(ER ist besorgt. Du auch?)

Mulţumesc, frate ! Să mai rămânem un moment în picioare pentru rugăciune ! Acum, având capetele aplecate vă întreb: există o cauză deosebită? Faceţi-o de cunoscut prin ridicarea mâinii. Dacă vă ridicaţi mâna, atunci ţineţi tare la cauza voastră.

Tatăl nostru ceresc, noi ne apropiem încă o dată de Tine pentru cauzele celor care şi-au ridicat mâinile. Doamne, ei au nevoie de multe lucruri în dimineaţa aceasta. Tu ştii că ei gândesc în inima lor că Tu eşti Cuvântul, iar Cuvântul descoperă gândurile şi planurile inimii. Eu Te rog, Dumnezeule îndurător, să-i răspunzi fiecăruia după nevoia lui, şi eu ştiu că o vei face conform credinţei lor. Dă-ne credinţă în timp ce vorbim Cuvântul Tău, Doamne, – să le aducă credinţă. Ajută-mă să vorbesc Cuvântul Tău – căci Cuvântul Tău este adevărul – ca să aducă credinţă la suprafaţă şi să răspundă acestor cereri. Poate mai sunt aici şi unii care au deviat de pe calea aceasta îngustă şi nu umblă pe calea adevărului. Noi Te rugăm Tată, ca astăzi să se întâmple ceva şi ei să recunoască repede, să se poată întoarce la părtăşia cu Hristos. Zilele se apropie de sfârşit, răul este peste tot; are loc marea lepădare de credinţă. Noi ne rugăm, Tată, ca Tu să ni Te faci de cunoscut, în timp ce îi vindeci pe bolnavii din mijlocul nostru şi faci minuni. Nu s-o faci ca să ne dovedeşti că Tu eşti Dumnezeu, ci pentru că Tu ai promis că o vei face. Noi ştim că Tu îndeplineşti făgăduinţele dacă noi le credem şi le recunoaştem că sunt adevărate. Noi Te rugăm în Numele Domnului Isus Hristos. Amin. (Puteţi să vă aşezaţi.)

Eu mi-am luat un pic de timp ca să citesc câteva cauze. Sunt două sau trei, iar una este o cerere pentru rugăciune. Aici sunt multe batiste peste care ne vom ruga – în scurt timp, când vom simţi prezenţa Duhului Sfânt şi când am ajuns la punctul cel mai înalt, ne vom ruga. Eu încerc să mă rog când toţi, toată adunarea, este unsă cu prezenţa Lui.

Ne pare foarte rău că mulţi trebuie să stea în picioare. Astăzi este o zi în care căldura a ajuns la punctul culminant. Umiditatea aerului este aproape o sută de procente, şi aici este înăbuşitor şi cald.

Eu am anunţat azi dimineaţă un serviciu de vindecare. Motivul pentru care am anunţat acest serviciu de vindecare este pentru că eu îmi pun nădejdea în ceea ce a promis El. Eu nu pot să spun că El o va face, dar eu cred că după ce am auzit Cuvântul Lui şi ne-am întemeiat credinţa pe ceea ce ne-a făgăduit El, noi avem dreptul să ridicăm pretenţia ca făgăduinţele Lui de vindecare să se împlinească, exact aşa cum o facem noi cu făgăduinţele de mântuire.

Aceste două întrebări – eu nu ştiu, dacă se înregistrează aceasta sau nu, ar fi foarte bine. Eu cred că este bine şi pentru acei care nu sunt aici, pentru public, să audă aceasta. 

Este o întrebare:

Ai proorocit că vor fi un milion de negri omorâţi, sau ai făcut numai de cunoscut că se va întâmpla?

Vedeţi, eu v-am rugat întotdeauna să fiţi atenţi la ceea ce auziţi. Vedeţi, există atâtea lucruri care sunt numai o părere omenească. Dar când apare, ceva este exprimat ca AŞA VORBEŞTE DOMNUL, chiar şi viziunea sau altceva. Viziunile de pe platformă şi cele dintre ascultători, le provocaţi voi înşivă; nu este Dumnezeu, voi sunteţi. Nu Dumnezeu provoacă vedeniile, ci voi, prin credinţa într-un dar dumnezeiesc.

Aşa ca şi femeia care a atins haina Lui: El nu a ştiut cine era ea sau ce nu era în ordine cu ea, ea însăşi a făcut aceasta. Aceasta nu a fost AŞA VORBEŞTE DOMNUL. A fost AŞA VORBEŞTE DOMNUL atunci când Isus i-a vorbit şi i-a spus că prin credinţă ea este mântuită. Dar vedeţi, voi trebuie să fiţi atenţi.

Nu, eu am vorbit numai despre Martin Luther King şi despre această distrugere care au făcut-o cu oamenii din sud. Eu am spus: „Dacă oamenii aceştia ar fi sclavi, eu aş lua biserica mea şi m-aş duce în sud să-i eliberez.“ Desigur că aş fi făcut-o, pentru că oamenii fac sclavi, nu Dumnezeu. Noi toţi suntem din acelaşi sânge. Noi toţi venim din acelaşi pom şi acesta este Adam. Dumnezeu a lăsat ca toate naţiunile să se nască din acelaşi sânge. Culorile noastre maro, negru, galben, roşu sau altceva, noi toţi suntem fiinţe ale Celui Atotputernic, nu ar trebui să existe deosebiri între noi.

Acolo este problema cu „separarea şcolii“. Eu am fost acolo în timpul primei răscoale şi am auzit; eu ştiu despre ce vorbesc. Oamenii de culoare au şcoli frumoase, de multe ori sunt mult mai bune ca celelalte. În Shreveport de exemplu, au şcoli mai bune decât albii. Dar aici este vorba, că i-a venit cuiva o idee, să meargă să¼ se amestece unii cu alţii. Eu cred, că asta este în ordine. Dar ce se rezolvă, atât timp cât aceşti oameni protestează împotrivă?

Eu cred că Martin Luther a fost inspirat de gânduri comuniste, prin care un milion de oameni sunt pe cale să fie conduşi în cursa morţii. Vedeţi, eu nu spun că Domnul mi-a spus aceasta; eu o cred aşa. Eu cred că nu trebuia procedat astfel. Eu cred că aceşti oameni ar trebui să fie creştini şi să se recunoască drept fraţi. Dar eu am spus aşa, numai pentru că …

Aceste State Unite, această conducere are puterea să îmi ia şi cecul care îmi aparţine mie personal. Aceasta înseamnă că vi s-a luat dreptul care vi se cuvine, dar ce pot să fac eu împotrivă? Pur şi simplu să merg înainte, mai mult nu. Trebuie să treacă printr-o altă instituţie socială, înainte de a putea eu, cetăţean al Statelor Unite, să încasez un cec. Eu nu pot să-l încasez. Asta nu este corect. Este împotriva constituţiei. Dar ce pot să fac împotrivă? Nimic. Împuternicitul social a fost acela care mi-a spus că nu pot să fac nimic. Bine, cu aceasta s-a terminat. Dacă este aşa, ce să facem? O lăsăm pur şi simplu să treacă. 

Eu cred că este aproape acelaşi lucru – fraţii mei de culoare şi surorile din sud nu ar trebui să ia armele în mână şi să se ridice împotriva fraţilor lor; nu din cauza acestor nimicuri. Ce diferenţă este unde şi în ce fel de şcoală mergeţi? Eu am văzut o doamnă tânără de culoare în dimineaţa când a fost revolta în Shreveport, şi un predicator bătrân care le tot spunea poliţiştilor: „Lăsaţi-mă să le vorbesc.“ Era un bărbat bătrân cu frică de Dumnezeu. El s-a dus acolo şi a spus: „Nu mi-a fost niciodată ruşine de culoarea pielii mele.“ El a spus: „Creatorul meu m-a făcut aşa cum sunt, eu nu m-am ruşinat niciodată, până azi dimineaţă.“ El a spus mai departe: „Dacă vă văd pe voi, poporul meu, cum procedaţi, atunci mă ruşinez că sunt de culoare.“ A fost chemată poliţia, el a trebuit să înceteze din cauza strigătelor.

O doamnă care arăta bine, şcolită şi de culoare, cu o inteligenţă superioară, s-a ridicat. Ea a spus: „În primul rând nu vreau copiii mei să fie învăţaţi de o femeie albă.“

„De ce?“

Ea a spus: „Pentru că nu ar avea interesul ca o învăţătoare de culoare. Uitaţi-vă la şcolile noastre. Pentru ce vă enervaţi?“ Ea a spus: „Noi avem bazine şi toate celelalte în şcoli, ei nu o au. De ce strigă oamenii de fapt?“ Şi ea a fost acoperită de strigăte.

Voi vedeţi că aceşti oameni au fost inspiraţi de ceva care era pe dos. Acesta este motivul pentru care am spus aceste lucruri, nu ca proorocie – eu nu am nimic în direcţia aceasta de la Domnul. Voi puteţi fi siguri, că atunci când am ceva de la Domnul este întotdeauna … Acum vorbesc eu, dar atunci când vorbeşte El, atunci eu spun: „Acesta nu sunt eu, ci este AŞA VORBEŞTE DOMNUL.“ Eu nu pot s-o spun până când nu o spune El. Se poate să fiu total pe dos în gândurile mele despre Luther King. Eu nu ştiu; eu nu pot s-o spun. Aceasta este numai părerea mea. În ultimele zile trebuie să fie astfel, că ceva va face greutăţi. Totul este inspirat de la satana, tot ce se ridică pentru ă distruge starea noastră şi tot ce avem. Eu sunt acolo pentru aceşti oameni; să nu vă gândiţi că nu sunt. Eu sunt pentru pace şi pentru tot, dar oamenii nu sunt acum într-o astfel de situaţie. Dar eu cred că dacă nu va fi oprită de cineva, va rezulta o revoluţie. Vedeţi, sunt comuniştii care îi cheamă la revoltă pe aceşti oameni.

Eu am fost în Africa, când s-a făcut acelaşi lucru. Eu ştiu, acolo au venit comuniştii şi le-au spus oamenilor de culoare: „Voi sunteţi asta, cealaltă şi toate celelalte.“ Şi voi ştiţi că aceasta a produs că sute de oameni au fost ucişi. Ce au rezolvat cu aceasta? Nimic! Vedeţi. Nimic!

Eu iubesc viaţa omenească. Lăsaţi-ne să-I slujim lui Dumnezeu. Împărăţia noastră este dincolo şi nu se compară deloc cu aceasta. Atât timp cât avem de mâncare şi de băut, ce ne trebuie mai mult? Eu ştiu şi recunosc ce greutăţi vor veni.

Aici mai este o altă întrebare:

De ce a spus Domnul Isus când a venit la Ioan Botezătorul: „Aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.“ Ce înseamnă?

Eu îmi amintesc de doctorul Roy Davis, unul dintre prietenii mei personali care m-a botezat – unica dată când am fost botezat. El a spus că Ioan – eu îmi amintesc că a spus-o în şcoala voastră: „Ioan a ştiut că el însuşi nu a fost botezat, şi astfel el s-a lăsat botezat de Isus.“ Nu am fost de acord cu acest doctor.

Nu pentru o ceartă, ci pentru adevăr vreau să spun ceva: Nu; au fost doi bărbaţi acolo, amândoi conducătorii acelui ceas, Mesia şi profetul Lui s-au întâlnit acolo în apă. Gândiţi-vă: Ioan nu a botezat pentru iertarea păcatelor, pentru că jertfa nu fusese încă adusă. Jertfa a venit la el în apă. Fiţi atenţi. Pe când Ioan şi-a ridicat privirea şi L-a văzut pe Isus, a spus: „Eu trebuie să fiu botezat de Tine. De ce vii la mine?“

Isus a răspuns: „Las-o să se întâmple.“ Aşa s-a întâmplat. „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade, să împlinim tot ce este de împlinit.“ Ioan a fost un prooroc, la care venea Cuvântul Domnului. Cuvântul Domnului vine numai la prooroci. Pentru că Ioan era un prooroc, a înţeles că aceasta este jertfa şi conform legii ea trebuia să fie mai întâi spălată. Acesta este motivul pentru care Ioan L-a botezat pe Isus. Vedeţi voi? El a spus: „Se cade să împlinim toată dreptatea.“ Jertfa, care era El însuşi, trebuia să fie spălată înainte de a fi adusă ca jertfă. Isus era jertfa, Ioan ştia aceasta. Şi El ştia că trebuie să fie spălat înainte de jertfire. După aceea El a fost adus înaintea judecăţii. Şi El a fost jertfit pentru întreaga omenire. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Acum vom avea un mesaj scurt şi suntem încredinţaţi că Domnul ne va îngădui binecuvântările Lui. Săptămâna viitoare îi voi aduce pe copii la munte, în vacanţă. Dacă mă voi întoarce la timp, aş vrea să vorbesc următoarea duminică dimineaţa, dacă o îngăduie Dumnezeu şi păstorul. Noi o să vă anunţăm în timpul săptămânii. Voi, care locuiţi în afara oraşului, veţi primi o scrisoare. Eu vreau să vorbesc despre o temă, de ce credem aceste lucruri despre Hristos astfel, de ce trebuie să fie aşa şi nu altfel, şi să o dovedesc cu Scriptura; dacă voieşte Domnul. Dacă nu vin, Domnul să mă ierte, vă voi revedea în următoarea iarnă sau vară. Noi mergem acum înapoi în Arizona, pentru copii, ca ei să poată merge la şcoală. 

Azi dimineaţă, înainte de rugăciunea pentru bolnavi, vom citi ceva din Cuvântul lui Dumnezeu. Noi ştim că fără acest Cuvânt este imposibil să se întâmple ceva. Numai Cuvântul poate rezolva aceste binecuvântări, pe care le cerem pentru bolnavi şi nevoiaşi. Acum vreau să citesc din 1. Petru 5 şi încep cu primul verset. Apoi vreau să citesc din Evrei 2, 2-4:

Sfătuiesc pe presbiterii dintre voi, eu care sunt un presbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită. Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pildă turmei. Şi când se va arăta Păstorul cel Mare, veţi căpăta cununa care nu se poate vesteji, a slavei. Tot aşa, şi voi tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi în legăturile voastre să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă har. Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.

În Evrei cap. 2 citim următoarele cuvinte. Pe mine mă interesează înţelesul cuvintelor „aruncaţi îngrijorările voastre“. Textul meu sună: EL este îngrijorat. Eşti şi tu? Acum vreau să citesc acest text, în timp ce voi deschideţi la Evrei 2, ca să vedeţi adevăratul înţeles al textului:

De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, minuni şi felurite puteri şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa.

Aş vrea să mă ocup de tema EL este îngrijorat. Eşti şi tu? Când El a fost aici pe pământ, s-a îngrijit de oameni. Acest gând îmi vine chiar acum, înainte de a vorbi, de a mă ruga pentru bolnavi, cu toate că eu nu ştiu ce fel de rând de rugăciune vom avea.

În primul rând, ca să te apropii pentru rugăciune, trebuie ca ascultătorii să fie umpluţi cu credinţă. Dacă voi nu aveţi credinţă, atunci nici nu trebuie să veniţi ca să ne rugăm pentru voi, căci este nevoie de credinţa voastră şi de credinţa mea – credinţa mea de a-l crede pe El şi credinţa voastră de a-l crede pe El. Nu uitaţi aceasta, când vom ajunge la acest punct. Noi trebuie să avem ceva de ce ne putem ţine, un punct de sprijin. Eu nu mă refer la ceva pe care ne putem baza credinţa noastră. Dacă un om vrea să facă ceva fără să aibe credinţă suficientă, atunci poate fi sigur de insucces. Dar când vrea să facă ceva cu credinţă suficientă, atunci el trebuie să aibe succes, dacă este conform voiei lui Dumnezeu şi scopului Său.

Eu mă gândeam la aceasta, că El se îngrijeşte de noi. Ieri seară am fost condus într-un mod deosebit de Duhul Sfânt. Eu aşteptam să vină unii prieteni pentru a-l ajuta pe fratele Wood să ataşeze rulota la camionul de transport. Eu nu ştiam pentru ce încercam să-l găsesc pe bunul meu prieten, pe fratele Evans. Am plecat pe autostradă. Soţia mea şi familia care şed acolo în spate, ştiu că acesta este adevărul. În mod deosebit eu mă întorsesem şi am plecat înapoi la motel.

Oh, aceasta a copleşit inima mea văzînd atâţia prieteni, care s-au adunat în câteva minute şi au blocat strada ca maşinile să nu mai poată trece. Sunt într-adevăr prieteni adevăraţi care au venit sute de mile din Georgia, Tennessee, Alabama şi din alte locuri pentru a auzi Cuvântul. Atunci mi-a venit acest gând în inima mea: „Ce să le spun acestor oameni, fiindcă ştiu că în ziua judecăţii am să dau socoteală pentru ceea ce am să le spun.“ Şi eu iubesc viaţa veşnică care stă înaintea noastră şi aş vrea să fiu acolo.

Eu am plecat înspre o localitate, unde într-un mod deosebit am schimbat direcţia. În loc să schimb direcţia, am mers mai departe şi numai după aceea am schimbat direcţia. Farurile au luminat două doamne pe care le-am cununat cu doi predicatori, ei stăteau afară. După ce a văzut satana că serviciul acestui tânăr era aranjat – el şi-a luat însoţitoarea de viaţă de aici, de la altar, şi au plecat veseli în călătoria lor de nuntă – atunci vrăjmaşul s-a aruncat peste acest bărbat tânăr. Eu vă spun aceasta ca să întăresc subiectul despre care voi vorbi: „Are El grijă?“ Cu o credinţă care nu acceptă un „Nu“, ei s-au întors din nou aici. Ei plecaseră departe în est în călătoria lor de nuntă, dar s-au întors înapoi aici. Ei şedeau şi aşteptau. Când am sosit şi eu aici, am observat că acest tânăr împreună cu soţia lui stăteau afară şi plângeau. Celălalt frate tânăr, prieten al acestuia, a venit în fugă spre mine spunându-mi: „O, frate Branham, asta şi asta s-a întâmplat.“

Eu am intrat şi l-am văzut pe acest tânăr, şezînd acolo în floarea vieţii sale, un conducător al tinerilor. El stătea acolo şi satana îl legase. El nu a observat nimic, iar eu l-am prins cu mâna mea stângă de mâna lui dreaptă, ca să constat dacă îl chinuie vreo boală. Dar nu am avut nici un semn de vibraţie. Apoi după ce a părăsit încăperea de post şi rugăciune, l-am aşteptat pe Domnul şi am primit ungerea Duhului Sfânt care ne-a condus astfel. Apoi am putut vedea această umbră neagră asupra lui. Eu nu am spus ceea ce fac, dar în câteva minute a dispărut această umbră. Răceala din mâinile lui a dispărut. El striga de bucurie şi-l slăvea pe Dumnezeu. Abia după câteva minute şi-a revenit. În dimineaţa aceasta ei sunt aici în adunare. Vedeţi, cum a încercat satana să-l tulbure pe acest bărbat tânăr, în timp ce a vrut să-i facă un complex şi să-i aducă aminte de ceva, dar Duhul Sfânt a recunoscut. Eu am văzut aceasta într-o vedenie de la Domnul. Dumnezeu a fost îngrijorat de acest bărbat. Dumnezeu a avut grijă pentru tânărul acesta.

Cu câteva minute în urmă m-am întâlnit cu o doamnă; eu văd că ea şade aici pe coridor. Cineva s-a îngrijit pentru un loc ca ea să poată şedea. Ea a spus: „Nouă ani am încercat să ajung la tine, frate Branham. Eu sunt aşa de dezamăgită! Eu am venit târziu şi nu am reuşit să primesc un bilet de rugăciune.“

Billy are desigur sarcina să nu fiu incomodat. El mă aduce înăuntru şi afară. Nu fiţi supăraţi pe Billy, el a primit această sarcină. Dacă el nu ar face acest lucru, atunci eu nu aş fi în stare să fac un rând de rugăciune sau să vin aici. Voi înţelegeţi. În tot ce facem trebuie să fie un sistem. Noi trebuie să-l avem.

Dar el a spus: „Vino tată, grăbeşte-te.“ Femeia a făcut câţiva paşi înapoi şi a spus: „Frate Branham, pot să vorbesc scurt cu tine?“ Pe când stăteam acolo am avut o vedenie despre această femeie tânără şi am văzut că inima ei era împovărată. Ea încerca să lucreze ca să poată trăi. Cu mult timp în urmă, pe când mai trăiau părinţii ei, s-a întâmplat ceva care a pricinuit această situaţie. Domnul Isus a descoperit aceasta şi a arătat ce a fost. Şi acolo, într-o clipă El a luat-o de la femeie. Ea umbla plină de bucurie. Acum ea stă veselă printre noi şi-şi şterge lacrimile de la ochi. Ea ştie că i-a fost arătat adevărul despre lucrul acesta. Şi această femeie mică, săracă şi aşa de nervoasă încât nu se mai putea ajuta singură, se gândea că nu mai este nici o nădejde pentru ea şi Duhul Sfânt nu este prezent şi că această zi este ultima din viaţa ei. Nouă ani a încercat, ea fost disperată de tot. Dar Dumnezeu s-a îngrijorat pentru această femeie mică, pentru care nimeni nu se îngrijora. Ce fel de timp! EL este îngrijorat.

Pe când El era aici pe pământ, a fost foarte îngrijorat pentru oameni, încât îi vindeca pe bolnavi, mângâia inimile, le spunea de un loc unde se va duce şi pe care îl va pregăti pentru ei şi că El va veni iarăşi ca să-i ia la El. EL s-a îngrijorat pentru ei. Fiţi atenţi, El s-a îngrijorat aşa de mult când a ştiut că trebuie să plece, încât a spus: „Nu vă voi lăsa orfani. Eu vă voi trimite pe Duhul Sfânt. El va avea mai departe grijă de voi“ – până când va veni iarăşi El. Nu există nimeni care să poarte de grijă ca El. Noi ştim, că trupul Său ca Mare Preot stă în lucrarea de mijlocire, pe care o face acum, că acest trup este mereu în prezenţa lui Dumnezeu ca Mijlocitor, ca Dumnezeu să nu poată vedea păcatele păcătosului – El vede numai sângele singurului Său Fiu. Fiindcă El a ştiut aceasta, l-a trimis jos pe Duhul Sfânt care continuă să mângâie pe poporul Său. Are El grijă? Desigur, El are grijă. EL are grijă de popor, de poporul Lui aici pe pământ, aşa cum a avut grijă când era aici. Pentru că El a spus în Ioan cap. 15, dacă vreţi să vă notaţi – eu mi-am notat textele biblice despre care vreau să vorbesc, Ioan 15, 26 şi 27.

Eu văd că mulţi dintre voi îşi notează versetele. Eu mă refer deseori la Scriptură, în caz că nu ştiţi; eu îmi scriu textele şi atunci ştiu despre ce vorbesc; pentru că este întotdeauna din Cuvântul lui Dumnezeu.

EL a spus că atunci când va veni Duhul Sfânt care L-a trimis Tatăl în Numele Lui, va depune mărturie pentru El. Cu alte cuvinte, El va face aceleaşi lucruri pe care le-a mai făcut. Duhul Sfânt care a lucrat în cortul sfinţit de El, va face aceleaşi lucrări pe care le-a mai făcut. Ce ar trebui să producă aceasta în noi, când ştim că avem printre noi acelaşi Domn Isus Hristos în chipul Duhului Sfânt, care este o altă slujbă în care lucrează însuşi Dumnezeu!

EL a fost o mângâiere pentru Israel, când ei priveau în sus, văzînd stâlpul de foc în timp ce ascultau de proorocul care vorbea adevărul şi Dumnezeu legitima. Aceasta a fost mângâierea lor.

EL a fost o mângâiere când a fost aici pe pământ ca om, Dumnezeu în trup. Dumnezeu s-a reprezentat şi s-a manifestat printr-un om, Isus Hristos, care a făgăduit: „Lucrările pe care le-am făcut Eu, le veţi face şi voi. EU voi merge la Tatăl şi vă voi trimite pe Duhul Sfânt. EU voi fi cu voi şi voi locui în voi. Aceleaşi lucrări pe care le-am făcut Eu, le va face şi Duhul Sfânt când va veni în Numele Meu.“ De aceea El a spus că hula împotriva Duhului Sfânt nu se iartă; acum, după ce a fost adusă jertfa.

EL o va face în acelaşi fel, ca să ştim dacă este o mângâiere de la ceva pământesc, dacă este o mângâiere de la o persoană mai în vârstă care îşi pune braţele în jurul umărului nostru, ne strânge puţin şi ne dă un simţământ bun – sau o exprimare teologică a unei denominaţiuni, care spune: „Acum aparţii de noi, şi noi o avem; tu nu aparţii de ceilalţi, pentru că ei nu au nimic.“

El a asigurat aceasta şi a spus: „EL va vorbi în Numele Meu. Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi, dacă El se odihneşte asupra voastră.“ EL mângâie în acelaşi fel, în timp ce ne iartă toate păcatele, ne vindecă toate bolile şi ne vorbeşte despre împărăţia Împăratului, care va veni. Vedeţi, El se legitimează personal printre noi, aşa cum a făcut-o Dumnezeu printre noi, prin Isus Hristos. În 1 Tim. 3, 16 stă scris: „Şi fără îndoială mare este taina evlaviei. Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul …“ Noi L-am văzut pe Dumnezeu în trup. Aceasta a fost mângâierea lui Dumnezeu, a şti: El a fost aşa de îngrijorat pentru noi, încât a venit jos şi a devenit ca noi. Dumnezeu descoperit în trup – nu o altă persoană, ci Dumnezeu personal.

Şi pentru a înainta încă un pas, El Îl trimite pe Duhul Sfânt pentru a ne mângâia pe noi, şi El rămâne în noi. Oh, El este îngrijorat!

Noi trebuie să trecem la partea cealaltă din Scriptură, la un alt gând, pentru a dovedi aceasta. Înainte de a face aceasta doresc să mai spun ceva: nu toţi îl au pe acest Mângâietor; ei nu Îl au. Cauza pentru care ei nu Îl au, este pentru că ei nu Îl acceptă. Eu sper că sunteţi destul de duhovniceşti pentru a înţelege ce vă spun. Eu vorbesc către un grup de oameni pentru care mă voi ruga în câteva minute. Noi avem această mângâiere în Duhul Sfânt care a fost trimis ca Mângâietor, dar nu toţi oamenii acceptă aceasta. Ei nu cred. Vedeţi? În loc să-L primească, ei îşi trag mângâierea lor din alte izvoare, din alte mijloace. Dacă ei nu-L acceptă pe Mângâietorul pregătit de Dumnezeu, atunci ei trebuie să-şi caute un alt mângâietor. Vedeţi, voi nu puteţi trăi fără ca să nu aveţi ceva pentru care să trăiţi.

Eu sper că fiecare dintre voi a înţeles, mai ales voi, oamenilor pentru care ne vom ruga, care sunteţi nemângâiaţi în dimineaţa aceasta, poate cu greutăţi în care medicii nu pot să vă ajute.

Noi credem că doctorii îi pot ajuta pe oameni. Eu cred, că Dumnezeu poate vindeca prin medicamente. Dumnezeu vindecă prin intervenţii medicale. Dumnezeu vindecă prin pricepere. Dumnezeu vindecă prin dragoste. Puţină afecţiune rezolvă mult. Dacă cineva este tulburat foarte tare, atunci dovediţi că sunteţi îngrijoraţi pentru el! Vedeţi, Dumnezeu vindecă prin dragoste, Dumnezeu vindecă prin rugăciune, Dumnezeu vindecă prin minuni. Dumnezeu vindecă prin Cuvântul Său. Dumnezeu vindecă! Indiferent ce fel de izvor ar fi, Dumnezeu vindecă prin el. Dumnezeu este Acela care vindecă pentru că a spus: „EU sunt Domnul care vindecă toate bolile.“ Toţi acei bărbaţi cu diferite slujbe, ar trebui să conlucreze împreună pentru această. Dar ei nu o fac, pentru că uneori le este interzis să ia poziţie pentru Cuvânt, fiindcă denominaţiunile lor nu le permit. Dar toate acestea nu opresc adevărul, Dumnezeu continuă să vindece tot aşa.

Ei încearcă să scoată mângâierea dintr-un alt izvor. Lăsaţi-ne să vorbim mai întâi despre suflet.

Noi constatăm că mulţi oameni încearcă să găsească mângâiere prin băutură. Voi ştiţi, că noi avem un proverb foarte cunoscut acum printre noi, că mulţi predicatori beau ocazional înainte de a merge pe podium; ei beau ceva tare şi se ameţesc. Este cunoscut că au fost văzuţi predicatori care, sub influenţa alcoolului, se legănau încolo şi încoace pe platformă. Nu este voie aşa ceva. Nu ar trebui să fie aşa ceva. Şi de multe ori criticăm un astfel de bărbat, dar n-ar trebui să facem astfel; ar trebui să aflăm care este necazul lui. Mulţi dintre ei au fost alcoolici înainte de pocăinţă. Noi constatăm că este o ruşine şi o ocară când sunt în această stare. Dar nu este o ocară mai mare decât minciuna, furtul, pofta după femei, sau altceva din porunci. Poate este un bărbat care s-a născut cu o patimă mai mare, şi el vede pe stradă o striptesă modernă şi este tot timpul în greutăţi. Vedeţi, el, bărbatul, este aşa născut, ce poate să facă – predicatorul care bea, sau femeile care fumează etc.?

Dacă femeia se îmbracă imoral, atunci ea încearcă să scoată din aceasta o mângâiere, că este aşa de frumos aranjată şi vrea să atragă privirile bărbaţilor. Un alt motiv nu există. Ea este parţial zăpăcită. Vedeţi? Nici o femeie cumsecade care este sănătoasă la minte, nu s-ar dezbrăca înaintea unui bărbat. Nu există nici un motiv pentru aceasta, dar ea încearcă. Aceste fete tinere care merg astăzi pe stradă astfel îmbrăcate sunt nişte … Vă rog să-mi scuzaţi expresia aceasta. Gândiţi-vă că această bandă nu este numai pentru voi aici, ci ea circulă în toată lumea.

O femeie care se dezbracă, pentru că spune că este prea cald – mergeţi odată dezbrăcaţi la soare şi apoi mergeţi îmbrăcaţi – cum este mai răcoros? Indienii papagos şi navaios, mai ales papagos din rezervaţie; femeile sunt îmbrăcate în pături mari şi groase, pentru ca să aibe răcoare la soare. De ce? Ele transpiră, dar vântul care bate este ca un ventilator, vedeţi voi. Dar femeile noastre nu ştiu şi nu vor să recunoască. Eu nu spun că toate fac la fel; mai sunt şi femei cumsecade. Eu nu spun asta pentru că sunt aspru. Eu o spun şi încerc să le trezesc.

Vedeţi, este numai satana. Voi înţelegeţi că genul celălalt, cel masculin, se uită la aşa ceva; are o influenţă aşa de mare asupra lui încât calcă¼ pe frână de scârţâie ca urlăturile lupilor. De ce fac ele asta? Femeile o fac pentru că ele vor ca bărbaţii să facă asta. De ce mergeţi afară să tăiaţi iarba chiar în căldura cea mai mare după masa la ora patru când vin oamenii de la lucru? Aceasta demonstrează¼ că este un duh de rătăcire. Eu ştiu că ei au o inteligenţă cu un milion de mile mai înaltă ca a mea, dar eu evaluez inteligenţa cu Cuvântul lui Dumnezeu şi vedeţi ce mai rămâne apoi? Inteligenţa voastră este modernă, dar adevărata dovadă care legitimează viaţa voastră sunt roadele şi însăşi viaţa voastră. Vedeţi, ei încearcă să găsească în aceasta o mângâiere.

Mulţi zic: „Dar eu nu fac aceasta.“ Dar ele se îmbracă aşa de excentric şi încearcă prin aceasta să fie mai moderne decât femeia care va şedea în adunare lângă ea în dimineaţa următoare. Poartă o pălărie sau o haină mai bună pentru că pot să-şi permită. Vedeţi, păcatul intră tot mai adânc. Ei încearcă să găsească prin aceasta mângâiere. Lucrurile au decurs într-un fel încât a lovit nu numai o naţiune, ci întreaga lume. Aş putea să amintesc multe lucruri aici, aş putea vorbi despre acestea, dar vreau să rezerv timp pentru serviciul de vindecare. Eu sunt sigur că voi înţelegeţi ce vreau să spun. Această stare decăzută a lovit şi lumea politică, viaţa socială şi morală a oamenilor din întreaga lume. S-a ajuns până acolo încât bărbaţii vor să ajungă politicieni, numai ca să aibe nume de politician. Ei au o mulţime de bani prin care pot atrage alegătorii de partea lor, închiriază maşini şi localuri pentru acest scop, etc. Numai din cauza numelui cheltuiesc milioane şi milioane de dolari, numai ca să aibe nume de politician.

Viaţa socială! Oamenii încearcă să se adune în viaţa aceasta socială zăpăcită. Să nu-mi spuneţi că lumea n-ar fi zăpăcită, când ea face una şi alta. Este o lume de oameni nervoşi. Singura cale de a scăpa, este prin harul lui Dumnezeu. Observaţi, în viaţa aceasta socială oamenii au ajuns acolo că¼ ei creează organizaţii, se ataşează şi cred: „Noi suntem mai buni decât grupul celălalt.“ Aşa se face. Această situaţie a lovit moralul oamenilor aşa de tare, încât – foarte serios prieteni, eu cred că nouăzeci de procente din oamenii acestei naţiuni nu cunosc sensul cuvântului „morală“. Ei nu ştiu nici măcar ceea ce înseamnă cuvântul „morală“. Ei au pierdut înţelesul cuvântului. S-a făcut aşa de înşelător.

Vedeţi, satana este foarte rafinat, el o face aşa de simplu, aşa de inteligent, numai puţin aici şi puţin acolo, iar apoi stă şi aşteaptă. El dă puţin aici şi puţin acolo; apoi se constată că oamenii au alunecat în cursa lui. Ce s-ar fi întâmplat dacă în anii când eram de şaisprezece ani ar fi venit o striptesă pe stradă în jos, cum se întâmplă astăzi? Ar fi fost arestată imediat. Dacă atunci a fost pe dos, atunci şi astăzi este pe dos. Dar voi vedeţi că satana a început să taie rochiile tot mai scurte, să le strâmteze, şi va inventa apoi cineva ceva ca bichini, sau cum numiţi voi lucrurile acestea, până când vor ajunge la o frunză de smochin. Gândiţi-vă la aceasta! Aşa este. Vor ajunge la aceasta! De fapt este deja aici.

Noi constatăm că aceste lucruri se întâmplă pentru că oamenii încearcă să găsească mângâiere. Ei încearcă să găsească ceva, se gândesc că mângâierea lor este religia, şi voi faceţi aceste lucruri potrivit religiei voastre. Ce jale, când veţi recunoaşte că moartea stă chiar în faţa voastră! Toate aceste lucruri au înaintat până când nu a mai rămas nici un fundament stabil pe care naţiunea să poată clădi ceva.

Lăsaţi-mă să vă spun ceva. Voi nu puteţi să credeţi altceva decât Biblia. Noi încă Îl mai avem pe Hristos, mulţumire lui Dumnezeu. Altceva nu puteţi crede. Daca,¼ de exemplu, puneţi în funcţiune televizorul şi priviţi, voi, care aveţi televizor, – reclamele care se prezintă şi ar trebui să trăiţi o săptămână cu acestea, aţi muri de foame. Vedeţi. Voi nu aţi putea face aşa ceva. O firmă producătoare, care produce un produs spune: „Acesta este ideal, nu lua celălalt“, deşi firma aceea vinde acelaşi produs. Apoi vine o altă reclamă: „Luaţi acum aceasta şi nu aceea“, şi aceasta este iarăşi aceeaşi firmă. Americanii cad în aceste lucruri până când totul este distrus şi nu mai este nici o speranţă. Nimeni nu ştie ce să mai creadă. Totuşi, dacă va voi Domnul, vă voi spune ce să credeţi, dacă doriţi mângâiere.

Oamenii mint, înşeală, fură şi pentru toate acestea trebuie să fie un motiv, încât trebuie să aveţi o garanţie ca să vă puteţi împrumuta de la cineva cinci dolari. Voi ştiţi că Biblia vorbeşte despre acestea, că în ultimele zile nu va mai exista dragoste, exceptând pe oamenii aleşi dinainte. Aşa este. Scriptura scrie că femeia va fi împotriva bărbatului, bărbatul împotriva femeii şi copiii împotriva părinţilor. Numai între aleşii Domnului va mai fi dragoste.

Bisericile au intrat în aceleaşi lucruri sociale ale vieţii. Ele au viaţa lor socială, politica lor şi alte lucruri lumeşti, până au zăpăcit biserica încât nu mai ştie ce să facă. Ei au adus politica în biserică, ei au adus viaţa lor socială în biserică, – activităţile lor culturale, jocurile bingo sau bunco, sau cum se numesc, aceste mese şi dansuri deosebite – în casa Domnului. Este o jale mare!

Ei spun: „Aceasta aşa trebuie să fie.“

Gândiţi-vă, aşa a trebuit să fie ca Domnul Isus să-i biciuiască pe negustori, i-a scos afară cu mărfurile lor şi a spus: „Este scris: ,Casa Tatălui Meu se va numi casă de rugăciune‘, dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.“ Vedeţi, este pe dos. Dacă biserica – biserica nu înseamnă clădirea, ci oamenii din clădire – ia parte la aceste acţiuni, este pe dos. Ei au introdus aceste obiceiuri.

Noi constatăm că şi bisericile promit ceva ca televizorul, dar ei nu ajung niciodată la împlinirea promisiunii. Mai demult am folosit des acest citat: „Oamenii Îl laudă pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut şi pentru ceea ce va face dar trec pe lângă ceea ce face chiar în timpul acela.“ Vedeţi, ei refuză. Vedeţi, ei sunt după un timp stricaţi pentru că nu pot recunoaşte ce se întâmplă. Voi puteţi vorbi despre mângâierea pe care v-a dat-o Hristos şi să spuneţi că în vremile următoare ne va da mângâiere şi totuşi să refuzaţi mângâierea pe care o are pentru voi. Vedeţi, noi observăm că stăm pe aceeaşi temelie. A devenit o lucrare mare. Noi vedem de unde vine.

Chiar şi în adunările penticostale se promite tot timpul, dar nu ajung niciodată la împlinire. De fiecare dată aduce cineva câte o senzaţie, chiar dacă este sau nu conform Scripturii; ei făgăduiesc ceva ce nu pot împlini. S-a ajuns aşa de departe încât se pare că nu mai este sinceritate. Oamenii nu ajung până la sâmburele sincerităţii. Cuvântul englezesc sinceritate şi-a pierdut efectul şi valoarea la oameni, prin felul cum trăiesc. Ei se pare că nu înţeleg.

La aceste cunoştinţe ale noastre! Eu doresc, ca voi oamenilor care veniţi aici sau ascultaţi aceste benzi – eu doresc să ascultaţi un moment ce vă voi spune acum.

Voi trebuie să fiţi foarte sinceri. Şi voi nu puteţi fi sinceri, dacă nu înţelegeţi exact. Dacă voi numai o primiţi şi speraţi, atunci sinceritatea adâncă pe care o cere Dumnezeu, nu va fi acolo. Credinţa nu este „Eu sper“ sau „S-ar putea să fie corect“. Trebuie să fie absolutul. Amin! Este definitiv pentru voi. Este absolutul vostru. Este aceea de care sunteţi legaţi. Voi aţi ajuns la convingerea că acesta este adevărul. Nu este altceva decât adevărul şi trebuie să fie aşa! Dacă voi veţi înţelege aceasta în mintea voastră, atunci trebuie să vă apropiaţi de El cu toată viaţa voastră, cu sufletul, cu trupul şi cu tot ce aveţi în voi, trebuie să vă expuneţi deplin, complet. Aşa cum ne-a învăţat Isus despre bărbatul care a cumpărat perlele. Când a găsit perla aceea preţioasă, el a vândut tot ce avea pentru a primi această perlă unică, toate adevărurile şi tot ceea ce poseda şi credea că sunt perle bune – dar aceasta însemna totul pentru el. Dacă voi găsiţi definitivul lui Dumnezeu – Cuvântul Său – o făgăduinţă pentru un lucru anumit, atunci voi trebuie să recunoaşteţi că este Cuvântul lui Dumnezeu şi că fenomenul pe care-l vedeţi întâmplându-se, este înfăptuit de Dumnezeu. Atunci nu mai există un „poate, s-ar putea să fie; se pare că aşa este“. „Este Dumnezeu!“ Dacă ajungeţi la punctul că aceasta este perla preţioasă, atunci trebuie să vă îndepărtaţi de la tot ceea ce vă spune cineva ceva împotrivă. Voi nu trebuie să vă uitaţi la ceea ce au realizat oamenii. Voi trebuie să priviţi la ceea ce a spus Dumnezeu şi ce a făgăduit, să priviţi cum o face şi atunci este definitivul pentru voi. Voi trebuie să lăsaţi tot ce sunteţi, tot ce aţi fost, tot ce aţi sperat să fiţi, ca şi când ar fi vorba despre viaţă şi moarte.

Eu cred că unul din lucrurile pe care îi opresc pe oameni să fie vindecaţi, este o recunoaştere incompletă. Este insuficienţa unei recunoaşteri sincere. Acum, de ex. aceasta poate se aude un pic cam rău, dar eu nu intenţionez aşa ceva. Eu o văd aici pe nevasta mea care şede aici. Dacă aş ieşi astăzi de aici şi aş îmbrăţişa o altă femeie şi aş avea o prietenie cu ea, şi după ce am făcut aceasta să văd că sunt pe dos, greşit. Desigur că Mângâietorul meu m-ar reţine de la astfel de lucruri. Dar eu spun numai că dacă aş face aceasta, atunci ar fi făcut¼, un astfel de lucru sau ceva asemănător. Atunci eu ştiu că mai întâi trebuie să-i spun soţiei mele: „Iartă-mă“, înainte de a-I spune lui Dumnezeu, pentru că eu am păcătuit împotriva ei. Dacă voi veniţi la altar şi ştiţi că aveţi vină, mergeţi mai întâi acolo şi aduceţi-o în ordine înainte de a aduce jertfele. De aceea trebuie să mă duc la ea. Eu cred că atunci va fi şi recunoaşterea îndreptăţită. Nu este o recunoaştere adevărată până nu se întâmplă.

Ce ar fi dacă aş spune: „Eu voi recunoaşte că am fost pe dos şi spun: Dumnezeule bun, Tu eşti prietenul meu, Tu ştii, eu Te cunosc bine. Slavă lui Dumnezeu! Aleluia! Eu cred că Tu eşti un camarad bun, iartă-mă. Tu ştii prietene, că eu nu am vrut.“ Vedeţi voi?

Acum voi spuneţi: „Aceasta este uşuratic.“ Asta este. Asta este, dacă se face o astfel de mărturisire.

Dar ce ar fi dacă aş merge şi aş spune: „Doamne, eu nu am vrut să fac asta, ajută-mă, eu nu o voi mai face niciodată.“ EL îmi va refuza jertfa până când mă duc la soţia mea şi aduc totul în ordine.

Ce ar fi dacă aş merge la ea fără respect şi aş spune: „Fata mea, prietena mea veche, mama bătrână a copiilor mei, iubire veche, tu ştii că noi suntem prieteni de mult timp. Spune, ce ar fi dacă aş îmbrăţişa o altă femeie. Ce spui la aceasta, copilă, m-ai ierta?“

Eu pot să-mi închipui, cum m-ar privi. Ea ar crede: „Ce s-a întâmplat cu bărbatul meu?“ Mai întâi nu ar şti dacă vreau să râd de ea sau nu.

Nu este vorba să mărturisiţi aproapelui şi lui Dumnezeu; voi trebuie să mergeţi cu o părere de rău foarte sinceră, cu o căinţă dumnezeiască pentru păcatul vostru. Trebuie să vă pară rău. Eu trebuie să-i spun ei: „Dragă, vino aici, poate este sfârşitul căsniciei noastre. Femeia cu care trăiesc este iubita mea, şi cum te-am iubit în toţi anii aceştia. Dar acum poate vrei să mă părăseşti şi nu vrei să mai rămâi la mine, nu vrei să mă mai accepţi. Eu ştiu aceasta. Şi totuşi trebuie s-o aduc în ordine, eu trebuie să vin în ordine.“ Eu trebuie să i-o spun din adâncul inimii mele.

 Tot aşa trebuie să-i spun lui Dumnezeu. Eu trebuie să le spun la amândoi, ei şi lui Dumnezeu, să le spun cu sinceritate că prin harul lui Dumnezeu nu o voi mai face. Poate pot să-i prezint ceva, fără ca ea să vadă. Poate vorbirea mea o va convinge, dar vorbirea mea nu-l va convinge pe Dumnezeu. EL vede în inima mea şi El o cunoaşte. De fapt mai sunt numai câţiva ani, dacă vrea Dumnezeu, până vom pleca din lumea aceasta. Dar la Dumnezeu este vorba despre veşnicie. De aceea trebuie să fiu sincer cu Dumnezeu. Dacă sunt sincer, El mă va asculta. Dacă sunt sincer, atunci nu mai este nevoie să-i iau timp lui Dumnezeu ca să mă asculte. 

Până acolo s-a ajuns astăzi cu omul. El pare a fi lipsit de cea mai adâncă sinceritate pe care ar trebui s-o aibe.

Eu cred că o femeie sau un bărbat care vin pentru rugăciune, trebuie să recunoască tot şi să aducă totul în ordine. Voi aţi observat de multe ori pe platformă cât de departe este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Viziunile se vor materializa, desigur, pentru că oamenii cred. Dumnezeu a făgăduit aceasta printr-un dar. Dar vindecarea este altceva. Numai atunci recunoaşte Dumnezeu credinţa, vedeţi.

Noi observăm că oamenii care fac o mărturisire trebuie să vină cu o sinceritate adâncă. Eu o am aici dar nu am timp ca s-o citesc, a fost în Binghamton, New York, cred. Sau nu am reţinut corect? Da, Binghamton, cred, aşa este. Locul unde este fabrica de încălţăminte Endicott. Cred că este Binghamton, New York. Noi am fost în auditoriul cel mare Endicott-Johnson şi am avut o adunare. Într-o dimineaţă Billy Paul era într-o altă încăpere, era foarte frig, bătea vântul. Eu am observat o insuficienţă în mărturisirile oamenilor. Şi eu mă întreb, de ce. Aici a fost vindecat un bărbat, eu vorbesc intenţionat despre acest bărbat. Bărbatul era paralizat, el a fost vindecat în seara aceea pe când şedea acolo. Dar după cinci zile după ce am plecat, paralizia s-a întors înapoi la el. Vedeţi, în prezenţa Duhului Sfânt a fost luată; aşa cum s-a întâmplat cu femeia tânără din curte şi cu bărbatul ieri seară. Trebuie să fie o sinceritate adâncă, să se ştie că Dumnezeu care o poate lua acum de la voi, o poate ţine departe de voi cu aceeaşi ungere. Duhul Sfânt mi-a vorbit într-o dimineaţă: „Urcă-te pe platformă sau altundeva, adună-i pe aceşti oameni şi lasă-i să recunoască tot ce au făcut, înainte de a te ruga pentru ei.“ Este vorba despre sinceritatea adâncă.

Dacă lumea nu se pocăieşte, va piere. Mărturisirea este ceea ce are nevoie lumea azi – o mărturisire sinceră.

Este ca un medicament pentru o boală. Noi toţi putem citi pe fiecare sticluţă ce fel de medicament este şi pentru ce boală se poate folosi. Dar voi ştiţi, citirea întrebuinţării – eu o voi îndrepta înspre Biblie; toate şcolile şi seminarele pot citi din Cuvânt, dar voi ştiţi, că numai a citi întrebuinţarea şi să ştiţi cum trebuie luată medicina, nu vindecă boala. Medicamentul este aici, dar trebuie luat. Aşa poate să spună un bărbat: „Eu sunt un teolog, nu vorbi cu mine despre asta sau cealaltă, eu cunosc Scriptura, eu ştiu că Biblia spune aşa şi aşa.“

„Cine ascultă cuvintele Mele“, Ioan 5, 24 de ex.; „Cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică.“ King James a tradus „neîncetat“ ceea ce înseamnă „veşnic“, „… are viaţa veşnică, pentru că crede.“ Mulţi oameni susţin că ei cred. Eu citesc întrebuinţarea, eu citesc cum sună medicamentul pentru păcatul meu – dar pot să îl iau? Pot eu să cred? Poate spun: „Eu cred“, dar cred eu cu adevărat? Aceasta este o altă problemă. Numai să citeşti şi să ştii întrebuinţarea, nu vindecă boala. Greutatea în cazul nostru este că noi nu luăm medicamentul după cum este prescris¼. Noi avem medicamentul, dar nu îl luăm. Noi zicem că o facem, pentru că citim despre aceasta; dar când este vorba să îl luăm, nu o facem. Vedeţi, Evanghelia este în cazul acesta o medicament¼. Dacă se dovedeşte că medicamentul îl vindecă pe pacient, iar pacientul citeşte despre descoperirea medicamentului şi el ştie câte grame sunt în fiecare substanţă, el cunoaşte numele omului de ştiinţă care a descoperit acest anumit medicament, ca de ex. injecţia Salk, etc. – dacă ştim tot Cuvântul dar ne împotrivim să îl primim, nu ne va ajuta. Nu ne va ajuta.

Dar atunci mai spunem: „Dar noi am luat medicamentul!“ Dacă spuneţi că l-aţi luat şi nu se vede nimic, atunci nu aţi luat-o, asta este tot. Dacă ceasul de acolo de pe perete nu ar merge aşa de repede, atunci aş rămâne aici să vă aduc ceva foarte tare. De când a dovedit Evanghelia aceste lucruri şi cere ca să le luăm, se vede că voi nu le-aţi luat. Cum poate cineva să citească din Biblie aceste lucruri mărunte despre care vorbesc eu, despre femei cu părul scurt, cu pantaloni scurţi şi altele, şi se numesc creştini dacă medicamentul spune că nu este aşa. Cum? Voi spuneţi: „Dar eu am dansat în Duhul, eu am vorbit în limbi.“ Asta nu înseamnă absolut nimic. Viaţa voastră dovedeşte că nu l-aţi luat. Voi spuneţi că aţi luat. Dar voi nu aţi făcut-o, pentru că voi mai aveţi simptomele care ar fi trebuit vindecate de medicament. Medicamentul care este în Evanghelie, produce vindecarea. Trebuie să fie aşa. Voi vedeţi că trebuie să aduceţi rezultate.

Luaţi un om care zice: „Eu sunt credincios, eu cred.“ Dacă sunteţi loviţi de lumina Evangheliei, atunci frate, primeşte-o pe loc. Atunci veţi aduce rezultate. Desigur. Atunci voi nu îl veţi mai vedea pe bărbatul acela într-o sală de biliard, nu îl veţi mai vedea cu o ţigară în mână, nu îl veţi mai vedea că bea. O, nu! Voi nu îl veţi mai vedea că merge cu alte femei. Nu, nu, nu! Nu mă interesează cât de mult îşi arată ele trupul feminin faţă de el, el îşi va înălţa capul înspre cer şi va privi înspre Hristos. Ce s-a întâmplat? Se vede că medicamentul a reacţionat. Dacă nu reacţionează şi voi spuneţi: „Eu ştiu, că eu l-am luat.“ Unde vă găsiţi astăzi? Voi sunteţi pe cale să muriţi, se vede pe faţa voastră. Eu vă privesc ca pe cineva care în cazul vostru vă spune diagnosticul pe baza Cuvântului, că voi mai sunteţi în păcat. Plata păcatului este moartea. Nu vă gândiţi că trebuie să fie mai clar. Vedeţi, propriile voastre lucrări dovedesc că nu l-aţi luat. Voi aţi crezut că aţi făcut-o. Amin. Poate că aţi fost sinceri şi aţi vrut s-o faceţi, dar voi nu aţi făcut-o. Dumnezeu a făgăduit că o va face dacă o veţi face şi voi. Păcatul cel vechi este tot aici, natura veche a lui Adam, necredinţa veche mai este acolo. Şi totuşi încercaţi să spuneţi în faţa celorlalţi: „Eu sunt un credincios. Oh, slavă lui Dumnezeu! Da, eu sunt un credincios.“ Dar vedeţi că nu v-a ajutat nici un pic.

Poate că medicamentul nu a fost pentru pacientul respectiv. Dacă este aşa, atunci ea nu va funcţiona niciodată. Aşa este. Vedeţi voi? 

Uitaţi-vă la acea femeie¼ imorală: când a lovit-o lumina, ceva era în ea care a îngrijorat-o. Vedeţi voi? Dacă credem şi recunoaştem sincer, atunci medicamentul acesta aduce rezultate după felul lui Dumnezeu. Dumnezeu are un drum pregătit pentru aceste lucruri.

Vedeţi, oamenii merg acolo şi spun: „Eu m-am ataşat de biserica aceasta, pentru mine este totul în ordine.“ Nu acesta este drumul pregătit de Dumnezeu.

Drumul pregătit de Dumnezeu este pocăinţa, mărturisirea şi rezultatele în care se văd roadele, faptele şi sinceritatea.

Dacă voi oamenilor, pentru care urmează să mă rog, aţi face asta în dimineaţa aceasta! Şi voi oamenilor din toată lumea care auziţi această bandă, predicatorul sau acela care o aude într-o adunare sau în junglă, indiferent unde o auziţi – faceţi mai întâi mărturisirea voastră clară şi apoi nu veniţi cu altceva în inima voastră decât cu credinţă, ca să mă rog pentru voi. Atunci va funcţiona medicamentul.

Isus a spus: „Fiecare dintre voi să se pocăiască“, eu cred că Petru a spus-o în ziua de rusalii: „Pocăiţi-vă, şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele Domnului Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.“ Dacă v-aţi pocăit, credeţi în Domnul Isus şi v-aţi lăsat botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos, Îl faceţi pe Dumnezeu mincinos dacă nu primiţi Duhul Sfânt. Dacă Isus a spus către Biserica Lui în ultima predică: „Aceste semne vor urma celor care vor crede. Dacă vor aşeza mâinile peste bolnavi, se vor face bine.“ Şi dacă aceste semne îl urmează pe un credincios, voi veniţi, acest credincios îşi pune mâinile şi nu se întâmplă nimic, atunci este ceva greşit cu credinţa voastră. Vedeţi, Dumnezeu i-a făgăduit credinciosului un drum pregătit.

Noi încercăm să găsim alinare în timp de zicem: „Eu nu trebuie să aud.“ Nu, asta nu este adevărat, că nu trebuie să auzi.

Dacă sunteţi aleşi pentru viaţa veşnică, veţi asculta şi vă veţi bucura. Este alinarea voastră. Este ceea ce aţi sperat toată viaţa. Este perla pentru care sunteţi pregătiţi să lăsaţi totul. Voi vreţi să o aveţi, pentru că ştiţi că este grija lui Dumnezeu faţă de voi. Este ceva care eliberează întrebarea despre păcat, despre necredinţă, tot ceea ce doriţi. Este acela care este într-adevăr bolnav şi ştie că este bolnav, care-l cheamă pe doctor. Cine nu este bolnav nu are nevoie de el, a spus Isus, este vorba despre cei care sunt bolnavi. Dacă puteţi să vă recunoaşteţi starea, atunci trebuie să faceţi ceea ce v-a poruncit El. Atunci trebuie să se întâmple – dacă nu, Dumnezeu a spus ceva greşit.

Atâţia oameni care sunt câteodată în adunările de vindecare, nu încep de la bază. Voi trebuie să vă curăţiţi viaţa, trebuie să fiţi în stare să spuneţi: „Da, eu cred.“, şi trebuie să vină din inimă. Atunci nu mai trebuie nimeni să se comporte cu voi ca şi cu un copil mic şi să spună : „O, frate drag, o, soră dragă, tu trebuie să faci asta şi cealaltă.“ Voi sunteţi credincioşi, nimic nu v-o poate lua. Eu nu dau nimic pe ceea ce spune cineva, ceea ce spune cineva pentru mângâiere, ceea ce spune un doctor, un spital, o diagnostic, voi să nu o credeţi. Voi ştiţi! Nu este necesar să mai spuneţi nimic, voi o ştiţi. Aceasta este problema adevărată.

Noi avem în toate lucrurile imitaţii. Trebuie să fie aşa. A fost întotdeauna şi aşa trebuie să fie. Dar eu vă spun în dimineaţa aceasta care este adevărul cu fapte concrete. Noi suntem în timpul sfârşitului. Noi trebuie să fixăm aceste lucruri conform adevărului şi să facem de cunoscut care este adevărul.

Dar noi constatăm că oamenii nu vor să meargă pe calea lui Dumnezeu, ei nu vor. Dumnezeu are o cale pregătită pentru mângâierea voastră. Dumnezeu are pregătit pentru toate aceste lucruri o cale. Dar oamenii nu vor, ei caută o altă cale. Dar de fiecare dată când acţionează pe o altă cale, diferită de calea lui Dumnezeu, ei aduc mânia lui Dumnezeu asupra lor. În ordine.

Şi toate aceste lucruri despre care am vorbit, ne aduc acolo – încât lumea şi toţi ceilalţi aleargă după succesele ştiinţifice, după ceea ce au realizat bisericile şi după alte lucruri care ne-au condus la sfârşit. Noi suntem la sfârşit. Nu ne-a mai rămas nici o speranţă de supravieţuire. Nu mai avem nici o şansă de supravieţuire. Lăsaţi-mă să v-o dovedesc în câteva minute.

Fiecare dintre voi are o revistă medicală, voi ar trebui să cumpăraţi "Reader‘s Digest" unde puteţi citi despre succesele ştiinţei. 

Un predicator redă aceste mesaje în toată lumea. Dacă se dă o astfel de explicaţie că suntem fără speranţă, că am mers aşa de departe, că nu mai putem avea parte de mântuire, că am trecut peste graniţa dintre har şi judecată, atunci trebuie să le explic ascultătorilor pe ce se bazează aceste explicaţii. Trebuie să existe o bază dacă un bărbat care mai are toate minţile – şi eu cred că le mai am pe toate – dă astfel de explicaţii naţiunii sale, ascultătorilor săi şi oamenilor din aproape toată lumea, din treizeci sau patruzeci de naţiuni, popoare şi limbi în lume, şi spune că suntem în timpul sfârşitului, atunci se cuvine să dăm o explicaţie mai de aproape, până vom veni la textul principal din dimineaţa aceasta.

Vedeţi, lăsaţi-ne să vedem unde ne-au adus ştiinţa şi cultura, şi aceasta este exact ceea ce au acceptat oamenii în locul Cuvântului lui Dumnezeu: o recomandare ştiinţifică. Ştiinţa a trebuit să retragă de fiecare dată ceea ce a afirmat înainte. Eu am citit cu puţin timp în urmă ce a spus un om de ştiinţă francez cu două sau treisute de ani în urmă: „Dacă o minge s-ar rostogoli în jurul pământului“, a spus el, „dacă această minge ar avea o anumită viteză, dacă lumea ar inventa ceva care să se rostogolească cu mai mult de treizeci de mile pe oră sau ceva care să se mişte în jurul pământului“, atunci el ar putea să dovedească ştiinţific, că acel corp se va desprinde de pământ chiar cu greutatea proprie. Credeţi voi că ştiinţa îl va mai aminti pe acel om vreodată? Desigur că nu. Pentru ei este trecut.

Să ne gândim astăzi puţin, că noi toţi spunem: „Eu doresc să o dovedesc ştiinţific.“ Asta este ceea ce spun astăzi denominaţiunile prin oamenii lor religioşi. Ei vor o dovadă ştiinţifică. Eu m-aş putea întoarce şi să spun: „Dovediţi-L ştiinţific pe Dumnezeu în adunarea voastră, dovediţi cu ceva ştiinţific, că este real, dovediţi.“

Ce este real? Viaţa. Eu doresc să-mi cumpăraţi ceva cu un sfert de dolar sau lăsaţi-mă să vând tot ce am pentru a primi puţină viaţă. Este viaţa o realitate? Dacă nu este, atunci de ce suntem astăzi aici? Ştiinţa nu poate dovedi viaţa, credinţa, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, prietenia, bunătatea şi răbdarea. Şi aceasta este într-adevăr ceea ce va rămâne. Întreaga armură creştină ţine privirea spre cele nevăzute. Simţurile nu percep aceste lucruri, dar ele există. Acesta este motivul pentru care trebuie să avem credinţă, ca să credem aceasta. Şi el aduce aceasta la suprafaţă, ceea ce a mărturisit deja credinţa. El vă aduce vindecare dumnezeiască şi aceste lucruri. Nu se poate dovedi cum are loc vindecarea dumnezeiască, dar ei ştiu că există vindecare dumnezeiască. Ei nu pot dovedi salvarea din păcat, dar ei ştiu că oamenii sunt salvaţi din păcat. Deşi nu se poate dovedi ştiinţific, este totuşi ştiinţific dacă o vezi din prisma lui Dumnezeu.

Ce ne-a adus ştiinţa? Poate sunteţi pentru un moment şocaţi. Ştiinţa ne-a adus boală, moarte şi suferinţă. Vouă v-a fost arătată numai o parte a tabloului. Dar există două părţi. Voi spuneţi: „Ştiinţa a inventat asta şi cealaltă şi altceva.“ Noi vrem să vă dăm dreptate, dar să privim puţin şi partea cealaltă. Ştiinţa ne-a adus boală, ştiinţa ne-a adus suferinţă şi moarte.

Vedeţi! Încrucişarea ştiinţifică a alimentelor şi a altor lucruri a adus acestei generaţii moartea. Oamenii au devenit aşa de slabi, bărbaţii şi femeile sunt formaţi numai dintr-o masă de gunoi, nu mai este nici o structură. A devenit o grămadă de suferinţe. Ei nu mai pot trăi fără instalaţie de climatizare, altfel ei mor. Ei nu pot să joace până la sfârşit basebal, dacă cineva este k.o. în ringul de box sau altundeva, atunci moare. Totul este aşa de moale, încât îi distruge pe bărbaţi şi pe femei. 

Ei fac încrucişări între vite, care apoi sunt date ca hrană oamenilor conform ştiinţei, şi îi distruge pe toţi. Căci dacă o vacă este încrucişată, sau alimentaţia – alimentaţia formeză celule de sânge iar acestea sunt viaţa voastră – vedeţi, ce s-a făcut: merge în carne, ei injectează aceasta în carne, iar acum a fost dovedit ştiinţific că aceste injecţii au efecte în corpul uman.

Câmpiile sunt stropite cu DDT, eu am văzut aceasta, iar acum sunt 800 de oameni bolnavi în această regiune pentru că au mâncat ouă. Vă mai amintiţi pe când mai aveam clădirea cea mică, iar eu am proorocit, spunând: „Se va întâmpla în zilele din urmă, nu locuiţi în vale şi să nu mâncaţi ouă.“? Eu am scris-o în cartea mea. Eu credeam că s-a întâmplat deja şi m-am dus să văd. „Nu mâncaţi ouă.“ A fost deja în 1933. Ouăle au ceva în ele şi eu înţeleg de ce spune ştiinţa ca bărbaţii peste cincizeci de ani să nu mănânce ouă, pentru că este cel mai rău lucru ce i se poate face inimii. Boli!

Înainte, laptele a fost cel mai bun aliment. Doctorii vă spun: „Ţineţi-vă departe de lapte.“ Provoacă inflamaţii şi altele. Au fost aceeaşi oameni care în trecut au băut lapte fără a avea inflamaţii, dar încrucişările au distrus structura omului încât au devenit o masă de gunoi. O minge – o minge de boli. Cine a făcut-o? Ştiinţa.

Vedeţi, ea a produs ca factorii ereditari să slăbească la bărbat şi la femeie – slăbirea psihică a omenirii prin factorii ereditari –numărul copiilor paralizaţi a crescut aproape până la treizeci de procente. Numărul mongoloizilor creşte foarte repede. Anemia aceasta care este produsă de alimentele încrucişate pe care le mâncăm pentru a trăi, slăbesc corpul nostru, produc cancer, boli mintale; toate felurile de boli vin peste corpul omenesc din cauza slăbiciunii lui. Ştiinţific – se autodistrug, se îndepărtează de la planul lui Dumnezeu.

EL a spus: „Fiecare sămânţă să dea rod după soiul ei.“

Vedeţi unde am ajuns! Eu aş mai putea continua, dar timpul trece. Dar observaţi, ce se întâmplă prin aceasta? Ştiinţa a adus moarte, boală şi distrugere.

 Acum câteva zile, pe când vorbeam cu bunul meu prieten dr. Vayle, care şade aici, am citit un articol în care scria că oamenii sunt ucişi prin penicilină. De fapt nu este penicilina, ci murdăria care intră la prepararea penicilinii. Acesta este un sistem lacom şi egoist. Doctori care nu cunosc nici măcar formula aspirinei, totuşi ei o administrează; tatăl vostru vă trimite să deveniţi un specialist pentru ceva, iar voi nu ştiţi nici măcar cum se tratează durerile de burtă la copii. Ce aţi primit? Lăcomie după câştig – trebuie să fie cumva rentabil. Nu a mai rămas aproape nici un doctor dintre cei vechi, care veneau la voi, vorbeau cu voi, vă linişteau şi făceau tot posibilul. Ei Îl exclud pe Dumnezeu, L-au declarat afară. Aici ne găsim noi.

Asta am făcut noi prin încrucişări. Voi vedeţi, corpul – ce ţine o plantă sănătoasă, încât nu se poate apropia nici un germene de boală de ea? Dar plantele de seră, plantele încrucişate trebuie să le stropiţi tot timpul. Mulţi dintre voi au citit mesajul despre religia încrucişată, care trebuie să o stropiţi şi să o îngrijiţi tot timpul. Fiţi atenţi, planta originală nu are nevoie de stropire, ea este originală.

Cum vine boala în corpul omului? În ceea ce priveşte corpul, mi-a spus prietenul meu, un doctor al cărui nume nu vreau să-l amintesc aici, dar este un frate foarte bun – el mi-a citit în biroul în care are multe cărţi cu cunoştinţele medicinale cele mai noi, dintr-un jurnal medical, o carte. Este anemia. Voi sunteţi atenţi dacă cineva – dacă spuneţi că trupul vostru este într-o stare slăbită, atunci căpătaţi repede o răceală. Ce este? Este slăbiciunea corpului vostru care produce mucozităţi în glandele voastre, acesta fiind locul unde se ascunde germenul de răceală, şi voi căpătaţi o răceală. Dacă trupul ar fi puternic, el ar respinge germenul şi n-ar putea să-l atace.

Voi vedeţi, când Dumnezeu l-a făcut pe om în starea originală, el era imun faţă de orice boală. Dar necredinţa, cultura şi ştiinţa au fost acelea care l-au îndepărtat pe om de Dumnezeu, şi o mai fac şi acum.

Vedeţi ce au făcut ţigările, băutura, striptesele, etc. pentru decăderea acestei generaţii. Eu cred că voi vă tot întrebaţi – dar eu vă voi da o explicaţie. Eu nu am vrut s-o fac, dar eu cred că o voi face.

Vedeţi, ei se miră câteodată şi îmi spun: „Frate Branham ce te face să ne spui mereu aceleaşi lucruri? Tu nu auzi aceasta când mergi la o altă adunare. Noi nu putem lua şi soţiile noastre. Ele nu se simt bine, indiferent unde vorbeşti. Tu le tot cerţi pentru părul lor, că poartă haine bărbăteşti şi toate celelalte lucruri. Spune, de ce faci tu asta?“

Acesta este poate ultimul meu mesaj până la vară, după cum ştiţi, dar eu vreau să v-o spun. Aici este: este duhul deosebirii pentru aceste zile din urmă, care recunoaşte că aceste lucruri sunt blestemate înaintea lui Dumnezeu. Eu mă întreb câteodată, dacă există vreun predicator care are deosebirea în aceste ultime zile. Acelaşi Dumnezeu care vă spune starea aici pe platformă şi vă spune ce aţi făcut, ce veţi mai face şi ce fel de greutăţi aveţi, acelaşi duh priveşte şi poate deosebi semnele timpului, iar El nu poate altfel, El trebuie să le strige. Este duhul deosebirii, pentru că însuşi Duhul Sfânt spune că aceste lucruri sunt păcate şi indiferent cine ia parte la acestea, este condamnat. Atunci cum pot fi eu neprihănit înaintea lui Dumnezeu, dacă văd că fraţii şi surorile mele sunt într-o astfel de stare şi nu mă ridic împotrivă? Chiar dacă se supără pe mine, eu trebuie să mă ridic împotrivă. Este deosebirea. Câteodată ei nu sunt de acord cu Cuvântul; este lipsa de deosebire. Veniţi şi luaţi atitudine după Cuvânt. Vedeţi, noi ştim că este adevărat. Este cunoscut, că este adevărul. Este deosebirea din ultimele zile.

Noi o vedem cu ştiinţa – nu vreau să mai continui cu aceasta, timpul trece. Lăsaţi-ne să aruncăm o privire înspre cultură, ceea ce a făcut ea. Noi avem două biserici mari.

Noi recunoaştem că a fost argumentul – argumentul general care a pus în rostogolire mingea păcatului de la început. Despre ce argument a fost vorba? A fost un argument împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Când Dumnezeu le-a zis lui Adam şi Eva: „În ziua când veţi mânca din el, veţi muri.“ Cu asta s-a terminat, asta a fost totul. EL le-a dat ocrotire faţă de duşman cu Cuvântul Lui. Dar vedeţi, când Eva a ascultat argumentul lui satana despre cultură, înţelegere, înţelepciune, progres, ea a ieşit afară din Cuvânt şi a ascultat de argumentele lui satana, făcând lucrul despre care Dumnezeu a zis: „Nu face.“ Dacă un argument, ascultarea unui argument împotriva Cuvântului a produs acest haos, atunci un alt argument împotriva Cuvântului nu vă va aduce înapoi în acelaşi loc, pentru că ar fi neînţelept din partea lui Dumnezeu să-l pună pe om pe aceaşi bază pe care El l-a trimis. Vedeţi voi? Vedeţi voi? Voi trebuie să veniţi înapoi la sângele vărsat al lui Hristos. Denominaţiunea voastră nu o va face. Este sângele şi naşterea din nou care va crea o nouă creatură, pe Hristos; atunci veţi trăi după felul lui Hristos.

Medicamentul care l-aţi luat arată că păcatul necredinţei şi tot ce este în afara Cuvântului este omorât.

Cultura ne-a dat … Noi avem în dimineaţa aceasta două biserici înaintea ochilor. Una este biserica de la rusalii care a fost organizată de Duhul Sfânt; a doua este biserica romano-catolică, aceea care a fost organizată în Niceea – Roma. Una dintre ele a avut o naştere naturală. Cealaltă este o membră intelectuală şi din biserica aceasta vin toţi protestanţii – toate denominaţiunile. Aceasta a fost prima denominaţiune. Toate denominaţiunile vin din ea şi sunt înrudite cu ea, Apoc. 17 o spune aşa: „Mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.“ Aşa este. Nu este altfel. Oala nu poate numi cazanul unsuros, pentru că este din acelaşi material. Este organizat, este la Roma. Nu mă interesează ce este. Noi am studiat epocile bisericii cu ajutorul Bibliei pentru a dovedi aceasta. Una este bazată pe deosebire duhovnicească, cealaltă pe cultură şi pricepere.

Aceasta ne duce iarăşi înapoi în grădina Eden, în acelaşi loc. Femeia – biserica – a fost aceea care a ascultat, nu Adam – femeia! Ea vrea să fie biserica-mamă, lăsaţi-o să fie! Exact aşa este. Nu este nimic care să nu fie conform timpului. Vedeţi, ei refuză mărturia lor proprie şi se întorc înapoi la acelaşi lucru, în timp ce nu cred Cuvântul lui Dumnezeu. La Niceea – Roma, când s-a ivit întrebarea despre botezul în apă, despre alte lucruri asemănătoare şi despre botezul cu Duhul Sfânt, episcopii au organizat biserica romano-catolică şi a fost numită romano-împărătească. Ieri am citit în istorie, am auzit, dar am cercetat încă o dată. Trebuia să fie exclusiv pentru Roma, în Roma a fost biserica împărătească. Celelalte au fost numai biserici-surori şi au fost numite simplu „catolice“.

Biserica noastră este la fel „catolică“, „universală“, cu o credinţă universală a tuturor credincioşilor. Una dintre ele este născută prin Duhul Sfânt şi o dovedeşte prin viaţa, învăţătura şi lucrările sale că Duhul Sfânt este acolo! Mângâietorul făgăduit de Hristos lucrează în Biserica Sa şi face aceleaşi lucruri care le-a făcut şi la început. Aşa a fost lucrarea Duhului Sfânt la început şi aşa este şi astăzi şi aduce acelaşi lucru la suprafaţă.

Cealaltă este cu o concepţie intelectuală a unei denominaţiuni, care a fost organizată de un grup de bărbaţi care au „o formă de evlavie“ cum ne-a spus profetul, „dar tăgăduiesc puterea adevărului.“ Aceasta este aşa de clar, cum am putut-o explica eu.

Aici sunt amândouă bisericile. Una a fost născută la Niceea; cealaltă a fost născută de rusalii. Una a fost întotdeauna împotriva celeilalte. Noi am studiat epocile bisericilor pentru a dovedi aceasta. Una este împotriva celeilalte. Una dintre ele este frumoasă, intelectuală, cu învăţători drăguţi, cealaltă este denumită un grup de sfinţi fanatici. Aşa a fost la început, „pescari beţi şi neşcoliţi“, astăzi este acelaşi lucru, ea este denumită tot aşa. Una este ştiinţifică, cealaltă este duhovnicească. Una este organizată ştiinţific, cealaltă are deosebirea duhovnicească a Cuvântului. Una este zidită pe ceea ce spune un grup de oameni, un episcop intelectual. Cealaltă este născută din Duhul Sfânt şi trăieşte prin Duhul lui Dumnezeu, ea acţionează pentru ca fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu să se împlinească. Se vede ce fel de medicament aţi luat. Aţi primit medicamentul pentru cultură? Sau aţi primit Duhul Sfânt? Vedeţi voi? În ordine.

Oh, viclenia lui satana! Cum poate el să înfăţişeze un tablou intelectual şi un om care nu este născut din Duhul lui Dumnezeu să-l întoarcă în toate părţile! Nu există nici o posibilitate să se învingă intelectual. Un astfel de drum nu există.

Este diferenţa prin credinţă. Vedeţi, o diferenţă. Noi vedem că Cuvântul o spune; noi o credem.

„Frate Branham, ei au deosebirea.“ Atunci să realizeze Duhul Sfânt exact ceea ce a făgăduit, şi atunci o vom crede. Vedeţi. Aici este dovada.

Cum a acţionat factorul activ când a pătruns în cineva? „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred“, a spus El. Dacă factorul activ pătrunde, atunci este în ordine.

Aceasta ne aduce (în timp ce încheiem în câteva minute), la Abel şi Cain, la judecata din timpul lui Noe, pentru că zilele lui Noe urmau să vină. Acum, înainte de a ne ruga, ascultaţi cu atenţie în timp ce vorbesc despre un text din Biblie.

Noi observăm că după ce lumea a primit concepţia mintală despre Cuvânt, bărbaţii aceştia au devenit mari şi însemnaţi. Biblia o spune aşa în Gen. 6, 4. Bărbaţii renumiţi au fugit după femei frumoase şi alte lucruri, cum o avem în toată lumea. Noi am studiat aceasta în predica „Strălucirea luminii roşii“. Într-o seară am vorbit despre femei, că ele vor deveni în ultimele zile mai frumoase şi vor deveni renumite ca bărbaţii, ca bărbaţii renumiţi – ca şi scandalul în Anglia şi în Statele Unite. În una din zilele acestea se va face de cunoscut. Vedeţi, voi nu ştiţi care este situaţia cu aceste prostituate şi cu toate celelalte. Vedeţi, ştiţi voi că dintre trei servitoare de bar merge numai o singură fată la facultate? Procentajul dintre servitoarele de bar şi fetele care merg la facultate este de trei la unu. Ştiţi voi, că un procentaj anumit – eu nu pot să-l numesc acum pentru că nu îl am aici, eu nu îl am scris – dar totuşi o treime din fetele care merg la facultate devin imorale sau trebuie trimise acasă pentru că devin mame? Ştiţi voi că folosirea penicilinei pentru tratarea bolilor venerice a contribuit numai la o decădere morală a oamenilor, iar boala nu a putut fi învinsă? Dar Dumnezeu a spus că va cerceta până în al patrulea neam. Aceasta dă naştere la copiii mongoloizi şi la toate celelalte, iar copii sunt … Oh, ce păcat, ce perfid este aceasta. Oamenii, predicatorii stau acolo şi nu predică împotriva striptisului de pe stradă, ci le lasă să cânte în cor şi altele. Aceasta este exact problema care trage naţiunea în iad, care trage generaţia noastră în iad. Aşa este. Noi observăm ce s-a întâmplat după ce Dumnezeu s-a săturat de toate acestea; cum cred că este şi astăzi, că El s-a săturat de toate.

Acum vin la textul meu. Eu am un fel deosebit de a-l prezenta. Eu clădesc cu plăcere multe aspecte pentru a putea aduce apoi textul meu. Noi observăm că în timpul lui Noe, când Dumnezeu a vrut să judece lumea – când s-a ajuns la punctul acesta cum este şi astăzi, pentru că Isus a spus că aşa a fost – a fost El îngrijorat? S-a îngrijorat El? Desigur că a fost îngrijorat. Pentru ce s-a îngrijorat El? După ce a ştiut că va veni judecata pe care a anunţat-o, El s-a îngrijorat pentru acei care erau îngrijoraţi. Aşa este şi astăzi. EL s-a îngrijorat pentru acei care erau îngrijoraţi. Noi constatăm că El le-a trimis un prooroc ca să-i înveţe, ca să îndrepte poporul Său ales pe drumul pregătit pentru salvarea lor. EL este acelaşi, ieri, azi şi în veci. Noi mai observăm că Dumnezeu s-a îngrijorat de poporul Său.

Noi suntem la sfârşit şi noi vedem că suntem la sfârşit. Nu există nici o posibilitate să se clădească pe această stricăciune. Cum putem să clădim pe ruinele carbonizate ale Sodomei şi Gomorei? Cum putem să o facem? Numai o posibilitate ne mai rămâne şi aceasta este venirea Domnului Isus Hristos; o curăţire prin necazul cel mare, ca astfel să se formeze un pământ nou pentru un popor neprihănit şi care trăieşte după Cuvântul lui Dumnezeu.

Fiţi atenţi, El a fost îngrijorat pentru acei care în zilele lui Noe erau îngrijoraţi pentru salvarea lor; lor le-a trimis un prooroc. Acest prooroc i-a condus pe drumul pregătit de Dumnezeu. Acesta este felul cum lucrează Dumnezeu. Dumnezeu i-a vorbit lui Noe şi acesta a fost Cuvântul (atunci nu a existat Cuvântul scris), şi i-a poruncit lui Noe să pregătească o arcă pentru salvarea oamenilor şi să îi avertizeze pe toţi oamenii, că El are o „cale de salvare.“ Acest bărbat a fost un prooroc legitimat care i-a îndemnat pe calea salvării. Fiţi atenţi, cei smeriţi şi sinceri l-au ascultat pe acest bărbat şi l-au crezut, ei au scăpat. De la ce au scăpat? De la moarte, din lumea aceasta plină de păcate care a fost distrusă în zilele acelea. Ei au scăpat de pedeapsa cu moartea care s-a răspândit în toată lumea. Dumnezeu s-a îngrijorat! O Dumnezeule, ajută-ne, ca aceasta să pătrundă adânc în noi înainte de rugăciune. Dumnezeu s-a îngrijorat!

El priveşte astăzi înspre lume, El a chemat şi a chemat, iar ei au batjocorit şi au refuzat. La început a existat o şansă de pocăinţă. Când Dumnezeu l-a însărcinat pe Isaia să-i spună lui Ezechia că va muri şi să aducă totul în ordine, el s-a pocăit şi îndurarea a venit peste el. Când Dumnezeu i-a poruncit lui Iona să meargă la Ninive şi să facă de cunoscut că El va distruge cetatea în patruzeci de zile, atunci ei au strigat după îndurare şi s-au pocăit. Dar dacă refuzaţi, atunci nu mai rămâne decât judecata! Naţiunea l-a refuzat pe Hristos. Ei au nesocotit această chemare şi nu va rămâne altceva decât să se întâlnească cu judecata.

 A fost îngrijorat Dumnezeu pentru acei care s-au căit? A creat El o cale pentru ei? Noi vom vedea ceea ce a făcut în trecut.

În timpul lui Noe El a fost îngrijorat. EL a trimis un prooroc, El a pregătit calea şi El le-a arătat calea. EL le-a pregătit un drum de salvare şi au scăpat de judecată. El s-a îngrijit de ei. Noi observăm că El îi conduce în ultimele zile într-acolo – înainte de a veni judecata … EL s-a îngrijit foarte mult pentru ei, încât a croit un drum ca să poată intra înăuntru şi să scape de judecata care urma să vină.

EL a făcut aceasta pentru cei aleşi. Noi ştim asta. Asta a făcut-o El numai pentru cei aleşi, numai pentru cei aleşi! Ei au fost acei care au primit această sămânţă de viaţă. Ei au fost acei care au fost aleşi pentru a vedea aceasta; ei au fost aceia. Noi toţi trebuie să credem în alegerea dinainte, dacă credem Biblia. Aşa este. Dumnezeu nu a vrut să sufere cineva, dar El a ştiut cine va primi şi cine nu.

El s-a îngrijit de poporul Lui şi în zilele când a fost distrus Egiptul. Ei erau acolo în Egipt ca sclavi. În zilele lui Moise El s-a îngrijit de poporul Lui. Ce le-a trimis? Iarăşi un prooroc. Aşa este? EL a separat poporul Lui de lumea necredincioasă, de judecata din timpul acela. A făcut El asta? EL a fost îngrijorat când păcatul a fost aşa de mare în Egipt, încât Dumnezeu trebuia să trimită judecata, pentru că El i-a spus deja lui Avraam: „Eu voi trage la răspundere acest popor.“ În loc să-şi arunce mânia peste toţi, El le-a trimis îngrijorarea Lui. EL l-a trimis pe Mângâietorul Său. EL le-a trimis Cuvântul Său. EL trimite întotdeauna Cuvântul prin proorocul Său, cum a făcut-o în timpul lui Noe. Noi observăm că El a făcut acelaşi lucru şi în timpul lui Moise. EL l-a trimis pe proorocul Lui şi ei s-au îndepărtat de necredinţă. Acesta este felul de lucrare. Acesta este felul de a crede. Ei au crezut că Moise este un prooroc. În ochii lui faraon el era un fanatic, un magician, un făţarnic, ceva îngrozitor. Pentru oamenii care au fost aleşi şi ieşeau conform Cuvântului: „EU îi voi conduce afară“, el era un prooroc. El a fost calea pregătită de Dumnezeu. El a fost calea. Observaţi, ei l-au crezut şi au scăpat de judecata din zilele acelea. Ei l-au crezut pe Moise.

EL a spus că va avea grijă să-i scoată afară şi El a avut grijă de ei şi în călătoria exodului. Amin. Cum a fost în domeniul fizic, aşa a fost şi în domeniul spiritual. EL s-a îngrijorat! Cum? EL a pus totul la dispoziţie pentru călătorie. A făcut-o El? EL i-a vindecat când au fost bolnavi. EL s-a îngrijit de bolile lor. EL le-a dat şarpele de aramă. Ei puteau privi înspre şarpele de aramă – un simbol al păcatului – şi se vindecau. EL i-a hrănit pe drum. Dacă nu mai era pâine, lăsa să cadă pâine din cer. EL i-a hrănit şi nu numai atâta, El i-a şi îmbrăcat. S-a arătat că El se îngrijeşte de acei care sunt îngrijoraţi.

Dacă sunteţi pregătiţi să recunoaşteţi, să vă pocăiţi, să credeţi şi să primiţi, atunci Dumnezeu se îngrijeşte! Dar mai întâi trebuie să fiţi îngrijoraţi, voi trebuie să primiţi ceea ce v-a trimis El. EL s-a îngrijit în aşa fel de ei, încât ei au fost siguri că nu este nici o greşeală în aceasta. EL l-a legitimat pe proorocul Lui prin semnul stâlpului de foc, ca oamenii să vadă că nu este numai bărbatul acesta, ci că Dumnezeu este direct deasupra lui şi că El este acela care îi conduce pe acest drum. Dumnezeu se îngrijeşte de oamenii care sunt îngrijoraţi. Dumnezeu se îngrijeşte de acei care sunt îngrijoraţi pentru El. Astfel El l-a legitimat pe acest bărbat şi a dovedit că el este slujitorul lui Dumnezeu, în timp ce le-a trimis stâlpul de foc pentru a-i conduce în ţara făgăduită. Ei au ştiut aceasta atâta timp cât semnul acestui foc – un stâlp nor-foc – i-a călăuzit. EL a spus ca acest stâlp de nor-foc să nu plece de la ei. EL a fost ani de-a rândul cu ei în pustiu, patruzeci de ani. Aşa este? Stâlpul de foc i-a condus! Noi ne aflăm în anul treizeci şi trei, ar mai rămâne şapte ani şi am fi în aceaşi situaţie. În ordine. Stâlpul de foc i-a condus. EL s-a îngrijorat pentru ei. El a fost aşa de îngrijorat încât i-a lăsat să ştie că nu este o lucrare ştiinţifică; a fost ceva care nu a dat greş. EL a legitimat mesajul şi l-a dovedit.

El a fost îngrijorat şi de o femeie, nu o israelită, ci una de afară. Ea nu aparţinea de nici un grup, era una de afară, nu presbiteriană, metodistă sau altceva, ea era pe partea cealaltă. Dar când a auzit! Numele ei era Rahav, ea trăia ca o femeie stricată. Dar când a auzit că Dumnezeu este în stâlpul de foc şi îi conduce, a strigat către Dumnezeu şi a avut milă de iscoadele care au venit să cerceteze ţara. Şi pentru că a fost îngrijorată pentru ea şi pentru ai ei, Dumnezeu s-a îngrijorat pentru ea până când şi-a predat viaţa lui Hristos pentru că a văzut semnul supranatural al lui Dumnezeu. Ea a slujit până atunci corect dumnezeilor unei denominaţiuni. Dar când a văzut acest mare semn supranatural, a strigat şi a cerut milă pentru ea şi familia ei, iar Dumnezeu s-a îngrijit aşa de ea, încât nu s-a mişcat nici o piatră de la casa ei când s-a dărâmat tot oraşul. EL se îngrijeşte! Deşi ea era afară în timpul acela şi nu într-o grupă, El totuşi s-a îngrijit. EL se îngrijeşte întotdeauna.

EL era îngrijorat pentru Ilie, când numai el singur se îngrijora pentru Dumnezeu.

Aleluia! Aşa o să fie. „Aruncaţi grijile voastre asupra Lui, pentru că El se îngrijeşte de voi.“ Petru a vorbit către bătrânii aleşi – bătrânilor şi celor din biserică: „Aruncaţi grijile voastre asupra Lui, pentru că El se îngrijeşte de voi. Depuneţi totul pentru că voi sunteţi curaţi înaintea lui Dumnezeu. Voi sunteţi slujitori ai lui Dumnezeu.“

Dumnezeu s-a îngrijorat pentru Ilie, pentru că Ilie s-a îngrijorat pentru Dumnezeu. Ceilalţi predicatori nu aveau o privire clară pentru zilele acelea, ei au pierdut voia lui Dumnezeu şi dragostea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu; toţi au devenit moderni. Dar fără a da atenţie cât era de modernă Izabela – prima doamnă a ţării – fără a da importanţă cât de mult acceptă predicatorii ceea ce fac femeile, Ilie s-a ridicat în Numele Domnului. El era îngrijorat pentru ceea ce a spus Dumnezeu, iar Dumnezeu se îngrijea de ceea ce spunea Ilie, pentru că el vorbea din Cuvântul Domnului. Dumnezeu se îngrijeşte dacă voi vă îngrijoraţi, dar mai întâi trebuie să fiţi voi îngrijoraţi. Desigur.

Fiţi atenţi, El era îngrijorat când l-a chemat pe Ilie din denominaţiuni prin Cuvântul Său. Se părea că trebuie să moară de foame. Dar El s-a îngrijit astfel de Ilie, încât în timpul când el a ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu nu a trebuit să sufere de foame. EL le-a poruncit corbilor să-l hrănească. EL s-a îngrijit de Ilie, pentru că Ilie s-a îngrijit de El, iar El este Cuvântul.

EL s-a îngrijit pentru Daniel când el a fost îngrijorat pentru Cuvântul lui Dumnezeu, când s-a rugat sincer. Nu a jucat nici un rol că împăratul a spus: „Eu nu vreau să se facă asta“, Daniel a deschis ferestrele, a privit înspre Ierusalim şi s-a rugat. Ilie s-a îngrijorat pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu s-a îngrijit pentru Ilie. Daniel a fost îngrijorat pentru Cuvântul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a fost îngrijorat pentru Daniel. EL a trimis un stâlp de foc care i-a alungat pe lei şi a putut rămâne acolo toată noaptea. Dumnezeu s-a îngrijit, pentru că Daniel s-a îngrijorat. Desigur. El s-a rugat sincer, deşi a ştiut ce înseamnă să fii aruncat în gropa cu lei dacă nu execută ceea ce cereau denominaţiunile. El a îngenunchiat în faţa ferestrei pentru că era o poruncă de la Dumnezeu, şi se ruga zilnic şi sincer către Dumnezeul lui. El era îngrijorat pentru Dumnezeu şi pentru porunca Lui, iar Dumnezeu se îngrijea pentru Daniel şi porunca lui – starea lui. Daniel era îngrijorat pentru Dumnezeu şi Cuvântul Lui, iar Dumnezeu se îngrijea pentru Daniel şi de starea lui faţă de Cuvânt. EL o va face de fiecare dată. Amin.

EL era îngrijorat pentru cei trei evrei pentru că au respectat credinţa care le-a fost dată odată pentru totdeauna şi au fost îngrijoraţi când s-a sunat din trâmbiţe. Ei aveau o poruncă de la Dumnezeu: „Nu vă închinaţi înaintea tabloului vreunui dumnezeu. Să nu vă închinaţi şi să nu le slujiţi.“ Aşa suna porunca. Când s-a sunat din trâmbiţă şi s-a spus: „Noi îi vom arunca în cuptorul de foc pe cei care nu se supun“, ei au fost aşa de îngrijoraţi încât şi-au întors spatele către tablou. Aşa este. Dumnezeu s-a îngrijit aşa de mult de ei când a devenit foarte cald, încât a trimis în acel moment un al patrulea bărbat în cuptor pentru a-i răcori. EL era îngrijorat, pentru că ei erau îngrijoraţi.

Dacă voi vreţi să ţineţi de o învăţătură, Dumnezeu nu se îngrijeşte de ceea ce faceţi voi. Dacă vreţi să faceţi asta, atunci El nu se va îngrijora pentru voi, pentru că voi faceţi ce spun oamenii. Dar dacă voi ţineţi de Cuvântul lui Dumnezeu ca de o mărturie adevărată şi sinceră, şi credeţi că Dumnezeu este acelaşi Vindecător, ieri, azi şi în veci, atunci El se va îngrijora pentru voi.

EL s-a îngrijorat atunci, El s-a îngrijit de evrei şi le-a trimis un alt patrulea bărbat, care era Hristos, pentru a-i elibera. Asta o ştim.

Când leprosul a strigat: „Doamne!“ – zece leproşi au venit şi au strigat sinceri: „Doamne, ai milă de noi!“ Ei au fost îngrijoraţi pentru starea lor personală, iar El a avut puterea să se îngrijească de ei. EL s-a îngrijit de leproşi, pentru că leproşii s-au îngrijorat să mărturisească şi să Îl numească: „Doamne!“

EL s-a îngrijorat când sutaşul a fost îngrijorat şi a trimis după ajutor la Isus. Când sutaşul şi-a arătat credinţa şi s-a lepădat de zeii romani, a fost destul de îngrijorat când a trimis un mesager oficial ca El să vină şi să îl vindece pe slujitorul lui. Isus s-a îngrijorat, încât s-a dus şi l-a vindecat. EL se îngrijeşte dacă sunteţi îngrijoraţi. Dar voi trebuie să fiţi mai întâi îngrijoraţi. EL a fost îngrijorat.

EL a fost îngrijorat când Iair şi-a făcut griji cu privire la Isus. El a fost un credincios ascuns. El credea că El este corect, dar totuşi din cauza poziţiei sale în denominaţiune nu putea să se recunoască oficial. Dar când s-a îmbolnăvit fiica lui, l-a cuprins îngrijorarea; când şi-a văzut fiica moartă, el a fost destul de îngrijorat încât a putut să se îndepărteze de necredincioşii din jurul lui. El şi-a aşezat pălăria cea mică de predicator pe cap, s-a dus şi L-a găsit pe Isus. Când Iair a arătat că este îngrijorat, Isus a arătat că este destul de îngrijorat pentru a putea veni să o trezească din morţi. „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, pentru că el se îngrijeşte de voi.“ Indiferent ce este, El se îngrijorează.

EL s-a îngrijorat destul, deşi nu era nici o poruncă pentru aceasta, nu a fost spus nimic despre aceasta; dar El totuşi a fost îngrijorat că femeia cea mică nu a putut să vină în rândul de rugăciune şi a spus: „Dacă aş putea să ating măcar colţul hainei Sale! Eu Îl cred.“ EL s-a îngrijorat din cauza credinţei ei, şi de aceea s-a întors către toată adunarea şi i-a spus că credinţa ei a vindecat-o. EL a fost îngrijorat pentru că femeia a fost îngrijorată.

EL a fost îngrijorat când bărbatul bolnav de nervi în care era o legiune, a fost destul de îngrijorat încât a ieşit din morminte, şi-a croit o cale şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui Isus. Aceşti draci nu ar fi ieşit niciodată, dacă omul acesta nu şi-ar fi croit o cale să se întâlnească cu Isus. Când a fost destul de îngrijorat şi a făcut acest efort pentru a lua poziţie în credinţă, Isus s-a îngrijorat destul pentru a scoate această legiune din el. Starea lui nervoasă a trecut. EL se îngrijorează, dacă voi vă îngrijoraţi. Desigur. EL este îngrijorat, dacă şi voi sunteţi îngrijoraţi.

Orbul din faţa porţii Ierihonului a strigat: „O, Isuse!“ El era iudeu, el era ortodox şi avea o poziţie înaltă în sinagogă. Dar când a întrebat: „Ce este cu gălăgia care se aude?“, ei au răspuns: „Isus din Nazaret, profetul trece pe aici.“

El a strigat: „Isus, Fiul lui David!“ Oh, ce fel de îndreptare era aceasta pentru pastorul sau preotul lui care stăteau acolo! Dar el nu s-a îngrijorat de ceea ce spunea pastorul, preotul sau altcineva. El era interesat! El era destul de îngrijorat pentru lumina ochilor lui. De aceea a strigat. Când bărbatul cel orb a fost pregătit şi destul de îngrijorat pentru a striga, Isus s-a îngrijorat destul pentru a-l putea vindeca. EL este acelaşi, ieri, azi şi în veci. EL se îngrijeşte, dacă voi vă îngrijoraţi, dar voi trebuie să fiţi mai întâi îngrijoraţi. Voi trebuie să dovediţi că sunteţi îngrijoraţi.

EL s-a îngrijorat aşa de mult, încât i-a iertat toate păcatele unei femei care a trăit cu şase bărbaţi şi care L-a recunoscut – prin darul deosebirii – că El este Mesia. EL i-a dat apă care nu o putea scoate din fântână, pentru că ea L-a recunoscut. Ea a spus: „Doamne, eu văd că Tu eşti un profet“, când El i-a spus ce nu este în ordine cu ea. Ea a privit înspre ziua aceea, dar chiar dacă aparţinea de biserică, ea totuşi nu avea nici o şansă să o facă. Dar când l-a întâlnit pe bărbatul care i-a putut spune ce nu este în ordine cu ea, a spus: „Doamne, eu văd că Tu eşti un prooroc. Eu ştiu, că atunci când va veni Mesia, va face lucrurile acestea.“

EL a vorbit: „EU sunt!“

Asta a fost de ajuns. Ea a lăsat ulciorul de apă, s-a dus în oraş şi a spus: „Veniţi să vedeţi un bărbat care mi-a spus toate lucrurile care le-am făcut. Nu este acesta Mesia?“ Ea a fost ca Rahav; ea a fost aşa de îngrijorată, încât a alarmat tot oraşul. Ea a fost îngrijorată, pentru că s-a întâmplat ceva. Cuvântul dovedit s-a împlinit şi i-a făcut siguri. Ea a fost îngrijorată. Pe ea nu o interesa ceea ce spuneau bărbaţii sau altcineva; ea a văzut, ea a fost acolo când s-a întâmplat. Ea a fost îngrijorată. Ea a fost îngrijorată pentru poporul ei, încât le-a povestit tuturor. Şi tot oraşul a crezut în Isus Hristos. Ea a fost îngrijorată, El a fost îngrijorat. Desigur, că El a fost.

Isus a fost îngrijorat pentru mesajul de azi, pentru lucrurile care trebuiau să se întâmple şi care au fost anunţate. EL a murit şi a înviat, pentru a trimite aceste lucruri prin Duhul Sfânt – Mângâietorul – pentru a arăta prin slujba Lui, că El tot mai trăieşte. EL s-a îngrijit destul. Noi nu vrem să ne îngrijim? Aceasta este problema, noi nu vrem să ne îngrijorăm? EL a murit pentru această slujbă, El a murit pentru ca Duhul Sfânt să poată fi în ziua aceasta aici, pentru a ne arăta aceste lucruri. EL a fost îngrijorat pentru voi. EL a fost îngrijorat pentru a-L aduce pe El aici. EL a fost îngrijorat pentru a da explicaţii. EL s-a îngrijorat pentru că vă iubeşte. EL a fost destul de îngrijorat pentru a trimite Duhul Sfânt şi să facă această slujbă posibilă.

Aşa a dovedit El în acele zile că a fost îngrijorat, pentru că El a venit să dovedească ceea ce a spus Dumnezeu, că va fi El. Aceasta este cauza pentru care femeia L-a recunoscut. Ea a spus: „Eu ştiu că atunci când va veni Mesia, El va fi un prooroc. Când va veni Mesia, El ne va spune aceste lucruri.“ Vedeţi, El a fost destul de îngrijorat pentru Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-l dovedi. Amin.

EL a trimis Duhul Sfânt în acest timp de pricepere raţională, ca să poată dovedi prin acelaşi Duh Sfânt, prin noi, că El mai este încă Mesia şi o dovedeşte în acelaşi fel. EL este acelaşi, ieri, azi şi în veci. Acum este întrebarea: Sunteţi îngrijoraţi? Cum gândiţi? Este aici, a fost dovedit întotdeauna. Sunteţi destul de îngrijoraţi, pentru a crede? Sunteţi destul de îngrijoraţi de păcatele voastre, că sunteţi pe dos şi să recunoaşteţi? Recunoaşteţi necredinţa voastră. Sunteţi destul de îngrijoraţi ca să primiţi? EL a fost destul de îngrijorat ca să moară şi să învie, pentru a v-o aduce vouă. Sunteţi destul de îngrijoraţi pentru a o primi? Eu cred că a fost dovedit începând cu timpul lui Noe până în Genesa şi în tot decursul timpului. Noi nu avem timp să luăm totul la rând, dar voi vedeţi că El este îngrijorat. EL a murit pentru ca voi să fiţi îngrijoraţi, pentru ca drumul vostru să fie pregătit, El a netezit drumul acesta. EL a spus exact ceea ce se va întâmpla şi ce se întâmplă pe drumul acesta. Astăzi El este aici şi arată că acesta este adevărul. În acest ceas rău în care trăim: Sunteţi destul de îngrijoraţi, credeţi din toată inima?

Dacă sunteţi în rândul de rugăciune sau nu – nu depinde de asta – sunteţi îngrijoraţi? Aruncaţi grijile voastre asupra Lui, El se îngrijeşte de voi. Fiţi sinceri. Fiţi destul de îngrijoraţi să fiţi sinceri, pentru că El a dovedit prin Cuvântul Lui legitimat, că este îngrijorat. EL a făgăduit să-l trimită; EL a făcut-o. El a făgăduit în Cuvântul Lui; aici este. EL este îngrijorat, ce este cu voi? Voi trebuie să fiţi îngrijoraţi.

EL a fost destul de îngrijorat, EL a fost destul de îngrijorat, încât a învins pe fiecare duşman pentru voi. Tot ce aveţi voi de făcut este să fiţi sinceri şi să credeţi. EL a învins moartea. Eu nu mai trebuie să înving moartea, ea este deja învinsă. Eu nu mai trebuie să înving boala, nici Hristos nu mai trebuie s-o învingă, ea este deja învinsă. Eu trebuie să fiu numai destul de îngrijorat, ca să cred. Vă este frică de ceea ce v-a spus cineva? Vă este teamă de diagnosticul medicului? Vă este teamă de ceea ce va zice biserica? Vă este teamă să vă împotriviţi diavolului? Spuneţi: „Eu mi-am recunoscut păcatele, eu am pus totul deoparte, am crezut fiecare cuvânt, eu sunt aici, Doamne. Lasă în mine îngrijorarea. Tu te-ai îngrijit de mine, eu m-am îngrijit de Tine.“

Eu mă gândesc la cântarea cea veche: „EL se îngrijeşte de voi. Prin soare sau umbră, El se îngrijeşte de voi.“

Să ne aplecăm capetele, noi nu putem să mergem mai departe.

EL se îngrijeşte pentru voi,

EL se îngrijeşte pentru voi,

prin soare şi umbră,

EL se îngrijeşte pentru voi.

Să Îi cântăm, cu capetele şi inimile noastre aplecate:

EL se îngrijeşte pentru voi, (Lăsaţi-ne să vedem, 

ceea ce a făcut El)

EL se îngrijeşte pentru voi,

prin soare şi umbră,

EL se îngrijeşte pentru voi.

EL se îngrijeşte … (Dacă sunteţi îngrijoraţi, ridicaţi mâinile voastre, în timp ce cântaţi.)

EL se îngrijeşte pentru voi,

prin soare şi umbră, 

EL se îngrijeşte pentru voi.

Tată ceresc, în timpul acesta târziu al zilei, depunem din adâncul inimilor noastre recunoştinţa noastră, că ştim pe baza Cuvântului, că Tu ai avut grijă întotdeauna de ai Tăi. Dar problema este Doamne: suntem noi îngrijoraţi? Vrem să avem şcoală şi să spunem: „Eu am un titlu de doctor, etc.?“ Aceasta înseamnă că ştii numai reţeta, dar nu înseamnă că ai luat medicamentul.

O, Doamne, eu mă rog astăzi, ca fiecare să ia suferinţa lui Hristos în inima lui proprie – suferinţele Lui asupra fiecăruia, pentru a recunoaşte, că trebuie să luăm ocara Numelui Lui asupra noastră. Fie ca noi să ne întoarcem ca ucenicii plini de bucurie, pentru că am fost ocărâţi din cauza Numelui Lui. Îngădui-o, Tată.

Eu mă voi ruga imediat pentru bolnavi, Doamne, în timp ce îmi pun mâinile peste ei. Mulţi dintre ei au ridicat mâinile, pentru mulţi mă voi ruga, ei au bilete de rugăciune. Sunt aici unii care nu au venit la timp pentru a obţine bilete de rugăciune, dar ei vor crede, Doamne. Ei au putut ridica mâinile şi mi se pare că aşa face toată adunarea. Mulţi dintre ei sunt bolnavi. Aceste batiste sunt aici, şi noi simţim prezenţa Ta dumnezeiască prin Cuvântul uns. Vindecă-i, Doamne. Îngăduie acestor cazuri răspuns.

Iar acum de la batiste, la adunare, la oamenii care şed şi suferă, Tată: Lasă ca prezenţa Domnului să vină şi să îi vindece. O vei face Tu în dimineaţa aceasta prin harul Tău dumnezeiesc, dacă recunoaştem, Doamne? Eu, ca slujitor al Tău, recunosc că sunt incapabil. Eu nu am nimic ce îţi pot aduce ca merit. Noi suntem nevrednici. Nimeni dintre noi nu poate face asta, Doamne. Noi suntem nevrednici de ceea ce Te rugăm. Dar totuşi, Doamne, noi ştim că Isus s-a dus în măreţie pentru a pregăti un loc şi se va întoarce pentru a ne lua. EL ne-a spus că ne va trimite pe Mângâietorul care este Duhul Sfânt. EL va face lucrarea Lui şi va rămâne la noi.

O, Duhule Sfânt, Duhul lui Dumnezeu, vino în dimineaţa aceasta iarăşi peste noi şi dovedeşte prezenţa Ta, Doamne, în acelaşi fel cum ai făcut-o când ai fost pe pământ, ca aceşti ascultători să ştie că eşti aici în aceste zile din urmă pentru a legitima Cuvântul şi: „Cum a fost în zilele lui Lot, aşa va fi în zilele când va veni Fiul Omului“ să dovedeşti. Doamne, spre măreţia şi slăvirea Ta ne rugăm pentru aceasta, în timp ce ne predăm prin recunoştinţă. Curăţă-ne prin sângele Tău, Doamne. Spală-ne prin apa Cuvântului şi curăţă-ne prin sânge. Pune-ne ca exemple, Doamne, ca Petru în textul care l-am citit în dimineaţa aceasta, care a vorbit către lumea necredincioasă, noi Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Eu doresc ca sora să meargă acum la pian. Poate am întârziat puţin, dar eu nu voi veni chiar aşa de des. Aveţi răbdare cu noi, rămâneţi încă câteva minute. Noi ne vom ruga pentru toţi. Este Billy Paul aici? Ai împărţit bilete de rugăciune? Care au fost? B – de la unu la o sută. Lăsaţi-ne să-i strigăm pe unii dintre ei şi să vedem dacă El ne va da deosebirea. Ce ziceţi? Vedeţi dacă El este aici cu noi. Rugaţi-vă numai. Credeţi voi, că El o va face? Eu am predicat şi am fost uns, dar voi vedeţi, că am ieşit un pic din predică.

Oamenii să se ridice în picioare. Noi ne vom ruga pentru toţi. Noi vom începe cu numărul unu. Cine are B, numărul unu? Ridică-te, cine are biletul de rugăciune. Nu, eu îi voi lăsa să treacă pe aici, ei vin din coridorul acesta şi coboară iarăşi în jos. Cine are biletul B, numărul unu? Credeţi că nu este în clădire? În ordine, atunci începem … Oh, îmi pare rău doamnă. În ordine, B, numărul doi, dacă am început cu unu. Cine are numărul doi, ridică mâna ta aşa, ca să vedem. Vino aici, femeie, direct aici. Cine are numărul trei? Noi vrem să avem rândul lângă perete şi mergem mai înapoi. Bine, biletul de rugăciune numărul trei. Cine va veni? Este aceasta doamna, care vine aici? Eu nu am văzut mâna ta, scuză-mă te rog, soră. Cine are biletul de rugăciune numărul patru? Poţi ridica mâna ta, ca să văd cine eşti. Fratele de culoare de acolo. Vrei să vii te rog aici, domnule. Cine are numărul cinci? Bărbatul de acolo, vrei să vii te rog aici. Cine are biletul de rugăciune numărul şase? Vrei să ridici te rog mâna. În ordine. Acolo. Un domn. Numărul şapte? Prin aceasta nu se formează înghesuială. Tu cu numărul şapte, vino direct aici. Numărul opt, vino te rog aici, domnule. Numărul nouă. În ordine, domnule. Numărul zece. În ordine, băiatule mic.

În timp ce ne gândim la aceasta: cei mai drăguţi, când intru aici înăuntru, sunt băieţii cei mici. Aproape că mă omoară gândul: cu puţin timp în urmă stătea un băiat mic înaintea mea: „Frate Branham, vei face ceva pentru mine?“ Era atât de înalt cât băiatul mic de aici.

Eu am întrebat: „Ce este, fiul meu?“

El a spus: „Roagă-te pentru mama mea, ea foloseşte Numele lui Dumnezeu necuviincios şi ea are o viaţă aşa de groaznică.“

Eu am întrebat: „Unde locuieşti? Aici în oraş?“

El a spus: „Desigur.“

El vroia ca mama lui să devină o femeie bună. Nu este de mirare, pentru că Isaia a spus: „Un copil îi va conduce.“

Nu este acesta numărul zece? Bine. Numărul unsprezece. Bine. Numărul doisprezece. În ordine. Numărul treisprezece, paisprezece. În ordine. Cincisprezece. Numărul cincisprezece nu l-am văzut. Numărul cincisprezece. Şaisprezece. În ordine. Vino pe aici, domnule, dacă doreşti. Numărul şaptesprezece, optsprezece. Eu nu am văzut optsprezece. În ordine, femeie, sau soră, cu optsprezece. Bine. Mergi pe acolo, femeie. Vedeţi, ajunge pentru rândul de rugăciune, dacă sunt atât de mulţi aici.

În timp ce rândul de rugăciune se micşorează, Billy Paul sau altcineva de pe platformă – sau lăsaţi-l pe fratele Neville după un timp, după ce vede că rândul de rugăciune se micşorează – el îmi va face un semn în felul acesta, pentru că eu vreau să mă rog pentru Duhul Sfânt.

Acest bărbat din scaunul rulant are un bilet de rugăciune? El are biletul de rugăciune. Puteţi să-l aduceţi direct în rândul de rugăciune. Mai este cineva aici care nu poate să se ridice? Dacă vin la rând, trebuie să le ajute cineva. Acum, gândiţi-vă, începeţi acolo unde m-am oprit eu la optsprezece sau la douăzeci, începeţi cu douăzeci şi unu, douăzeci şi doi şi ocupaţi-vă locul după cum vă vine rândul.

Sunteţi acum îngrijoraţi? Credeţi voi, că El a fost întotdeauna îngrijorat? Credeţi voi, că El este acum îngrijorat? Dacă El a fost o dată îngrijorat, va fi întotdeauna îngrijorat. Credeţi voi asta? Acum doresc ca toţi să fie credincioşi; rămâneţi pe locurile voastre şi vă rugaţi. Voi în auditoriu, rugaţi-vă. Cum a fost el îngrijorat? EL nu putea fi îngrijorat pentru mai mult, nici un om sau un prooroc, nimeni nu poate trece peste graniţa Cuvântului lui Dumnezeu făgăduit. Aşa este? Eu nu dau nimic pentru aceasta, chiar dacă aţi trecut de o sută de ori prin rândul de rugăcine; dar totuşi voi, care staţi acum aici, şi voi care şedeţi, dacă există păcat în viaţa voastră, necredinţă, mărturisiţi-o acum. Să nu îndrăzniţi să veniţi aici fără să fi făcut înainte aceasta. Voi puteţi veni aici şi indiferent cât este de uns un bărbat care pune mâinile peste voi, voi aţi greşi cu o sută de mile dacă nu credeţi. Voi trebuie să credeţi, voi trebuie s-o recunoaşteţi, trebuie. Dacă vă uitaţi încoace, cum … – eu sper, că aţi priceput. Lui Dumnezeu îi este imposibil să nu-޸i ţină promisiunea faţă de voi, dacă voi v-aţi ţinut promisiunea faţă de Dumnezeu. Vedeţi, dacă voi credeţi sincer, atunci nu vă poate aduce nimeni în îndoială. Nici timp şi nici spaţiu nu vă poate aduce în îndoială. Voi o credeţi. Credeţi? 

Acum mă îndrept înspre rândul de rugăciune. După câte ştiu este numai un singur om aici pe care îl cunosc, şi Gene Slaughter acolo, şi el îmi este cunoscut, dar eu nu ştiu de ce stau aici. Eu nu ştiu pentru ce sunt aici. Dumnezeu o ştie. Şi voi toţi care sunteţi aici şi ştiţi că mie nu-mi este cunoscut nimic despre voi, ridicaţi-vă mâinile. Câţi dintre ascultători ştiu, că nu-mi este nimic cunoscut despre voi? Ridicaţi-vă acum mâinile. Câţi dintre voi sunt conştienţi, că Isus Hristos ştie despre voi?

Câţi dintre voi sunt pregătiţi să spună: „Eu cred din toată inima, că Isus m-a vindecat când a fost răstignit pe Golgota“? Aşa este. Dacă El a făcut-o deja, atunci depinde de credinţa voastră dacă o primiţi. EL a fost destul de îngrijorat să o facă; nu sunteţi destul de îngrijoraţi ca să puneţi toată îndoiala la o parte şi să credeţi? Aruncaţi grijile voastre asupra Lui, pentru că El se îngrijeşte de voi.

Dacă sunteţi bolnavi, dacă suferiţi: voi ştiţi că eu am văzut de zece mii de ori o mie de lucruri pe care le-a făcut Duhul Sfânt, chiar şi la morţi, voi ştiţi.

Un bărbat a căzut mort chiar aici pe platforma,¼ înaintea noastră. Soţia lui este soră medicală. Bărbatul a căzut pur şi simplu. El şade aici undeva. Soţia lui şade aici şi el este undeva aici. Da, acolo stă el. Ochii lui s-au întors, s-au întunecat, a căzut, iar eu m-am dus la el. Ea l-a consultat – nu mai avea puls, inima nu mai bătea. El a fost mort. Eu mi-am aşezat mâinile peste el şi i-am chemat duhul înapoi în Numele lui Isus Hristos, iar el s-a ridicat.

Ce este? EL este învierea şi viaţa. Nu eu am fost, ci Mângâietorul, Duhul Sfânt care a intervenit pentru noi. Noi L-am primit, acum depinde de El dacă intervine. Dar poate Dumnezeu să vă salveze împotriva voiei voastre? Desigur că nu. EL nu vă poate vindeca împotriva voiei voastre, voi trebuie să credeţi.

Acum, cum ar fi dacă El poate dovedi – dacă Dumnezeu îmi permite să vă arăt printr-un dar dumnezeiesc, că Isus Hristos este aici cu noi, că Isus Hristos este Mângâietorul acesta, că El este Cuvântul. „La început a fost Cuvântul.“ Aşa este? „Cuvântul a fost Dumnezeu. Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi.“ Aşa este? Biblia spune în Evrei 4: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; … judecă simţurile şi gândurile inimii.“ Aşa este? Asta a făcut-o Isus pentru a dovedi că El este Cuvântul uns, Mesia. Oh! Nu vedeţi? Cine este Mesia? Unsul! Ce uns? Cuvântul uns! „Şi Cuvântul a devenit trup.“ EL a fost Cuvântul uns! Vezi tu asta, frate Vayle? Este Cuvântul uns!

Dacă vă încredinţaţi Lui, atunci vă spune mai mult decât ştiţi voi şi dovedeşte că El mai este Cuvântul uns care deosebeşte gândurile inimii. Oh, cum se mai poate îndoi cineva? Credeţi simplu. Nu vă îndoiţi! Acum voi, care şedeţi acolo, eu am vorbit despre tema aceasta azi dimineaţă. Când o femeie a fost îngrijorată pentru că nu a ajuns în rândul de rugăciune, a atins numai colţul hainei Lui, iar El s-a întors. Credeţi voi că şi astăzi se poate întâmpla? Da. Cum Îl puteţi atinge?

Biblia spune că El este acum Marele Preot care stă la dreapta majestăţii lui Dumnezeu şi intervine pentru noi, pe baza recunoaşterii noastre. Noi recunoaştem că Îl credem. Noi vrem să-L atingem pe Marele Preot. Dacă noi Îl atingem, cum va proceda atunci? EL este în statura Duhului Sfânt. Atunci vă va răspunde imediat şi vă va spune exact. Aşa este? Credeţi acum şi rămâneţi pe scaune. Rămâneţi liniştiţi, gândiţi-vă şi fiţi atenţi. Dacă El o va face cel puţin de trei ori, asta va ajunge, nu-i aşa? De trei ori, dacă o va face; unu, doi, trei, dacă El o face.

Cum îţi merge?

Un moment, mai întâi vrem să ne rugăm. Vedeţi, eu nu ştiu … Acum este altfel. Eu am predicat şi mă întorc acum înspre aceasta. De mult timp nu l-am mai rugat pe Domnul pentru aceasta, dar Domnul Dumnezeu îmi cunoaşte inima, fie ca El să vă rezolve situaţia. Eu cred că El o va face.

Acum, aici stă o femeie. Noi ne suntem străini. Cât ştiu eu, n-am văzut-o niciodată în viaţa mea. Poate a fost undeva în auditoriu sau mă cunoaşte din literatură, dar Tatăl ceresc ştie că eu nu am văzut-o niciodată în viaţa mea. Ea îmi este străină.

Dacă El este acelaşi: aici este un bărbat şi o femeie care se întâlnesc, aşa cum s-a întâlnit Isus cu femeia la fântână, despre care am vorbit nu demult. EL a fost îngrijorat pentru ea. Această femeie poate nu este învinuită de aceleaşi lucruri, dar ceva nu este în ordine. EL este aşa de îngrijorat pentru ea, ca şi pentru femeia aceea. Vedeţi, El este îngrijorat. Când ea a văzut, a recunoscut. Noi doi stăm exact aşa aici. Niciodată nu am văzut-o.

Dacă Duhul Sfânt, Cel nevăzut, vrea să-mi facă de cunoscut prin simţul credinţei; EL a adus simţul credinţei, iar Cuvântul Lui ni l-a adus aşa de aproape în zilele acestea încât ne-a permis şi poza care este acolo pe perete. EL ne-a adus-o aşa de aproape de simţurile noastre şi le-a uns, El a continuat şi noi Îl vedem că¼ vine aici înăuntru şi lucrează în statura stâlpului de foc. Nu a făcut-o El? EL este aici acum. Eu ştiu, că El este aici. Credinţa mea îmi spune că El este aici. Dacă ar putea să devină realitate ca să cuprindă viaţa acestei femei, după cum a făgăduit, atunci Duhul Sfânt va face aceleaşi lucrări pe care le-a mai făcut.

Eu doresc acum, după ce am predicat, să vorbesc puţin cu tine pentru a afla – cum a făcut El cu femeia de la fântână. EL a spus: „Dă-mi să beau.“ Tu ştii, El şedea acolo şi se gândea că ei s-au dus să aducă alimente. Apoi El a trebuit să vorbească un moment cu ea. Tatăl L-a trimis acolo. EL a trebuit s-o facă. EL a fost pe drum către Ierihon şi a trecut prin Samaria care era pe un munte; El trebuia să meargă pe acolo.

Cumva a trebuit să vin şi eu din Arizona, Tatăl m-a trimis, iar tu ai venit înăuntru. Este exact acelaşi lucru. Nimic nu se întâmplă din întâmplare. Totul se întâmplă cu un scop. Harul lui Dumnezeu lucrează corect.

Acum, eu nu te cunosc, dar tu arăţi sănătos, şi este posibil că nu eşti din cauza aceasta aici. Poate este altceva, poate este din cauza unei rude, sau poate din cauze financiare; eu nu am nici o posibilitate ca să ştiu asta, tu ştii. Dar dacă El îmi face de cunoscut de ce eşti tu aici, vei şti dacă este adevărul sau nu. Atunci va crede şi adunarea din toată inima? Voi ne auziţi şi se înregistrează, noi stăm aici pe platformă.

Eu văd cum femeia aceasta îşi ţine capul aşa. Ea are dureri de cap care o chinuie, ca migrena. Sunt dureri continue, tot timpul. Este adevărat. Dacă este aşa, ridică mâna ta. Vedeţi voi? Este corect. O altă problemă: ea suferă şi cu glanda tiroidă. Mai ai complicaţii, multe sunt greşite cu tine; tu eşti nervoasă şi dezorientată, te întrebi câteodată: „Unde stau eu, afară sau înăuntru?“ Aşa este, acesta este adevărul. EL te cunoaşte. Tu nu te-ai putut ascunde chiar dacă vrei. Crezi tu, că El îmi poate zice cine eşti? Viola, întoarce-te acasă, Isus te face sănătoasă.

Credeţi voi?

Eu nu ştiu nimic. Isus Hristos ştie toate lucrurile. Aici este cineva care îmi este străin. Dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Crezi că eu sunt profetul Lui – slujitorul Lui? Crezi tu că aceste lucruri pe care le-am predicat din Cuvânt sunt adevărate. Crezi? Dacă Isus Hristos îmi va zice de ce eşti aici, atunci mă crezi că eu sunt slujitorul Lui? EL face asta pentru că este îngrijorat pentru tine. Grija Lui este pentru tine. EL face asta pentru că este îngrijorat pentru tine. EL se îngrijeşte şi de toţi ceilalţi care sunt în rând. EL se îngrijeşte de ei. Tu ai avut greutăţi, un accident – un accident de maşină. Tu eşti foarte şocat. Aşa este. Te vei face bine, iar nervozitatea te va părăsi. Mergi acasă, mulţumeşte-i lui Dumnezeu şi spune: „Slavă lui Dumnezeu.“

„Toate lucrurile sunt posibile, dacă puteţi crede.“ În ordine.

Crezi tu? Eu nu te cunosc, tu îmi eşti străin. Dar Dumnezeu te cunoaşte. Crezi tu că El îmi poate spune motivul pentru care eşti aici, sau altceva despre tine? Vei crede? Este vorba despre o altă femeie, tu nu eşti bolnav. Nu, nu este vorba despre tine. Tu eşti pentru altcineva aici: pentru mama ta. Aşa este. Ea are ceva la şold. Ea nu este aici. Ea este aproape de un loc în care se vorbeşte englezeşte, cred eu, nu departe de aici. Tu ştii că este aşa. Crezi tu? În ordine. Ea este vindecată.

Eu am văzut două femei. Una dintre ele era mai în vârstă. Eu m-am mirat unde poate fi asta. Eu m-am uitat pentru a putea stabili unde este asta. Domnul Dumnezeu ştie toate lucrurile, nu-i aşa? Şi el poate face toate lucrurile. Credeţi voi asta? Amin. Nu este El minunat? Eu Îl iubesc. EL este viaţa mea. EL este tot ce am. EL este tot ce doresc.

Ungerea a urmat-o pe această doamnă. Acolo şade o altă doamnă care este chinuită de nervozitate, ea are o tumoare sub braţ. Aşa este? Când şi-a aşezat mâinile peste tine, ai simţit ceva deosebit, nu a fost aşa? Asta a fost când El te-a vindecat. Tu vei fi sănătoasă şi nu vei mai folosi cârjele. Vedeţi, cum este cu femeia pentru care m-am rugat. Aţi observat ce s-a întâmplat când s-a rugat ea şi când m-am rugat eu pentru ea? Eu am văzut o altă femeie şi m-am uitat în direcţia aceea. A fost un simţământ puternic; ele se cunosc, sunt prietene, pentru că femeia de acolo avea un simţământ pentru cea care a fost aici. Apoi femeia aceasta s-a dus acolo şi a atins-o. Şi când ea a făcut aceasta, m-am uitat încolo şi am văzut ceva. Ea stătea acolo. Niciodată nu am văzut-o pe femeia aceasta. Dumnezeu din ceruri ştie. Oh, de ce vă mai îndoiţi?

Dacă poţi numai să crezi, El ar putea să-ţi ia obiceiurile. Crezi tu asta? Crezi tu că El te va face sănătos? Mergi şi încetează să fumezi. Mergi şi crezi din toată inima. Ai credinţă în Dumnezeu. Nu te îndoi.

Credeţi voi? Am avut deja trei? Aveţi credinţă în Dumnezeu. Nu vă îndoiţi. Credeţi numai. Credeţi că ungerea Lui este acum aici? Amin. Nu vă îndoiţi. Credeţi!

Eu îmi voi aşeza mâinile peste tine şi voi crede. Vei crede cu mine? În Numele Domnului Isus Hristos vindecă-l pe acest frate. Amin. Aveţi acum credinţă, nu vă îndoiţi. Un moment vă rog.

S-a întâmplat ceva în auditoriu. Eu nu am putut vedea. Este în spatele meu acolo înăuntru. Eu cred că s-a ascuns acum de mine. Aici este. Eu o văd într-o umbră. Este un bărbat care suferă de nervozitate. El are un băiat care are epilepsie. Crede din toată inima, domnule. Crezi tu? Asta este. În ordine, pune mâna peste băiat şi va fi în ordine. Amin. Slavă lui Dumnezeu!

Credeţi voi? Satana a crezut că se poate ascunde de mine, dar nu a reuşit. Credeţi voi? Dar totuşi se mai mişcă ceva. Oh, din cauza harului şi grijii Sale! Aşteptaţi! Mai este cineva cu epilepsie aici undeva. Aici este. Crezi tu? Ai credinţă! Crezi tu că Dumnezeu te cunoaşte? Tu poţi să mergi înapoi la Ohio sănătos, domnule Nelson T. Grant. Acesta este numele tău. Dacă crezi, lucrurile acestea te vor părăsi şi nu te vor mai chinui niciodată. Eu nu l-am văzut niciodată în viaţa mea pe omul acesta şi nu ştiu nimic despre el.

Voi nu o puteţi ascunde. Duhul Sfânt este aici.

Să ne aplecăm capetele şi să-I aducem slavă lui Dumnezeu. Doamne Isuse, Îţi mulţumim, Tu eşti acelaşi, ieri, azi şi acelaşi în veci. Harul Tău nu dezamăgeşte niciodată, Doamne. Este în toate timpurile acelaşi. Eu mă rog ca bunătatea şi mila Ta cea mare să rămână peste oameni. TU ai fost destul de îngrijorat, Doamne, încât ai venit Tu însuţi şi Te-ai legitimat. TU eşti Dumnezeu. TU eşti marele Duh Sfânt. Fie ca oamenii aceştia să creadă, Doamne, în timp ce trec pe aici şi să fie vindecaţi. În timp ce ungerea Ta este aici, mă aplec peste aceste batiste. Eu Te rog, Doamne, ca Tu să rezolvi toate aceste cazuri, Doamne, aici şi în auditoriu.

Fie ca fiecare persoană care este în prezenţa Ta dumnezeiască, să fie destul de îngrijorată pentru a crede acum că Tu ai fost destul de îngrijorat, încât Te-ai ridicat şi Te-ai legitimat poporului Tău în ultimele zile! Tu nu poţi să-i vindeci, Tu nu poţi să faci ceea ce ai făcut deja. TU i-ai vindecat deja. Singurul lucru pe care trebuie să îl facem este să îi aducem la credinţă. TU eşti destul de îngrijorat, deşi este destulă necredinţă prin care ne împiedicăm, dar Tu Te îngrijeşti destul pentru a Te dovedi viu şi înviat printre noi. Fie ca noi să ne aruncăm grijile asupra Ta şi fiecare persoană din prezenţa Ta dumnezeiască să fie vindecată în suflet şi în trup, prin Numele lui Isus Hristos. Amin.

În ordine, treceţi pe aici. Billy vă va chema în grupuri. Să nu mai vorbim acum, vedeţi, ungerea este asupra mea. Eu vreau să-mi pun mâinile în timp ce sunteţi aici. Câţi sunt aici care doresc rugăciune, ridicaţi mâna. Aproximativ şaptezeci de procente. Vedeţi voi? Sunt exact zece minute până la ora unu. La sfârşit va avea loc botezul. Eu nu pot face nimic, dar voi puteţi crede. Dacă El este destul de îngrijorat pentru a se dovedi, voi trebuie să fiţi destul de îngrijoraţi pentru a crede. Aşa este? În ordine, toată adunarea să se roage. Billy şi fratele Neville să ţină microfonul. Noi vrem să ne aplecăm capetele şi să ne rugăm în timp ce trec printre rânduri. Eu mă voi ruga pentru fiecare dintre voi, aşez mâinile peste voi şi să mă rog ca fiecare răutate care vă stăpâneşte, să vă părăsească, în timp ce treceţi prin locul acesta uns, dacă am voie să-l numesc aşa. Ungerea este acolo în spate exact ca aici în faţă. Eu o fac din cauza credinţei voastre şi spun asta. Rugaţi-vă acum toţi.

În Numele Domnului Isus Hristos acest băiat să fie vindecat. Amin. O Doamne, în Numele lui Isus Hristos să fie fratele nostru vindecat. Amin. În Numele Domnului Isus Hristos ascult de porunca Ta, o Doamne. TU ai spus, aceste semne îi vor urma pe cei ce cred. Credincioşilor. Dacă aşează mâinile asupra bolnavilor, se vor însănătoşi. În Numele Domnului Isus Hristos fac exact asta. În Numele Domnului Isus Hristos îmi aşez mâinile asupra fratelui acesta. Amin. În Numele Domnului Isus îmi aşez mâinile asupra fratelui pentru vindecare.

(Fratele Branham continuă să se roage pentru bolnavi.)

Eu îmi aduc rugăciunea mea sinceră pentru fiecare. Voi sunteţi acum îngrijoraţi. Isus este îngrijorat. Isus a trimis mesajul. Isus a trimis Duhul Lui. Isus a trimis Cuvântul Lui. Isus l-a trimis pe slujitorul Lui. Noi toţi suntem îngrijoraţi. Şi voi sunteţi? Dacă vă îngrijoraţi, atunci credeţi! Luaţi-o cu sinceritate. Se va întâmpla.

(Fratele Branham continuă cu rugăciunea pentru bolnavi.)

EL se îngrijorează pentru tine,

EL se îngrijorează pentru tine,

prin soare sau umbră

EL se îngrijeşte pentru tine.

El se îngrijorează pentru tine, (aruncaţi grijile

asupra Lui),

EL se îngrijorează pentru tine,

prin soare şi umbră

EL se îngrijeşte pentru tine.

Eşti tu îngrijorat pentru El? Eşti tu îngrijorat pentru Cuvântul Său? Amin. Domnul să vă binecuvânteze. Să ne aplecăm capetele pentru un moment. Eu cred, că am amintit toate rugăminţile. Eu am amintit toate rugăminţile, nu-i aşa?

Nu demult am făcut o greşeală mică în adunare. Eu sunt sigur că cineva a observat. Domnul m-a avertizat mai înainte. Eu i-am spus ceva cuiva dar era pentru o altă persoană. Eu nu pot să văd persoana despre care era vorba. Dar a fost cineva căruia i-am dat binecuvântarea pentru altcineva. Au fost aproape unul de altul, eu nu am observat. Da, eu văd acum ce a fost. Este bărbatul şi femeia care şed aici, dacă nu mă înşel. Eu le-am dat mâna într-o cameră de hotel sau în curtea unui motel din Jefferson Villa. Eu i-am spus bărbatului ceva şi m-am adresat cu „soră“ în loc de „frate“ când ai trecut pe aici. Ai observat? Eu m-am referit la soţia ta. Ea a avut mult timp greutăţi cu intestinul.Voi sunteţi din Illinois. Mongaland este numele vostru, aşa este. Voi ştiţi că eu nu v-am cunoscut, dar acum sunteţi în legătura cea bună. Voi credeţi din toată inima. Va avea loc o eliminare completă şi va deveni totul normal, dacă crezi. Voi vedeţi, se întâmplă tot timpul.

Singurul lucru pe care îl ştiu este că m-am gândit la bărbatul de ieri seară şi mi-am zis că are un păr frumos, el avea cărarea pe miljoc, acest bărbat cărunt care şede aici. Eu m-am uitat întâmplător înspre el şi am văzut o lumină asupra lui. Asta a fost. Apoi am văzut viziunea. Eu nu am ştiut cine sunt ei, şi nimic despre ei. Doamna a fost ieri seară acolo afară şi am întrebat: „Vii la adunare?“ Ea a răspuns: „Da.“ Harul lui Dumnezeu a adus-o înapoi, ea a fost aceea. Ai observat frate că în rândul de rugăciune am inversat ceea ce am spus? A fost pentru sora, nu pentru tine. Asta este corect. Era pentru sora de acolo.

Pentru ca voi, care aţi trecut prin rândul de rugăciune să ştiţi că Îngerul Domnului a fost acolo – El v-a putut chema. Dar în timp ce chemi, devii slăbit, tot mai slăbit. EL este aşa de îngrijorat pentru voi, şi eu sunt îngrijorat pentru voi. Eu aş fi putut să iau patru sau cinci mai mulţi, şi Billy Paul ar fi fost aici după cum ştiţi şi m-ar fi luat de pe podium. Dar eu am crezut – desigur, eu am fost în toţi anii aceştia la voi şi în toată naţiunea. Voi ştiţi că eu vă iubesc. Oh, eu vă iubesc de parcă aţi fi prprii mei copiii. Voi sunteţi copiii mei în Evanghelie. Prin Evanghelie v-am născut în Hristos. Eu cred că v-am răspuns la toate întrebările.

Eu vă iubesc. Şi eu am crezut că merg acolo şi pun mâinile peste voi, dar voi aţi văzut că Duhul Sfânt a făcut asta şi totuşi s-a întâmplat aşa ceva în adunare, în rândul de rugăciune. Eu am greşit, pentru că am trecut aşa de repede, şi am spus o binecuvântare care era pentru altcineva. Dar Duhul Sfânt m-a întors direct după adunare şi mi-a arătat-o încă o dată corect. Nu vedeţi că El este îngrijorat? Acum, sunteţi îngrijoraţi? Sunteţi destul de îngrijoraţi ca să puteţi spune: „De acum este ceva în inima mea care îmi spune că greutăţile mele au trecut. Eu sunt sănătos, eu voi fi sănătos.“ Credeţi voi? Ridicaţi mâinile voastre. „Eu cred asta!“ Dumnezeu să vă binecuvânteze.

… prin soare sau umbră

EL se îngrijorează pentru tine.

Aceasta este o sărbătoare mare de dragoste. Lăsaţi-ne să cântăm şi să ne dăm mâna.

EL se îngrijorează pentru tine,

EL se îngrijorează pentru tine,

prin soare sau umbră

EL se îngrijorează pentru tine.

Eu v-am ţinut atât de mult în dimineaţa aceasta. Pastorul meu nu predică aşa de mult ca mine. El va încerca să vă aducă mesajul în seara aceasta. Noi vă vom spune dacă sâmbăta următoare va avea loc adunarea cu tema anunţată. Dacă nu vorbesc eu, totuşi vor avea loc slujbele anunţate. Domnul să vă binecuvânteze pe toţi, pe fiecare în parte. Eu cred că imediat după adunare va avea loc un botez.

Să ne ridicăm în încheiere în picioare pentru un moment. Noi vrem să cântăm încă o dată. „Aruncaţi grijile voastre asupra Lui, pentru că El se îngrijeşte pentru voi.“ Dacă sunteţi îngrijoraţi de El, atunci lăsaţi-ne să spunem: „Doamne, eu …“ Dacă faceţi asta, această explicaţie: „Doamne, eu ştiu că Tu te îngrijeşti pentru mine. Eu îmi ridic mâinile, pentru că sunt îngrijorat pentru Tine.“ Să ne ridicăm mâinile în această sărbătoare de dragoste în timp ce cântăm:

EL se îngrijorează pentru tine,

EL se îngrijorează pentru tine,

prin soare sau umbră

EL se îngrijorează pentru tine.

In timp ce ne aplecăm capetele – o, dragostea Domnului meu! Nu simţiţi cum dragostea Lui vă atrage tot mai aproape de El? Spuneţi: „Doamne, eu Te iubesc. Eu Te iubesc. TU Te îngrijeşti de mine, Doamne. TU ai fost atât de îngrijorat pentru mine, încât ai murit pentru mine când mai eram un păcătos. Tu ai fost rănit pentru fărădelegile mele, prin rănile Tale am fost vindecat.“

EL se îngrijorează pentru tine,

EL se îngrijorează pentru tine,

prin soare sau umbră

EL se îngrijorează pentru tine.

Gândiţi-vă acum, în timp ce vă aplecaţi capetele. Eu îl voi ruga pe fratele Edwards să vină aici pentru rugăciunea de încheiere. Lăsaţi-ne să mai cântăm o dată. Gândiţi-vă: soare şi umbră, El se mai îngrijeşte. EL s-a îngrijit. Suntem îngrijoraţi? Spuneţi: „Da, Doamne. Eu promit să fiu îngrijorat. Eu înaintez. De acum înainte sunt îngrijorat. Eu sunt îngrijorat pentru mărturia mea.“ „EL se îngrijeşte pentru tine.“ Fratele Edwards.

*******

***

*