(Christus kundgetan in allen Zeitaltern)

17. 06. 1964, Topeka, Kansas - SUA 

În seara aceasta am să mă refer la unele texte biblice. Eu m-am gândit mult la tema la care ne vom referi astăzi. Pentru aceasta vreau să citesc un text biblic, pentru că eu cred că în fiecare adunare trebuie să fie citit Cuvântul lui Dumnezeu. Eu ştiu că El ne poate întâlni şi fără să citim din Cuvântul Lui, însă eu mă tem că aş putea face o greşeală. Dacă citesc Cuvântul Lui, atunci eu ştiu că acolo nu este nici o greşeală şi adunarea se orientează pe baza celor citite în Cuvântul Său. 

De aceea noi luăm ca bază pentru temele noastre texte din Scriptură pe care le vom citi imediat. Unul este în Ioan 10, 32-39, iar celălalt este textul cunoscut din Evrei 13, 8. Noi începem cu Ioan 10, 32. 

„Isus le-a zis: ,V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?' Iudeii I-au răspuns: ,Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti om, Te faci Dumnezeu.' Isus le-a răspuns: ,Nu este scris în Legea voastră: ,Eu am zis: «Sunteţi dumnezei?» Dacă legea a numit 'dumnezei' pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, şi Scriptura nu poate fi desfiinţată, cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: ,Sunt Fiul lui Dumnezeu!' Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi eu sunt în Tatăl.“ 

Acum Evrei 13, 8: „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci!“

Să ne rugăm. Tată ceresc, sfinţeşte-l pe mesager în seara aceasta, Doamne, tot aşa şi mesajul vestit şi pe ascultătorii Cuvântului. Noi ne rugăm în Numele lui Isus. Amin. 

Pentru prima seară am ales textul acesta cunoscut ca să facem cunoştinţă. Tema sună astfel: „Hristos identificat în toate epocile.“

În epistola către Evrei ni se spune că El este acelaşi ieri, azi şi în veci.

În celălalt text biblic, noi am citit că iudeii L-au pus sub semnul întrebării. Şi grecii L-au pus sub semnul întrebării. Ei s-au îndoit în continuu de identitatea Lui. Asta provenea din cauză că mulţi oameni aveau o părere şi o tâlcuire diferită despre El.

Oricine a auzit vreodată despre El, poartă în sine dorinţa de a-L vedea. Eu sunt sigur că dacă aş întreba în seara aceasta, câţi din cei prezenţi doresc să-L vadă pe Isus, atunci fiecare ar ridica mâna. Nu există nici un om care a auzit despre El şi nu ar dori să-L vadă.

Chiar şi în Numele Lui este ceva deosebit care ne mişcă. Deja de la auzirea Numelui „Isus“ inima noastră tresaltă pentru că în acest Nume noi avem iertarea păcatelor; în acest Nume noi avem mântuirea. Întreaga familie cerească va purta acest Nume. Dumnezeu a luat acest Nume omenesc şi L-a purtat când S-a arătat în chip omenesc. Ce Nume minunat! 

Noi ne gândim la El, cât de mare este. În timpul epocilor, oamenii au purtat în ei dorinţa de a-L vedea pe Dumnezeu. Tot aşa era şi în vremea când Iov se afla la strâmtoare.

Eu vreau să spun că această carte a lui Iov este una din cele mai vechi cărţi ale Bibliei. Cartea aceasta a fost scrisă în timpul lui Moise, când au fost scrise şi primele cinci cărţi. 

Eu cred că Iov era cel care a strigat: „Dacă aş putea doar să-L văd! Dacă aş cunoaşte cum să ajung la casa Lui!“ Cu alte cuvinte: „Eu aş bate cu plăcere la uşa Lui.“

Noi ştim cu toţii că avem o origine, dar ne aflăm ca după o cortină. Însă în noi există o dorinţă după ceva, pentru că noi ştim că venim de undeva. Noi nu am fi aşa cum suntem, dacă nu ar fi cineva care ne-a făcut aşa cum suntem. 

Ceasul meu nu s-a produs singur. Oricine posedă o minte clară ştie, că nici ceasul şi nici mecanismul din interior nu s-au creat de la sine. Aşa ceva este imposibil.

Priviţi la întreaga creaţiune, cum sunt toate reglementate între ele. Noi ştim că relaţiile acestea în creaţiune nu s-au putut forma de la sine. Cu cât mai mult este un om faţă de un ceas! Omul a inventat ceasul, l-a fabricat şi l-a reglat. Dacă este cu neputinţă ca un ceas să vină singur la existenţă, cu atât mai mult este cu neputinţă ca tu şi eu să fim veniţi în lume de la noi putere. Existenţa noastră pre-condiţionează un Creator. Dacă privim la creaţiunea Lui puternică şi cum se armonizează totul, atunci recunoaştem că El trăieşte în aceasta.

Să luăm doar o frunză care mai este în pom. Cam pe la mijlocul lunii august, înaintea sosirii frigului, viaţa părăseşte pomul şi se coboară în rădăcini. Cum se întâmplă aceasta? Există o inteligenţă care dirijează totul. Pomul nu are o inteligenţă proprie. Viaţa coboară în rădăcinile pomului pentru a scăpa de frigul iernii. Dacă ar rămâne acolo, pomul ar muri. Iarna l-ar ucide. 

Ce se întâmplă cu frunza? Cade pe pământ şi putrezeşte. Ce face seva vieţii în timp ce se află în rădăcini? Aceasta preia substanţe noi care provin din frunze putrezite, calciu şi ce mai conţin acestea. Primăvara, seva se urcă din nou şi produce frunze noi. Aceasta este o mărturie despre moarte, înmormântare şi înviere

Dimineaţa când răsare soarele, acesta se aseamănă cu un copil nou născut. La opt sau nouă merge la şcoală, la amiază şcoala s-a încheiat. Ora douăsprezece corespunde cu vârsta mijlocie. Apoi apune din nou în vest moare. Asta este tot? Nu, în dimineaţa următoare răsare din nou pentru a mărturisi despre viaţă, moarte, înmormântare şi înviere. Dumnezeu trăieşte în creaţiunea Sa. Aceasta o face El acum şi a făcut-o în toate epocile.

Noi avem posibilitatea să constatăm dacă mai trăieşte Dumnezeu. Noi putem să-L vedem în creaţiunea Sa; însă cum s-a mai făcut Dumnezeu de cunoscut oamenilor? 

Cineva întreabă: „Unde este Dumnezeu? Tu vorbeşti atât de mult despre El.“ Pe câmpul de misiune din Africa ei folosesc cuvântul amoyah, ceea ce înseamnă „o putere invizibilă“, ca de exemplu vântul. Ei spun: „Dumnezeul vostru, Dumnezeul invizibil este ca vântul. EL este puterea, însă noi nu-L putem vedea.“ 

Eu cred că noi Îl putem vedea. În Ioan 12 ne este relatat despre nişte greci care au venit să-L vadă pe Isus. Ei au zis: „Noi vrem să-L vedem pe Isus!“ Unul din ucenicii Lui i-a adus la El. Evrei 13, 8 spune că El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Dacă cineva este adus la El de către unul din ucenicii Lui, de ce nu putem noi ca ucenici ai Lui să-i aducem pe cei dornici acum în prezenţa Sa, dacă El este acelaşi ieri, azi şi în veci? Biblia spune că El este acelaşi ieri, azi şi în veci.

Eu ştiu că totul sună ciudat, dar dacă aveţi răbdare câteva minute, eu cred că cu ajutorul Lui şi al Cuvântului Său, o să vi-L prezint direct din Cuvântul Lui. O, ce mângâiere ar fi aceasta pentru noi! De aceea suntem astăzi aici. Noi suntem aici ca creştini pentru a găsi mângâiere, pentru a veni în prezenţa lui Dumnezeu şi să aducem şi pe alţii, pentru că noi ştim că Cel ce aduce frunzele din nou la viaţă, poate să ne ridice şi pe noi şi să ne readucă la viaţă.

Este doar un mit? Sunt acestea doar cuvinte rimate laolaltă? Este vorba despre o fabulă iudaică? Sau este acesta adevărul? Dacă există atâtea erezii, atunci trebuie să existe pe undeva şi adevărul. Dacă există un dolar fals, atunci aş spune că există şi unul autentic după care a fost făcut cel fals. Dacă există atâta imitaţie şi atâtea lucruri cum le vedem azi, atunci trebuie să fie undeva şi Dumnezeul adevărat.

Dacă nu L-am slujit, atunci vrem să ne îndepărtăm de la lucrurile pe care le facem pentru a-I sluji. Ce ne foloseşte mărturisirea noastră dacă nu se află nimic în spatele ei? Sinceritatea noastră nu ne scuteşte de pierzare. Şi păgânii sunt oameni sinceri. Unii oameni au băut soluţie de carbol în toată sinceritatea lor pentru că se gândeau că ar fi altceva. Sinceritatea nu este suficientă. Există un drum corect şi este un drum greşit. 

Eu cred că Biblia este adevărată. Eu cred că Cuvântul lui Dumnezeu are dreptate. Dumnezeu trebuie să judece lumea după o unitate de măsură. Bunicii mei erau amândoi din Irlanda. Tatăl meu şi mama mea nu, însă familia mea a venit din Irlanda şi era catolică. Pentru mine ar fi fost normal să mă întorc la biserica catolică. Tatăl meu şi mama mea nu mergeau la biserică şi nici nu erau cununaţi la biserică. Când am fost suficient de major ca să recunosc că există un Dumnezeu, aşa cum aţi citit în cartea mea, atunci am ştiut că undeva este Dumnezeu.

Întrebarea este: dacă Dumnezeu va judeca lumea printr-o biserică, care biserică va fi aceasta? Este cea catolică? Atunci prin care biserică catolică? Cea romană sau cea greacă? Prin care va judeca El atunci? Dacă va judeca El lumea prin una protestantă, va fi cea baptistă sau penticostală? Care din acestea? Există atâta încurcătură.

Cineva ar putea spune: „Nu face nimic, atâta timp cât eşti sincer.“ Ba da!

În prima carte din Biblie ni se relatează prin ce au fost provocate păcatul, durerea, boala şi moartea: pentru că o persoană nu a crezut un cuvânt. În ultima carte din Biblie, în Apocalipsa 22, acelaşi Dumnezeu a zis că dacă cineva scoate sau adaugă, i se va lua partea lui de la Pomul vieţii. Aceasta trebuie să fie cartea de judecată.

În Ioan 1 citim: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi şi noi am văzut slava Lui.“ Cuvântul, însuşi Dumnezeu, s-a făcut trup şi a locuit printre noi.

În Evrei 13, 8 scrie că El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Dacă El este acelaşi, iar El este Cuvântul, atunci cum s-a manifestat Cuvântul în toate epocile? În acelaşi mod trebuie să se manifeste şi acum, dacă Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. Acesta este adevărul curat. EL este Cuvântul. Cum s-a manifestat Cuvântul în toate aceste epoci? Dumnezeu nu se schimbă. În Maleahi 3, 6 scrie: „Eu sunt Dumnezeu şi nu Mă schimb.“

Exact aşa cum a fost El la început, este El şi astăzi. La început El era pentru oameni Cuvântul. Dumnezeu nu a dat omenirii nici biserică şi nici vreo doctrină ca scut şi apărare, ci El l-a apărat pe om cu Cuvântul Lui. „Credeţi acest Cuvânt şi trăiţi.“ Astăzi este la fel. Hristos este Cuvântul. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu … şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi.“ Ceea ce El a fost în alte epoci, trebuie să fie El şi azi, dacă El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Eu cred că am prezentat suficient de clar că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci; şi El este Cuvântul.

Isus a spus: „Scriptura nu poate fi desfiinţată.“ Scriptura este adevărată. Scriptura spune în Ioan 1: „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi”. Dumnezeu s-a făcut trup în Fiul Său Isus Hristos şi a locuit printre noi. În Ioan 10, 35 Isus vorbeşte despre oamenii la care El venise, şi anume ca Cuvântul care era la început. Isus spune aici: „În legea voastră scrie deja că acei cărora le vorbise Cuvântul lui Dumnezeu, au fost numiţi dumnezei.“ Şi Cuvântul lui Dumnezeu a venit la prooroci! 

În Evrei 1 se spune că Dumnezeu a vorbit în vremurile dinainte în diferite feluri către părinţii credinţei prin prooroci. La sfârşitul zilelor El ne-a vorbit prin Fiul, prin Isus Hristos.

Observaţi, era Dumnezeu! Isus a zis că acei cărora le vorbise Cuvântul, adică proorocii, au fost numiţi ,dumnezei'. Nu omul însuşi era dumnezeu, cum nici trupul lui Isus Hristos nu era Dumnezeu. EL era un om în care Dumnezeu era ascuns.

Dumnezeu întotdeauna s-a ascuns publicului şi S-a descoperit oamenilor care credeau. Ultima duminică am predicat în capelă despre descoperirea lui Dumnezeu. Dumnezeu s-a învelit întotdeauna, încât oamenii care erau afară în lume nu L-au recunoscut. Însă El se descoperă copiilor Săi, adică celor ce sunt pregătiţi de a păşi în spatele cortinei.

În Vechiul Testament era o perdea de piele în spatele căreia se ascundea Dumnezeu. EL se afla în slava supranaturală care era în spatele perdelei din cortul întâlnirii sau al templului. Atunci erau perdele obişnuite de piele. 

Cuvântul era în proorocul Moise. El s-a urcat pe munte. El s-a întâlnit cu stâlpul de foc din care i se vorbise. El s-a dus acolo, a împlinit semnele unui prooroc şi a scos poporul Israel din Egipt la acest munte. Apoi Dumnezeu S-a pogorât şi l-a confirmat pe Moise, luându-l pe acesta în stâlpul de foc, învelindu-l înăuntru. Nici un altul nu putea să intre. Nimeni nu putea să imite aceasta. Era imposibil. Ei ar fi murit. Numai un singur om a avut acces. El a intrat în stâlpul de foc, în slava lui Dumnezeu, în strălucirea supranaturală. Apoi a ieşit din nou cu Cuvântul pentru epoca respectivă, iar faţa lui strălucea din pricina slavei lui Dumnezeu, încât el a trebuit să se acopere. Oamenii nu mai puteau să-l privească. Aceasta era o perdea naturală. 

Ce se întâmplă după ce un om ajunge acum în spatele perdelei, în slava supranaturală? Lumea îl consideră fanatic. Ei nu pricep că ei înşişi sunt greşiţi. Exteriorul lui nu prezintă nici o frumuseţe. Poate că nici exprimarea lui nu este corectă. Poate că el nu se îmbracă după modă. Probabil că el nu poartă nici sutana unui preot. El nu se îmbracă aşa cum o aşteaptă alţii de la el. Acestea pot exista în viaţa lui, dar priviţi în spatele acestei „perdele“, în spatele perdelei din .piele unde este slava supranaturală. În interior se află puterea, acolo este Cuvântul, acolo sunt pâinile puse pe altar. Slava supranaturală este numai lumină; este lumina care aduce grâul la coacere.

Voi, cei din Kansas, fermierii cunosc aceasta de la grâul lor. Fără soare şi căldură grâul nu se coace. 

Abia după ce păşiţi în spatele perdelei din piele pielea voastră veche, gândurile voastre vechi, dogmele voastre vechi şi veniţi în prezenţa lui Dumnezeu, atunci Cuvântul devine pentru voi o realitate vie. Atunci vă daţi seama de slava supranaturală; Biblia devine pentru voi o carte nouă; atunci Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. Voi trăiţi în prezenţa Sa, mâncaţi din pâinile care sunt puse înainte şi care sunt rânduite numai pentru cei credincioşi, pentru preoţii timpului de astăzi: „Voi sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie sfântă, un popor sfânt, un popor ales pentru Dumnezeu, care-i aduce lui Dumnezeu jertfe de laudă şi mulţumire.“ Însă voi trebuie să veniţi în spatele perdelei ca să-L vedeţi pe Dumnezeu dezvăluit. 

Astăzi sunt mulţi oameni care spun: „Noi, ca cutare sau cutare, credem altfel.“ Un alt grup susţine: „Noi credem aşa şi aşa.“ Există atâtea tâlcuiri!

Dumnezeu nu are nevoie de nici un tâlcuitor. EL prezintă singur propriul Său Cuvânt. Biblia spune că Scriptura nu admite nici o tâlcuire proprie. Dumnezeu descoperă singur Cuvântul Lui, împlinindu-l. La început El a zis: „Să fie lumină!“ şi s-a făcut lumină. Aceasta nu necesită nici o tâlcuire. Dumnezeu a zis: „O fecioară va naşte!“, şi aşa s-a întâmplat. Nici aceasta nu avea nevoie de vreo tălmăcire. Dumnezeu a mai zis că El va revărsa Duhul Său în zilele de pe urmă peste copiii Lui, şi El a făcut-o. Asta nu necesită nici o tălmăcire. 

Cuvântul mai este încă acelaşi. Cuvântul este Dumnezeu. EL a împărţit fiecărei epoci un Cuvânt anumit. Fiţi atenţi ce a făcut El. Pentru aceasta El a trimis un prooroc. Cuvântul Domnului se adresează proorocilor. Proorocul îl descoperă comunităţii, iar comunitatea crede acest Cuvânt descoperit. Astfel Dumnezeu intră în acţiune. Astfel Dumnezeu lucrează prin Duhul Său.

Noi ştim că El s-a făcut de cunoscut aici ca Fiu al omului pentru a împlini Cuvântul. Atunci când El era aici pe pământ, El s-a prezentat opiniei publice ca Fiu al omului. EL a venit sub trei denumiri de Fiu: ca Fiu al omului, ca Fiu al lui Dumnezeu şi ca Fiu al lui David. Fiul omului înseamnă „prooroc“. Iahveh însuşi l-a numit pe Ezechiel „Fiul al omului“. Iahve vorbise unui om, unui prooroc şi i se adresează cu „Fiul omului“. Isus s-a făcut de cunoscut ca Fiu al omului pentru că Scriptura nu poate fi desfiinţată. 

Copiii lui Israel i-au spus lui Moise: „Vorbeşte tu cu noi, atunci vom asculta; Dumnezeu însă să nu mai vorbească cu noi … "

EL a zis: „EU nu voi mai vorbi cu ei astfel, ci le voi trimite un prooroc.“

În Deut. 18, 15 scrie: „Domnul Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de el!“ Acest verset biblic nu poate fi desfiinţat, de aceea El trebuia să vină ca Fiu al omului. Astfel a fost rânduită lucrarea lui Dumnezeu pentru epoca Lui, când El a fost aici pe pământ. 

După moartea, învierea şi înălţarea Sa, El a trimis Duhul Sfânt. Acesta este Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu este Duh şi în timpul epocilor Bisericii, El este Fiul lui Dumnezeu.

În împărăţia de o mie de ani El va şedea pe tron ca Fiul lui David şi va domni. EL s-a înălţat. „Cine va birui, va şedea cu Mine pe scaunul Meu de domnie aşa cum am biruit şi Eu şi M-am aşezat cu Tatăl Meu pe scaunul Său de domnie.“ EL şade acum pe scaunul de domnie al Tatălui. În împărăţia de o mie de ani însă, El va şedea pe scaunul Său de domnie pentru că El este Fiul lui David.

EL este Fiul omului, Fiul lui Dumnezeu, Fiul lui David. Vedeţi, este aşa de desăvârşit.

Noi am constatat că El trebuia să vină ca Prooroc. Cât de neschimbător este totuşi Cuvântul Lui! EL nu se schimbă. Dumnezeu nu se schimbă pentru că El era Proorocul în Iosif. EL era Proorocul era Dumnezeu în Iosif. EL era şi Dumnezeu în David.

Vedeţi, Iosif simboliza aproape în întregime viaţa lui Hristos. Dar şi el a făcut greşeli. Aceasta arăta că el nu era Acela care trebuia să vină. Noi oamenii, greşim. El îl sfătuia pe tatăl său, Iacov, care era un prooroc: „Spune lui faraon că voi sunteţi crescători de vite, pentru că un .păstor este o scârbă pentru egipteni.“ Duhul însă nu a permis aceasta tatălui său. El a zis: „Robii tăi sunt crescători de animale mici.“ Voi vedeţi deci: acolo a făcut Iosif o greşeală.

Şi David, acest om mare a făcut greşeli. El era un bărbat după inima lui Dumnezeu. Totuşi el a luat-o pe Batşeba crezând că poate să ascundă aceasta înaintea lui Dumnezeu, căruia îi slujise toată viaţa. Dumnezeu însă a făcut de cunoscut această faptă prin proorocul Natan. 

Vedeţi însă ce a făcut David după ce l-a respins propriul popor, iar el a fugit ca împărat respins. Fiica lui a fost batjocorită de către unul din fraţii ei, iar un alt frate l-a ucis. Apoi se ridicase Absalom împotriva lui şi a adus armata de partea sa şi a iniţiat o revoltă. David, tatăl său, a fost respins de propriul său popor şi trebuia să plece. Când s-a apropiat de un oraş, l-a întâmpinat un om care l-a batjocorit şi l-a înjosit. Unul din garda lui a scos sabia şi a zis: „De ce înjură acest câine mort pe stăpânul meu, pe împăratul. Lasă-mă să-i tai capul!“

David a răspuns: „Lăsaţi-l să mă blesteme, pentru că Domnul l-a îndemnat.“

Fără îndoială, David nu ştia ce făcea când el, un împărat respins, s-a urcat pe Muntele Măslinilor, a privit în jos şi a plâns. Câteva sute de ani mai târziu se afla acolo Isus Hristos, Fiul lui David, ca Împărat respins pe acelaşi munte şi a plâns pentru oraş. Pe El l-au batjocorit mai mult, chiar L-au şi scuipat.

Vedeţi, în toate aceste lucruri, Hristos a fost prezentat în chip simbolic. EL era o parte de aici. Dumnezeu nu se schimbă. Natura Lui nu se schimbă; fiinţa Lui nu se schimbă. EL este încă Cuvântul. Maleahi 3, 6 dovedeşte aceasta. EL schimbă numai forma descoperirii Sale pentru fiecare epocă. EL a rezervat pentru fiecare epocă o parte anumită a Cuvântului Său. EL a trimis ca proorocie ceea ce urma să se întâmple în fiecare epocă. După ce vine epoca respectivă, Dumnezeu schimbă numai felul descoperirii Sale. Dar este tot acelaşi Dumnezeu, Cuvântul care a devenit trup de carne, locuind printre noi.

Din Evrei 4, 12 putem vedea că Isus putea fi recunoscut după lucrările Sale, pentru că acolo scrie că Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri care judecă simţirile şi gândurile inimii. Avraam L-a recunoscut astfel pe acest Bărbat care stătea înaintea lui cu praf pe haine şi pe care el îl invitase. Ceilalţi doi s-au dus în Sodoma. Un tablou minunat pentru timpul în care trăim noi! Noi putem să-i comparăm cu un Billy Graham modern şi cu alţii care au scos oamenii din Sodoma.

Priviţi însă spre Biserica aleasă, spre sămânţa adevărată a lui Avraam. Lot era un nepot de-a lui Avraam. Însă Bărbatul care vorbise cu Avraam, nu s-a dus acolo. Când El a vorbit cu Avraam, i s-a adresat lui spunându-i: „Avraam.“ Gândiţi-vă numai: scurt timp înainte, numele lui era „Avram“, iar al soţiei sale „Sarai“, nu Sara.

El a întrebat: „Avraame, unde este soţia ta, Sara?“

Acesta i-a răspuns Lui: „Înăuntru în cort, în spatele Tău.“

Apoi Acela a spus: „La anul pe timpul acesta voi veni din nou la tine: atunci soţia ta Sara, va avea un fiu.“

Sara a râs în sinea ei de aceasta.

Bărbatul care, conform Scripturii, şedea cu spatele către intrarea cortului, l-a întrebat apoi pe Avraam: „De ce a râs Sara?“ care se afla în cort în spatele Lui. 

Avraam L-a numit pe acest bărbat Elohim. Elohim înseamnă „Cel ce există prin Sine.“ Cuvântul „Dumnezeu“ are multe însemnătăţi. Chiar la cuvintele englezeşti trebuie să fim foarte atenţi, pentru că un cuvânt are deseori înţelesuri diferite şi chiar contradictorii. Acest amvon poate fi un dumnezeu; un pom poate fi un dumnezeu; un om poate fi un dumnezeu, orice poate fi un dumnezeu. Aşa de general este înţelesul şi importanţa cuvântului „Dumnezeu“ în limba engleză. Elohim însă înseamnă „Cel ce există prin Sine însuşi“. Acest amvon nu există de la sine. Omul nu există de la sine. Pomul nu există de la sine. Însă Elohim există de la Sine, S-a descoperit în chip omenesc, a stat între oameni, a mâncat şi a băut. EL a băut lapte, a mâncat carne de viţel şi pâine în timp ce discuta cu Avraam. Avraam I s-a adresat cu „Elohim“.

În Luca 17, Isus a zis: „Cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi când se va descoperi Fiul omului.“ Aici nu scrie „Fiul lui Dumnezeu“, ci „când se va descoperi Fiul omului“, când El se descoperă şi se face de cunoscut Bisericii Sale. Fiul Omului se va descoperi înainte de venirea .Fiului făgăduit. 

Avraam Îl văzuse pe Dumnezeu în diferite chipuri: într-o lumină şi în vedenii. Însă acum Dumnezeu era aici în chipul unui bărbat, direct înaintea venirii Fiului făgăduit. 

Isus voia să spună că înaintea venirii Fiului făgăduit, Dumnezeu - Elohim însuşi se va face de cunoscut, Cuvântul Său, în chip omenesc. 

„Noi vrem să-L vedem pe Isus.“

Dumnezeu S-a descoperit în toate timpurile în acelaşi fel: ascunzându-Se în spatele unui chip omenesc. Este Dumnezeu în voi. „Peste puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea pentru că Eu voi fi cu voi.“ EL este în noi şi va fi până la sfârşit în noi, până când El însuşi se va pogorî din ceruri şi se va face astfel de cunoscut. 

Ce a făgăduit El în Cuvântul Său pentru epoca aceasta? Dacă priviţi în Sfânta Scriptură şi recunoaşteţi ce a fost făgăduit pentru timpul acesta şi observaţi cum se împlineşte totul, atunci nu mai contează dacă cineva o numeşte greşit sau adevărat. Cuvântul Lui este adevărat pentru că Dumnezeu tâlcuieşte astfel propriul Său Cuvânt.

EL nu are nevoie de nimeni care să spună: „O, aceste zile au trecut. Vindecarea divină nu există. Acestea toate sunt doar fanatisme. Asta nu este adevărat! Dacă Dumnezeu spune că El va face ceva într-o epocă anumită, atunci El o va face. Dar problema care apare este, că noi ne ataşăm sau stăruim într-o părere veche sau într-o învăţătură veche adusă demult şi din cauza aceasta nu recunoaştem adevărul.

Din cauza aceasta ei nu L-au recunoscut nici pe Isus când a venit. Ei vroiau să trăiască mai departe sub lege, deşi în Biblie scria clar altceva. Aici este problema. Eu vă voi citi ceva. EL a zis: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine“ (Ioan 5, 39). „Dacă Scriptura nu mărturiseşte despre Mine, atunci este ceva greşit.“ Ei ar fi trebuit să ştie că o fecioară urma să fie însărcinată. EL era cu adevărat răspunsul deplin la textele din Scriptură! Noi, creştinii, credem aceasta. 

Ce folos pentru oameni, dacă Moise ar fi venit cu mesajul lui Noe? Ce folos pentru vremea lui Ioan Botezătorul, dacă acesta venea cu mesajul lui Moise?

Noi nu am primit mesajul lui Sankey. Nouă nu ni s-a adus mesajul lui Moody. Noi am auzit mesajul acestui ceas. Nu este nici mesajul lui Luther şi nici al lui Wesley. Acestea au fost bune, dar acum este o altă epocă a Bisericii. „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.“ Este de necrezut cât de orbi sunt oamenii în această epocă a Bisericii, dar aşa trebuie să fie. Biblia spune că în epoca aceasta din Laodicea, ei vor fi căldicei şi vor fi vărsaţi din gura Lui. Însă pe toţi pe care El îi iubeşte, îi cercetează şi le deschide ochii. EL a prevestit că în această epocă a Bisericii din Laodicea, lucrurile vor fi astfel. 

Gândiţi-vă că Dumnezeu îşi schimbă chipul. En morfe, cuvântul grecesc, înseamnă că El se prezintă în diferite „roluri“, ca un regizor în Carmen sau într-o piesă de Shakespeare. EL ar putea fi comparat cu un actor care îşi schimbă înfăţişarea. Tot ceea ce îi făcea pe aceşti oameni prooroci, era Dumnezeu în ei. Isus a spus: „Dacă legea a numit „dumnezei“ pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu … cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta pentru că am zis: ,Sunt Fiul lui Dumnezeu!'

„Acelaşi lucru este şi astăzi: Dumnezeu descoperit în carne şi sânge, mesajul acestui ceas, lumina acestei zile. Noi nu mai putem să ne ţinem de mesajele din trecut; acestea şi-au îndeplinit scopul lor. Noi trăim doar în reflecţia luminii de atunci.

Cel mai mare furt care a avut loc vreodată în lume, s-a întâmplat nu demult în Anglia cu ajutorul unor lumini false. Un furt pe calea ferată unde au fost furate şapte milioane de dolari, nu a existat încă în istorie. A fost o crimă mare, un semn pentru lumea criminală de pe pământ.

Cel mai mare semn al crimei din epoca aceasta, în lumea în care trăim, este o lumină falsă din vremea noastră în care ei caută să ne ofere dogme şi mărturisiri de credinţe, deşi noi suntem epistole vii şi scrise. Cu alte cuvinte, noi suntem epistole vii care sunt scrise şi care trăiesc acum Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum l-a făgăduit El pentru ceasul acesta. Cuvântul a fost descoperit; epistole scrise care le trăiesc. Apostolii au fost astfel de epistole.

Ioan Botezătorul a fost o astfel de epistolă. El era glasul celui ce strigă în pustie. El încerca să le spună aceasta. Mal. 3, 1 la fel se referea la el: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti .calea înaintea Mea.“ El era acest Cuvânt viu. 

Aşa este Biserica adevărată născută din nou, Cuvântul viu al lui Dumnezeu în ceasul acesta. Este Cuvântul viu descoperit al acestui ceas. Cercetaţi Scripturile şi observaţi ce urma să se întâmple în epoca aceasta. Aici aveţi din nou pe Hristos cel viu care a luat doar un alt chip. 

EL a fost confirmat fără îndoială ca Mesia. Ei ar fi trebuit să recunoască aceasta. Noi ştim ce urma să fie Mesia. El urma să fie un prooroc. Aceasta spunea Biblia despre El. Aceasta a spus El despre Sine când a întrebat: „Ce ziceţi voi despre Mine, cine sunt Eu, Fiul omului?“ EL întotdeauna s-a identificat ca prooroc al timpului respectiv, ca Dumnezeu-Prooroc. Aceasta a şi fost.

Dar El a fost mai mult decât un prooroc. EL era Dumnezeu - Prooroc. EL era ceea ce erau David, Moise, Ilie, ceea ce erau ei toţi la un loc „În El locuia plinătatea dumnezeirii în trup.“ EL era Dumnezeu-Prooroc. EL era Dumnezeu-Prooroc. EL era Dumnezeu-Iahveh, care în Fiul Său devenise trup, care şi-a pregătit un trup pentru a se identifica în acest trup. Toţi ceilalţi nu reuşiseră. Însă El era fără greşeală. Chiar Dumnezeu însuşi a zis: „Acesta este Fiul Meu iubit în care Îmi găsesc plăcerea.“ Aşa este. În El nu era nici o greşeală. „Ascultaţi de El.“ EL era Dumnezeul descoperit.

Ei L-au acuzat: „TU Te faci singur Dumnezeu, Tu Te faci egal cu Dumnezeu.“ EL era. EL era Fiul Lui propriu. Amin. EL era descoperirea lui Dumnezeu. Dumnezeu era în Hristos şi a împăcat lumea cu Sine însuşi. 

Şi în aceste zile din urmă, El vorbeşte prin Fiul Său, Isus Hristos oamenilor şi se face de cunoscut. Ce este atunci Hristos? Cuvântul! Care Cuvânt Cuvântul lui Moise? Şi acesta, însă astăzi El este Cuvântul descoperit pentru această zi.

Observaţi cum era Isus ! EL urma să fie deci Proorocul, de aceea vrem să aflăm dacă El avea semnul lui Mesia. Să urmărim aceasta în următoarele cinci până la zece minute, înainte de a ne apropia de încheiere. În Ioan 1 vedem cum a venit El pe pământ. EL a fost născut de o fecioară, aşa cum s-a proorocit în Biblie. EL a fost primit în pântecul unei fecioare.

Fecioara însă nu era o zeiţă din cauza aceasta. Voi întrebaţi: „Ce este atunci cu Maria?“ Şi Maria era nedesăvârşită. Ea era o femeie ca oricare alta; nu o zeiţă, ci o femeie. Cineva mi-a zis: „Nu-ţi este ruşine să spui aşa ceva?“ Sigur că nu! 

Fiţi atenţi unde a făcut ea greşeala. A fost în călătoria spre Ierusalim, de sărbătoarea pascală. În drumul lor spre casă, părinţii Lui au observat că El nu era printre ei. De aceea ei s-au întors şi L-au căutat. După trei zile L-au găsit discutând cu preoţii din templu despre Scriptură. Observaţi ce a zis Maria în prezenţa acelor preoţi, a criticilor, către El. Ea a zis: „Tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat cu îngrijorare!“

Cuvântul corectează întotdeauna greşeala. Şi ca tânăr la vârsta de doisprezece ani, El era deja Cuvântul. De unde putea fi dealtfel această înţelepciune?

Gândiţi-vă numai: acolo ea a tăgăduit mărturia ei. Ea ştia că Dumnezeu era Tatăl Lui şi aici ea vorbea despre Iosif când a zis: „Tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat cu îngrijorare!“

EL a răspuns: „Nu ştiaţi că Eu trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?“ Vedeţi? Dacă Iosif era tatăl Lui, atunci El ar fi trebuit să confecţioneze uşi şi geamuri, ca să fie cu tatăl Său. Însă El era ocupat într-adevăr cu lucrările Tatălui Său, prezentând Cuvântul pentru ziua aceea. EL era Cuvântul. Amin. Vedeţi, această greşeală o făcuse Maria. Însă El nu a făcut nici o greşeală, pentru că era desăvârşit.

EL a fost născut, a crescut, a fost botezat de către Ioan, Duhul Sfânt s-a pogorât peste El şi El s-a dus în pustiu. După aceasta El a început cu serviciul de vindecare. Un bărbat cu numele Simon, a venit cu fratele său Andrei la adunare.

Ascultaţi acum bine. Noi ne apropiem imediat de încheiere. Vedeţi ce era El atunci. EL vorbise părinţilor prin prooroci şi în aceste zile prin Fiul Său. Vedeţi, ce este Dumnezeu astăzi. Constataţi dacă El se face de cunoscut în acelaşi mod.

Cum s-a făcut El de cunoscut atunci? S-a pogorât El atunci şi a zis: „EU am vizitat cutare şi cutare şcoală. Acum Eu sunt pregătit pentru slujba Mea!“? Nu. EL nu a făcut aşa. EL s-a dus în pustiu ca Ioan şi apoi s-a prezentat mulţimii, uns cu Duhul Sfânt.

Fiţi atenţi cum s-a făcut El de cunoscut când a început să predice. Acolo era un om cu numele .Andrei, care-l auzise deja pe Ioan. El s-a dus cu Isus ca să afle unde locuieşte şi L-a însoţit într-o adunare. Apoi l-a dus pe fratele său Simon. Când a venit Simon în prezenţa lui Isus, El i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.“ Aceasta dovedea cine era El. Acolo a fost schimbat numele său din Simon în Petru, ceea ce înseamnă „piatră mică“. Mai târziu a fost principalul responsabil în comunitate. 

Să mai privim la cineva despre care se vorbeşte acolo: Filip. El poate şi-a zis: „Un moment! De 400 de ani noi nu am mai avut nici un prooroc. Noi ştim cine va fi proorocul următor.“

El a mers cam cincisprezece mile în munţi unde l-a găsit pe prietenul său cu care el studia Scriptura. Voi puteţi să reţineţi textul din Scriptură dacă l-aţi găsit. Acesta este un bărbat foarte sincer şi cu pregătire. Numele lui era Natanael. Filip s-a dus la el acasă, dar el nu era acolo. Probabil i-a spus nevasta lui: „El este pe plantaţia de citrice ca să se roage.“

Filip era foarte bucuros pentru cele trăite. Era împlinirea deplină din Deut. 18, 15: un prooroc se ridicase! De aceea el s-a dus la Natanael şi a zis: „Vino şi vezi pe cine am găsit.“ El n-avea timp să discute despre starea vremii şi despre alte lucruri. Mesajul era urgent. Inima lui ardea. Acesta este necazul cu noi: noi avem prea multe alte lucruri pe lângă lucrul cel mai important. Primul lucru pe care l-a zis a fost: „Vino şi vezi pe cine am găsit: pe Isus, fiul lui Iosif, din Nazaret.“

Noi vrem să ne apropiem de aceşti doi bărbaţi şi să-i însoţim pe drumul lor în jurul lacului. Eu pot să-l aud pe Filip zicând către Natanael: „Tu îl cunoşti pe pescarul acela bătrân, nu?“

„A, tu vorbeşti despre bătrânul Iona care a murit de curând?“ 

„Nu, nu. Despre fiul lui, Simon.“

„O, da. Eu am cumpărat peşti de la el. Ce este cu el? El nu are nici măcar atâta pregătire ca să pună semnătura lui pe hârtie. El nu a putut semna nici măcar chitanţa mea.“ Biblia ne spune că ei erau oameni fără pregătire; însă oamenii i-au recunoscut pentru faptul că ei L-au însoţit pe Isus. Deci el nu putea să semneze nici măcar chitanţa.

El a spus: „Ştii tu ceva? Când a venit el în prezenţa acestui bărbat, acesta i-a zis, deşi El nu-l cunoştea, că numele lui este Simon şi că el ar fi fiul lui Iona.“ El a continuat: „Nu este acesta Mesia? Nu este acesta Proorocul? Nu este acesta împlinirea Scripturii din Deut. 18? Urmăreşte doar viaţa Lui înapoi. În ce zi trăim noi? Noi urmărim venirea lui Mesia. Fiecare din noi evreii. Nu este acum timpul?“

„Un moment“, a zis Natanel, „eu trebuie să cercetez asta singur.“ 

„Pe mine nu m-ar surprinde faptul dacă te-ar recunoaşte şi pe tine.“

„O, asta aş vrea să văd şi eu. Haidem să ne ducem la adunare şi să vedem dacă se întâmplă ceva.“

După ce ajunse în adunare, el s-a dus spre Isus. Acesta i-a zis: „Iată un israelit în care nu există nici un vicleşug.“

Natanael l-a întrebat: „De unde mă cunoşti?“

Isus i-a răspuns: „Încă înainte de a te chema Filip, Eu te-am văzut când mai erai încă sub smochin.“ Asta era! Asta era! 

Ce înseamnă aceasta? „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.“ Vedeţi, El dovedise că El însuşi era Cuvântul. Cum sună răspunsul acestui bărbat?

„Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Tu eşti Împăratul lui Israel!“ 

Acolo se aflau şi oameni care nu credeau. Ei spuneau: „Acest bărbat este Belzebub.“

Isus le-a zis: „EU vă iert pentru că aţi numit Duhul lui Dumnezeu ca ceva necurat“, pentru că jertfa de împăcare încă nu a fost isprăvită „dar dacă El, Duhul Sfânt, va veni“, El este o persoană, deci nu numai un gând „dacă El, Duhul Sfânt va veni şi va face aceleaşi lucrări, dacă cineva va vorbi atunci un cuvânt împotrivă, acelui om nu i se va ierta niciodată.“ Gândiţi-vă, EL este acelaşi ieri, azi şi în veci: Cuvântul devenit trup omenesc care se identifică. Ceea ce am observat noi până acum, făcuse El printre evrei.

Există numai trei rase diferite de oameni. Despărţirea raselor şi integrarea lor nu mă interesează. Eu sunt un slujitor al lui Hristos şi slujesc tuturor oamenilor. Dar ascultaţi! Lăsaţi-mă să vă spun ceva! Priviţi puţin aici! Au existat iudei, samariteni şi păgâni.

În Evanghelie se spune că lui Petru i s-au înmânat cheile. De rusalii, el a deschis uşa pentru .iudei. Mai târziu s-a îndreptat Filip spre Samaria, a scos acolo draci şi a botezat. Însă Duhul Sfânt nu venise încă peste ei. Apoi a venit Petru acolo, a pus mâinile peste ei, iar ei au primit Duhul Sfânt. În casa lui Corneliu păgânii veniţi la credinţă au primit Duhul Sfânt.

Păgânii, noi anglosaxonii de exemplu, nu L-au aşteptat atunci pe Mesia. Noi eram păgânii şi am fost chinuiţi cu idolatria. Dar samaritenii şi iudeii îl aşteptau pe Mesia.

EL vine numai acolo unde este aşteptat. Să ţineţi minte aceasta în timpul adunărilor. EL se va întâlni numai cu acei ce-L aşteaptă.

Într-o zi Isus s-a dus spre Galilea, trecând prin Samaria care se află la munte. Noi am urmărit ca să vedem cum s-a făcut El de cunoscut ca Mesia dovedind oamenilor semnul lui Mesia. Dar pentru că ei L-au batjocorit, El trebuia să treacă prin Samaria. Şi ei Îl aşteptau pe Mesia. Pe la amiază, El a venit într-o localitate numită Sihar.

Ei s-au aşezat lângă o fântână care se afla în afara porţilor oraşului. Fântâna aceasta mai există şi astăzi. Este o fântână publică. Toţi oamenii veneau să scoată apă de acolo. Nu era nici o pompă, ci apa era scoasă cu o găleată cu funie. Ei aveau atunci vase mari de lut pe care le au şi azi. Unele femei îşi pun cărţi pe cap şi balansează în mers ca să arate cum se ţine echilibru. Voi ar trebui să vedeţi odată cum poartă aceste femei din Orient un vas de lut cu 25 de litri pe capul lor şi câte un vas sau două în mâini discutând unele cu altele în mers. Ele sunt aşa de sigure în balansare.

Pentru că era amiază, şi anume cam ora 11 când au ajuns acolo, El i-a trimis pe ucenici în oraş să cumpere ceva de mâncare.

În oraş locuia o femeie cu un renume rău. Ea nu avea voie să ducă apă împreună cu celelalte femei şi din cauza aceasta ea a venit singură pe la amiază. Când a vrut să lase găleata în fântână, ea a văzut un bărbat, şezând lângă zid, care i-a spus: „Femeie, dă-mi să beau.“

Între iudei şi samariteni exista o despărţire rasială strictă. Din cauza aceasta, femeia şi-a exprimat nedumerirea pentru faptul că un bărbat ca El cere de băut unei samaritene, pentru că iudeii şi samaritenii nu prea aveau contacte. Ei nu aveau de lucru unii cu alţii. EL a răspuns: „Dacă ai şti cine este Cel ce-ţi cere de băut, atunci L-ai ruga, şi Eu ţi-aş da apă de care tu nu primeşti aici.“

Ce a făcut El? EL intrase în legătură cu duhul acestei femei. EL era un profet. Ei au discutat între ei dacă este mai bine ca oamenii să se închine la Ierusalim sau pe muntele acela. EL a zis: „Tatăl vrea închinători care se închină în Duh şi Adevăr.“

EL vorbise atâta timp cu femeia până ce a ieşit la iveală necazul ei. EL o cercetase până ce i-a recunoscut partea slabă. Noi toţi care citim Biblia, ştim din Ioan 4 care era această problemă a ei. Ea avusese prea mulţi bărbaţi. EL a zis: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino iarăşi aici!“

Ea a răspuns: „Eu nu am bărbat.“

La aceasta El a răspuns: „Tu ai spus adevărul, pentru că cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum, nu este soţul tău.“

Priviţi deosebirea între femeia aceasta şi preoţii din zilele acelea. Ea a zis: „Doamne, eu văd: TU eşti un prooroc. De patru sute de ani nu s-a mai ridicat nici unul. Eu recunosc că Tu eşti un prooroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune toate lucrurile.“ Este adevărat? „EL ne va arăta toate aceste lucruri şi ne va spune totul.“

EL a răspuns: „EU, Cel ce vorbeşte cu tine, sunt Acela.“

EL era un bărbat obişnuit de treizeci de ani şi şedea acolo. EL arăta probabil ca un bărbat de aproape cincizeci de ani, pentru că în Ioan 8, iudeii i-au spus lui Isus: „TU nu eşti ai cincizeci de ani şi spui că ai văzut pe Avraam? Acum ştim sigur că Tu ai un duh rău.“

EL însă a zis: „Înainte de Avraam sunt Eu.“ 

Acolo şedea El, un bărbat tânăr a cărui barbă poate era deja puţin căruntă din cauza lucrării Sale, pentru că trupul Lui era slab. „EL nu avea nici o frumuseţe ca să atragă“ ca şi perdeaua veche de piele. Însă în interior era slava supranaturală; în interiorul Lui era Dumnezeu! Dumnezeu! Ce era? Acolo El s-a făcut de cunoscut ca Cuvânt al lui Dumnezeu, pentru că El cunoştea gândurile inimii lor. Acesta era Cuvântul lui Dumnezeu. EL era Cuvântul lui Dumnezeu!

Cuvântul lui Dumnezeu mai are încă acelaşi efect, pentru că El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Înţelegeţi aceasta? Înţelegeţi aceasta în inima şi gândirea voastră? Acelaşi ieri, azi şi în veci. 

Ea a fugit în oraş şi a spus: „Veniţi şi vedeţi un bărbat care mi-a spus tot ce am făcut. Nu este acesta Mesia?“

Acesta este semnul lui Mesia pentru iudei şi samariteni. EL nu se uită la faţa omului şi El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Atunci se apropia de sfârşit lucrarea lui Dumnezeu cu iudeii şi samaritenii, iar acum este perioada de încheiere pentru naţiuni. EL s-a făcut de cunoscut fără încetare din timpul reformatorilor până la sfârşit, despre care El a făgăduit că în zilele din urmă când Fiul omului se descoperă neamurilor, va fi ca în zilele lui Avraam. EL se va întoarce din nou.

S-ar putea spune aici foarte multe. Însă eu vreau să mă grăbesc pentru că este deja după ora 9. Dacă este în voia lui Dumnezeu, vom încheia la 9.30.

Observaţi, proorocul Zaharia a spus în cap. 14, 7: „Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.“ Noi vrem să observăm puţin acest text. Nici un text din Scriptură nu poate fi desfiinţat. Totul trebuie să se împlinească. 

Unde răsare soarele? În est. Unde apune? În vest. Civilizaţia a mers odată cu soarele, la fel şi Evanghelia. Înţelegeţi aceasta? Noi ne aflăm acum la coasta de vest; dacă ne-am duce mai departe, am ajunge din nou în est. Dincolo de Oceanul Pacific se află răsăritul. Între aceste două repere nu există nimic. Civilizaţia a mers în direcţia soarelui. 

Evanghelia a traversat mările. Prin apostolul Pavel, Evanghelia a venit la Marea Mediterană, a ajuns apoi în Germania, din Germania în Anglia, din Anglia peste Atlantic în Statele Unite, iar acum a ajuns până la coasta de vest la Pacific. 

Observaţi: este acelaşi soare care răsare în est şi apune în vest. Acelaşi Duh Sfânt care s-a pogorât în ziua de rusalii în răsărit, este azi aici. Era o zi care de fapt nu poate fi numită o zi. Era o zi ceţoasă, ploioasă, una ca aici în Kansas. Noi am avut suficientă lumină ca să ne ataşăm de diferite biserici şi comunităţi, suficientă lumină ca să înaintăm puţin în cadrul lor. Însă El a zis: „Spre seară va fi lumină. Soarele va apare din nou.“ Duhul Sfânt se întoarce în aceste zile din urmă cu toată plinătatea puterii lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu se face de cunoscut.

Lucrarea Lui era ca o piramidă care se formează. Prima reformă a născut lutheranii, apoi a venit Wesley şi mai târziu mişcarea penticostală. Acum suntem noi la rând. Când va veni din nou piatra de încheiere pe piramidă, trebuie ca Piatra să se potrivească exact cu toate celelalte. Totul va fi aşa de desăvârşit, încât nici o lamă de cuţit nu va mai avea loc. Atât de exactă va fi slujba în aceste zile din urmă. 

Este aşa cum este mâna voastră, care este pozitivul. Umbra de la aceasta este negativul. Un element se mişcă în direcţia celuilalt şi în sfârşit devin una. Ele devin una. Acelaşi lucru este cu Biserica: Mireasa şi Hristos devin una, aşa ca un bărbat cu soţia lui. Mireasa se apropie de timpul sfârşitului, iar noi mai încercăm să trăim în aura unui alt timp? EL este doar acelaşi ieri, azi şi în veci. EL confirmă astfel pe deplin Evrei 13, 8. 

Noi am fi putut trăi la fel de bine în epoca lui Luther. Dacă privim înapoi la această epocă, atunci recunoaştem clar că Luther era mesagerul Sardesului, unde calul iese la iveală şi ceata rămasă intră înăuntru. 

Timpul lui Wesley era epoca Bisericii Filadelfia. Era o epocă a trezirilor puternice şi a dragostei frăţeşti adevărate. Noi am constatat că Wesley şi-a ocupat locul exact aşa cum a promis-o Biblia dinainte. 

Astăzi Îl găsim pe El acolo unde, conform spuselor Sale, trebuie să fie. Este ceasul, timpul în care trăim noi. 

Ascultaţi! Grecii nu L-au identificat. De ce? Ei au zis: „Noi vrem să-L vedem pe Isus.“ Totuşi ei nu L-au identificat, pentru că El era învelit în templul omenesc Dumnezeu în chipul unui bărbat. Învelitoarea omenească i-a orbit. Ei nu au putut să înţeleagă aceasta. „TU care eşti un om, Te faci singur Dumnezeu.“ 

EL a răspuns: „Scriptura a numit „dumnezei“ pe acei cărora le-a vorbit Cuvântul, iar Scriptura nu poate să-şi piardă valabilitatea.“

El, Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul, era toată plinătatea Cuvântului, a Cuvântului pentru ziua aceea. Dumnezeu însuşi a venit pe acest pământ şi a locuit într-un om pentru a lua moartea asupra Sa şi să răscumpere totul. El, Pomul vieţii din grădina Eden, bărbatul, nu femeia, al doilea Adam, a murit şi a fost îngropat pentru a readuce acea „substanţă“, frunzele căzute, la înviere. Amin! Câte s-ar mai putea spune despre aceasta! Noi am avea nevoie de ore întregi!

Acum am ajuns la punctul acesta. Neamurile nu L-au identificat atunci pentru că era ascuns într-un trup omenesc. Eu mă întreb dacă nouă nu ni se întâmplă la fel. Eu mă întreb dacă nu facem aceeaşi greşeală ca şi atunci, dacă nu-L identificăm. EL, Cuvântul pentru epoca respectivă, s-a făcut de cunoscut într-un trup omenesc. Era un bărbat tânăr fără şcoală. Biblia nu relatează că El s-ar fi dus la vreo şcoală. Noi nu avem nici un document despre apartenenţa Lui la vreo organizaţie. EL nu avea nici o pregătire şi nici renume bun. Ei L-au declarat ca „nebun“ şi „băutor de vin“, ca prieten al păcătoşilor, unul care vrea să întoarcă lumea pe dos. Despre mama Lui ei au zis că a rămas însărcinată de la un soldat şi L-a numit apoi „Fiul lui Dumnezeu“. Pentru ei, El era numai un galilean care s-a declarat singur prooroc. 

Însă Cuvântul a fost identificat; era făcut de cunoscut. Toţi însă care L-au primit, lor le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu. Aşa este şi astăzi dacă vedem această lucrare descoperită a Duhului Sfânt. „Tuturor celor ce L-au primit, El le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu.“ Isus Hristos se descoperă prin Cuvântul Său în fiecare generaţie ca acelaşi. 

Să ne aplecăm capetele. 

Prieteni creştini, eu vă rog să ne oprim pentru o clipă şi să medităm puţin. Este acesta adevărul sau falsul? Ce este? Dacă este adevărul, atunci suntem datori cu toţii faţă de adevăr. Unde ne ducem? Unde se sfârşeşte? Cum puteţi afla că voi credeţi corect? EL a fost de la început Cuvântul, iar Cuvântul deosebeşte gândurile inimii. Aşa s-a întâmplat prin prooroci, aşa s-a întâmplat prin Hristos, iar El a promis aceasta şi pentru zilele din urmă, pentru că El este acelaşi ieri, azi şi în veci!

Tată ceresc, pune Cuvântul tău în inimile celor ce sunt adunaţi în această seară. Noi recunoaştem, Doamne, că noi trăim în umbra venirii Tale. Umbra şi pozitivul se apropie tot mai mult, an de an. Noi vedem ce semne îngrozitoare vin; noi citim în ziare şi reviste. Luna se va preface în sânge. Pretutindeni auzim despre cutremure. Lumea întreagă este scuturată. 

in ziua aceea când Fiul lui Dumnezeu a fost respins oficial şi răstignit, s-a cutremurat tot pământul. Acum noi constatăm că un grup mare, care se numeşte consiliul mondial bisericesc, L-a respins oficial, aşa cum s-a spus dinainte despre această epocă a Bisericii din Laodicea. EL stă afară, la uşa bisericilor şi bate la uşă pentru a fi lăsat să intre. Nu demult a fost din nou un cutremur care a cutremurat naţiunea noastră şi nu altele. Lumea întreagă s-a cutremurat. Era atunci când Isus a fost respins oficial. În seara aceasta El se află aici şi ne invită. EL s-a făcut clar de cunoscut ca acelaşi ieri, azi şi în veci.

Fie ca credincioşii să recunoască aceasta. Bolnavii să recunoască acest adevăr, Doamne. Fie ca ei să fie în măsură în seara aceasta să atingă haina Lui ca atunci. Vindecă-i pe bolnavi şi salvează-i pe cei pierduţi. Noi Te rugăm pentru aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

În ceea ce priveşte rândul de rugăciune, noi avem doar puţin timp, exact cincisprezece minute, dacă vrem să încheiem la timp. Eu pot să spun doar un lucru: eu sunt un om şi cuvintele mele pot fi greşite ca şi ale celorlalţi oameni, ca ale noastre în general. Eu am adus în seara aceasta o dovadă că fiecare prooroc şi toţi ceilalţi au făcut greşeli. Însă Dumnezeu nu face greşeli.

Cuvântul Său este adevărul. Câţi cred că El este adevărul? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Credinţa mea este bazată pe acest fundament pe nimic mai inferior decât sângele lui Isus Hristos, şi Isus este Cuvântul.

Eu cred că Billy a împărţit bilete de ordine pentru rugăciune. Au fost împărţite numere de ordine? Dacă s-a făcut, atunci vom face aici un şir frumos pentru rugăciune.

Cine are numărul unu pentru rândul de rugăciune? Cine are numărul unu? Numărul unu? Da, tu acolo? Nu. Cine are numărul unu? Poate el nu le-a împărţit încă. O, aici este numărul unu. Bine, cine are numărul unu să se aşeze aici.

Cine are numărul doi, trei? Noi mai avem numai câteva minute. Acolo este cineva pe targă. Uitaţi-vă la numărul biletelor de rugăciune dacă au. Trei. Patru? Cine are numărul patru?

Este o carte mică. Fiul meu sau altcineva vine şi le amestecă înaintea voastră şi apoi sunt împărţite. Odată s-a întâmplat că cineva a încercat să vândă biletele acestea pentru rugăciune. De aceea le-am însemnat, ca să nu fie vândute şi nimeni nu ştie care număr va fi strigat. Atunci când vin nu încep cu un număr anumit, ci cu un număr întâmplător. Voi veţi vedea în săptămâna aceasta. Eu voi chema numere de la început, mijloc şi de la sfârşit. Noi împărţim în fiecare zi bilete noi de ordine pentru ca oamenii să aibe şanse să fie chemaţi în fiecare zi. 

Unu, doi, trei, patru, cinci. Eu chem unul după altul, poate este cineva aici care spune la sfârşit: „Nu mi-a spus nimeni“, şi de aceea nu a venit în rândul de rugăciune. Dacă cineva are un bilet de rugăciune, atunci nu va mai primi un altul.

Cine are numărul cinci? Unu, doi, trei, patru, cinci. Numărul cinci. Bine. Şi acum numărul şase până la unsprezece.

Uitaţi-vă în jur, poate este un surd printre voi. Uitaţi-vă la biletul vecinilor. Eu cred că sunt împărţite peste tot. Câte avem, Roy? Numără te rog. Unsprezece? Şi acum toţi de la doisprezece până la cincisprezece. Bine. Aici ne oprim pentru că nu avem prea mult timp.

Câţi nu au primit bilete de rugăciune şi cred că Dumnezeu îi va vindeca? Ridicaţi vă rog mâinile. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aşa este corect. Voi credeţi aceasta. Gândiţi-vă prieteni, în timp ce se aranjează rândul pentru rugăciune. Vă rog să nu se umble prin sală în următoarele zece până la cincisprezece minute, până ce vom fi gata. Pentru că şi voi aveţi un duh.

Eu vreau să vă întreb ceva. Eu v-am spus şi am citit din Scriptură, anume că El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Fără ca să subliniem, am arătat că El trebuie să facă în aceste zile din urmă acelaşi lucru. Câţi cred aceasta? Mal. 4, 5 şi multe alte texte dovedesc că El se va pogorî din nou şi se va face de cunoscut printr-un mesaj profetic ca să întoarcă inimile copiilor la credinţa apostolică de la rusalii a părinţilor. Exact acest lucru urma să se întâmple; nu la o nouă mărturisire dogmatică sectară, ci înapoi la credinţa originală. Asta o credem din toată inima.

Unii dintre voi nu au bilete de rugăciune. Dar gândiţi-vă: eu sunt robul Lui, şi voi sunteţi robii Lui Dumnezeu în mine şi în voi. Voi aveţi probleme iar eu sunt aici ca să vă slujesc. Dacă ne unim, Dumnezeu va face aceasta. 

Odată a venit o femeie. Eu doresc să vă arăt un alt text care este scris în Evanghelia după Ioan. Această femeie a avut o scurgere de sânge. Să acceptăm că ea nu a avut un bilet pentru rugăciune, dar vroia totuşi ca cineva să se roage pentru ea. Acolo s-au înghesuit aşa de mulţi, încât ea nu a ajuns la rând. Ea s-a gândit: „Dacă aş putea să ating doar colţul hainei Lui, atunci o să mă însănătoşesc.“ Câţi cunosc această relatare? O, desigur! Ce a făcut ea? Ea şi-a făcut loc cu coatele prin mulţime şi a atins colţul hainei Lui.

Haina din Palestina era lungă, iar din cauza prafului era murdară. Dacă aţi atinge aici poala hainei unui bărbat, el nu ar simţi absolut nimic. Cum este atunci cu poala unei haine lungi şi grele din Palestina care atârna până jos la picioare? EL nu a simţit fizic această atingere.

Ea a atins haina Lui şi s-a retras din mulţime. Să zicem că ea s-a aşezat undeva. Ce se întâmplase? Isus s-a oprit şi a întrebat: „Cine M-a atins?“

Apostolul Petru a găsit această întrebare cam ciudată, pentru că oamenii se înghesuiau. Din cauza aceasta voia să-L pună puţin la punct. Cu alte cuvinte, el poate a vrut să spună: „Uită-te că toţi Te ating. Ei o să se gândească că ceva nu este în ordine cu Tine. Toţi încearcă să Te atingă, Rabi.“ 

Dar El a răspuns: „EU am simţit că a ieşit putere din Mine.“ 

Femeia a primit puterea de la El. EL a privit în jur, a găsit-o şi i-a spus ce boală a avut şi ce s-a întâmplat. Biblia spune că El este acum Mare Preot care simte cu slăbiciunile noastre. Dacă voi aveţi această credinţă în acelaşi Isus, se va întâmpla acelaşi lucru cu voi.

Fiţi acum în rugăciune. Rugaţi-vă. Nu vă îndoiţi. Credeţi din toată inima că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci şi El vă va dărui aceste binecuvântări.

Tată, fie ca Duhul Tău Sfânt să ne descopere Cuvântul care se face de cunoscut în trup omenesc, în trupul lor ei şi în trupul meu. Dorim ca Cuvântul şi făgăduinţa Evangheliei care a .fost predicată în seara aceasta, să fie tâlcuit de către Duhul Sfânt, pentru că El a promis că va fi cu noi. EL este acelaşi ieri, azi şi în veci. În Numele lui Isus Hristos ne predăm Ţie cu mesajul, pentru ca Tu să confirmi Cuvântul Tău cu semne însoţitoare, aşa cum ai făcut-o Tu conform Marcu 16. Amin.

Rugaţi-vă cu adevărat. Nu umblaţi prin sală. Rămâneţi liniştiţi pe locurile voastre, pentru că noi alunecăm câteodată într-un conflict. Câţi dintre noi sunt creştini născuţi din nou? Pot să văd mâinile voastre? Asta este bine. Atunci ştiţi despre ce vorbesc.

Aceasta este femeia? Această doamnă este prima în rândul de rugăciune. Bine. Câţi ştiu şi cred că doamna aceasta şi cu mine nu ne cunoaştem. Este un tablou ca în Ioan 4 când Isus s-a întâlnit cu femeia din Samaria la fântână. Aici este un tablou asemănător. Şi ea s-a întâlnit cu Domnul de prima dată în viaţă. Cât îmi aduc aminte, aceasta este cu adevărat prima noastră întâlnire. Noi suntem străini unul faţă de altul. Este adevărat? Pentru ca oamenii să ştie că este adevărat, te rog ridică mâna ca semn. Voi vedeţi că noi ne-am întâlnit pentru prima dată.

Pentru că El este acelaşi ieri, azi şi în veci, eu voi vorbi cu femeia aşa cum a făcut-o El atunci cu femeia de la fântână, ca să afle dacă ea făcuse ceva sau ce nu este în ordine cu ea; ceva ce eu nu pot şti de la mine. Dar atunci îi voi spune ce probleme are. Eu nu am văzut-o niciodată; sunt pentru prima dată în acest oraş. Femeia îmi este străină. Nu ar confirma aceasta pe Isus ca acelaşi ieri, azi şi în veci? Nu aţi pricepe atunci că acest Cuvânt recunoaşte gândurile inimii şi că El este acelaşi, aşa cum a fost şi ieri? 

Aici sunt mâinile mele şi Biblia mea: eu nu am văzut-o niciodată în viaţa mea pe femeia aceasta. Dumnezeu o ştie. Pentru mine ea este o femeie necunoscută care stă aici. Eu nu ştiu mai mult despre ea ca oricare străin care este aici. Este adevărat şi ea ştie.

Eu nu o cunosc, însă El o cunoaşte. EL este Cuvântul, iar Cuvântul descoperă tainele inimii pronunţând lucruri corespunzătoare. Dacă ea a făcut ceva greşit şi acest lucru nu este cunoscut, şi nu l-a adus sub sângele Domnului, atunci El i-o va spune. Dacă ea este o credincioasă de formă, la fel El i-o va spune. Dacă ea este credincioasă, El i-o va spune. Dacă ea are o suferinţă trupească, i se va spune. Dacă ea este pentru altcineva aici, El i-o va spune. EL poate toate acestea, pentru că El este Dumnezeu. EL ştie toate lucrurile. Eu nu ştiu nimic. Ea nu mă cunoaşte şi eu nu o cunosc. Dacă El descoperă ceva în felul acesta, atunci veţi afla că acesta este tot acelaşi Cuvânt. Evrei 4, 12 spune că acest Cuvânt descoperă gândurile inimii. Cuvântul cunoaşte starea fiecăruia.

Dacă Dumnezeu ne va descoperi în seara aceasta, soră, în timp ce noi stăm amândoi aici, atunci vei afla că eu nu pot să cunosc aşa ceva, ci trebuie să fie de la El. Eu doresc să vorbesc o clipă cu tine şi anume aşa cum scrie în Cuvânt. Eu am predicat şi acum vorbesc cu tine, aşa cum El a vorbit cu femeia de la fântână. EL s-a întreţinut cu ea până ce îi găsise necazul şi problemele ei. Dacă Dumnezeu îmi va descoperi în ce constă necazul tău, atunci tu vei şti dacă este adevărat sau nu. 

Veţi crede atunci cu toţii? Cunoaşte cineva această femeie? Atunci ridicaţi mâna. Da, mulţi o cunosc. Atunci este bine.

Fie ca Domnul Isus să ne îngăduie aceasta. Atunci nu avem doar Cuvântul predicat, ci Cuvântul devenit trup care pronunţă lucruri şi le descoperă. În Biblie nu scrie că tu vei sta aici, ce nu este în ordine cu tine şi amănuntele, pentru ce eşti aici sau ce ai făcut. Aşa ceva nu scrie acolo. Însă Cuvântul lui Dumnezeu vine şi-l confirmă pe predicator, dovedind că acest Cuvânt şi mesajul sunt adevărate. Prin aceasta Dumnezeu confirmă că mesajul este adevărat. Dacă mesajul este confirmat ca adevăr, atunci trebuie ca şi botezul cu Duhul Sfânt şi Evanghelia plină să fie adevărate. 

Mai întâi tu eşti nervoasă, foarte nervoasă. Tu eşti enervată pentru ceva. Aşa este. Tu îţi faci griji şi asta de un timp încoace. Este în legătură cu starea şoldului tău drept. Ţie îţi este frică de cancer. Asta îţi provoacă dureri. Toată partea dreaptă este afectată şi aceasta îţi provoacă neplăceri mari. Durerea s-a plasat şi în zona stomacului şi te face bolnavă. Dacă este adevărat acest lucru, atunci ridică mâna ta. Nu te teme, crede numai şi El te va vindeca. Crezi tu aceasta? Bine, atunci du-te şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru aceasta şi fii sănătoasă. Domnul să te binecuvânteze. Eu vreau să-mi mai pun mâinile şi să mă rog.

Credeţi voi că el este acelaşi ieri, azi şi în veci?

Aici avem din nou un tablou asemănător cu Isus, iudeul şi femeia, o samariteancă: un alb şi o femeie de culoare. EL a făcut-o să înţeleagă că nu mai există nici o deosebire pe bază rasială. Domnul a murit pentru noi toţi. Aşa este. EL a şi făcut ca toată spiţa de neam să se tragă din acelaşi sânge. Ţara în care am crescut noi influenţează culoarea pielii noastre. Însă aceasta nu are nimic de-a face cu interiorul nostru. Da, aşa este. 

Tu eşti creştin. Eu simt foarte clar poziţia ta pozitivă faţă de mine. Prin aceasta eu recunosc că tu eşti credincios. Duhul tău a mărturisit aceasta. Este aşa cum a spus El atunci: „Iată un israelit în care nu este vicleşug.“

Eu văd că tu eşti foarte bolnavă. Din vizita medicală rezultă că tu ai cancer. Aşa este. Crezi tu că el îmi poate spune unde se află cancerul? Pe baza rezultatului, cancerul se află în intestinul gros. Dacă este corect, atunci ridică mâna. Acum tu ştii că este Cineva aici care te cunoaşte. Crezi tu că El te va vindeca? Dacă credinţa ta se poate apropia atât de mult de El încât tu să-I poţi atinge haina Lui, astfel încât El poate descoperi ca şi atunci, atunci du-te şi fii vindecată şi sănătoasă. Dacă tu ai putea crede numai, doar să crezi. Aşa de simplu este aceasta, soră, tu trebuie numai să crezi. Nu te îndoi.

Eu presupun că şi noi suntem străini unul faţă de altul. Noi nu ne cunoaştem. Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Crezi tu că Dumnezeu îmi poate descoperi necazul tău? Crezi tu că El îmi poate descoperi problemele şi necazurile fiecăruia din cei ce sunt prezenţi? Crezi tu aceasta?

Câţi din adunare cred aceasta? „Amin!“

Ce crezi tu despre aceasta? Crezi tu din toată inima? Atunci nu te vor mai chinui pietrele tale la fiere. Eu am simţit cum cineva s-a gândit că eu aş citi gândurile oamenilor şi am vrut să vă arăt că aici nu este cazul. 

Crezi tu că eu sunt slujitorul Lui? Din toată inima? Mulţumesc. Tu eşti creştin. Desigur. Tu eşti credincios cu adevărat, nu unul care se alipeşte, ci un creştin adevărat. Desigur! Tu eşti născut din nou. Crezi tu că Tatăl nostru ceresc care ne cunoaşte pe amândoi, poate să-mi descopere mie, ca fratele tău, care este necazul tău? „Desigur!“

Eu văd că tu ai multe necazuri. Tu ai fost operată, a fost o operaţie de cancer. Ţie ţi s-a tăiat din piept. Dar a mai rămas din cancer. Crezi tu că de acum înainte vei fi sănătoasă? Treci pe aici şi crede din toată inima. Dumnezeu să te binecuvânteze. Domnul Dumnezeu să te vindece.

Aveţi credinţă, nu vă îndoiţi. Credeţi din toată inima că El este acelaşi ieri, azi şi în veci.

Crezi tu acum, femeie? Şi noi suntem străini unul faţă de altul. Eu nu te cunosc; tu nu mă cunoşti. Noi ne suntem străini. Dar Tatăl ceresc poate să-mi descopere dacă tu ai făcut ceva greşit, ceva ce nu ar fi trebuit să faci sau ce ar fi trebuit să faci şi nu ai făcut. Indiferent ce este, tu vei crede atunci că El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Tu ştii că numai El poate s-o facă, nu-i aşa?

O tumoare îţi face probleme. Tumoarea este la cap. Tu te îngrijorezi din cauza aceasta. Aşa este. Crezi tu acum că Isus Hristos te poate vindeca? Aşa cum ai crezut, aşa să se întâmple. Du-te şi crede. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze. Crede şi după ce pleci de aici. Nu te îndoi. Crede simplu din toată inima. 

Aveţi credinţă. Nu vă îndoiţi. Credeţi din toată inima.

Stomacul tău ţi-a creat probleme. Vrei să mănânci? Crede numai. Credinţă. Asta ajunge. 

Cum îţi merge? Şi noi ne suntem străini. Eu nu te cunosc şi tu nu mă cunoşti. Dar Cineva este aici, invizibil, învăluit printre noi, El ştie în ce constă necazul tău. Eu văd cum încerci să umbli. Tu ai artrită. Crezi tu că El te va vindeca de aceasta? Du-te şi crede. Tu nu vei mai fi paralizat, dacă vei putea numai să crezi. 

Tu ai multe suferinţe. Tu ai demult o boală de femei, dar pentru tine este important să fii vindecată de artrită. Crezi tu că El te va vindeca? Du-te şi crede. Mai mult nu este nevoie, decât să crezi pur şi simplu şi să nu te îndoieşti.

Şi pentru tine sunt un străin. Nu te-am văzut niciodată în viaţa mea. Văd că apare în continuu o altă femeie înaintea mea. Poate că Dumnezeu îmi va descoperi ceva despre tine. Da, este o tumoare. Tu stai înaintea unei operaţii. Femeia care se află pe targă are la fel o tumoare care trebuie operată. Credeţi din toată inima? Este adevărat. Dumnezeu vă va vindeca pe amândouă dacă credeţi. Pune mâinile peste ea. Asta este! În Numele Domnului Isus Hristos eşti vindecată, soră.

Vedeţi prieteni, eu nu pot s-o explic. Să nu mă întrebaţi despre aceasta. Este o presiune, o putere. Ce este o tumoare? Ceva ce a crescut într-un loc al corpului. O aglomerare de celule. Ce sunteţi voi? O aglomerare de celule. Ce este o tumoare? În Biblie este numit demon, ca ceva care te chinuie. Dacă cineva cerea ajutor, el primea răspuns. Aici au fost două cazuri identice. Prin aceasta s-a întâmplat. 

Vino, femeie. Şi noi suntem străini unul faţă de altul. Tu ai demult timp o suferinţă nervoasă, o suferinţă de stomac, un ulcer, din cauza aceasta suferă şi dantura ta. Crezi tu că Isus Hristos te va vindeca? „Amin!“ Atunci du-te şi mănâncă cina ta. Crede din toată inima că Isus Hristos te va vindeca. Crede acum.

Şi noi suntem străini unul faţă de altul. Unde locuieşte Dumnezeu în om? În inima lui. Aceasta este de fapt ceea ce-ţi provoacă dureri: inima ta, dar nu pentru că nu este Dumnezeu în ea. Tu trebuie să cedezi puţin spaţiu credinţei tale, pentru ca durerea ta din inimă să fie vindecată, atunci vei fi vindecată. Du-te şi crede, crede din toată inima. Nu te îndoi. Du-te şi crede.

Dacă tu crezi, toate lucrurile sunt posibile. Câţi cred din toată inima? „Amin!“ Credeţi că Dumnezeu este aici ca să vă vindece? Cuvântul a devenit trup? Ce este? Nu depinde doar cât de mare este credinţa mea, ci şi voi trebuie să credeţi. Femeia a crezut şi a atins haina Lui.

Acolo şade un bărbat care mă priveşte. El are o ruptură şi hemoroizi. Crezi tu că Dumnezeu te vindecă? Dacă da, atunci poţi avea pentru ce te rogi.

Cred toţi ceilalţi la fel că Dumnezeu îi vindecă pe bolnavi? Credeţi voi că acest Cuvânt cunoaşte în seara aceasta tainele inimilor? Credeţi aceasta? Bine! Timpul este mai târziu decât am crezut. 

De ce credeţi aceasta? Voi ştiţi că Scriptura este prezentată cu claritate înaintea voastră. Nu vă lăsaţi opriţi din pricina cortinei unui trup de carne. Gândiţi-vă: este Cuvântul făgăduit pentru astăzi. Câţi înţeleg aceasta? Cuvântul făgăduinţei! Eu nu ştiu câtă imitaţie aţi văzut deja. Însă după cum îmi ajută Dumnezeu: Isus Hristos a făgăduit aceasta şi este adevărat. Vedeţi, acesta este adevărul.

Nu a spus El în ultimele cuvinte înainte de a părăsi pământul şi S-a înălţat la cer: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede“ (Mar. 16)? Aţi citit? Ce conţinea ultima Lui însărcinare? „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.“ Câţi ştiu că este adevărat acest lucru? „Amin!“ 

Fiecare dintre voi a ridicat mai înainte mâna şi a mărturisit prin aceasta că sunteţi credincioşi. Nu vreţi să vă puneţi acum mâinile unii peste alţii? Noi nu trebuie să continuăm; voi ştiţi că El este aici. De ce nu vă puneţi atunci mâinile unii peste alţii şi vă rugaţi pentru persoana de lângă voi dacă sunteţi credincioşi? EL nu a spus-o numai pentru mine, ci pentru fiecare dintre voi. Credeţi acum? Atunci spuneţi „Amin“. Asta este bine.

Acum să nu vă rugaţi pentru voi înşivă, pentru că cel ce pune mâinile se roagă pentru voi. Fiecare să se roage pentru aproapele său şi eu mă voi ruga pentru voi toţi. Dacă puteţi crede şi anume în unanimitate, atunci vom avea cele mai minunate timpuri pe care le-aţi trăit vreodată. 

Prezenţa lui Isus Hristos este aici ca să lumineze Biserica, pentru ca aceasta să recunoască faptul că dogmele şi „ismele“, denominaţiunile, au înecat Cuvântul în aceste zile din urmă, iar Isus, Cuvântul, se află în afara bisericilor denominaţionale. Dar voi vedeţi că El vine din nou în mijlocul poporului Său şi se face de cunoscut aşa cum a făgăduit El: „În zilele din urmă când se va descoperi Fiul omului …“ EL s-a descoperit prin botez. EL s-a descoperit prin vindecarea dumnezeiască. EL este acum aici în ultima Sa însuşire. Gândiţi-vă: era ultimul eveniment din viaţa lui Avraam înaintea căderii focului care a judecat lumea păgână şi înaintea venirii fiului făgăduit, adică Isaac. Acesta este ultimul semn pe care îl va vedea Biserica creştină până ce se va arăta Domnul Isus. Dacă Dumnezeu mi-a dăruit har înaintea voastră, atunci credeţi-mă în Numele Domnului: nu mai este nimic în Biblie care se lasă aşteptat decât primirea semnului fiarei pentru unii şi primirea pecetei lui Dumnezeu pentru alţii.

Rugaţi-vă pentru persoana de lângă voi. Puneţi mâinile. Eu m-am uitat împrejur dacă sunt .neputincioşi pe aici, însă nu văd nici unul. Acolo este o targă, însă eu cred că s-a întâmplat deja. Bine. Puneţi-vă acum mâinile şi rugaţi-vă.

Scumpe Isuse, Tu marele, nepătatul Fiu al Dumnezeului celui viu care eşti astăzi aici în chipul Duhului Sfânt: Tu Ţi-ai schimbat chipul, Te-ai pogorât jos şi ai descoperit Cuvântul Tău aici într-un chip de om. Bărbaţi şi femei din toate categoriile de oameni sunt o dovadă că Tu mai trăieşti. TU eşti acelaşi ieri, azi şi în veci.

Doamne Isuse, noi suntem aici în acest oraş mare, Topeka. Noi suntem aici, uniţi cu toţi copiii Tăi şi Te rugăm ca Tu să confirmi acum Cuvântul Tău după ce Te-ai descoperit aşa de puternic printre noi, aşa cum ai spus-o în porunca misionară: „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.“ Oamenii care mărturisesc că ar fi născuţi din nou prin Duhul îşi pun mâinile unii peste alţii pentru a se identifica împreună şi totodată cu Cuvântul Tău şi cu porunca misionară.

Satana, tu nu poţi să mai reţii acum aceşti oameni bolnavi. Ei s-au supus Cuvântului lui Dumnezeu. Ieşi afară din ei, orice boală care este în corpul lor. Să nu-i mai chinui, eliberează-i în seara aceasta! Noi, ca slujitori ai lui Dumnezeu, care am fost însărcinaţi să punem Cuvântul sub confirmare, îţi poruncim acum în Numele Dumnezeului celui viu, în Numele lui Isus Hristos care este Cuvântul devenit trup printre noi; ieşi din aceşti oameni bolnavi afară şi eliberează-i din pricina Împărăţiei lui Dumnezeu, pe baza poruncii pe care a dat-o Isus Hristos. Amin.

Toţi care cred şi acceptă vindecarea lor fără nici o umbră de îndoială, care poartă în interiorul lor slava supranaturală, şi care cunosc Cuvântul făgăduit în care ne vom adânci şi în continuare în săptămâna aceasta, pe care voi îl vedeţi împlinindu-se înaintea voastră: să ne ridicăm şi să spunem: „Eu accept vindecarea mea acum. Eu cred că Isus Hristos m-a vindecat acum. Eu cred aceasta din toată inima. Eu primesc aceasta în Numele lui Isus Hristos.“ Dumnezeu să vă binecuvânteze. Ridicaţi mâinile şi mulţumiţi-I fiecare în felul său pentru vindecarea voastră. Amin!