul singur. În cer El este Tatăl nostru, pe pământ S-a descoperit în singurul Său Fiu zămislit, în Biserică prin Duhul Sfânt. De asemenea, botezul: Domnul a dat însărcinarea de a se boteza „în Numele”. Înainte de a putea să botez „în Numele”, eu trebuie să cunosc Numele. Care este Numele în care Dumnezeu Însuşi S-a descoperit? „...şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. „Nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi” decât „Isus Hristos”. Deci Numele în care Dumnezeu S-a descoperit ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt este Domnul Isus Hristos. Şi fiecare persoană, din ziua Cincizecimii încolo, a fost botezată în Numele Domnului Isus Hristos. Aceasta este scris în Biblie, este Sfânta Scriptură, este Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, mesajul acestui ceas trebuie să ne întoarcă la învăţăturile originale ale Cuvântului lui Dumnezeu.

Reporter: Laudă Domnului. Eu cred lucrul acesta, frate Frank. Fratele Branham a mai afirmat că celui dintâi Adam i-a fost dată o mireasă. Dar aceasta s-a întinat. Şi el a spus că ultima mireasă nu se va întina cu învăţături false. Care este ultimul dvs. îndemn pentru toţi aceia care cred mesajul şi care se cred mireasă, deşi unii dintre ei au început deja să se întineze prin învăţături stricate. Aveţi un îndemn pentru toţi aceştia?

Fratele Frank: Am amintit de multe ori şi lucrul acesta: nicio minciună nu vine din adevăr. Adevărul a fost întotdeauna adevăr şi va rămâne pentru totdeauna adevăr. Indiferent ce adaugă sau scoate vrăjmaşul, sau tâlcuieşte - este o minciună. De la început Satana a folosit ceea ce-i spusese Dumnezeu lui Adam, dându-i Evei tâlcuirea lui. Iar ea a crezut nu ceea ce-i spusese Dumnezeu lui Adam, ci a crezut ceea ce a spus Satana DESPRE ceea ce-i spusese Dumnezeu lui Adam. Şi un singur cuvânt a fost adăugat, cuvântul „nu” şi căderea a fost deja acolo.

Deci, noi trebuie să respectăm Cuvântul lui Dumnezeu. Şi, fraţilor, eu nu judec, dar sunt răspunzător înaintea lui Dumnezeu. Este imposibil ca să creadă cineva diferitele învăţături despre tunete, despre „slujba întoarcerii”, învăţătura că Domnul a venit deja şi vremea harului s-a încheiat, că tronul harului a devenit tron de judecată... Sunt atâtea învăţături false, dar acestea nu sunt în Mireasă. Nu sunt în Mireasă! Sunt în afară - în afară - în afara Cuvântului lui Dumnezeu, în afara voii lui Dumnezeu. De aceea, eu trebuie să subliniez întotdeauna faptul că trebuie să readucem toate lucrurile în Cuvântul lui Dumnezeu.

De exemplu, fratele Branham a vorbit de multe ori la trecut, aşa cum toate profeţiile sunt la timpul trecut. Şi dacă citiţi în cartea Apocalipsei, Ioan a văzut deja sfânta cetate coborându-se şi aceasta încă nu a coborât. El a văzut deja toate aceste lucruri, iar fratele Branham a vorbit astfel încât, dacă nu ai adevărata descoperire, poţi să crezi că „timpul îndurării s-a încheiat, că tronul de îndurare e tron de judecată...”. Dar dacă te întorci la Cuvântul lui Dumnezeu, ştii că Domnul nostru rămâne Acolo până în ultima clipă şi harul lui Dumnezeu va fi cu noi până vom fi răpiţi.

Chiar şi în legătură cu venirea Domnului, dacă se spune că Domnul a venit în 1963, de ce a spus fratele Branham în noiembrie 1965: „Îi salut pe toţi aceia care aşteaptă venirea Domnului în New York” şi în diferitele oraşe. Sunt atâtea neînţelegeri, dar sunt în afara mesajului, nu în cadrul mesajului. Unii cred în „slujba întoarcerii” - că fratele Branham se va întoarce... Nu, nu, nu! Nu! Credeţi numai ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Lăsaţi totul în seama lui Dumnezeu.

Pentru că eu sunt atât de riguros - trebuie să fiu - şi atât de direct - trebuie să fiu - toţi fraţii aceştia care învaţă diferite doctrine, sunt împotriva mea. Un frate a scris într-un un e-mail: „Frate Frank, ei nu sunt de acord între ei, dar când este vorba despre tine, ei toţi te urăsc cu o ură de moarte. Dar eu îi iubesc pe ei, doar că nu le iubesc învăţăturile, pentru că nu sunt biblice. Dar nu am nimic împotriva vreunui frate. Aş merge şi pe jos [până la ei], dacă aş putea să ajut vreun frate.

În final, spun următoarele: numai Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veci, iar aceia care sunt rânduiţi la viaţa veşnică, cei care sunt rânduiţi de la început să facă parte din Mireasă vor rămânea în Cuvânt, pentru că sfinţirea poate să aibă loc numai dacă sunteţi în Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar şi pecetluirea cu Duhul Sfânt... Şi este o diferenţă între ungere şi pecetluire. Mulţi sunt unşi, dar pecetluirea, conform Efeseni 1:13, poate avea loc numai după ce noi am primit Cuvântul adevărului - atunci suntem pecetluiţi cu Duhul făgăduit, după ce am primit Cuvântul adevărului. Deci pecetluirea nu poate să aibă loc în toate aceste doctrine şi lucruri care se petrec în afara mesajului. Nu! Înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu şi înapoi la Domnul. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Reporter: Laudă Domnului. Suntem atât de binecuvântaţi prin tot ceea ce a fost spus aici; mai ales eu sunt cu adevărat binecuvântat. Dar mai avem o altă întrebare, cu privire la slujba dvs. Aţi putea detalia puţin despre cum v-a chemat Domnul? O altă întrebare: dvs. aţi făcut totul aşa cum v-a poruncit Dumnezeu să faceţi?

Fratele Frank: Da... Întotdeauna este mai uşor să vorbesc despre lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu în slujba fratelui Branham şi să nu mă refer la partea modestă pe care mi-a permis Dumnezeu s-o am în această slujbă; dar pe cât de sigur şi adevărat este că Dumnezeu este viu, pe fratele Branham l-am întâlnit de mai multe ori, cum am spus, în adunări. A fost un asemenea privilegiu pe care mi l-a dat Dumnezeu. Am ştiut, pur şi simplu, din prima zi, că el este un om trimis de Dumnezeu. Dar fratele Branham a spus în Dallas, Texas, pe 11 iunie 1958, la convenţia „Glasul vindecării”, după conversaţia noastră: „Frate Frank, tu te vei întoarce cu acest mesaj în Germania”. Însă partea importantă a fost în decembrie 1962, când el a lămurit în mod direct subiectul legat de hrana spirituală şi a spus: „Te rog să aştepţi cu distribuirea hranei până vei primi şi restul acesteia”. Aceasta s-a întâmplat în decembrie 1962. Astfel, eu am aşteptat să vină timpul ca să distribui hrana duhovnicească.

Dar după aceea, fraţi preaiubiţi şi, poate sunt aici şi surori, în clipa când William Branham a fost luat în slavă, era pe 24 decembrie şi nu voi uita niciodată pentru că este ziua mea de naştere - şi, de asemenea, Îl iau ca martor pe Dumnezeu, era aproximativ ora 22:45, ora Germaniei, când l-am văzut pe fratele Branham înălţându-se la cer pe un nor. În acea vedenie, eu am spus: „Frate Branham, tu nu eşti Fiul omului, de ce te văd eu înălţându-te pe acest nor?” Era îmbrăcat în costumul său, puţin aplecat, pe acel nor şi înălţându-se încetişor; şi ştiţi ce s-a întâmplat? Eu nu auzisem de accidentul pe care l-a avut – eu locuiesc în Germania. Dar atunci a fost exact momentul când Domnul l-a luat în slavă.

Apoi – am mai amintit şi lucrul acesta – când a avut loc înmormântarea, pe 11 aprilie 1966, când m-am întors la camera mea de hotel, m-am aşezat – plânsesem întruna, n-am putut cânta; s-a cântat acolo „Numai să crezi” pentru mai mult de trei ore. Dar eu nu am putut cânta. Am plâns, m-am rugat, am spus: „Doamne, Te rog spune-mi cum poate fi pregătită Mireasa fără slujba aceasta pe care i- ai dat-o Tu slujitorului şi profetului Tău?”. În felul acesta Îi vorbeam Domnului.

Dar când m-am întors la hotel, tocmai ce m-am aşezat şi pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere mi-a umplut inima. Iar de data aceasta n-a fost un glas audibil, ci a vorbit în inima mea: „Acum a sosit timpul tău. Acum tu vei duce acest mesaj până la marginile pământului”. Pe vremea aceea eu aveam un serviciu bun; lucram şi predicam totodată. Lucram pentru NATO, pentru guvernul german, dar când m-am întors [în Germania], mi-am dat demisia şi am început slujba internaţională.

Dar aţi vrut să ştiţi data când mi-a vorbit Domnul în legătură cu Matei 24. Am notat-o în Biblia mea: a fost duminica, pe 19 septembrie 1976, în Edmonton, Canada, unde stăteam cu familia Wittmeier. Sâmbăta venise la mine fratele Bablitz (trimitea şi el literatură) şi mi-a spus în jurul orei 10 dimineaţa: „Frate Frank, slujba fratelui Branham o găsim în Biblie, dar te rog, spune-ne: slujba ta se găseşte în Biblie?” Eu i-am spus imediat: „Taci din gură! Opreşte-te, te rog! Opreşte-te, te rog! Taci din gură!” Mă gândeam că va începe să... ştiţi voi ce... Dar în dimineaţa următoare (şi Îl chem pe Dumnezeu ca Judecător al meu), în dimineaţa următoare, mă îmbrăcasem şi m-am întins să-mi iau Biblia ca să citesc, când glasul Domnului a spus: „Robul Meu, eu te-am rânduit conform cu Matei 24:45-47, ca să distribui hrana care a fost depozitată”. Astfel, eu fac lucrul acesta în Numele Domnului, conform unei însărcinări divine dată de Domnul şi confirmată de profetul lui Dumnezeu, William Branham. Şi pe întregul pământ se ştie că slujba mea este în legătură directă cu slujba fratelui Branham, ca a nimănui altuia de pe faţa pământului. Şi toţi aceia care sunt rânduiţi de Dumnezeu ca să aibă parte acum de slujbă, ei nu vor fi împotriva fratelui Branham sau împotriva fratelui Frank, ci vor vedea că fratele Branham şi fratele Frank spun acelaşi lucru şi cred acelaşi lucru şi au parte în vestirea adevăratului Cuvânt al lui Dumnezeu. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Reporter: Laudă Domnului. Amin. Sunt şi din aceia care spun: „Noi nu avem nicio problemă cu fratele Frank, atât timp cât el încetează să mai scrie propriile cărţi. Ce le spuneţi acestora? Poate că unii sunt doar derutaţi, poate că o clarificare din partea dvs. îi poate ajuta. Ei spun: „Avem deja cărţile mesajului, de ce mai scrie şi el alte cărţi?”

Fratele Frank: Lucrul acesta însoţeşte slujba. De exemplu, dacă fratele Branham a predicat o predică - şi el a predicat peste 1200 de predici, iar uneori a predicat două ore şi de câteva ori peste trei ore – dar în cele din urmă, fraţi preaiubiţi, trebuie să trecem la subiect: unde fratele Branham a folosit două sau trei versete, eu am folosit douăzeci sau treizeci de versete pentru a pune totul în Cuvântul lui Dumnezeu, ca oricine de pe faţa pământului să ştie că ceea ce s-a spus nu este ceva ce pluteşte în aer, ci este ceva ce stă pe temelia apostolilor şi prorocilor, în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Scopul meu este să-i ajut pe oameni să înţeleagă – pe scurt, într-un mod pe scurt - Cuvântul lui Dumnezeu şi multele lucruri pe care Domnul le-a descoperit fratelui Branham. În toate scrierile mele, nu este niciun punct împotriva lui William Branham; niciunul.

Reporter: Domnul să vă binecuvânteze! Domnul să vă binecuvânteze şi nădăjduim că [interviul] a fost o binecuvântare pentru voi toţi! Laudă Domnului.

Fratele Frank: Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi şi să fie cu voi toţi, până ne vom întâlni! Amin!

Un frate: Mulţumesc, frate Frank pentru că ai venit. A fost o plăcere, o adevărată plăcere.

Fratele Frank: Ok, ok…

1 Criza proiectilelor cubaneze a fost o confruntare între Uniunea Sovietică și Statele Unite în legătură cu proiectilele nucleare sovietice din Cuba. Criza a început la 14 octombrie 1962 și a durat 38 de zile, până la 20 noiembrie 1962. Această criză a fost privită ca fiind momentul când Războiul Rece a fost foarte aproape să devină război nuclear și să se transforme în Al Treilea Război Mondial – n.ed.

2 Biblia de la Blaj 1795 - Ediție jubiliară – n.tr.