Ce este Duhul Sfînt?
(Was ist der Heilige Geist?)
16. 12. 1959, Jeffersonville, Indiana - S.U.A.

Adunarea pe care o vom avea astăzi se va deosebi de celelalte adunări. În cele mai multe adunări ne concentrăm mai mult asupra rugăciunii pentru bolnavi şi sănătăţii trupului. Dar în seara aceasta începem o trezire pentru vindecarea sufletului — duhului omului.

Dacă este în voia Domnului, ne vom ruga din nou duminică dimineaţa pentru bolnavi. În serile din timpul săptămînii vom vorbi despre lucrurile veşnice care se referă la suflet.

Dacă cineva este vindecat trupeşte, noi ne bucurăm, căci ne arată că Dumnezeul nostru vindecă bolnavii. Dar dacă cei vindecaţi trăiesc mult, atunci poate se îmbolnăvesc din nou, posibil de aceeaşi boală de care au fost vindecaţi. Dar aceasta nu pune sub semnul întrebării vindecarea dumnezeiască. Un doctor prescrie medicaţie pentru o aprindere de plămîni, şi două zile după ce pacientul este declarat sănătos, el moare din cauza recidivei bolii. Dar dacă sufletul este vindecat, atunci aveţi în voi viaţa veşnică.

Eu cred că venirea Domnului Isus este aşa de aproape încît ne îndeamnă să facem tot posibilul pentru a cîştiga fiecare suflet pentru Împărăţia lui Dumnezeu, pentru ca să fie vindecat sufletul nostru. Eu îndrăznesc să spun că cel mai bolnav trup pe care îl cunosc este trupul lui Isus Hristos. Trupul duhovnicesc al lui Hristos de pe pămînt este foarte bolnav.

Eu nu vreau să vă reţin mult în prima seară, căci unii dintre prietenii noştri iubiţi deja de acum nu mai au locuri. Noi ne-am propus, dacă Domnul ne va conduce astfel, să construim o sală mare pe acest teren.

Noi încercăm să-i aducem pe fraţii noştri într-o legătură mai bună cu Hristos. Acesta este scopul nostru. În seara aceasta vreau să vorbesc despre tema: "Ce este Duhul Sfînt?" Voi toţi ştiţi că aceste predici sunt înregistrate pe benzi. Noi vrem să mai spunem următoarele: în aceste adunări care sunt cu scop evanghelistic, avem oameni din denominaţiuni diferite care au fost învăţaţi în părerile lor proprii. Eu nu am nimic împotrivă. Eu nu am vrut să fiu niciodată de vină pentru neînţelegerile dintre fraţi. În adunările care au loc în exterior, predic despre adevărurile mari biblice pe care le cred fraţii care organizează adunările. Dar aici în capelă vreau să vorbesc despre ce credem noi. De aceea eu aş fi bucuros dacă voi aţi scrie pe bileţele întrebările voastre cu privire la ceea ce credem noi. Eu aş fi bucuros şi voi încerca să explic cît pot de bine.

Voi ştiţi că fiecare biserică are o anumită învăţătură. Voi trebuie să aveţi ceva pentru care luaţi poziţie şi după care vă orientaţi. Dar indiferent de ce biserică faceţi parte — cine este născut din Duhul lui Dumnezeu, este fratele şi sora mea. Poate noi ne deosebim în alte lucruri ca estul de vest, dar suntem fraţi. Eu nu aş face nimic împotriva fratelui meu, ci aş încerca să-l ajut să se apropie mai mult de Hristos şi să umble cu El. Eu cred că fiecare copil adevărat al lui Dumnezeu ar face la fel pentru mine.

Eu nu vreau să prelungesc această adunare, ci vreau să trec direct la temă, şi de aceea eu vă rog să rupeţi toate podurile din spatele vostru şi să aduceţi fiecare păcat în ordine. Noi vrem să facem aceasta din toată inima şi cu vieţile noastre. Noi am venit cu un scop aici, şi anume să ne pregătim sufletele pentru venirea Domnului.

După cum am amintit deja, poate eu spun şi învăţcîteodată ceva ce este în contradicţie cu ceea ce cred alţii. Dar intenţia mea nu este să creez contradicţii. Noi suntem aici ca să ne pregătim pentru venirea Domnului. Aici sunt fraţi din diferite oraşe care au venit în vizită. Noi suntem bucuroşi că îi avem în mijlocul nostru. Fără îndoială sunt şi printre ascultători oameni care nu sunt din acest oraş. Noi suntem bucuroşi că sunteţi aici şi preţuim că ne iubiţi atît de mult, încît veniţi să ascultaţi aceste lucruri. Fie ca Dumnezeu să vă dea cele mai bogate comori pentru a le lua acasă în inimile voastre. Aceasta este rugăciunea mea.

Ceea ce priveşte acest loc de rugăciune, eu cred că aici vin cîţiva oameni care sunt cei mai scumpi de pe acest pămînt. Eu nu am spus toţi oamenii scumpi. Eu am spus că unii dintre oamenii fini şi scumpi de pe pămînt vin aici. Dar cînd merg de la adunare la adunare, atunci văd necesitatea cea mare din această adunare. Este o necesitate. Este vorba despre a fi umplut, a fi închinat, cu o viaţa adîncă şi o umblare mai apropiată de Domnul. Eu am promis că aduc aceste mesaje. Noi suntem bucuroşi că aveţi legătură în Cuvînt cu noi, aşa cum îl învăţăm şi îl predicăm.

În primele trei seri nu voi predica despre o temă, ci voi învăţa un mesaj din Cuvîntul lui Dumnezeu. Eu nu aştept de la nimeni să facă ceva ce eu nu aş face. Săptămîna aceasta a fost o Golgota întreagă pentru mine. Eu am trecut prin adîncuri, încît am crezut că nu am să rezist. Dar eu i-am predat Domnului voia mea şi tot ce ştiu.

Într-o seară am rămas treaz împreună cu soţia mea pînă la miezul nopţii. Noi am stat acolo şi ne-am rugat, am vorbit cu Domnul, am avut deschise ambele noastre Biblii. Noi ne-am predat viaţa din nou lui Dumnezeu pentru întreaga slujbă. Noi am fost hotărîţi să renunţăm la voile şi gîndurile noastre negative şi să-I slujim Domnului Isus. Eu am încrederea că şi voi aveţi aceeaşi poziţie şi faceţi acelaşi lucru. Dacă noi ne adunăm în seara aceasta aici, asta înseamnă că ne aflăm pe pămînt sfînt, printre oameni care s-au rugat şi au postit, care au adus totul în ordine şi s-au pregătit să primească ceva de la Dumnezeu. Eu ştiu că acei care au veniţi flămînzi aici, nu vor pleca tot aşa. Dumnezeu îi va hrăni cu pîinea vieţii.

Înainte de a citi din cartea Lui cea sfîntă, vrem să ne aplecăm capetele pentru rugăciune. „Doamne, în acest loc s-a făcut deja o rugăciune. Cîntările de laudă ale Sionului au fost cîntate de copiii Tăi. Inimile lor s-au ridicat. Noi am venit aici pentru a ne preda din nou Ţie şi să ne închinăm din adîncul sufletelor noastre.

Doamne, noi Îţi amintim ce ai spus pe munte, cînd i-ai învăţat pe ucenicii Tăi: "Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!" Doamne, Tu ai făgăduit. Noi venim în seara aceasta cu inimile deschise. Noi venim flămînzi şi însetaţi. Noi ştim că Tu vei împlini făgăduinţa Ta. În timp ce vom deschide Sfînta Scriptură ca să citim din ea, fie ca Duhul Sfînt să ia Cuvîntul şi să-l aşeze în fiecare inimă. Fie ca sămînţa să cadă adînc înăuntru şi prin credinţa curată să se împlinească făgăduinţa Cuvîntului lui Dumnezeu. Ascultă-ne Doamne, curăţă-ne şi cercetează-ne. Dacă este ceva necurat în noi Doamne, un păcat pe care nu l-am făcut de cunoscut, ceva ce nu este drept, descoperă acum Doamne. Noi suntem pregătiţi să o corectăm, pentru că recunoaştem că trăim în umbra venirii Domnului Isus. Şi noi am venit, o Dumnezeule sfînt, în seara aceasta în umbra dreptăţii Tale şi Te rugăm pentru o nouă predare şi închinare şi pentru umplerea cu Duhul Sfînt în viaţa noastră. Noi vedem că focurile trezirii devin tot mai slabe. Lasă-ne să aruncăm în foc lucruri inflamabile ale Cuvîntului, pentru ca focul să ardă din nou şi inimile noastre să fie pline de rîvnă. Doamne, sfinţeşte-ne prin Cuvîntul Tău scump, prin sîngele Tău şi prin harul Tău, ne rugăm pentru aceasta, şi numai Ţie singur vrem să-Ţi aducem slava şi mulţumirea. Ia toate prejudecăţile din inimile noastre. Curăţă-ne Doamne. Dă-ne inimi curate, mîini curate şi gînduri curate cu care să venim în fiecare seară în locul Tău preasfînt cu bucurie şi umpluţi cu Duhul Tău. Noi ne rugăm în Numele lui Isus şi pentru El. Amin.

Eu vreau să citesc din Fapte 7 şi să încep cu răspunsul la întrebarea: „Ce este Duhul Sfînt?“

Nimic nu îl alungă pe Satana aşa cum o face Cuvîntul lui Dumnezeu. Isus l-a folosit în lupta Lui cea mare. EL a spus: „Este scris.“

Cînd am fost nu demult pe drum, Satana mi-a vorbit şi a spus: „Ştii tu că bărbatul pe care voi Îl numiţi Isus, a fost numai un om în timpul Lui, ca un Billy Graham sau Oral Roberts acum? EL a fost numai un om în jurul căruia s-au adunat unii şi au spus, ,că El este un bărbat mare‘. Cu timpul El a devenit tot mai mare şi apoi El a devenit un Dumnezeu pentru ei. Ce era asupra bărbaţilor care L-au văzut dinainte şi de cînd a murit, a fost răspîndit peste întreg pămîntul.“ Eu m-am gîndit, ce mincinos eşti tu. Cînd am cotit pe strada Graham, am spus: "Satano, care vorbeşti în felul acesta cu mine, vreau să-ţi pun unele întrebări. Despre cine au vorbit proorocii evrei că va veni? Cine a fost unsul Mesia? Cine a fost Cel a cărui viaţă a fost prezisă cu sute de ani înainte, înainte de a veni? Cine a fost acela care a putut s-o descrie în amănunt? Este scris: ,EL a fost pus în numărul celor fărădelege. Şi s-a împlinit. EL a fost străpuns pentru fărădelegile noastre, aşa cum a fost scris. Tot aşa, El a fost pus în numărul celor fărădelege, mormîntul Lui a fost pus la un loc cu un om bogat, şi în a treia zi va învia. Toate acestea s-au împlinit cu El.

EL a făgăduit apoi Duhul Sfînt, şi eu îl posed pe El. În Cuvîntul lui Dumnezeu stă scris că fiecare cuvînt este adevărat.“ Apoi Satana a plecat. Înttîmpinaţi-l numai cu Cuvîntul. Prin aceasta se întîmplă. El nu poate să reziste înaintea Cuvîntului, pentru că Cuvîntul este inspirat. Să citim din Fapte 7.

Marele preot a zis: „Aşa stau lucrurile?“ Ştefan a răspuns: „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, cînd era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran. Şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi din familia ta, şi du-te în ţara, pe care ţi-o voi arăta.“ El a ieşit atunci din ţara Haldeilor, şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum. Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpînire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpînire lui, şi seminţei lui după el, măcar că n-avea niciun copil. Dumnezeu i-a spus că sămînţa lui va locui într-o ţară străină, va fi robită, şi va fi chinuită patru sute de ani. "Dar neamul, căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu", a zis Dumnezeu. "După aceea, vor ieşi, şi-Mi vor sluji în locul acesta." Apoi i-a dat legămîntul tăierii împrejur; şi astfel Avraam, cînd a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi."

Pe baza acestui text vrem să cercetăm tema aceasta. Este o temă deosebit de importantă pentru timpul acesta.

Ce este Duhul Sfînt? — Ce este El?

Motivul pentru care vorbesc despre această temă în această ordine, este pentru că voi trebuie să ştiţi ce înseamnă, altfel voi nu puteţi să primiţi Duhul Sfînt. Voi nu puteţi să-l primiţi, numai dacă credeţi că El a fost dat pentru voi şi este prezent pentru voi. Mai departe, voi nu ştiţi dacă l-aţi primit, numai dacă ştiţi ce rezultate aduce cu sine. Dacă voi ştiţi ce este şi pentru cine este, ce fel de fapte vor fi cînd va veni El, astfel voi veţi recunoaşte ce aveţi, dacă îl primiţi. Prin aceasta aţi avea siguranţă.

Astăzi am vorbit cu fratele Jeffries. El a spus: „Eu aş vrea să fiu în seara aceasta în adunare, dar mîine voi veni sigur.“ El nu a ştiut că adunarea are loc astăzi. Noi am făcut-o numai aici de cunoscut. Unii prieteni din exterior au fost anunţaţi, dar nu avem prea mult spaţiu.

În această convorbire eu am spus: „Frate Jeffries, dacă tu m-ai trimite să deschid una din sondele tale de ţiţei, eu nu aş şti cum să o fac. Poate o arunc în aer. Poate întorc cheia falsă sau dau drumul unui motor greşit. Eu ar trebui să ştiu mai întîi ce trebuie să fac, înainte de a face aceasta. Aşa este şi cu primirea Duhului Sfînt. Voi trebuie să ştiţi pentru ce vă rugaţi şi cum puteţi să-l primiţi, şi ce se produce prin aceasta. Mai întîi, Duhul Sfînt a fost făgăduit. Noi am putea vorbi zece săptămîni fără să se epuizeze această temă, pentru că este Duhul Sfint. Eu vreau să vorbesc numai atît de mult în fiecare seară pînă primiţi claritate, pentru ca în seara următoare să vedem dacă au mai rămas întrebări fără răspuns.

Cîţi dintre voi nu au primit încă Duhul Sfînt, nu aţi fost botezaţi cu Duhul Sfînt? Ridicaţi mîinile voastre. Voi ştiţi că nu aţi trăit încă aceasta. Priviţi mîinile. Acum vreau să vorbesc de parcă Duhul Sfînt ar fi un semn, pentru că este un semn. Noi recunoaştem că nouă ni s-a dat această făgăduinţă. Dumnezeu i-a dat lui Avraam făgăduinţa că el şi sămînţa lui vor fi binecuvîntaţi. Făgăduinţa i-a fost dată lui Avraam şi seminţei lui. Semnul îi aparţinea poporului legămîntului.

Este o mare deosebire între un creştin umplut cu Duhul Sfînt şi unul care nu este. Noi vom observa aceasta pe baza Scripturii şi o vom prezenta exact conform Scripturii. Există mulţi care spun că sunt creştini, dar dacă aceşti creştini nu au fost încă umpluţi cu Duhul Sfînt, atunci ei sunt numai pe cale să devină creştini adevăraţi. Ei recunosc aceasta şi cred. Ei sunt pregătiţi, dar Dumnezeu nu le-a dat încă Duhul Sfînt. Ei nu au ajuns încă la ţinta aceasta cu Dumnezeu, care constă în recunoaşterea lui Dumnezeu.

Dumnezeu a încheiat legămîntul cu Avraam după ce l-a chemat, ceea ce este un tablou simbolic înspre chemarea credincioşilor. După ce Avraam a fost chemat de El, el a plecat din ţara lui la un popor străin şi într-o ţară străină. Acesta este un tablou simbolic, cînd Dumnezeu cheamă pe cineva să înceteze cu răutatea şi să se pocăiască de păcatele lui. Un astfel de om se depărtează de mulţimea în care a fost, pentru a merge într-o adunare, pentru a trăi cu altfel de oameni. După ce Dumnezeu l-a găsit pe Avraam credincios în legămîntul pe care i l-a dat, Dumnezeu a confirmat credinţa lui dîndu-i un semn. Acest semn era tăierea împrejur. Tăierea împrejur este un simbol înspre lucrarea Duhului Sfînt.

Pe lîngă versetele pe care le-am citit din Fapte, vrem acum să cititm vers. 51. Ştefan a zis: "Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfînt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi."

Tăierea împrejur este un simbol înspre Duhul Sfînt. Dumnezeu i-a dat lui Avraam semnul tăierii împrejur, după ce el L-a primit pe Dumnezeu pe baza făgăduinţei şi a plecat în ţara străină. A fost un semn, şi toţi urmaşii lui, seminţia lui, trebuiau să aibe acest semn în trupul lor, căci a fost un semn de recunoaştere. Semnul tăierii împrejur urma să-i separe de toţi ceilalţi oameni. Acelaşi lucru face astăzi Dumnezeu prin tăierea împrejur a inimii prin Duhul Sfînt. Este un semn prin care Biserica lui Dumnezeu este separată de toate celelalte biserici, învăţături, credinţe şi deno-minaţiuni. Ei se mai află în diferite biserici, dar aparţin de poporul ales.

Dacă eu vorbesc cîteva minute cu cineva, pot să vă spun dacă a primit Duhul Sfînt sau nu. Şi voi puteţi, sigur. Vă separă. Voi sunteţi însemnaţi. Este un semn. Duhul Sfînt este un semn. Un copil căruia nu i se făcea tăierea împrejur în Vechiul Testament, care era un simbol înspre Duhul Sfînt, era exclus din popor. El nu putea avea legături cu restul adunării, dacă nu era tăiat împrejur. Comparaţi cu timpul acesta.

Dacă o persoană respinge primirea botezului cu Duhul Sfînt, nu poate avea legătură cu acei care au primit Duhul Sfînt. Asta nu este posibil. Voi trebuie să fiţi de aceeaşi natură. Mama mea a spus întotdeauna: „Păsările cu aceleaşi pene, zboară împreună.“ Este o zicală veche, dar adevărată. Voi nu vedeţi niciodată porumbei şi ciori împreună. Hrana lor, obiceiurile şi dorinţele lor sunt diferite. Aşa este şi cu lumea şi un creştin adevărat care a trăit tăierea împrejur a Duhului Sfînt.

Tăierea împrejur se putea face numai la bărbaţi. Dar o femeie măritată era o parte din bărbat, iar tăierea lui era valabilă şi pentru ea.

În 1. Tim. 2, 15 citim:

„Totuşi ea va fi mîntuită prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.“

Voi ştiţi, atunci cînd Ingerul Domnului i-a vorbit lui Sara, şi ea a rîs în spatele Lui în cort, El a întrebat: "Avraame, unde este nevasta ta Sara?" (Cum a ştiut El că are o nevastă?)

Cînd Sara a rîs de mesajul Îngerului, Dumnezeu ar fi putut s-o ucidă pe loc, dar El nu a putut să-i facă nimic fără să nu-l atingă pe Avraam, căci ei erau una. Ea a fost o parte din el, căci „cei doi vor deveni un trup.“

Isus a spus: „Cum a fost în zilele lui Lot, aşa va fi în zilele Fiului omului.“

Voi vă amintiţi că semnele nu s-au întîmplat printre cei din Sodoma şi Gomora, printre cei din lumea religioasă, ci printre cei aleşi şi chemaţi afară. Avraam a fost chemat afară. Cuvîntul „biserică“ înseamnă chemat afară şi separat. Aşa cum s-a separat Avraam şi a primit tăierea împrejur.

Tăierea împrejur a Duhului Sfînt în timpul acesta constă în tăierea împrejur a inimii. Este un semn de recunoaştere. Acum cîteva zile cineva mi-a zis ceva care sună ca o glumă, dar este adevărul. Aşa cum am spus de multe ori: „În acest loc nu se cade să se spună ceva uşuratic.“ Noi am fost pe coasta de vest unde un german a primit Duhul Sfînt. El mergea vesel pe stradă. După ce a mers un timp, şi-a ridicat mîinile şi a început să vorbească în limbi, apoi a fugit, a sărit şi a jubilat. Chiar şi la servici s-a comportat astfel, pînă ce şeful l-a întrebat: "Unde ai fost tu?" El a spus: "Tu ai fost sigur la cei fanatici ale căror şuruburi s-au desfăcut." El a răspuns: "Crezi tu că este vorba la ei despre şuruburi desfăcute?" El a spus: "Sigur că sunt." El a răspuns: "Mulţumire lui Dumnezeu pentru şuruburi." El a continuat: "Ştii tu, şuruburile îndeplinesc o funcţie mare. De exemplu, ţin o maşină împreună. Dacă tu iei toate şuruburile dintr-o maşină, atunci nu mai rămîne nimic în afară de o grămadă de fier vechi."

Dacă vine Duhul Sfînt peste voi, atunci deveniţi cu totul altfel. Lumea nu vă mai înţelege. Ei sunt împotriva voastră şi nu vor să aibe legături cu voi. Voi sunteţi născuţi într-o altă lume. Voi aţi devenit străini. Mai străini decît în cele mai îndepărtate regiuni din jungla Africii. Voi aţi devenit altfel, după ce a venit Duhul Sfînt asupra voastră. Este un semn. Este un semn de recunoaştere printre oameni.

Voi ziceţi: „Frate Branham, semnul tăierii împrejur i-a fost dat lui Avraam şi seminţei lui.“ (Rom. 4, 11). Bine, asta aşa este. Noi vrem să deschidem împreună la Gal. 3 pentru a vedea în ce legătură putem să-i aducem pe cei dintre neamuri cu tăierea împrejur.

Noi citim vers. 16:

„Acum, făgăduinţele au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui. Nu zice: ,Şi seminţelor‘ (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: ,Şi seminţei tale‘, adică Hristos.“

Hristos a fost seminţa lui Avraam. Credeţi voi asta? Să citim vers. 28-29:

„Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi ,sămînţa‘ lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.“

Cum devenim noi sămînţa lui Avraam? Dacă suntem în Hristos, suntem numiţi sămînţa lui Avraam. Ce s-a spus despre sămînţa lui Avraam? Noi am putea citi în Rom. 4 şi alte texte. Avraam nu a primit făgăduinţa numai la tăierea împrejur, ci el a primit-o înainte de tăierea împrejur. Asta arată că a fost numai un simbol. Dovedeşte că credinţa lui a fost recunoscută înainte de a avea loc tăierea împrejur. Dacă noi suntem în Hristos, atunci suntem sămînţa lui Avraam şi moştenitorii lui Hristos. De aceea este indiferent dacă suntem iudei sau din neamuri. Sămînţa lui Avraam are credinţa lui Avraam şi crede Cuvîntul lui Dumnezeu. Indiferent cît pare de greu, cît de neobişnuit procedaţi, cît vă face de neobişnuiţi, voi îl credeţi pe Dumnezeu şi Cuvîntul Lui, neluînd în considerare situaţiile însoţitoare. Avraam a fost de 75 şi Sara de 65 de ani, cînd el l-a crezut pe Dumnezeu şi Cuvîntul Lui, şi tot ce era împotrivă era considerat inexistent. Ce credeţi voi că au spus doctorii din timpul acela? Ce credeţi voi că au gîndit oamenii cînd au văzut un bărbat de 75 de ani mergînd şi slăvîndu-L pe Dumnezeu, vorbind despre primirea unui copil prin nevasta lui de 65 de ani? Ea a fost cu mulţi ani peste timpul acesta. Dacă voi aveţi credinţa lui Avraam, atunci veţi proceda neobişnuit.

Dacă voi sunteţi tăiaţi împrejur prin Duhul Sfînt, se întîmplă cu voi acelaşi lucru. Voi faceţi ceva la care nu v-aţi gîndit mai înainte. Voi primiţi făgăduinţa lui Dumnezeu şi Îl credeţi. Este o făgăduinţă, un semn, o pecete. Noi vrem să citim Efeseni 4, 30. Voi aţi auzit desigur mulţi oameni spunînd lucruri diferite pe care le consideră ca pecete. Unii merg la adunare şi poartă pecetea lor. Alţii spun că pecetea lui Dumnezeu constă în a ţine sabatul.

Alţii se referă la apartenenţa de o anumită denumire şi cred că sunt cu aceasta pecetluiţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Dar Biblia spune în Romani 3, 4:

„Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.“

În Efeseni 4, 30 citim:

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.“

Eu trebuie să clarific acum aceasta. Eu vă rog fraţilor, voi legaliştii, ascultaţi în linişte. Aţi observat pe ce perioadă de timp se întinde pecetea? Nu pînă la prima trezire, nu pînă vine ceva greşit, ci „pînă în ziua răscumpărării“. Pînă atunci sunteţi pecetluiţi. Duhul Sfînt vă pecetluieşte pînă în ziua răscumpărării, cînd veţi fi luaţi sus pentru a fi la Dumnezeu. Nu de la o trezire pînă la următoarea trezire, ci din veşnicie în veşnicie sunteţi pecetluiţi prin Duhul Sfînt. Duhul Sfînt este pecetea lui Dumnezeu. Voi aţi găsit har înaintea Lui. EL vă iubeşte. EL vă crede, şi El a pus pe voi pecetea Lui. Ce înseamnă o pecete? O pecete aduce la exprimare că o lucrare este încheiată. Amin! Dumnezeu v-a salvat, curăţat şi sfinţit. EL a găsit plăcere în voi şi v-a pecetluit. EL a încheiat lucrarea Lui. Voi sunteţi proprietatea Lui pînă în ziua răscumpărării. Ceva pecetluit este desăvîrşit. Duhul Sfînt este deci un semn. Noi vom vorbi altădată despre ceea ce a zis Pavel: "Limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi." (1. Cor. 14, 22). Fiţi atenţi! În tema noastră Duhul Sfînt este o pecete. Este un semn pe care îl dă Dumnezeu copiilor Săi. Cine îl refuză va fi exclus din poporul Lui, şi dacă îl primim înseamnă că lumea şi lucrurile din lume sunt în urma noastră. Noi suntem atunci o lucrare făcută de Dumnezeu, şi El şi-a pus pecetea recunoaşterii Lui peste noi.

Eu am lucrat la calea ferată şi am ajutat la încărcarea vagoanelor. După ce a fost încărcat un vagon, mergea un inspector să vadă dacă vagonul a fost împachetat bine. El nu punea sigiliul înainte de a fi bine împachetat vagonul, încît prin transportarea pachetelor să nu fie nici un pericol. Aici este cauza. Noi nu vom fi pecetluiţi, atîta timp cît mai sunt lucruri desprinse. Dacă inspectorul cercetează viaţa noastră, el se uită dacă nu suntem uşuratici cu unele lucruri: cu viaţa de rugăciune, repezi la furie, repezi cu limba care vorbeşte despre alţii. Astfel nu poate avea loc pecetluirea. Dacă mai sunt unele obiceiuri, lucruri urîte şi murdărie în gîndirea noastră, atunci nu poate avea loc pecetluirea noastră. Dar dacă El găseşte totul ordonat, atunci va pune pecetea.

Nimeni nu are voie să desfacă un vagon înainte de a ajunge la locul de destinaţie. Asta este.

„Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu le faceţi nici un rău proorocilor Mei, pentru că Eu vă spun că ar fi mai de folos să i se atîrne de gît o piatră de moară, şi să fie înecat în adîncul mării, decît să facă să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care sunt pecetluiţi.“

Voi vedeţi ce înseamnă. Duhul Sfînt este siguranţa voastră, El este apărarea voastră, El este martorul vostru, El este pecetea voastră. Este semnul vostru că sunteţi pe calea spre cer. Pe voi nu vă interesează ce spune Satana. Voi sunteţi pe drumul înspre cer. De ce? Voi sunteţi pecetluiţi. El v-a dat-o. EL v-a pecetluit în Împărăţia Lui. Voi sunteţi pe calea înspre strălucire. Fie ca vînturile să adie. Lăsaţi-l pe Satana să facă ce vrea, Dumnezeu ne-a pecetluit pînă în ziua răscumpărării. Amin! Asta a făcut Duhul Sfînt. O, voi ar trebui să rîvniţi, pentru că nu mai puteţi trăi fără El. Aici s-ar mai putea spune multe. Eu sunt sigur că ştiţi despre ce vorbesc.

Mai citim Ioan 14. Eu iubesc Cuvîntul. Este adevărul. Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfînt, este Duhul lui Hristos în voi. Înainte de a citi, vreau să mai spun unele lucruri. Ce este deci Duhul Sfînt? El este o pecete. Ce este Duhul Sfînt? El este un legămînt. Ce este Duhul Sfînt? El este un semn. Ce mai este Duhul Sfînt? El este Duhul lui Isus Hristos în voi. Isus a spus: "Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, căci Eu voi fi cu voi, în voi, pînă la sfîrşitul pămîntului."

De ce este Duhul lui Dumnezeu în Biserica Sa? De ce a făcut-o El astfel?

Asta trece deja în tema de mîine seară, dar întrebarea noastră este: cu ce scop a venit Duhul Sfînt? De ce a luat El locuinţă în voi? De ce a făcut-o El în mine? Cu scopul ca lucrarea lui Dumnezeu să continue. Isus a spus: "Eu fac tot timpul ceea ce este plăcut înaintea Tatălui Meu. EU nu am venit să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis. Tatăl care M-a trimis, este în Mine. Şi aşa cum Tatăl M-a trimis pe Mine, aşa vă trimit Eu pe voi." Tatăl L-a trimis şi a fost în El. Tatăl care L-a trimis pe Isus, a luat locuinţă în El şi a lucrat prin El. Isus care vă trimite pe voi, merge cu voi şi este în voi, şi dacă Duhul care a locuit în Hristos, a hotărît felul procedurilor Lui, din aceasta putem deduce ce se va întîmpla dacă El este în noi, deoarece viaţa este aceeaşi şi nu se poate schimba. Poate persoanele sunt diferite, dar niciodată nu-şi va schimba natura, pentru că El este Dumnezeu.

În Ioan 14, 10-17 citim:

„Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat, vă spun, că, cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decît acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngîietor, care să rămînă cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-l vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămîne în voi, şi va fi în voi.“

Cine este Duhul Sfînt? Ce este Duhul Sfînt? Este Hristos în voi, Mîngîietorul. Acesta este Duhul Sfînt. „Şi dacă a venit Mîngîietorul, va face aceleaşi lucrări ca atunci cînd era în El. EU voi ruga pe Tatăl să vă dea Mîngîietorul acesta. Voi îl cunoaşteţi pe Mîngîietorul, dar lumea nu Îl cunoaşte. Voi Îl cunoaşteţi, căci El este în voi“, a spus Isus. Da, El va fi în voi. Vedeţi voi, acesta este Mîngîietorul.

„EU nu vă voi lăsa orfani. EU vin iarăşi la voi.“ Vedeţi, acesta este Mîngîietorul — Hristos. „Încă puţin timp, şi lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea că trăiesc, şi voi să trăiţi.“

Eu vreau să vă spun ce este El. EL este o pecete, un semn, un Mîngîietor. Vedeţi ce este El. EL este moştenirea seminţei lui Avraam.

Să vedem ce mai este Mîngîietorul. Conform Ioan 16, 7 El este Avocatul nostru, sprijinul nostru. Voi ştiţi care este sarcina unui avocat. Să citim Ioan 16, 7:

„Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mîngîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Şi cînd va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata: fiindcă stăpînitorul lumii acesteia este judecat.“

Noi îl găsim descris pe Avocat în 1. Ioan 2, 1-2:

„Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Avocat), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.“

Ce este Duhul Sfînt? Este un Avocat. Ce sarcină are el? — Să mijlocească. El mijloceşte pentru îndurare. El stă în locul vostru. El face ceea ce voi nu puteţi face. El a mijlocit iertarea pentru păcatele noastre. Vindecarea este a voastră. Este viaţa voastră. Este învierea voastră. Este tot ce are Dumnezeu pentru voi. El este sprijinul vostru.

Noi am putea intra în amănunte. El mijloceşte pentru noi cînd am făcut ceva din neştiinţă. Şi dacă am primit Duhul Sfînt, cădem cîteodată din neştiinţă în ceva. Duhul Sfînt mijloceşte pentru noi. El este sprijinul nostru. El este de partea noastră. El este Avocatul nostru care ne apără. Noi nu putem mijloci singuri, este Duhul Sfînt din noi care mijloceşte.

„Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuş Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.“ (Rom. 8, 26).

Asta face Duhul Sfînt. Dacă noi cădem în toate, atunci umblarea noastră este ca a unui copil mic. Noi umblăm într-o lume cu duşmani, plină de păcate, plină de aceste lucruri. Voi spuneţi: „Mie îmi este frică să am o viaţă creştină. Mie îmi este frică să trăiesc aşa. Mie îmi este frică să fac asta sau cealaltă.“ Să nu vă temeţi. Noi avem un sprijin. Amin! O, El este de partea noastră, El este în noi, El mijloceşte pentru noi. Tot timpul mijloceşte Duhul Sfînt pentru noi. El este Mijlocitorul nostru. O pecete, un semn, Duhul vieţii, Dumnezeul cerului, Mîngîietorul, viaţa, sprijinul. Ce mai este El? Am putea să vorbim ore în şir despre aceasta.

EL ne-a fost făgăduit şi pentru ultimele zile. EL este totul despre ce am vorbit în seara aceasta. Sprijinul, pecetea, făgăduinţa şi alte zeci de mii de lucruri. Şi în aceste ultime zile este valabilă făgăduinţa. În Vechiul Testament ei nu au avut acestea. Ei au primit numai pecetea în trupul lor ca dovadă, ca semn că cred, că va veni. Ei umblau în umbra legii şi au fost tăiaţi împrejur. Astăzi nu umblăm în umbra legii, ci în puterea învierii. Noi umblăm în puterea Duhului care este pecetea noastră adevărată, Avocatul nostru adevărat, Mîngîietorul nostru adevărat şi semnul nostru adevărat, că am fost născuţi de sus. Noi suntem un popor deosebit, procedăm uimitor, credem Cuvîntul lui Dumnezeu şi declarăm tot ce nu corespunde cu Cuvîntul ca fiind pe dos. Cuvîntul lui Dumnezeu este corect. Vedeţi, asta face Duhul Sfînt. Vreţi să îl primiţi? Nu vreţi să-l aveţi? Să vedem dacă a fost făgăduit. Citim Isaia 28 de la vers. 8. Vedeţi ce a proorocit Isaia înainte cu 700 de ani. Dar despre aceasta am putea spune multe. Noi vrem să vedem dacă făgăduinţa a fost dată pentru Biserică. În care timp trebuia să fie? În zilele de pe urmă, cînd totul este stricat. Cuvîntul "în zilele de pe urmă" este scris la plural. (Ioel 3, 1 şi Fap. 2, 17).

„Toate mesele sunt pline de vărsături murdare, şi nu mai este nici un loc curat.“

Cercetaţi astăzi şi vedeţi ce găsiţi în zilele acestea. Se merge la cina Domnului. Vedeţi ce folosesc ei pentru aceasta. Ei iau pîine albă, o rup în bucăţi mici şi o dau la cină, deşi trebuie să fie pîine nedospită, pregătită de mîinile unei persoane umplută cu Duhul Sfint. Căci în aceasta este simbolizat Hristos, şi El este sfînt şi curat. Apoi o împart oamenilor care beau, mint, fură, fumează, sau fac altceva, atîta timp cît fac parte de biserică. Este greşit. Dacă cineva ia în starea aceasta, mănîncă şi bea spre pierzarea lui pentru că nu deosebeşte trupul Domnului. Dacă nu are o viaţă cuviincioasă, ar trebui să nu ia cina. Şi dacă voi nu o luaţi, recunoaşteţi astfel că este vinovată conştinţa voastră.

„Cine nu mănîncă, nu are parte de Mine“, a spus Isus. Dar toate mesele Domnului sunt pline de vărsături. Nimic nu mai este curat.

Nu este acesta tabloul din timpul nostru?

Mai departe se spune în text: "Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curînd, luaţi de la ţîţă?"

Cine va înţelege înţelepciunea? Pe cine vrea să înveţe învăţătura? Fiecare vorbeşte despre apartenenţa la o mişcare, dar înaintea lui Dumnezeu aceasta nu înseamnă nimic decît o altă masă … Pe cine poţi învăţa învăţătura? Ce fel de învăţătură? Cea a metodiştilor, baptiştilor, presbiterienilor sau penticostalilor? Nu, învăţătura Bibliei. Pe cine poţi să înveţi această învăţătură?

Fiţi atenţi! Unii copii spun: „Noi mergem la adunarea la care a mers şi mama mea.“ Fraţilor, înţelegeţi-mă, eu nu am nimic împotrivă. Asta este în ordine dacă faceţi parte dintr-o biserică, dar ascultaţi, mama voastră a umblat în lumina acelui timp. Voi vă aflaţi într-un alt timp, într-o altă lumină.

Luther a umblat în lumina epocii sale. Wesley a făcut acelaşi lucru în epoca lui. Penticostalii au umblat într-o altă lumină. Dar acum suntem mai departe în această epocă. Şi dacă ar mai veni o altă generaţie, ei ar merge mai departe decît noi.

În timpul cînd Luther a învăţat neprihănirea prin credinţă, s-a început pe o bază mare. S-a întîmplat pentru a-i scoate pe oameni din catolicism spre protestantism şi a-i aduce în legătură cu Dumnezeu, în neprihănirea prin credinţă. Baza aceasta era foarte largă, dar ei nu au trecut peste aceasta.

După aceea a venit o altă trezire cu John Wesley. Sfera aceasta nu mai era aşa de largă. Au trecut la sfinţire. Oamenii aveau o viaţă bună, curată, sfîntă. Sfinţit prin Cuvîntul lui Dumnezeu, ei aveau bucurie în inimile lor. Ei s-au lepădat de nişte învăţături din timpul lui Luther.

Apoi au venit Rusaliile cu botezul Duhului Sfînt, şi iarăşi s-a redus sfera, cînd oamenii au primit Duhul Sfînt. Aşa este. Acum este şi mai redus. Restituirea şi darurile Duhului lui Dumnezeu s-au reîntors în plinătate cu semne şi minuni în Biserică, astfel încît adunările penticostale au fost cutremurate. Ce este? Noi ne-am apropiat foarte mult de venirea Domnului Isus. Acelaşi Duh care a lucrat în El, este şi acum în Biserică. El face acelaşi lucru pe care l-a făcut El cînd era pe pămînt. Niciodată nu a fost aşa din zilele apostolilor pînă în acest timp. De ce? Vedeţi, ei au început pe o bază largă, şi a devenit tot mai îngustă. Ce înseamnă? Aşa cum mîna voastră se apropie tot mai mult de umbră, care se micşorează, aşa a fost cu reflectarea lui Hristos în toate epocile. Ceea ce s-a întîmplat în timpul lui Luther şi lui Wesley, a fost o reflectare a lui Isus Hristos.

Timpul lui Billy Sunday s-a apropiat de sfîrşit. Şi dr. Whitney, unul dintre ultimii bătrîni, a murit la vîrsta de 90 de ani. Billy Sunday a fost un predicator de trezire al unei adunări nominale din timpul acela. El se ridica şi predica: „Voi toţi metodiştii, baptiştii, etc., predicatori şi voi toţi, pocăiţi-vă.“ El nu a menajat. El a fost Billy Graham pentru timpul său.

Observaţi ce s-a întîmplat în timpul acela, cînd comunităţile nominale aveau treziri. În cercul Evangheliei pline ei aveau trezirile lor. Fraţii Bosworth s-au ridicat, Smith Wigglesworth. dr. Price, Aimee McPherson, etc. Vedeţi! Smith Wigglesworth a murit într-o seară, dr. Price în dimineaţa următoare. În timp de 24 de ore eu am fost pe cîmpul misiunii. Acum se apropie sfîrşitul meu. Noi ne apropiem de sfîrşitul unei alte epoci.

Billy Sunday s-a ridicat după marea trezire a lui Moody. Moody s-a ridicat după trezirea lui Knox. Knox s-a ridicat după trezirea lui Finney. Finney s-a ridicat după trezirea lui Wesley. Wesley s-a ridicat după Luther. Aşa s-a întîmplat în decursul epocilor. Cînd o trezire se apropie de sfîrşit, atunci Dumnezeu permite să apară una nouă şi dă mai multă lumină şi în felul acesta înaintează.

Acum suntem la sfîrşitul acestei epoci. Fiecare din aceşti bărbaţi a privit înspre venirea lui Hristos la sfîrşitul epocii sale. Dar în timpul lor trebuiau să se mai întoarcă iudeii. Se aude despre farfurii zburătoare şi toate aceste lucruri. Noi suntem în timpul sfîrşitului.

Ei ştiau că Biserica trebuie să primească putere prin care să se facă lucrările pe care le-a făcut Hristos. Cu cît se apropie mai mult realitatea de umbră, cu atît mai mult devine mai clar tabloul. Cu cît îndepărtăm mai mult realitatea de umbră, cu atît mai mult slăbeşte strălucirea.

Duhul lui Dumnezeu a lucrat prin neprihănire în timpul lui Luther şi prin sfinţire în timpul lui Wesley, prin botezul Duhului Sfînt la penticostali. Acum, în ultimele zile, El lucrează şi face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut cînd a fost în Hristos. Ce este?

Biserica şi Hristos au devenit una, şi cînd va veni şi ultimul mădular, va fi ridicată la cer jubilînd. Ei vor veni din timpul lui Luther şi Wesley. Primii vor fi ultimii, şi ultimii vor fi primii. Noi ne aflăm în timpul sfîrşitului. Ascultaţi ce face Duhul Sfînt. Duhul Sfînt lucrează prin neprihănire. Lumina devine mai strălucitoare. Duhul Sfînt lucrează prin sfinţire. Lumina străluceşte mai puternic. Duhul Sfînt lucrează prin botezul Duhului. Lumina luminează şi mai mult. Acum Duhul Sfînt lucrează prin restituire, în timp ce este prezent personal şi face aceleaşi semne şi minuni pe care le-a făcut El la început. O, slavă. Oricum mă veţi numi "fanatic sfînt". Voi puteţi să începeţi deja de acum.

Să ne întoarcem la textul biblic: "Toate mesele sunt pline de vărsături murdare, şi nu mai este nici un loc curat. Ei zic: ,Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curînd, luaţi de la ţîţă?" Nu, asta nu merge. El caută oameni care vor să se dezveţe de lapte şi să mănînce hrană tare. Mai departe se spune în Isa. 28, 10:

„Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo. Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bîlbăitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul. El îi zicea: ,Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă! Dar ei n-au vrut să asculte."

Nu s-a împlinit aceasta în ziua de Rusalii, cum a fost prezis cu 700 de ani mai înainte? Acolo s-a împlinit. Cineva a zis că este ţinerea sabatului. Eu nu resping părerea unui om sau să vorbesc batjocoritor despre aceasta, dar se spune că sabatul lui Dumnezeu este ziua de odihnă. Aşa cum este scris că cei osteniţi se vor odihni. Asta este. Amin! Un text biblic aparţine de celălalt. Aici este locul de odihnă. Ce este Duhul Sfînt? Odihna.

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.“

Ce face El, Acela care locuieşte în voi? EL vă dă odihnă, acesta este semnul vostru, sprijinul vostru. Voi sunteţi mîngîiaţi, aţi venit la odihnă şi sunteţi pecetluiţi. S-a întîmplat cu voi? Este un semn. Lumea ştie că s-a întîmplat ceva cu voi. Ce este? Este Mîngîietorul. Şi mai ce? — O pecete. Voi aveţi odihnă. EL este Avocatul vostru. Dacă se întîmplă ceva cu voi, atunci El vă apără. Este Duhul lui Dumnezeu viu în Biserică, conform proorociei. Este o odihnă veşnică.

Dumnezeu a creat lumea şi s-a odihnit în a şaptea zi. A opta zi a fost în acelaşi timp prima zi. EL a dat iudeilor prin legămînt o zi anumită pentru un timp anumit. Ei se odihnesc într-o zi şi în prima zi începe totul de la început, şi apoi se odihnesc din nou. Dar aceasta nu este odihna despre care a vorbit Dumnezeu. Cînd Dumnezeu a creat lumea în şase zile, El s-a odihnit de atunci. Nu a venit o a opta zi cînd a început din nou. Toate acestea au fost un tablou simbolic. A fost o asemănare, ca luna cu soarele. Dacă răsare soarele, nu mai avem nevoie de lună. Observaţi, în Apoc. 12 citim despre femeia care era învăluită de soare, şi luna se afla sub picioarele ei. O, noi am putea să trecem prin Biblie de la un capăt la altul.

De ce spune Biblia în Evrei 4, 8:

Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.“?

Despre care zi de odihnă vorbeşte El?

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.“

Asta trăim noi, dacă venim la El. Căci în Evrei 4, 10 citim:

„Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.“

Pentru cît timp sunteţi deci pecetluiţi cu Duhul Sfînt? Pînă în ziua răscumpărării voastre. Aceasta este odihna. Mîngîietorul, Avocatul, pecetea, Eliberatorul. O, toate acestea mă copleşesc. Eu sunt binecuvîntat.

Este făgăduit pentru noi, frate Branham? este dovedită cu Biblia? Bine, să citim în Ioel pentru ca să vedem ce s-a spus despre aceasta. Cît de mulţumitor sunt pentru Cuvîntul binecuvîntat al lui Dumnezeu. Îl iubiţi? Eu nu ştiu unde am sta, dacă nu am avea Cuvîntul lui Dumnezeu. Noi citim din Ioel 2, de la vers. 28, pentru a vedea ce a proorocit proorocul prin Duhul aproape 800 de ani înainte.

„După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrînii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea. Voi face să se vadă semne, în ceruri şi pe pămînt: sînge, foc, şi stîlpi de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sînge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mîntuit."

Aţi observat că Petru s-a referit în Fap. 2 la aceste versete şi a spus:

„Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele! Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: ,În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură "

Ce este Duhul Sfînt?

Să observăm mai departe, este făgăduinţa pentru cei credincioşi. Imediat vom vedea ce face Duhul Sfînt şi pentru cine a fost făgăduit, şi anume credincioşilor. Vrem să deschidem la Luca 24. Ascultaţi ultimele cuvinte pe care le-a spus Isus, înainte de a părăsi pămîntul. EL a vorbit aceste cuvinte către ucenicii Lui, înainte de a pleca în slavă.

„Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămîneţi în cetate pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.“ (vers. 49).

Ce făgăduinţă! Pecetea, semnul, Mîngîietorul şi tot despre ceea ce am vorbit deja. Eu trimit făgăduinţa Tatălui meu peste voi. Aşa cum a spus şi Isaia:

„Prin nişte oameni cu buze bîlbăitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul."

EU le voi da odihna. Eu trimit peste ei, ceea ce a spus Ioel:

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură.“

Această făgăduinţă este valabilă pentru toţi credincioşii din toate naţiunile, începînd din Ierusalim. Sămînţa lui Avraam este adusă în legămîntul acesta. Fiecare individ va fi pecetluit. EU voi turna Duhul Meu peste ei. Aşteptaţi în Ierusalim pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.

Duhul Sfînt este puterea de sus, nu puterea de la un episcop, nu puterea de la o biserică, ci puterea de sus. Cum vine această putere? Dacă te ataşezi unei biserici? Eu pretind s-o dovediţi, dacă susţineţi aceasta. Vine prin ataşarea la o biserică sau salutul unui predicator? Nu, niciodată! Voi catolicilor, credeţi că l-aţi primit la prima comuniune. Nu, niciodată! Cum vine această putere de sus?

Noi vrem să citim Fap. 1, 8. Voi ştiţi că în locul lui Iuda a fost destinat altcineva să ia locul lui. Aici stă scris:

„Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.“

Aici nu este vorba să fii un membru în această adunare sau într-o altă biserică. Asta nu a existat în Biblie. Acestea sunt învăţături făcute de oameni. Voi primiţi putere după ce aţi devenit predicator, sau după ce aţi primit un titlu, sau după ce aţi fost botezaţi în apă, sau după ce aţi luat prima cină? Nu, acestea sunt promisiuni omeneşti.

Ascultaţi ce scrie în Biblie şi ce spune Isus.

„Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi.“

Ce este Duhul Sfînt? — Puterea. " şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului." "După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor."

Acum vrem să citim Fap. 2, cum s-au împlinit aceste făgăduinţe.

„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaş loc.“

Deodată a venit atunci un predicator sau preot de la altar … Nu!

„Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.“

Ce este deci Duhul Sfînt? — Primirea puterii. Aceasta trebuiau să aştepte. Şi s-a întîmplat, după ce au aşteptat. Tot ce a fost proorocit în timpul lui Moise, Avraam şi după aceea, s-a împlinit cu rezultatele făgăduite. Ce este? — Făgăduinţa pentru Biserică, credincioşii.

„Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat cîte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfînt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.“

Cum se manifestă deci? Este o făgăduinţă desăvîrşită pentru Biserică.

După ce au fost împlinite, ei au trăit pecetluirea. Cîţi sunt aici care au primit Duhul Sfînt? Ridicaţi mîinile. Sunt mai mulţi cei care au primit Duhul Sfînt decît cei care nu l-au primit. Noi dorim ca voi să vă simţiţi bine printre noi, fraţi şi surori. Înţelegeţi ce înseamnă. Este Duhul lui Dumnezeu care locuieşte în voi şi face lucrările lui Dumnezeu. De fiecare dată cînd Dumnezeu punea Duhul Lui în unul din slujitorii Lui, proorocii Lui, învăţătorii Lui, şi în apostolii Lui, ei au fost întotdeauna respinşi de lume. Ei au fost declaraţi în epoca lor ca fanatici. Pavel a spus pentru apărare:

„Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci.“

În felul cum îi resping pe ei ca „fanatici“ şi acei care sunt numiţi „şuruburi desfăcute“, astfel Îi slujim noi Dumnezeului părinţilor noştri. Eu sunt aşa de bucuros că pot spune că aparţin de aceştia. Desigur, eu sunt bucuros că pot să spun că sunt unul dintre ei.

După ce a venit peste ei Duhul Sfînt, ei au fost aşa de plini de dragoste, încît au avut totul împreună. O, ce comunitate aveau ei. Cîteodată cîntăm cîntarea „O, ce comunitate, o, ce bucurie dumnezeiască …“ Ei nu se îngrijorau dacă răsare soarele sau nu, ei nu se rugau pentru un drum împodobit cu flori. Unii mi-au spus: „Domnule Branham, eu vreau să primesc Duhul Sfînt, dacă îmi garantezi că voi găsi izvoare de petrol.“ Alţii vor să găsească mine de aur şi să devină milionari. Există oameni care învaţă despre aceasta, dar ei învaţă o minciună. Dumnezeu nu a învăţat aceste lucruri.

Dacă cineva a primit Duhul Sfînt, atunci el nu se îngrijorează chiar dacă ar trebui să cerşească pîine. Asta nu-l interesează. El este pe drumul înspre cer. Aici nu îl mai reţine nimic. Aşa este. Indiferent de ceea ce i se întîmplă, dacă este criticat sau batjocorit şi îşi pierde renumele. Ce contează? Voi sunteţi pe drumul înspre veşnicie. Aleluiah. Privirile voastre sunt îndreptate spre Hristos. Voi sunteţi pe cale. Pe voi nu vă interesează ce spune lumea. Duhul Sfînt este puterea, pecetea, Mîngîietorul, Avocatul, semnul. O, este siguranţa că Dumnezeu v-a primit.

Eu mai am cîteva texte biblice, dar nu voi mai putea să vorbesc despre toate.

După ce cineva este umplut cu Duhul Sfînt, este posibil ca prigonirile şi alte lucruri să-l lovească. Dar el nu este pierdut, el rămîne un fiu al lui Dumnezeu. El va fi întotdeauna, pentru că el este pecetluit pentru totdeauna. Pentru cît timp? Pînă în ziua răscumpărării. Aşa este. Aşa spune Biblia.

Ucenicii au fost bătuţi, batjocoriţi şi urîţi, dar ei au ţinut împreună. Să deschidem la Fap. 4 ca să vedem ce s-a întîmplat. Asta este pentru voi, care L-aţi primit deja. În Fapt. 4 Petru şi Ioan au fost traşi la răspundere pentru vindecarea ologului de la poarta templului. Cîţi îşi mai amintesc? Omul acela a fost olog din naştere. Petru a trecut pe acolo, şi omul acesta a aşteptat milostenie de la el. Petru a dovedit că el este un predicator umplut cu Duhul Sfînt, pentru că el nu avea bani. El a spus: "Argint şi aur, n-am", el nu era îngrijorat pentru aceasta. El era un om care privea înspre cer.

Eu aş dori să mai avem timp pentru a ne adînci în acest gînd. Ţinta lui era în direcţia cerului. El era mîngîiat. El avea Duhul, el avea puterea, el a trecut pe acolo şi a zis: "Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau."

Fără îndoială că omul ar fi putut să întrebe: „Ce ai?“ „Eu am credinţă. Eu am ceva în inima mea care a început acum aproximativ 10 zile. Eu am fost în odaia de sus şi deodată Dumnezeu a împlinit făgăduinţele pe care le-a dat. Eu am umblat împreună cu Isus Hristos trei ani şi jumătate. Eu am pescuit cu El şi am fost împreună cu El în diferite locuri. Eu am văzut cum a vindecat bolnavii.“ El a spus: „Tatăl este în Mine, dar dacă voi pleca de la voi, atunci El va fi în voi.“

Asta el nu a putut să înţeleagă. Poate el a spus: „Eu nu pretind de la tine să înţelegi. Dacă tu nu înţelegi lucrurile acestea, totuşi primeşte-le. Nici eu nu le înţeleg încă, — şi să nu-mi spuneţi că voi înţelegeţi tot, eu nu pot să explic. Singurul lucru pe care îl ştiu este că eu îl posed.“ Nu este dovedit ştiinţific. Desigur că se poate.

Priviţi lumina. Atunci cînd a înţeles Benjamin Franklin folosirea electricităţii, a spus: „Eu o am.“ El nu a putut să explice ce are, dar el o avea. Eu vreau să-mi explice cineva în seara aceasta, ce este electricitatea. Voi nu ştiţi ce este, dar noi o avem. Nimeni nu poate cerceta electricitatea. Ei pot s-o folosească pentru diferite scopuri, pentru lumină, sau pentru multe alte lucruri. Prin generatoare se unesc cele două componente. Atîta ştim despre aceasta. Produce lumină şi are putere în sine.

Aşa este cu Duhul lui Dumnezeu cînd Îl primiţi. O componentă sunteţi voi, iar cealaltă este Dumnezeu. Dacă are loc această unire, se va întîmpla ceva cu voi. Lumina va lumina şi puterea se va descoperi. Voi nu puteţi s-o explicaţi, nu ştiţi nici ce este, dar voi ştiţi cînd aţi primit-o. Este sigur. Este pentru voi. Vă aparţine vouă. Este siguranţa. Este dovada că este lumină.

Acum fiţi atenţi. Voi nu o puteţi explica. Şi în Faptele apostolilor s-a spus despre Petru şi Ioan: „… că erau oameni necărturari şi de rînd.“ (Fap. 4, 13). Erau „şuruburi desfăcute“ cum a spus germanul pe care l-am amintit mai înainte. Cei doi ucenici nu aveau şcoală şi erau oameni de rînd. Dar ei erau cu Isus, dulgherul şi pescarul. Se ştia aceasta pentru că ei făceau aceleaşi lucruri pe care le-a făcut şi El.

Toate aceste lucruri le face Duhul Sfînt. Isus trăieşte într-un pescar neşcolit, într-un dulgher sau altceva, predicatori neşcoliţi, etc. Erau oameni care nu voiau să fie mari în lumea aceasta. Isus ia locuinţă în ei. Duhul lui Dumnezeu, pecetea lui Dumnezeu, Mîngîietorul. Astfel de oameni nu se îngrijesc pentru renume. Singurul lucru pe care îl vor, este Dumnezeu.

Cînd Dumnezeu a stabilit o ordine în timpul lui Moise, El a ales seminţia lui Levi şi i-a făcut preoţi. Celelalte unsprezece seminţii trebuiau să-i întreţină cu zeciuiala lor. Dacă ei aveau zece coşuri cu mere, unul aparţinea leviţilor. Dacă ei îşi numărau turmele de oi, a zecea parte le aparţinea leviţilor. Leviţii dădeau la rîndul lor zeciuiala Domnului. Ei aduceau diferite jertfe, şi jertfa de închinare (Lev. 8, 27-29). Ei Îi dădeau Domnului zeciuiala.

Dumnezeu le-a vorbit prin Moise: „EU sunt partea voastră de moştenire.“ Acesta este Duhul Sfînt pentru Biserica din epoca aceasta. Argint şi aur nu am, dar eu am partea care mă mulţumeşte. Aleluiah! Cu privire la şcolarizare — eu pot să citesc numai cartea aceasta. Dar eu am partea aceea care mă mulţumeşte. Asta îmi ajunge. Eu nu am titluri academice sau teologice. Dar un lucru am, partea care mă mulţumeşte. Asta este ceea ce mă interesează. Aceasta este partea care v-a dat-o Dumnezeu. Aruncaţi tot ce este vechi. Renumele şi toate celelalte. Primiţi partea de la Dumnezeu care vă mulţumeşte. Lucrurile pe care le aveţi aici pe pămînt, le veţi lăsa în urmă. Dar dacă voi aveţi partea care vă mulţumeşte, atunci sunteţi luaţi sus în mod sigur. În timpul acesta se fac asigurări de maorte, dar noi vrem partea lui Dumnezeu. Pe Cel care ne ia sus, în loc de cel care ne înmormîntează.

După ce s-au întors Petru şi Ioan de la interogatoriu, nu s-au întors înapoi la episcop, la lucrurile tradiţionale vechi, ci la cei asemenea lor. Ei nu s-au plîns şi au zis: „Vedeţi, ce ne-au făcut“, ci s-au bucurat că au suferit. După ce au fost ameninţaţi: „Voi nu mai aveţi voie să pronunţaţi numele lui Isus, voi nu mai aveţi voie să botezaţi în Numele lui Isus.“ Asta am spus-o cu intenţie. Vedeţi, ei i-au ameninţat în cazul în care vor predica iarăşi în Numele lui Isus.

A fost o ameninţare serioasă. Ei s-au dus la fraţii care erau adunaţi. O, aşa ar trebui să fie. În unitate este putere. Ei au spus: „Noi mergem la fraţi ca să vedem ce trebuie făcut.“

Cînd au ajuns acolo, au povestit ce au trăit; ce le-au spus episcopii şi bătrînii. Cînd au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu, şi au zis: "Stăpîne, Doamne, care ai făcut cerul, pămîntul, marea şi tot ce este în ele! Tu ai zis prin Duhul Sfînt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău " (Fap. 4, 23-25). Ei erau mîntuiţi, umpluţi cu Duhul Sfînt. Ei aveau viaţa veşnică. Ei nu se plîng. Ei nu spun: „Doamne, de ce ni s-a întîmplat aceasta? De ce suntem batjocoriţi?“ Nu este scris: „De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.“?

Un şef poate să spună, dacă vă prind că vorbiţi despre aceste lucruri, atunci …

Nu este scris că noi vom suferi din cauza Numelui Lui şi vom fi duşi înaintea judecăţii? Dar voi nu trebuie să vă îngrijoraţi de ceea ce veţi spune, căci nu voi sunteţi cei care vorbiţi, este Duhul Sfînt care locuieşte în voi. EL va vorbi. Aşa este. Să nu vă faceţi griji de ceea ce vorbiţi.

„Tu ai zis prin Duhul Sfînt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău:,Pentru ce se întărîtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşerte? Împăraţii pămîntului s-au răsculat, şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său. În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfînt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărîse mai dinainte mîna Ta şi sfatul tău."

Doamne, ei fac numai ceea ce ai spus Tu. În Biblie mai stă scris: "Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine , iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, vînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu; avînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia." deoarece Duhul Sfînt este putere.

„Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvîntul Tău cu toată îndrăzneala …“

Asta îmi place foarte mult. Trebuie să dispară toată laşitatea, pentru ca să putem vesti Cuvîntul Său cu toată îndrăzneala.

„… şi întinde-Ţi mîna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfînt, Isus.“

Demonii nu mor, ci îşi fac lucrarea, dar Duhul Sfînt se dovedeşte ca viu.

„… şi întinde-Ţi mîna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne.“ Voi vedeţi de ce se ceartă astăzi. Ei fac astăzi ca atunci, dar nu le va ajuta la nimic.

„După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfînt, şi vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.“

Ei s-au adunat şi au primit făgăduinţa. Prin Duhul Sfînt ei au primit făgăduinţa. Duhul Sfînt vă dă curaj. EL vă mîngîie, vă pecetluieşte şi este semnul vostru.

Pe cînd era Filip în Samaria (Fap. 8), domnea o bucurie mare, pentru că s-au întîmplat vindecări multe. Ei au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Apoi au venit Petru şi Ioan din Ierusalim, au pus mîinile peste ei şi ei au primit Duhul Sfînt (Fap. 8, 14-18).

Printre neamuri era un bărbat cu numele Cornelius. El era credincios şi cu frică de Dumnezeu împreună cu toată casa lui. El făcea mult bine şi se ruga tot timpul lui Dumnezeu. El era un om bun, cu frică de Dumnezeu, ca acei din diferite biserici. Dar a venit ziua cînd Dumnezeu i-a pregătit o adunare binecuvîntată. EL avea predicatorul Lui pregătit, căruia i-a făcut de cunoscut. Lui i-a fost arătat într-o vedenie, să trimită soli la Iope pentru a-l chema pe Petru, care se afla ca oaspete în casa lui Simon, şi acela îi va spune ce are de făcut.

„Cînd era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat, şi a zis: ,Scoală-te, şi eu sunt om!‘“

Şi în timp ce vorbea Petru (poate a vorbit şi el în acelaşi fel, că Dumnezeu a făgăduit că va revărsa Duhul Lui), s-a revărsat Duhul Sfînt peste toţi. Pentru aceasta a fost dat Duhul Sfînt. Ei au fost umpluţi toţi cu Duhul Sfînt.

„La Efes, a venit un Iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi. El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat, şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decît botezul lui Ioan." (Fap. 18, 24-25).

El auzise despre Isus şi era convins că este Mesia. El a recunoscut deschis credinţa lui în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El era un baptist adevărat. El s-a ridicat şi L-a mărturisit pe Isus deschis. El a făcut-o în felul acesta, pentru că Dumnezeu l-a chemat în slujba Lui. Dumnezeu va vorbi întotdeauna spre o inimă sinceră.

Acolo era un om cu numele Acuila, a cărui meserie era facerea corturilor, împreună cu nevasta lui, Priscila. Ei erau prieteni de-ai lui Pavel. Ei au primit prin slujba lui învăţătura şi Duhul Sfînt. Ei ascultau predica lui Apolo. El era un om cu o inimă sinceră.

„Voi ştiţi că eu cred că ei au auzit adevărul.“

După ce a încheiat predica, ei au vorbit cu el şi i-au arătat calea Domnului mai cu de-amănuntul. Sigur i-au spus că el a învăţat Cuvîntul foarte clar.

Pavel a fost în închisoare (un loc rău pentru un predicator modern), dar Domnul avea o slujbă pentru el. Închisoarea a fost clătinată prin cutremur. Straja s-a pocăit împreună cu casa lui şi s-a botezat în Numele Domnului Isus, iar apoi Pavel a plecat. El scosese dintr-o roabă duhul de ghicire care aducea mult cîştig stăpînilor ei. El a adus-o la lumină. De aceea el a fost aruncat în temniţă, şi Domnul a cutremurat închisoarea, căci El avea o mulţime de oameni care mai trebuiau să audă adevărul. Indiferent de ceea ce faceţi, voi nu puteţi să legaţi Cuvîntul lui Dumnezeu. Asta nu merge.

După aceea a venit acolo unde era Apolo, Acuila şi Priscila. După ce au mîncat, s-au dus la o adunare de trezire. Pavel s-a aşezat şi a ascultat ce a fost predicat. El ar fi putut să spună, asta este bine ce predici tu, dar este nevoie de mai mult. Întrebarea rămîne deschisă, dr. Apolo: „Ai primit tu Duhul Sfînt după ce ai crezut?“

În Fap. 19 ucenicii lui Ioan au răspuns la această întrebare: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat Duhul Sfînt.“

El i-a întrebat: „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?“

Ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.“

El a spus: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.“

După ce au auzit ei aceasta, au fost botezaţi încă o dată în Numele lui Isus Hristos. Pavel şi-a pus mîinile peste ei. Duhul Sfînt a venit peste ei, şi ei au vorbit în alte limbi şi prooroceau.

Acum, cum se desfăşoară? Eu vreau să vă mai spun ceva înainte de încheiere. Voi ştiţi ce este Duhul Sfînt. Noi mai citim un text biblic în seara aceasta din 1. Cor. 12, şi după aceea încheiem. Cîţi cred învăţătura lui Pavel? Desigur, el a spus în Gal. 1, 8:

„Da chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!“

Aceasta este valabilă şi pentru un predicator. Chiar dacă ar veni şi un înger din cer ca să înveţe altfel, să fie anatema. Să nu aveţi nimic cu el. Cîţi dintre voi ştiu că trebuie să fim în Hristos pentru a avea parte de prima înviere, căci este trupul Lui care a fost făgăduit că va fi înviat de Dumnezeu? Un alt drum, o altă posibilitate nu există. Dacă voi nu sunteţi în Hristos, poate spuneţi: „Da, eu cred în El, că El este Fiul lui Dumnezeu.“ Asta este bine, fratele meu. Eu sunt pregătit să-ţi dau mîna, dacă crezi asta. Alţii spun: "Eu cred în El şi-L recunosc ca Salvatorul Meu." Asta este bine, dar voi nu sunteţi încă în el. Voi spuneţi: "Eu am fost salutat de predicator, mi-am recunoscut păcatele." Nu asta este. Asta încă nu înseamnă că eşti în El.

Fiţi atenţi ce a spus Pavel, cum trebuie să ajungem în Hristos, cum trebuie să trăim tăierea noastră împrejur, în acelaşi fel cum a primit Avraam semnul. Ascultaţi bine acum. În 1. Cor. 12, 13 se spune:

„Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.“

Trupul lui Hristos este o unitate în Duhul, unde fiecare mădular bea de la Rusalii pînă acum din acelaşi izvor. Este acelaşi Duh Sfînt, care aduce aceleaşi rezultate. Cum se întîmplă la noi? Printr-un Duh. Este uşa deschisă a lui Dumnezeu, Duhul Sfînt. Ce este? Uşa lui Dumnezeu este deschisă, este un semn, o pecete, un Mîngîietor, un Avocat. Este siguranţă, este odihnă, este pace, este bunătate, vindecare, viaţă, este uşa deschisă a lui Dumnezeu către toate aceste lucruri. Este uşa deschisă a lui Dumnezeu prin Hristos, pe care El L-a înviat din morţi şi a dovedit-o. Dumnezeu va aduce cu El la prima înviere pe toţi cei adormiţi în Hristos

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.“ (Ef. 4, 30).

Cîţi cred? Ce este Hristos? Ce este Duhul Sfînt? Nu este ceva despre care rîd oamenii, şi dacă rîd, atunci sigur nu credincioşii. Eu aş fi dorit să am mai mult timp pentru a vă arăta ce se va întîmpla cu necredinciosul. Vreau să vă spun pe scurt. Este ceva de care rîd, este o cursă, piatră de poticnire, este moartea. Aceasta înseamnă să fii despărţit pe veci de Dumnezeu. Eu nu vreau să mă gîndesc asupra acestui lucru, ce va fi cu un necredincios. Vă amintiţi, aceeaşi ploaie care a fost batjocorită de necredincioşi, a fost aceea care i-a salvat pe Noe şi familia lui. Acelaşi Duh, Duhul Sfînt, de care rîd oamenii şi spun: "Este o nebunie" şi îi denumesc pe credincioşi "şuruburi desfăcute" sau nebuni, este acelaşi care va răpi Biserica în ultimele zile şi va aduce judecata peste necredincioşi. Aşa este. Toate acestea se întîmplă prin Duhul Sfînt.

Lăsaţi-mă să vă spun ceva cu o inimă sinceră: "Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!" Mîine seară vom vorbi despre ceea ce produce El cînd vine.

Cîţi sunt aici care vor să primească Duhul Sfînt? Voi vreţi ca cineva să se roage pentru voi, pentru ca voi să vedeţi lumina. Voi ştiţi ce este.

Mîine seară vom vorbi despre: „Ceea ce cauzează El“ şi în seara următoare: „Cum putem să-L primim“. Apoi îi vom chema pe oameni, îi vom învăţa şi vom rămîne cu ei, chiar dacă durează pînă la sărbătorile de iarnă, pînă se revarsă Duhul Sfînt. Noi o vom cerceta conform Bibliei. Noi îl vom primi aşa cum a făgăduit Dumnezeu, şi cum s-a întîmplat la început. Aşa vrem s-o facem aici. Nu ne interesează ceea ce spune cineva despre aceasta. Cuvîntul lui Dumnezeu are prima prioritate în inimile noastre. Eu vreau ceea ce mi-a pregătit Dumnezeu pentru mine. Dacă mai este ceva pregătit pentru mine, deschide cerul, Doamne, căci inima mea este deschisă. Cîţi vor să-L primească? Ridicaţi mîinile. Să spuneţi: "Roagă-te pentru mine." În timp ce mai aveţi mîinile ridicate, vrem să ne rugăm.

Tată ceresc, eu am învăţat mult timp. Duhul Sfînt este aici. Mîinile sunt ridicate acum. Ei ştiu despre ce este vorba. Ei au recunoscut ce înseamnă pentru ei Duhul Sfînt. Eu mă rog, o Dumnezeule, ca înainte de încheierea acestei adunări, fiecare să poată ridica mîna din nou pentru a mărturisi că l-a primit pe El. Admite Doamne. Noi ne rugăm pentru ei. Noi Te rugăm să-i binecuvîntezi şi să le dai ceea ce cere inima lor. Uită-te la mîinile lor, Doamne. Ei Te iubesc. Ei cer aceasta. Ei ştiu că nu pot să continue aşa. Dacă mă ajuţi Tu, Doamne, voi dovedi mîine seară cu Scriptura că fără aceasta nu pot să ia parte la răpire. Eu mă rog, Tată, fă-i flămînzi şi setoşi, pentru ca să poată fi umpluţi. Eu îi predau Ţie, Tată. Admite aceste binecuvîntări, în timp ce ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin!

Eu Îl iubesc,
Eu Îl iubesc,
Căci El M-a iubit mai întîi
şi a răscumpărat mîntuirea mea pe Golgota.

Înainte de a mai cînta o dată, vreau să spun că vineri voi fi în această sală cu predicatorii, înainte de începerea adunării.

Voi vedeţi că eu încerc să vă arăt ce este, cum trebuie să ne apropiem, şi ce aşteptăm. Voi nu veniţi orbi în ceva. De aceea am mai ezitat în seara aceasta. Eu vreau ca voi să înţelegeţi bine. Este o făgăduinţă, o pecete, un Mîngîietor, etc. Noi vom vorbi mai departe mîine şi poimîine seară şi vom aştepta pînă se va întîmpla. Indiferent cît va dura. Noi vom aştepta. Curăţaţi inimile voastre, căci El nu va umple niciodată o inimă necurată. Ordonaţi totul! Fiţi pregătiţi, şi El o va face.

Eu Îl iubesc,
Eu Îl iubesc,
Căci El M-a iubit mai întîi
şi a răscumpărat mîntuirea mea pe Golgota.